1.

Deformarea plastica este metoda de prelucrare prin care se realizeaza deformarea

permanenta fara fisurare a materialelor, prin aplicarea fortelor exterioare. Este
caracterizata prin modulul de elasticitate D si gradul de elasticitate, care
indica deformabilitatea    materialului. Prin deformarea plastica se modifica forma si
dimensiunile unui material metalic, noua forma mentinându-se dupa încetarea actiunii
fortei.

Deformarea plastica se realizeaza prin deplasarea relativa a atomilor în pozitii noi de

echilibru stabil. Principalele moduri prin care se produce deformarea plastica
sunt: alunecarea si maclarea.

Alunecarea consta în deplasarea de pachete de atomi de-a lungul unor plane cristaline,

numite plane de alunecare. Aceste plane reprezinta planele de maxima densitate de
atomi, iar aici exista directii de alunecare, dupa care atomii sunt asezati cel mai des.

Maclarea reprezinta deplasarea unei portiuni de cristal în lungul unui plan, denumit plan
de maclare, obtinându-se doua parti simetrice fata de acest plan. Spre deosebire de
alunecare, la maclare participa toate planele atomice din regiunea maclata, dar în multe
cazuri însoteste alunecarea si o favorizeaza.

2, Se numeşte ştanţare operaţia mecanică de fasonare la cald sau la rece, fără

aşchiere, a unor obiecte de aceeaşi formă, din material cu una sau două dimensiuni mici
faţă de celelalte (tablă, bandă, discuri, sârmă) efectuată prin tăiere cu ajutorul
unor ştanţe, sau prin deformare plastică.  Operaţiile de ştanţare, executate cu ajutorul
ştanţelor, se mai numesc procedee de tăiere, care constituie operaţii la care o parte din
materialul de prelucrat se separă parţial sau total, de cealaltă parte, după un contur
închis sau deschis. În concepţia actuală, la ştanţe se execută numai operaţii de
tăiere (nu şi de deformare plastică), pe când la matriţe se execută măcar o
operaţie de deformare plastică
Prin procedee de ştanţare se prelucrează semifabricate livrate sub formă de table,
benzi, fâşii sau semifabricate individuale. Se prelucrează diferite materiale: table din
oţeluri şi aliaje neferoase, hârtie, materiale textile, piele (în industria de încălţăminte),
celuloid, textolit etc. Ştanţarea se foloseşte în diferite ramuri industriale, cum sunt:
fabricaţia de automobile, de tractoare, de avioane, industria electrotehnică etc.

Matritarea este procesul de prelucrare a metalelor si aliajelor in stare plastica prin care
semifabricatul se deformeaza intre scule numite matrite. Matrita se compune din doua
parti: semimatrita superioara si semimatrita inferioara. Planul care delimiteaza cele doua
semimatrite se numeste plan de separatie.

Pentru matritare se utilizeaza semifabricate in stare laminata sau turnata sub forma de
piese. Bucatile de material necesare executarii pieselor, se pot pregati direct in cavitatile
matritei sau se pregatesc la o forma cat mai apropiata de cea a piesei matritate. In acest
din urma caz operatiile se numesc pregatitoare sau de prematritare si pot fi executate
separat sau direct pe matrita de forjare.

Corespunzator utilajelor la care se realizeaza, matritarea se imparte in: matritare pe

ciocane, matritare pe prese si matritare pe masini si instalatii speciale.

Succesiunea de operatii tehnologice pe care le implica deformarea plastica prin

matritare, consta in: proiectarea piesei matritate, constructia matritei, forjarea in matrita
cu preforjare si forjare, debavurarea si prelucrarea piesei matritate.

3. Stantele si m a t r i t e l e s e c l a s i f i c ã d u p ã m a i m u l t e c r i t e r i i : a ) d u p ã
c r i t e r i u l t e h n o l o g i c c a r e l a rândul lor dupã diferitele operatii ce le executã,
conform celor prezentate si dupã modelul de combinare a operatiilor, sunt
simple si combinate (succesive, simultan s u c c e s i v e ) ; b ) d u p ã c r i t e r i u l
constructiv, care la rândul lor pot fi cu elemente de
ghidare si fãrã elemente de ghidare (cepuri, plãci, coloane, cil
i n d r i i ,   g h i d a j e combinate); c) dupã criteriul de exploatare, care la
r â n d u l l o r p o t f i d u p ã f e l u l avansului (cu avans manual sau cu avans automat),
dupã modul de scoatere a pieselor (cu cãdere prin orificiul plãcilor active,
readucerea piesei în bandã si eliminarea pe mãsurã ce banda
avanseazã, readucerea piesei la suprafata plãcii active si eliminarea manuala sau
automata)