Clasificarea Zecimală Universală

Odată cu apariţia bibliotecilor, creşterea a numărului de volume din diferite domenii

a fost nevoie de aranjarea cărţilor pe raft. De aceia cărţile în biblioteci sînt aranjate
unui sistem numit clasificare. Clasificarea reprezintă accesul la carte şi mai poate fi ca
aranjarea cărţilor sau a descriirilor acesta în modul care poate fi găsit pe raft de cititor.
Clasificarea nu este numai o grupare generală pe subiecte ci şiaranjarea într-o ordine
logică.

Prima ediţie a Clasificării Zecimale a apărut în Statele Unite ale Americii a apărut fără
numele autorului dar cu dreptul de autor. Alcătuitorul acestei Clasificări Zecimale a
fost M. Dewey savant în biblioteconomie.

Melvil Dewey s-a născut la 10 decembrie 1851 în oraşul Adams Center (New York).
La 15 ani a absolvit şcoala, având permisiunea de a preda matematica în clasele
primare. În 1870 M. Dewey, se încadrează în calitate de bibliotecar la Colegiul
Amherst. Aici pentru prima dată, lui M. Dewey i-a venit ideea clasificării zecimale.
Aria de activitate a acestui savant este mult mai vastă. În 1876 M. Dewey a fondat o
revistă (Library Journal), prima ediţie de specialitate din lume. În 1876 a elaborat fişa
de catalog care este utilizată şi astăzi în biblioteci. În 1887 M. Dewey deschide pentru
prima şcoală de biblioteconomie (School of Library Economy).

Numele acestui mare savant rămâne cunoscut, mai ales pentru Clasificarea Zecimală
(CZU), care a apărut în 12 ediţii pe parcursul vieţii lui. A decedat la 26 decembrie
1931.

Denumirea a Clasificării Zecimale este pentru că ea este împărţită în zece părţi de

bază. Ele sînt : 0,0 Generalităţi ; 0,1 Filosofie ;0,2 Religie ; 0,3 Ştiinţele Sociale ; 0,4
Lingvistică; 0,5 Ştiinţele ale naturii ; 0,6 Ştiinţele aplicate ; 0,7 Arta ;0,8 Literatura ;
0,9 Istorie. În practică zerourile şi virgula nu se folosesc .

Fiecare din aceste secţiuni de bază se împart în zece părţi , care la rîndul său se
împart în altele zece subdiviziuni şi aşa mai departe.

Prima ediţie a avut 919 diviziun. Întroducerea indicilor de trei cifre şi a punctului
zecimal după cele trei cifre a adus la dezvoltarea schemei Dewey şi la răspîndirea în
S.U.A. şi alte ţări vorbitoare de limbă engleză.

În anul 1885 Melvil Dewey publică a doua ediţie revăzută şi adaugată , lucrarea are
vedeta de autor adică indicii de autor pentru reprezentarea numerică a formei
documentelor a categorii de publicaţii, şi genului literar care aparţine. Acesti indici au
fost baza indicilor auxiliari din viitoarele scheme moderne de clasificare. Autorul a
mai întrodus diviziunile de punct de vedere.
Aşa mulţi ani la rînd Clasificarea Zecimală a fost revizuită şi adăugită în mai multe
ediţii pînă la 22 ediţii în anul 2003.

În ediţia a 21 în anul 1966 în Clasificarea Zecimală Dewey au fost modificări pentru

indicii de religie, administraţiei publice, vieţii ştiinţifice, dezvoltări pentru grupele
296 Iudaizm , 297 Islam, includerea unor subiecte noi cum ar fi: Internet, Realitate
virtuală, Muzică răp.

În ediţia a 22 în anul 2003 au fost schimbări în legătură cu efecienţa Clasificării

Electronice a producerii de căutare a indicilor de clasificare şi de regăsire după cuvînt
chee sau după fraze, numere de clasificare Dewey.

Clasificarea Zecimală stă la baza Clasificării Zecimale Universale.

Acest sistem de clasificare a fost dezvoltat mai tîrziu de avocaţii belgieni Paul Otlet şi
Hendry La Fontaine care era pe baza clasificării Dewey. Otlet şi La Fontaine au
convenit cu Dewey să folosească sistemul său de clasificare cu anumite modificări. Ei
au lărgit schema lui Dewey astfel ca să corespundă cerinţelor lor şi au adaugat o serie
de elemente şi tabele auxiliare care au schimbat structura Clasificării Zecimale
într’una mult mai detaliată Clasificarea Zecimală Universală. A cincea ediţie 1894 şi
printr-un număr de înoiri au obţinut o schemă mult mai mare de aproximativ 33,000
de subdiviziuni 38 de întrări, publicat de Institutul de Bibliografie, în Franţa între
anii 1904-1907. Între anii 1927-1933 sub titlul CZU cuprinde aproximativ 40.000 de
subdiviziuni şi 66.000 de notiţe. Aciastă ediţie a fost tradusă pînă în prezent 23 de
limbi şi este în prezent completată şi actualizată.

Acest manual pentru repertoriul Bibliografic Univresal a fost prima ediţie a CZU .
Acest reportoriu bibliografic universal este un catalog constituit de 250 de fişiere
cuprizînd 18.000 de fişe , fişe organizate conform Clasificării Zecimale Universale. În
prezent importanţa acestei opere este foarte mare . Trebuie de spus că Repertoriul
Bibliografic Universal descris pe veb–site - ul UNESCO ca fiind primul model de
motor de căutare şi a fost constituit prin organizarea fişelor bibliografice în funcţie de
Clasificarea Zecimală Universală.

Lucrarea Manual de Reportoire Bibliographique Universal a fost elaborată în 4

secţiuni iar ultima parte dedicată Clasificării Zecimale Universale ea a cuprins:
prezentare de reguli, tabele principale şi tabele auxilioare, subdiviziuni de formă şi de
generalităţi , subdiviziuni de loc, subdiviziuni de limbă, subdiviziuni de timp,
subdiviziuni de punct de vedere, subdiviziuni de relaţie şi index alfabetic. Federaţia
Internaţională de documentare FID prin comisia de clasificare se ocupă de traducerea,
reviziunea şi extinderea CZU .
CZU este unicul sistem internaţional cu care putem detalia conţinutul oricărui
document, fond de bibliotecă. Clasificarea Zecimală Universală are cîteva diferenţe
faţă de clasificarea lui Dewey:

1. Semnul relaţie ( : ) redă o legătură între două noţiuni indexate prin indicii
principali sau auxiliari.
2. Au fost întroduşi indici auxiliari comuni sau generali care înseamnă şi
corespund prin indicii principali.
3. A fost creat sistemul indicilor analitici sau speciali, care pot fi folosite pentru
anumite clase sau diviziuni.

Structura Clasificării Zecimale Universale

Clasificarea Zecimală Universală ca şi Clasificarea lui Melvil Dewey este o singură

unitate împărţită în 10 clase de la 0 pînă la 9. Fiecare clasă se împart în 10 diviziuni.
Ele sînt uşor de citit şi uşor de transcris. Clasele se împart după principiul zecimal din
zece în zece prin adaugarea cifrei zero pînă la nouă care simbolizează clasa sau
divitiunea. Cifrele care se indică clasele şi diviziunele se numesc indici. Pentru a scri
şi a citi aceşti indici cifrele sînt aranjate cîte trei, începînd de la stînga spre dreapta.
Aceste grupare se dispart printr-un punct din trei în trei. Avantajul acestei grupări
este că el poate fi la infinit, chiar dacă se întroduc subdiviziuni noi.

În Clasificarea Zecimală Universală sînt două feluri de tabele:

1. Tabela Principală
2. Tabela Auxiliară

Tabela Principală

Tabela principală a Clasificării Zecimale Universale cuprind 10 clase mari. Fiecare

clasă are subdiviziunele sale.

0 Generalităţi

1 Filosofia. Psihologia

2 Religia. Teologia

3Ştiinţele sociale
4 Este liberă

5 Matematică. Ştiinţele naturale

6 Ştiinţele aplicate. Medicină. Tehnică

7 Arta. Recreare. Spectacol. Sport

8 Lingvistică. Filologie. Literatură

9 Geografie. Biografie. Istorie

Fiecare clasă este scrisă cu o singură cifră arabă. Fiecare din acestea 10 clase utilizate
doar 9 pot fi subdivizate în altele clase subclase mai restrînse.

De exemplu clasa 5

50 Generalităţi

51 Matematica

52 Astronomie

53 Fizică

54 Chimia

55 Pedagogie. Geologie. Meteorologie.

56 Poleontologie

57 Ştiinţele Biologiei in general

58 Botanica

59Zoologie

Fiecare din subclase reprezintă o subdiviziune logică a conţinutului şi se încep cu

cifra 5, fiecare subdiviziune are un conţinut restrîns decît conţinutul general.

Subclasele cu două cifre au subdiviziuni cu trei cifre Tabela principală este divizată
ierarhic. Clasele cele mai generale se află la nivel superior al ierarhiei, iar clasele mai
restrînse la nivel inferior.
Sînt clase coordonate adică 58-59. Clase supraordonate. De exemplu: 5 este
subordonată clasei 58-59; 591 este coordonat clasei 59.

Un indice lung se pote citi mai uşor dacă este împărţit în grupe mai mici încît după
fiecare trei cifre se pune un punct, şi trebuie de citit ca un şir de cifre nu ca pe un
număr întreg.

Conform ordonării zecimale o clasă nu este urmată de alta direct dar se încep cu o
cifră şi este urmată de două şi trei pînă cînd ajunge la următoarea clasă. De exemplu:
5 este 50 pînă la 59 pe urmă 591 pînă la 599 şi apoi următoarea clasă adică clasa 6.

Fără a schimba ordinea deja existentă a unei clasificări pot fi întroduse subdiviziuni
noi, o astfel de clasificare se numeşte deschisă adică mai detaliată. Fiecare cifră este
mai detaliată şi simbolizează o clasă mai particulară decît precedenta pînă se ajunge la
ultima cifră de detaliere.

Idicii Principali

Noţiunile cuprinse în tabela principală sînt notate prin indici principali. Indicii
principali sînt noţiuni de bază fără a arăta toate caracteristicile unui document.

Clasa 0 ( zero) - noţiuni generale despre ştiinţă.

Principalele diviziuni sînt:

00 Prolegomena. Bazele generale ale ştiinţei culturii.

01 Bibliografie. Cataloage. Liste de cărţi.

02 Biblioteconomie. Biblioteci.

03 Enciclopedii generale. Dicţionare generale.

04 Eseuri în colecţie.

05 Periodice şi seriale. Reviste. Liste de adrese. Calendare.

06 Organizaţii şi alte tipuri de colectivităţi. Societăţii. Asociaţii. Instituţii. Muzee.

07 Pesă. Ziaristică.

08 Poligrafii. Antologii.

09 Manuscrise. Cărţi remarcabile. Bibliofilie.

Diviziunea 001. Ştiinţa şi cunoaşterea în general. Erudiţie. Organizarea muncii
intelectuale. Această diviziune arată noţiunile generale despre ştiinţă, organizarea
muncii ştiinţifice.

Diviziunea 002 . Scrieri în general. Documentare. Carte. Istorie cărţii şi secţia

Biblioteconomie. Biblioteci.

Această diviziune cuprinde: Presa, Bibliologie, Organizarea informaţiei tehnico-

ştiinţifice, Biblioteconomie. Ambele diviziuni se completează una pe alta.

Diviziunea 01 Bibliografie. Cataloage. Liste de Cărţi - despre teoria şi practica

bibliografiei, din diferite ţări şi din diferite domenii.

Diviziunile 03, 05, 06, 08.

Aceşti indici sînt paraleli indicilor auxiliari comuni de formă (03), (05), (06), (08).

Diviziunile 03, 05, 06, 08 este clasificarea în general dar în diviziunile (03), (05),
(06), (08) este clasificarea indicilor auxiliari comuni de formă.

Diviziunea 07 Presa. Ziaristică. Diviziunea aceasta clasifică numai ziarele, ziarele

politice, cotidiene, gazete.

Diviziunea 09 Manuscrise. Cărţi remarcabile. Bibliofilie. Aceasta diviziune clasifică

manuscrise, ediţii rare, cărţi rare. Diviziunea 09 nu are indici auxiliari comuni de
formă.

Clasa 1. Filosofie. Clasifică disciplini filosofice aşa cum sînt predate în învăţămînt.

Clasa 2. Religie. Teologie. Clasifică tot ce este legat de religie şi teologie.

Clasa 3 Ştiinţele Sociale. Clasifică Teorii Metodologice, Statistica, Politica,

Economie, Legislaţie Drept, Administraţie publică, Arta Războiului, Asistenţă
Socială, Educaţie Invăţămînt, Metrologie, Etnologie.

Clasa 5 Matematică. Ştiinţele Naturale întră tot ce este legat de matematică şi ştiinţele
naturale.

Clasa 6 Ştiinţele Aplicate. Medicina. Tehnică intră tot ce este legat de medicină,
tehnică, agricultură, industrii diverse.

Clasa 7 Arta. Arhitectura. Fotografie. Muzică. Divertisment. Jocuri. Sport. Toate

diviziunile din această clasă se caracterizează printr-un număr foarte mare de indici
auxiliari speciali.
Clasa 8 Lingvistică. Literatură.

În această clasă a fost transferată conşinutul clasei 4 Lingvistica. Clasifică tot ce este
legat de lingvistică şi literatură din diferite ţări.

Clasa 9 Geografie. Biografie. Istorie. Această clasă clasifică tot ce este legat de
geografie, biografie, istorie.

Tabelele Auxiliar

Tabelele auxiliare ale Clasificării Zecimale Universale au indici auxiliari şi semne

auxiliare. Adaugarea indicilor principali cu indici auxiliari, se face un număr mare de
indici compuşi. Se cunosc două feluri de indici auxiliari :

1. Indici auxiliari comuni (generali)

2. Indici auxiliari analitici (speciali)

Indicii auxiliari comuni

Indicii auxiliari comuni se pun în toate diviziunile CZU, însă indicii auxiliari analitici
numai între acelea diviziuni pentru care se elaborează. Indicii auxiliari se alătură la
indicii principali numai împreună cu simbolurile lor.

Indicii auxiliari comuni aceşti indici se aplică la orice indici principali din clasele
0 pînă la 9 şi au semne speciale care se deosebesc de indicii principali. Indicii
auxiliari comuni sînt nişte indici care redau conţinutul documentului , ele sunt: indici
auxiliari comuni de loc, de rasă, timp, de punct de vedere, de persoană şi materiale. Şi
care redau forma documentului : indicii auxiliari de formă, de limbă.

Idicii auxiliari comini de limbă.

Aceşti indici arată limba în care este reprezentat documentul sau forma lui
lingvistică. Simbolul adică semnul lui este = (egal).

Inicii auxiliari comuni de rasă, popor, naţionalitate.

Aceşti indici auxiliari comuni se indică poporul, naţionalitatea, grupe etnice, semnul
simbolul (= ) egal în paranteze rotunde . Indicii auxiliari de rasă, popor sau
naţionalitate se indică după indicii auxiliari de loc, dar dacă aceşti indici lipsesc se
indică după indicii principali.

Indicii auxiliari comuni de loc.

Acesti indici auxiliari comuni de loc simbolizează locul fizic, geografic. Ei se scriu în
paranteze rotunde ( ).
Pentru indexarea locului iviziunea poate fi legată de alţi indici principali prin semnul
de relaţie : .

Locul poate fi :

1. In general
2. Din punct de vedere al răspîndirii universal

(1)Locul şi teritoriul în general

(100)Universal. Internaţional

Indicii auxiliari comuni de loc (1) arată divizarea indicilor principali legaţi de el, se
indică cu indicii auxiliari comuni de loc (2/9) şi arată în catalog începutul
subdiviziunii după teritoriu.

Indicii auxiliari comuni de loc (100) arată universal tuturor ţărilor sau a cîteva ţări, şi
internaţional relaţii din diferite domenii.

Indicii auxiliari speciali sub (1) se indică egal în toate diviziunile (2/9) prin liniuţă.
Mai detaliat la unităţile administrative mari. Unităţile administrative mici se indică cu
ajutorul diviziunilor analitici (-2) şi (-3).

Sînt două modalităţi de combinare a indicilor :

1. La indicii auxiliari de loc se adaugă indici auxiliari de nume .

De exemplu: Raioanele Moldovei (478.9-37).

2. Ţările care au întrodus în CZU numeratoarea unităţilor administrative pot folosi

aceste numere. Diviziunile analitice (0/9) pot fi folosite în general pentru
precizarea locului.

De exemplu: (-11) Extremul Orient ; (-625) Ţările neutre.

Ţările care şi-au schimbat denumirea , denumirea schimbată se scrie în paranteze

după denumirea nouă. Dacă se cere evedenţierea din punct de vedere geografic al
documentului atunci indicii auxiliari de loc se scriu înaintea indicilor principali şi
invers după indicia principali.

De exemplu: (44) 337 +337(44).

Şi mai pot fi întroduşi şi în interiorul unui indici principali.

Indicii auxiliari de loc pot fi întroduşi şi singuri în clasificare a unui document cînd
este arătat numai locul. De exemplu pentru hărţi.
Indicii auxiliari de formă.

Aceşti indici arată forma documentului: carte, reviste , manual. Simbolul indicilor
auxiliari de formă zero în paranteze (0). Indicii comuni de formă se scriu la indicii
principali din orice clasă a tabelei principale împreună cu simbolul său.

Indicii principali de formă

(1) Bibliografii
(2) Cărţi în general
(3) Cărţi de referinţe
(4) Documente separate
(5) Publicaţii seriale periodice
(6) Publicaţii (neperiodice) ale societăţii , instituţiilor şi ale altor organizme.
(7) Documente pentru instruire, învăţare şi studii.
(8) Culegeri de lucrări. Formulare. Tabele. Materiale illustrative. Publicaţii ale
întreprinderilor.
(9) Expuneri sub formă istorică. Surse istorice. Surse juridice.

Indicii comuni de formă se scriu la sfîrşitul indicilor principali dar dacă toate
documentele au aceiaş formă atunci indicii de formă se scriu înaintea indicilor
principali.

0: (zero semnul relaţie) se foloseşte ca o subdivizare de formă.

Indicii auxiliari comuni de timp.

Aceşti indici se scriu pentru: anul, epocii, perioadei în care a avut loc evenimentul
descris în document. Indicii comuni de timp se folosesc pentru prezentarea
aspectului istoric , ei se scriu după indicii auxiliari de formă .

Indicii auxiliari comuni de timp se scriu între ghilimele a datei care este
documentul era, secol, anul, ziua. Se scriu numai cu cifre arabe dacă este cu alte
cifre trebuie de transferat în cifre arabe. Punctul este scris pentru a despărţi
elementele de timp. Anii înaitea erei noastre se scriu cu semnul - (minus). Anii se
scriu cu patru cifre iar lunile şi data cu două cifre şi în unele cazuri unde trebuie
zero. Chiar dacă anul este din trei cifre el se scrie cu patru cifre întroducînd la
început 0 (zero). Indicii auxiliari comuni de timp se scriu între indicii auxiliari
de loc şi de formă. Pentru secole se scriu cu două cifre , secolul 1 se scrie cu zero
atunci următoare se scriu cu o unitate mai mică. Decadele se scriu prin primele
trei cifre . Pentru perioadele de mai multe secole anii se scriu prin separare lor
prin bară oblică adică anii de la pînă la. Dacă una din date nu este indicate în locul
lor se scriu puncte de suspensie. Orele , minutele, secundele se scriu prin două
cifre care se pun după notarea zilei. De exemplu: 7 decembrie 1898 -
“1898.12.07.15.46.03” .

Indicii auxiliari comuni de timp pentru că ei se scriu cu ghilimele atunci ei pot fi

scrişi la începutul, la sfîrşitul şi chiar în interiorul unui indice principali.

Indici auxiliari de punct de vedere.

Indicii auxiliari de punct de vedere se folosesc la descrierea aspectului unui

document, de punct de vedere a obiectului este numai din punct de vedere al
ramurii de ştiinţă, adică cel mai general punct de vedere pentru care un obiect
poate fi caracterizat. Aceşti indici se scriu .00 (puct zero zero). Punctul este un
semn de evedenţiere .

Diviziunele principale:

.000 Punct de vedere a autorului

.001 Punct de vedere teoretic

.002 Practic. Execuţie. Realizare. Producţie

.003 Economic şi financiar

.004 Al folosirii, întreţinerii şi funcţionării

.005 Al echipamentului, instalaţiilor, dotării şi amenagerii

.006 Al spaţiului, locului sau clădirii.

.007 Al personalului .

.008 Organizatoric şi de conducere.

.009 Al relaţiilor .

Ei nu se utilizează singuri ci sînt adaugaţi la indicii principali ale CZU.

Scopul idicilor de punct de vedere este de precizarea, detalizarea mai largă.

Indicii auxiliari comuni cu liniuţă.

Simbolul acestor indici este -0 (liniuţă zero). La momentul de faţă sînt doi indici
auxiliari comuni cu liniuţă:

1. -03 De materie
2. -05 De persoană.

Indicii auxiliari conumi de materie.

Simbolul este -03 (liniuţă zero trei). Indicii auxiliari comuni de materie se
folosesc cînd conţinutul documentului caracterizează materialul din care este
confecţionat.

Idicii auxiliari comuni de persoană.

Simbolul este -05 (liniuţă zero cinci). Aceşti indici se folosesc la notarea
persoanelor după ce activitate are , vîrstă, naţionalitate. Cînd documentul conţine
anumite categorii de persoane în general indicile CZU utilizează 3-05 adică în
general.

Indicii Auxiliari Analitici ( speciali)

Indicii auxiliari analitici arată calităţile obiectului, particularităţile lui, dar se
caracterizează din punct de vedere a unui ramuri. Indicii speciali se adaugă la
indicii principali cu simbolurile lor. Simbolurile indicilor speciali:

-1/-9 Indicii speciali cu liniuţă (în afara de -0 idice auxiliari comuni cu liniuţă).

.01/.09 Indicii auxiliari cu punct zero (în afară de .00 şi .000 indicii auxiliari
conumi de punct de vedere).

’1/’9 Indicii auxiliary cu apostrof.

Indicii auxiliari speciali au o cifră identică şi pot reprezenta mai multe concept. Ei
nu se folosesc independent ei se alipesc la indicii principali de CZU. Indicii
auxiliari cu liniuţă şi puct zero au două funcţii:

1. Indicii auxiliari speciali cu indici primar al viziunii pentru care se elaborează,

au noţiuni generali a ramurii date. De exemplu: 82-1 Geniul poetic. Poezii.
Poeme. Balade. Sau 7.01 Teoria artei. Estetica artei. Filosofia artei.
2. Indicii auxiliari speciali la un loc cu orice indice din diviziunea dată îndeplinesc
funcţia analitică, arătînd noţiunea concretă. De exemplu: 840-1 Literatură
Franceză. Poezii. Poeme. Balade. Sau 75.01Teoria picturii. Estetica şi filosofia
picturii.

Indicii auxiliari cu liniuţă -1/-9 sunt analitici, cu ei se scriu elementele şi detalii

ale subiectelor de la indicii CZU.
 Indicii auxiliari cu punct zero .01/.09 se scriu cu mai multă detaliere decît cei
indici auxiliari cu liniuţă, arătînd cum ar fi : studii de aspect, activităţi, procese,
operaţii, instalaţii şi echipament.

Indicii auxiliari cu apostrof ’1/’9 se folosesc şi se scriu pe baza indicilor

principali. De exemplu : 546.32 Potasiu , 546.17 Azot, 546.32’17 Azot de
potasiu.

Indicii auxiliari speciali pot fi scrişi şi în indicii auxiliari de formă, de loc

adaugarea ca şi la indicii principali.

Indicii auxiliari speciali pot fi folosiţi:

In serie singular de orice tip şi în şiruri omogene de un singur tip.

Semnele Auxiliare CZU

+ plusul (şi); / bară oblică(pînă la); : semnul relaţiei; [ ] paranteze drepte; : : dublu
relaţie .

Semnul + plus - se citeşte plus şi se indică în document două sau mai multe teme,
sau două sau mai multe particularităţi ale documentului . Acest semn se foloseşte
pentru a uni indicia principali şi indicia auxiliari. De exemplu: 54+66, manual de
chimie , care are dicţionar de termeni chimici – indicii vor fi 54(075+038). Semnul
adaugării cere dublare. Indicii 54+66 ne arată că o fişă trebuie înscrisă în 54, alta în
66, sînt două forme de înscriere a indicilor cu semnul plus : întrun rînd, sau unul sub
altul. Într-un rînd se scrie cu semnul plus. În unul sub altul fără semnul plus şi aşa şi
aşa e corect.

Semnul extensie / bară oblică este pentru prescurtarea scrierii, păstrînd şi diviziunea
logică. Semnul bară oblică se scrie atunci cînd indicii se unesc şi au o construire
indentică. Semnul + plus poate înlocui semnul / bară oblică numai atunci cînd un
document are un conţinut identic de exemplu ceia ce e legat de costrucţii. Însă
semnul bară oblică nu poate înlocui semnul plus în toate cazurile, semnul bară oblică
arată în general conţinutul documentului , pe cînd semnul plus în mod formal uneşte
diferite noţiuni. De exemplu: 53 Fizica , 54 Chimia , 55 Geologia .

53+54+55 dar nu 53/54 nu pot fi înlocuite cu semnul bară oblică că sînt diferite
domenii de ştiinţă.

Semnul relaţie :
Semnul relaţie se foloseşte pentru legătura între noţiuni. Legînd indicii cu semnul
relaţie facem avem un indice compus care exprimă tema, care nu este nici întro
diviziune a schemei. Indicii cu semnul relaţie se folosesc cînd nu sînt indici auxiliari
comuni sau analitici.

Semnul relaţie dublă : :

Semnul relaţie dublă se foloseşte dacă sînt doi sau mai mulţi indici componenţi din
indicii compuşi. Semnul relaţie dublă dă voie combinare , combinarea indicilor
formează două noţiuni diferite.

Semnul paranteze drepte [ ]

Se folosesc pentru alcătuirea indicilor compuşi , şi la subgruparea a două sau mai

mulţi indici prin semnul plus (+) sau relaţie (:) pe lîngă un indice compus.

De exemlu: Brevetele la televizoare şi radioreceptoare [621.396.62+621.397.62]

(088.8)

Şi nu

621.396.62(088.8)+621.397.62(088.8) se scoate un idice repetat.

Parantezele drepte se mai folosesc cînd în indice se pun două semne de relaţie şi
trebuie să arătăm că unul din el se referă la totalitatea altor indici.

De exemplu: Politica financiară în domeniul industriei uşoare 67:[338.23:336] Idicii

cu aceste semne auxiliare comune se numesc indici compuşi.

Principiile detalizării

Punctele de suspensie înaintea cifrelor finale

Punctele de suspensie nu se caracterizează ca indici auxiliari, ci ele se alipesc

indicilor principali. Cele trei puncte de suspensie arată că pot fi completate cu cifre
corespunzătoare la indicii principali unde apar. De exemplu: 669 Metalurgia ,
669...5 Aliage, 669...6 Prelucrarea anumitor metale şi aliage din ele. Aceste cifre
care sînt scrise după punctele de suspensie se folosesc la detalizarea indicilor.

Diviziunile paralele

Semnul diviziunile paralele = (se subdivide ca). Acest semn arată detalizarea
paralelă a indicilor. De exemplu: Clasificarea copacilor după speciile copacilor 674.
Industria lemnului este şi paralel după clasificarea botanicii în diviziunea 582
Botanica sistematică. 674.031.5/.9=582.5/.9 .
Diviziunile paralele pot să apară în orice parte a tabelelor CZU , în indicii principali,
indicii auxiliari speciali, indicii auxiliari comuni sau combinaţi de indicii principali şi
auxiliari.

Notările împrumutate
1. Semnul * asterisc.

Se întroduce după indicii CZU, pentru un simbol sau un număr împrumutat din altă
sursă în afară de CZU care se foloseşte la detalizare. El arată că această notare este
împrumutată cînd este scris. În toate cazurile de notare împrumutate după asterisc,
sursa trebuie indicată în note.

2. Detalizarea alfabetică A/Z.

Detalizarea alfabetică se face cu ajutorul numelor proprii, prin litere fără asrerisc şi
interval. Detalizarea alfabetică a indicilor auxiliari de loc se face cu paranteze rotunde
împreună cu indicii auxilioari. De exemplu: (478.921 Bălţi).

Regulile principale de indexare după CZU

Prima regulă

În CZU nus diviziuni şi subdiviziuni proprii şi străine , toate diviziunile toate părţile
schemei sînt egale şi trebuie folosite egal pentru indexare , fără a ţine cont de
apropierea sau depărtarea lor de diviziunile de profil. Toate documentele trebuie
cercetate conform conţinutului de bază.

Regula a doua

La indexarea documentului trebuie mai întăi de cercetat aspectul în care se

examinează obiectul şi conform acestui aspect să alegem în tabel indicile CZU.

Regula a treia.

Indicii auxiliari comuni niciodată nu pot fi folosiţi ca indici principali, pe cînd indicii
auxiliari speciali în înbinare cu indicii principali pot fi folosiţi ca indici principali ,
mai ales cînd noţiunea lipseşte în tabela principală.

Regula a patra.

La indexarea documentului se recomandă următoarea alegere a indicilor:

0/9 Indicii tabelei principale

’1’/’9’ Indicii auxiliari speciali cu apostrof

.01/.09 Indicii auxiliari speciali cu punct zero

-01/-09 Indicii auxiliari speciali cu liniuţă

.001/.009 ; -03; -05 Indicii auxiliari comuni.

În primul rînd cercetăm tabela principală şi aşa mai departe detalizare prin tabelele
auxiliare.

Regula a cincea.

Încazuri cînd noţiunea în CZU este exprimată atît prin indice principal, cît şi prin

indice auxiliar, noţiuni informative de bază, de gen, specie şi nivel superior se

indexează de obicei cu ajutorul indicilor principali sau cu cei auxiliari speciali folosişi
în calitate de indici principali. Noţiunele auxiliare repetate care oglindesc de regulă
părţi, detalii, blocuri, componenţi, organe, anumite calităţi se indexează în mai multe
cazuri cu ajutorul indicilor auxiliari, care se alipesc la indicii noţiunii principale.

În CZU există diferiţi indici pentru noţiunele analogice. De aceia, unul şi acelaş
document este înscris neuniform de diferite persoane.

Regula a şasea.

Indicii compuşi se mai numesc indici alcătuiţi prin îmbinarea indecilui principal cu
indicii auxiliari comuni sau speciali, şi indicilor alcătuiţi cu apostrof şi barei oblice.
Pentru a lipi indicii auxiliari trebuie să corespundă sensul dintre noţiunele conţinutului
de bază a documentului. Baza pentru alcătuirea indicilor compuşi rebuie să fie adică
să corespundă sensul indicilor cu sensul conţinutului. Consecuvitatea de alipire a
indicilor auxiliari la indicii principali sau la indicii auxiliari speciali folosit în calitate
de indici principal: ”1/”9; .01/.09; -1/-9; .00… ; -03 sau -05; (0…) ; (…);
”…” = ; (=…) ; şi poate fi schimbată dacă este cerută de conţinutul documentului.

Regula a şaptea.

Indicii componenţi sînt indicii CZU alcătuiţi din doi sau mai multe indici simple sau
indici compuşi uniţi prin semnul relaţie sau relaţie dublă. Pe primul loc se indică
indicele care arată subiectul principal al documentului, dar indicii care se scriu cu
semnul relaţie numai precizează detalizează noţiunea care este în primul indice.

Idexul Alfabetic pe subiecte

Indexul alfabetic pe subiecte arată unde poate fi găsită diviziunea în care este noţiunea
sau tema dată. În indexul alfabetic pe primul loc stă conţinutul indecelui adică
sensul, mai apoi indicele simbolizînd prin cifre. Dacă indicele are mai multe teme ,
atunci indexul alfabetic ficare temă este arătată aparte.

Consorţiul CZU

Consorţiul CZU (Universal Decimal Classification Consortium – UDCC) este o

organizaţie internaţională , responsabilă de administrarea clasificării zecimale
universale, fondată în anul 1992 de către FID (International Federation for
Information and Documentation), în asociaţie cu editorii CZU de limbă olandeză,
engleză, franceză, japoneză şi spaniolă.

Obiectivul organizaţiei constă în stabilirea direcţiei de dezvoltare şi difuzare a

Clasificării Zecimale Universale, pentru a răspunde cel mai bine intereselor editorilor
şi utilizatorilor. Fiecare dintre membrii consorţiului are dreptul exclusiv de a publica
CZU în limba sa. Membrii consorţiului, împreună cu preşedintele şi editorul-şef al
CZU, formează Comitetul Executiv. Acest organism determină strategia şi politica
activităţilor proprii ale consorţiului şi atribuie priorităţile şi bugetele.
Lucrările privind revizuirea şi dezvoltarea sistemului se realizează în colaborare cu un
Consiliul Consultativ CZU,  organism internaţional compus din specialişti în
clasificare.

MODIFICĂRI ÎN CZU.
Clasa 0 GENERALITĂŢI Secretariatul central al UDCC se ocupă de
administrarea şi întreţinerea Fişierului Master de Referinţă (MRF) care, pe parcursul a
zece ani deja, este publicat anual sub titlul „Extensions and Corrections” (E&C) ca
versiune autorizată a schemei. Clasa 0 Generalităţi se deschide cu secţiuni referitoare
la cunoaştere în general, forme de comunicare, în mod particular scrierea şi
standardizarea. Include teme ce ţin de documentare, bibliologie, informare, cultură. În
2001–2002 Consorţiul CZU a transformat cuprinsul abstract din diviziunea 005
Studiul organizării. Metodologie în diviziunea cu subiect concret 005 Management
(E&C 23-2001,E&C 24-2002). Tot atunci au fost făcute modificări şi în clasa
Tehnologia calculatoarelor, care reflecta schimbările cardinale în domeniul tehnicii şi
atinge toate sferele vieţii contemporane. Aceste aspecte au fost transferate din clasa 6,
subdiviziunea 681.3 în clasa 0 sub indexul 004 Ştiinţa şi tehnologia calculatoarelor.
Calculatoare. Procesarea datelor (E&C17-1995, E&C23-2001, E&C26-2004). Nu
putem să nu relevăm unificarea problemelor de metrologie în diviziunea 006.91
Metrologie. Greutăţi şi măsuri în general, ce era dispersată în diferite diviziuni
referitoare la domeniul ştiinţelor sociale şi ştiinţelor exacte. Modificările la diviziunea
004 şi 006.91 sunt incluse şi în ediţia „Clasificarea Zecimală Universală” (Bucureşti,
1998), care este utilizată în bibliotecile din Moldova. În acest articol vom menţiona
modificările care nu sunt incluse în ediţia din 1998. Subdiviziunea 001.3 se va
completa cu 001.32 Societăţi savante, ştiinţifice. Academii (ind. vechi 061.12).
Trebuie să menţionăm, de asemenea, concentrarea documentelor la tema Stenografie.
Sisteme de scriere prescurtată în diviziunea 003.27 [anterior 651.93]. Documentele
despre dactilografie se vor sistematiza în diviziunea 003, subdiviziunea 003.056
Scriere la maşina de scris [anterior 651.923]. În clasa 005 Management trebuie
transferate documentele din fosta clasă 65 Conducere şi organizare în in- Bu l et i n ul
Comisiei Catalogare Indexare Nr 1 ianuarie -martie 2011 Pagina 7 dustrie, comerţ şi
comunicaţii, 651 Organizarea şi practica muncii de birou care a fost complet anulată
prin E&C 24 (2002). Numai aspectele generale ale managementului sunt menţionate
la 005, aspectele mai specializate, precum cele referitoare la muncă şi contracte,
publicitate şi management financiar, rămânând la clasa 65. Rezumat: 005
Management 005.1 Teoria managementului 005.12 Principii generale 005.2 Agenţi
manageriali. Mecanisme. Măsuri 005.21 Politică economică şi comercială 005.22
Metode 005.24/.254 Datorii, obligaţii şi drepturi ale subalternilor 005.25 Funcţii şi
sarcini 005.3 Activităţi manageriale 005.31 Cercetare operaţională (OR) 005.32
Comportament organizaţional. Psihologie managerială 005.33 Condiţii de
management. Factori 005.334 Managementul riscului 005.336 Progres 005.4 Procese
în management 005.41 Dezvoltarea şi evoluţia organizaţiilor, a firmelor 005.42
Relaţii 005.42-057.187 Relaţii cu clienţi, cumpărători, beneficiari 005.5 Operaţii în
management. Direcţii 005.51 Logistică. Asigurare tehnico-materială 005.52 Studierea
sarcinii trasate. Analiza şi definirea pro- blemei. Prognoze 005.521 Miopie economică
005.521:334.7 Prognoze economice. Previziuni privind dez- voltarea 005.53 Modele
de decizie. Stabilirea şi prezentarea progra- mului 005.54 Implementare. Execuţie,
realizare a ordinelor 005.56 Colaborare şi cooperare 005.57/.58 Flux funcţional
oficial. Reglarea modului de lucru 005.57 Comunicaţii interne. Informaţii 005.571
Interviuri. Anchete 005.573 Brainstorming. Discuţii. Confruntare de idei 005.575
Relaţii şi legături interne 005.591 Raţionalizare 005.591.1 Îmbunătăţiri 005.591.4
Reforme. Reorganizare 005.591.6 Inovaţii 005.6 Managementul calităţii.
Managementul calităţii totale (TQM) 005.61 Productivitate 005.642.5 Studii şi
analize de muncă.. Studierea metodelor 005.7 Management organizaţional (OM)
005.71 Forme de organizare şi conducere. Alte organe administrative, firme etc.
005.71-021.272 Comparaţii între organizaţii, firme 005.71-051-027.521 Conducere
printr-o singură persoană 005.71-051-027.522 Conducere de un grup 005.72 Structura
organizatorică 005.721/.722 Forme de organizare. Flexibilitate şi rigiditate.
Supraorganizare 005.732 Ierarhie 005.74 Organizare funcţională 005.742 Organe ale
firmei, ale organizaţiei 005.743 Structură pe departamente, sectoare, servicii etc.
Organizare tip stat major 005.745 Adunări generale. Conferinţe, congrese, simpozioa-
ne 005.8 Management de proiect 005.81 Investigarea fluxului şi planificării muncii
 005.82 Grafuri, reţele 005.821 Reţea eveniment-nod. PERT (Evaluare şi metode de
revedere a programului). Reţea proces-săgeată. CPM (Metoda drumului critic)
005.823 Reţea proces-nod. MPM (Metoda potenţială Metra) 005.9 Tipuri de
management 005.91 Management administrativ. Secretariat 005.912 Organizarea şi
practica muncii de birou 005.92 Managementul înregistrărilor 005.921 Arhive.
Aranjarea actelor de arhivă 005.922 Aranjarea actelor. Clasificare. Punere în ordine
005.922.1 Securitate. Protecţia informaţiei. Menţinerea se- cretului 005.93
Managementul fabricii. Managementul resurselor fizice 005.94 Managementul
cunoaşterii 005.942 Expertize, aprecieri. Sfaturi, consultaţii 005.95/.96
Managementul de personal. Managementul resurselor umane. Din clasa 0
subdiviziunea 008 Futurologie a fost transferată la 001 cu indexul 001.18 Viitorul
ştiinţei. Prognoză. Futurologie. În anul 2002 (E&C24) Consorţiul decide de a exclude
clasa 009 Umanistică → 7/9. Bibliologia şi ştiinţa informării sunt plasate la 02, iar
clasele 01 şi 03/08 sunt utilizate Bu l et i n ul Co mi si ei Cat a l og a re -In d exa re
Nr 1 ianuari e martie 2011 Pagina 8 pentru lucrări ce reprezintă forme de publicaţii.
Pentru a exprima lucrări într-o anumită formă, trebue folosită Tabela Id – Indici
auxiliari comuni de Formă. Se remarcă că în diviziunea 02 nu sunt schimbări, dar
aspectele noi privind bibliotecile electronice, tehnologiile informaţionale şi altele nu
se regăsesc menţionate. Aspectele organizaţii, asociaţii, congrese, expoziţii au căpătat
indicele general 06. Lucrările sub acest indice sunt lucrări complexe, care ating mai
multe domenii ale cunoaşterii. În a. 2002 (E&C 24) au fost introduse modificări în
această clasă şi micşorarea subdiviziuni auxiliare speciale 06.01 Caracterul general al
organizaţiei (fosta 06.01, 06.026, 06.028), 06.02 Avansuri. Subvenţii. Burse (fosta
06.047.84), 06.03 Alte facilităţi pentru membri (fostă 06.057), [06.03 Bunurile
colectivităţii. Proprietate→005.936] 06.05 Distribuirea premiilor, recompenselor
(fostă 06.068). Indicii auxiliarii cu -05 denotă persoanele într-un context: 06-057.953
Membri fondatori, 06-057.955 Membri onorifici (fosta 06.023.6 şi 06.023.7).
Documentele în probleme de organizare, organe administrative, organizarea biroului,
secretariat au fost redistribuite la subdiviziunile din clasa 005. Indicele poate fi extins
nu numai prin utilizarea diverselor tabele auxiliare, dar şi prin relaţia cu două puncte
cu alte părţi din clasificare, de exemplu 32:061 Organizaţii cu scopuri politice,
339:061 Societăţi cu interese economice, Cluburi Literare – de tipul Clasa subiect :
061. Rezultatul revizuirii este o subdivizare mai sintetică a clasei în conformitate cu
orientarea politicii Consorţiului CZU către o structură mai faţetată a CZU.
Aranjamentul clasei este următorul : 061.1 Organizaţii guvernamentale şi tipuri de
cooperare 061.2 Organizaţii şi asociaţii non-guvernamentale 061.23 Organizaţii cu
scopuri umanitare, filantropice [061.235] 061.25 Organizaţii şi mişcări secrete sau
semi-secrete [061.236] Include : Francmasoni. Oddfellows 061.27 Fundaţii. Instituţii.
Aşezăminte. Diviziunea 061.4 Expoziţii temporare trece în subdiviziunea nouă 069.9
în diviziunea 069 Muzee. Expoziţii permanente. Dezvoltarea specială a
subdiviziunilor cu utilizarea indicilor auxiliari şi a relaţiei cu două puncte oferă
posibilităţi de exprimare a unor concepte, de exemplu: 069(1-21) Muzee municipale,
 069:7 Muzee de artă. Vom încheia grupa 0 cu diviziunile 08 Poligrafii şi 09
Manuscrise. Lucrări rare unde nu au fost efectuate modificări. În concluzie vom
menţiona că, modificările survenite în clasa 0 sunt rezultatul activităţii de revizuire de
două tipuri: revizuire totală – clasele 004, 005 şi actualizarea permanentă în alte clase.