Clasificarea zecimală Dewey, conform originalului Dewey Decimal

Classification (acronimul DDC este adesea folosit), numit de asemenea Dewey Decimal

System (înromână, Sistemul zecimal Dewey) este un sistem de catalogare bibliografică al cărui
inventator a fost Melvil Dewey. Folosit prima dată în anul 1876, de către Dewey însuși, a fost ulterior
masiv modificat, extins și revizuit. Din 1876 a trecut prin peste 20 de revizuiri (ediții sau variante)
majore, dintre care cea mai recentă a fost făcută în 2011.[1] Acest sistem de clasificare organizează și
clasifică cărțile pe rafturile unei biblioteci într-un mod specific și într-o ordine repetabilă care ușurează
considerabil identificarea, găsirea și plasarea ulterioară a oricărei cărți. Sistemul este utilizat de peste
200.000 biblioteci din cel puțin 135 de țări.[2] [3]

O exprimare codificată de tipul Dewey 21 desemnează a 21-a ediție a sistemului de clasificare Dewey

(DDC).

In  cadrul activitatilor de indexare realizate in biblioteci, Clasificarea Zecimala

Universala este un instrument de lucru utilizat pentru descrierea continutului unui
document, a unui element inclus in colectiile bibliotecilor, aceasta descriere a
continutului evidentiaza in mod sintetic subiectul documentului in scopul de a
asigura accesul la informatie. Specific clasificarilor bibliografice, din care face parte
Clasificarea Zecimala Universala, este folosirea unui sistem format din clase si
subclase pentru a ordona domeniul cunoasterii.