Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Strajeriu Valentina gr 6
Supraprotezarea
Definiţie
Supraprotezarea reprezintă un procedeu de restaurare protetică a edentaţiei subtotale sau
totale care constă în realizarea unei restaurări protetice care pe faţa mucozală încastrează o
parte a dinţilor naturali sau a implantelor.
Prin supraprotezare se obţine o restaurare protetică mobilă de cele mai multe ori prevăzută cu
sisteme speciale pe dinţi restanţi sau pe implante, astfel îmbunătăţându-se
sprijinul,stabilitatea şi retenţia protezei.
Dinţii restanţi sau implantele care retenţioneză proteza pot fi utilizaţi :
1) Izolaţi ( sisteme cu capse, magneţi sau telescoape )
2) Solidarizaţi (bare cu călăreţi)
Avantaje supraprotezare:
-Previne resorbţia accentuată a crestelor edentate prin suprasolicitare biomecanică,
prin păstrarea dinţilor sau rădăcinilor restante ce realizează o stimulare osoasă şi
întârzie atrofia.
- Asigură păstrarea propriocepţiei parodontale a dinţilor restanţi ce controlează
prin mecanisme reflexe exercitarea funcţiilor esenţiale ale sistemului
stomatognat: masticaţie, deglutiţie, fonaţie.
- Dinţii păstraţi realizează şi stopuri verticale menţinând în parametrii normali
dimensiunea vertical de ocluzie
- Este diminuată intensitatea solicitărilor ocluzale asupra ţesuturilor subiacente prin
îmbunătăţirea sprijinului şi stabilităţii
- Se reduc forţele orizontale şi de torsiune
- Se creează condiţii mai bune pentru determinarea şi înregistrarea relaţiilor
intermaxilare, cu menţinerea DVO în timp
- Leziunile de decubit sunt mai puţin frecvente
- Eficienţa masticatorie este superioară protezei totale
Miron Emanuela gr 4
Strajeriu Valentina gr 6
Indicații supraprotezării:
-Cu atât mai indicată cu cât pacientul este mai tânăr.
- Poate fi luată în considerare chiar şi în cazul pacienţilor în vârstă fără invalidităţi
psiho-motorii.
- La pa cienţii vârstnici care prezintă dificultăţi de adaptare faţă de o viitoare
proteză totală (reflex de vomă accentuat)
- Defecte congenitale (palatoschizis) sau dobândite după intervenţii chirurgicale
(extirparea unor tumori de mezostructură, planşeu bucal) sau în cazul diferitelor
traumatisme şi plăgi împuşcate.
- În cazul în care există un număr redus de rădăcini tratabile, cu o repartizare
defavorabilă altor soluţii terapeutice, dar care asigură condiţii optime pentru
supraprotezare în ceea ce priveşte stabilitatea protezelor.
- În cazul hipodonţiilor
- Uzura dentară accentuată când dinţii nu pot fi restauraţi şi acoperiţi cu coroane de
înveliş
- În distrofii primare, evolutive, active sau progresive – amelogeneza şi
dentinogeneza imprefectă
- În cazul pacienţilor cărora proteza totală le-ar putea genera un şoc psihic,
supraprotezarea uşurându-le adaptarea la noua situaţie.
- Dacă proteza totală mandibulară are un prognostic nefavorabil
- Dacă dinţii restanţi nu pot reprezenta stâlpii unei proteze parţiale mobilizabile, iar
creasta edentată prezintă o resorbiţie accentuată.
Miron Emanuela gr 4
Strajeriu Valentina gr 6
Contraindicaţiile supraprotezării
Contraindicaţii generale:
Afecţiuni sistemice caşectizante
Afecţiuni metabolice
Disendocrinii severe
Afecţiuni ale sistemului nervos central (b. Alzheimer); accidente vasculare cu
hemiplegie sau paraplegie.
Afecţiuni cardiovasculare
Boli degenerative
Pacienţi în vârstă, necooperanţi, ce refuză orice tip de protezare
Contraindicaţii parodontale:
Mobilitate de gradul III
Defecte osoase şi ale ţesuturilor moi care nu pot fi corectate chirurgical
Igienă orală necorespunzătoare
Contraindicaţii endodontice:
Rădăcini cu fractură verticală
Căi false
Resorbţie internă, ace fracturate pe canal, fracturi orizontale localizate mult
sub creasta osoasă
această procedură este potrivita mai mult persoanelor cu vârsta de peste 50 de ani,
care prezintă edentii parţiale sau totale protezate mobil sau celor cărora le este greu să
se obişnuiască cu protezele mobile, precum şi tinerilor care trebuie să-şi diminueze
schimbarile orale postextractionale.
Miron Emanuela gr 4
Strajeriu Valentina gr 6
Pornind de la ideea că osul alveolar se naşte, trăieşte şi moare odată cu dinţii, principalul scop
este conservarea dinţilor în sine.
Astfel , prima măsură luată este efectuarea unor radiografii ale dinţilor pe care să se poată
evalua nivelul şi calitatea osului.Ţinând cont de vârsta medie a pacienţilor care se pretează la
acest tratament şi de atrofia senilă fiziologică,liza osoasă care afectează treimea cervicală a
rădăcinii se consideră a fi normală. Desigur , afectarea osoasă poate fi corelată şi cu afecţiuni
generale de tipul OSTEOPOROZEI şi DIABETULUI, scopul fiind îndepărtarea sau
corectarea factorilor locali ce au favorizat liza osoasă.
3.Consolidarea dinţilor restanţi
Pentru bonturile preparate,înălţimea optimă este de 2mm deasupra crestei alveolare,
diminuând dim mobilitatea unui dinte care a fost supus mult timp forţelor laterale.
Recuperarea restaurărilor radiculare pentru extinderea sprijinului mixt al supraprotezării, va
limita înfundarea bazei protezei şi deci va preveni şi resorbţia osoasă consecutivă.
4.Realizarea unor preparaţii corecte adaptate metodei de supraprotezare
Toate preparaţiile treubuie realizate astfel încât să respecte particularităţile fiecărui sistem în
parte, forţele să fie transmise în mod fiziologic în axul dintelui, să nu favorizeze retenţia de
placă şi să permită igienizarea uţoară ulterioară. Orice compromis va duce ulterior la
scurtarea duratei de viaţă a stâlpilor şi la eşecul consecutiv al restaurării protetice.
5.Respectarea fazelorde laborator
Realizarea tehnică treubie să respecte toate fazele pornind de la turnarea modelelor,realizarea
şabloanelor de ocluzie ,a machetelor ,ambalarea acestora, alegerea aliajelor şi materialelor
sintetice , turnarea componentelor metalice precum şi a diferitelor particularităţi ale
sistemelor speciale. Erorile survenite în timpul etapelor clinico-tehnice pot duce la eşecul
întregii proceduri terapeutice.
6.Realizarea unui raport netraumatic între faţa mucozală a restaurării şi substratul dentar şi
muco-osos al crestelor
Pentru menajarea componentei parodontale şi a gingiei marginale se pot efectua despovărări
cu ajutorul unei freze , sau eventuale completari cu acrilat acolo unde este spaţiu în exces.
Zonele în care transpare acrilatul protezei după despovărare şi adăugare de acrilat al, unele
zone de presiune care trebuiesc îndepărtate. După fiecare retuş baza protezei treuie lustruită.
De asemenea sunte necesare retuşări periodice din cauza modificărilor osteomucoase
fziologice continue.
7.Indicaţii în vederea unei igiene riguroase şi a efectuării unor controale periodice de rutină
Igiena şi controlul plăcii bacteriene sunt factori cheie de menţinere a stâlpilor unei
supraproteze, deoarece acestea previn apariţia bolii parodontale. De aceea pacientul trebuie să
fie conştient de necesitatea efectuării unui periaj corect al dinţilor restanţi , al restaurării
protetice care peste noapte va fi depusă în soluţii dezinfectante specifice acestui scop.
Miron Emanuela gr 4
Strajeriu Valentina gr 6