Sunteți pe pagina 1din 7

Miron Emanuela gr 4

Strajeriu Valentina gr 6

Supraprotezarea

Definiţie
Supraprotezarea reprezintă un procedeu de restaurare protetică a edentaţiei subtotale sau
totale care constă în realizarea unei restaurări protetice care pe faţa mucozală încastrează o
parte a dinţilor naturali sau a implantelor.
Prin supraprotezare se obţine o restaurare protetică mobilă de cele mai multe ori prevăzută cu
sisteme speciale pe dinţi restanţi sau pe implante, astfel îmbunătăţându-se
sprijinul,stabilitatea şi retenţia protezei.
Dinţii restanţi sau implantele care retenţioneză proteza pot fi utilizaţi :
1) Izolaţi ( sisteme cu capse, magneţi sau telescoape )
2) Solidarizaţi (bare cu călăreţi)

Avantaje supraprotezare:
-Previne resorbţia accentuată a crestelor edentate prin suprasolicitare biomecanică,
prin păstrarea dinţilor sau rădăcinilor restante ce realizează o stimulare osoasă şi
întârzie atrofia.
- Asigură păstrarea propriocepţiei parodontale a dinţilor restanţi ce controlează
prin mecanisme reflexe exercitarea funcţiilor esenţiale ale sistemului
stomatognat: masticaţie, deglutiţie, fonaţie.
- Dinţii păstraţi realizează şi stopuri verticale menţinând în parametrii normali
dimensiunea vertical de ocluzie
- Este diminuată intensitatea solicitărilor ocluzale asupra ţesuturilor subiacente prin
îmbunătăţirea sprijinului şi stabilităţii
- Se reduc forţele orizontale şi de torsiune
- Se creează condiţii mai bune pentru determinarea şi înregistrarea relaţiilor
intermaxilare, cu menţinerea DVO în timp
- Leziunile de decubit sunt mai puţin frecvente
- Eficienţa masticatorie este superioară protezei totale
Miron Emanuela gr 4
Strajeriu Valentina gr 6

- Sprijinul mixt asigură atât protejarea ţesuturilor de sprijin, cât şi o asimilare


psiho-corticală superioară a protezei.
- Reprezintă o variantă mai bine acceptată de pacienţii în vârstă, asigurând o
perioadă destul de lungă de tranziţie la proteza totală clasică.
- Poate fi parţial sau integral fizionomică; poate fi transformată uşor în proteză
totală, având avantajele unei proteze totale imediate.

Indicații supraprotezării:
-Cu atât mai indicată cu cât pacientul este mai tânăr.
- Poate fi luată în considerare chiar şi în cazul pacienţilor în vârstă fără invalidităţi
psiho-motorii.
- La pa cienţii vârstnici care prezintă dificultăţi de adaptare faţă de o viitoare
proteză totală (reflex de vomă accentuat)
- Defecte congenitale (palatoschizis) sau dobândite după intervenţii chirurgicale
(extirparea unor tumori de mezostructură, planşeu bucal) sau în cazul diferitelor
traumatisme şi plăgi împuşcate.
- În cazul în care există un număr redus de rădăcini tratabile, cu o repartizare
defavorabilă altor soluţii terapeutice, dar care asigură condiţii optime pentru
supraprotezare în ceea ce priveşte stabilitatea protezelor.
- În cazul hipodonţiilor
- Uzura dentară accentuată când dinţii nu pot fi restauraţi şi acoperiţi cu coroane de
înveliş
- În distrofii primare, evolutive, active sau progresive – amelogeneza şi
dentinogeneza imprefectă
- În cazul pacienţilor cărora proteza totală le-ar putea genera un şoc psihic,
supraprotezarea uşurându-le adaptarea la noua situaţie.
- Dacă proteza totală mandibulară are un prognostic nefavorabil
- Dacă dinţii restanţi nu pot reprezenta stâlpii unei proteze parţiale mobilizabile, iar
creasta edentată prezintă o resorbiţie accentuată.
Miron Emanuela gr 4
Strajeriu Valentina gr 6

Contraindicaţiile supraprotezării
Contraindicaţii generale:
 Afecţiuni sistemice caşectizante
 Afecţiuni metabolice
 Disendocrinii severe
 Afecţiuni ale sistemului nervos central (b. Alzheimer); accidente vasculare cu
hemiplegie sau paraplegie.
 Afecţiuni cardiovasculare
 Boli degenerative
 Pacienţi în vârstă, necooperanţi, ce refuză orice tip de protezare
Contraindicaţii parodontale:
 Mobilitate de gradul III
 Defecte osoase şi ale ţesuturilor moi care nu pot fi corectate chirurgical
 Igienă orală necorespunzătoare
Contraindicaţii endodontice:
 Rădăcini cu fractură verticală
 Căi false
 Resorbţie internă, ace fracturate pe canal, fracturi orizontale localizate mult
 sub creasta osoasă

Supraprotezarea se poate realiza pe :


a. Dinţi naturali
b. Pe implante
A . Supraprotezarea pe dinţi naturali
Aici se păstrează cu precădere rădăcinile dentare iar coroanele lor se reduc epigingival ,
pentru ca braţul de rezistenţă să fie mai mare decât cel de forţă.
Supraprotezarea (overdenture) defineşte de cele mai multe ori o proteză cu sprijin mixt muco-
osos şi dento-parodontal sau muco-osos şi implantar.
*Overdenture= proteză care se sprijină pe ţesuturi moi şi dure (os, rădăcini sau dinţi restanţi).
Dinţii şi rădăcinile au următoarele roluri:
 Preaiu o mare parte din presiunea ocluzală, asigurând un bun sprijin protezei totale, pe
care o stabilizează şi în plan orizontal
 Ajută la combaterea eficientă a tendinţelor de basculare a protezelor, oferindu-i
pacientului o senzaţie de confort masticator superior
 Conservă pentru mai mulţi ani osul alveolar
 Ajută la integrarea mai facilă a protezelor în activitatea funcţională a sistemului
stomatognat
Miron Emanuela gr 4
Strajeriu Valentina gr 6

 Asigură o trecere mai uşoară de la edentaţia parţială la cea totală


 Conferă purtătorului o senzaţie de confort oral sporit, precum şi psihic.
Există situaţii (când se realizează aşa zisele bare lungi , pe mai mulţi dinţi , dispuşi favorabil)
când sprijinul devine exclusiv dento-parodontal sau pur implantar. Termenii care mai pot fi
întâlniţi în literatura de specialitate sunt “overlay denture” şi “superimposed”.
B. Supraprotezarea pe implant
Protezarea pe implante reprezintă o variantă de tratament pentru tratarea dinţilor lipsă,
efectuată prin înlocuirea dinţilor cu implante, cu rădăcini artificiale ce pot ţine ca suport
pentru diverse tipuri de metode protetice, cum sunt :
 coroanele dentare,
 puntile dentare
 protezele dentare.
Supraprotezarea pe implante inseamna, dupa cum arata si denumirea, aplicarea unei proteze
mobile peste un implant dentar, avand ca scop îmbunatatirea stabilitatii si functionarii
protezei. Desi in ziua de azi exista o sumedenie de tipuri de implante dentare, cele mai
folosite sunt cele de tip surub, corespunzatoare radacinii dentare. De regula, folosirea
implantelor pentru supraprotezarea totala se face la mandibula, prin punerea a doua sau patru
implante in zona crestei din partea frontala, intre cele doua gauri mentoniere.
Tehnica supraprotezarii pe implante are ca alternative protezarile conventionale mobile
totala sau partiala, dat fiind faptul ca este o proteza mobila.
Beneficiile supraprotezarii pe implant:
• Obtinerea unui echilibru mai bun al protezelor si functionarea mai eficienta a acestora;
• Efectuarea unei masticatii mai bune;
• Imbunatatirea aspectului estetic al zâmbetului;
• Siguranta fixarii protezei si lipsa grijilor in timpul vorbirii sau masticatiei.
Implantele sunt niste lucrari dentare extrem de rezistente, durabile (au garantie intre
10 si 15 ani, in functie de materialul folosit), prezinta un aspect fizic aproape identic cu cel
natural, previn aparitia problemelor ocluzale si blocheaza deplasarea dintilor vecini in spatiul
gol.
Desi este un tratament dentar foarte rezistent si cu multe beneficii, supraprotezarea pe
implante este o procedura destul de complexa deoarece implica doua etape diferite:
1. una chirurgicala
2. una protetică , amandouă cu riscuri, preţuri destul de ridicate şi implicaii asupra
rezultatului final al lucrarii dentare.
Indicatii pentru supraprotezarea pe implant:

 această procedură este potrivita mai mult persoanelor cu vârsta de peste 50 de ani,
care prezintă edentii parţiale sau totale protezate mobil sau celor cărora le este greu să
se obişnuiască cu protezele mobile, precum şi tinerilor care trebuie să-şi diminueze
schimbarile orale postextractionale.
Miron Emanuela gr 4
Strajeriu Valentina gr 6

 este recomandat pacientilor care estimeaza o pierdere osoasa postextractionala


semnificativa in zona crestelor reziduale (de regula, in zona mandibulei, pentru
femeile care au avut probleme parodontale in timpul menopauzei sau dupa
menopauza).
Contraindicaţii pentru supraprotezarea pe implant:
 pacientilor care prezinta:
1.deficite imunitare mari,
2.cardiopatii decompensate,
3. hipertensiune arteriala,
4.diabet,
5.boli psihice,
 fumătorilor înrăiţi şi celor cu boli infecţioase.

Măsuri profilactice la purtătorii de supraproteze


Dacă se doreşte un succes al terapiei prin supraprotezare (sub aspectul eficacităţii funcţionale,
a asimilării psiho-corticale precum şi a toleranţei biologice)atunci trebuie neapărat luate
câteva măsuri:
1. Realizarea de intervenţii terapeutice conservative şi/sau chirurgicale asupra
componentei parodontale de înveliş
2. Conservarea osului alveolar
3. Consolidarea dinţilor restanţi
4. Realizarea unor preparaţii dentare corecte adaptate metodei de supraprotezare
5. Respectarea fazelor de laorator
6. Faza mucozală a supraprotezei să nu traumatizeze infrastructura dento-mucozală
7. Indicaţii în vederea unei igiene riguroase şi a efectuării unor controale periodice
1. Realizarea de intervenţii terapeutice conservative şi/sau chirurgicale asupra componentei
parodontale de înveliş
Aceste intervenţii se referă la tratamentul gingivitelor şi parodontitelor prezente în momentul
prezentării la tratament.
De cele mai multe ori sunt suficiente :
 Efectuarea detartrajelor supra şi subgingivale (eliminarea factorilor de microiritaţie)
 Chiuretarea ţesutului de granulaţie de la nivelul pungilor parodontale cu sau fără
efectuarea unui lambou
 Îndepărtarea sau înlocuirea restaurărilor incorecte
2.Conservarea osului alveolar
Miron Emanuela gr 4
Strajeriu Valentina gr 6

Pornind de la ideea că osul alveolar se naşte, trăieşte şi moare odată cu dinţii, principalul scop
este conservarea dinţilor în sine.
Astfel , prima măsură luată este efectuarea unor radiografii ale dinţilor pe care să se poată
evalua nivelul şi calitatea osului.Ţinând cont de vârsta medie a pacienţilor care se pretează la
acest tratament şi de atrofia senilă fiziologică,liza osoasă care afectează treimea cervicală a
rădăcinii se consideră a fi normală. Desigur , afectarea osoasă poate fi corelată şi cu afecţiuni
generale de tipul OSTEOPOROZEI şi DIABETULUI, scopul fiind îndepărtarea sau
corectarea factorilor locali ce au favorizat liza osoasă.
3.Consolidarea dinţilor restanţi
Pentru bonturile preparate,înălţimea optimă este de 2mm deasupra crestei alveolare,
diminuând dim mobilitatea unui dinte care a fost supus mult timp forţelor laterale.
Recuperarea restaurărilor radiculare pentru extinderea sprijinului mixt al supraprotezării, va
limita înfundarea bazei protezei şi deci va preveni şi resorbţia osoasă consecutivă.
4.Realizarea unor preparaţii corecte adaptate metodei de supraprotezare
Toate preparaţiile treubuie realizate astfel încât să respecte particularităţile fiecărui sistem în
parte, forţele să fie transmise în mod fiziologic în axul dintelui, să nu favorizeze retenţia de
placă şi să permită igienizarea uţoară ulterioară. Orice compromis va duce ulterior la
scurtarea duratei de viaţă a stâlpilor şi la eşecul consecutiv al restaurării protetice.
5.Respectarea fazelorde laborator
Realizarea tehnică treubie să respecte toate fazele pornind de la turnarea modelelor,realizarea
şabloanelor de ocluzie ,a machetelor ,ambalarea acestora, alegerea aliajelor şi materialelor
sintetice , turnarea componentelor metalice precum şi a diferitelor particularităţi ale
sistemelor speciale. Erorile survenite în timpul etapelor clinico-tehnice pot duce la eşecul
întregii proceduri terapeutice.
6.Realizarea unui raport netraumatic între faţa mucozală a restaurării şi substratul dentar şi
muco-osos al crestelor
Pentru menajarea componentei parodontale şi a gingiei marginale se pot efectua despovărări
cu ajutorul unei freze , sau eventuale completari cu acrilat acolo unde este spaţiu în exces.
Zonele în care transpare acrilatul protezei după despovărare şi adăugare de acrilat al, unele
zone de presiune care trebuiesc îndepărtate. După fiecare retuş baza protezei treuie lustruită.
De asemenea sunte necesare retuşări periodice din cauza modificărilor osteomucoase
fziologice continue.
7.Indicaţii în vederea unei igiene riguroase şi a efectuării unor controale periodice de rutină
Igiena şi controlul plăcii bacteriene sunt factori cheie de menţinere a stâlpilor unei
supraproteze, deoarece acestea previn apariţia bolii parodontale. De aceea pacientul trebuie să
fie conştient de necesitatea efectuării unui periaj corect al dinţilor restanţi , al restaurării
protetice care peste noapte va fi depusă în soluţii dezinfectante specifice acestui scop.
Miron Emanuela gr 4
Strajeriu Valentina gr 6

Pacientul trebuie să vină periodic la vizite de control , pentru evidenţierea precoce a


eventualelor probleme. Deseori destabilizarea protezei, neobservată la timp, poate să ducă la
fenomene de hiperplazie tisulară.

S-ar putea să vă placă și