Descrierea etapelor de obținere a comprimatelor

Prepararea comprimatelor se poate face prin 3 metode:

1. Granularea umeda
2. Granularea uscata
3. Comprimare directa

1. Obținerea comprimatelor prin granularea pe cale umedă

 Pulverizarea substanțelor active și a excipienților
Componentele se aduc la gradul de diviziune corespunzător prin măcinare și cernere,
apoi se amestecă. Această etapa cuprinde mai multe subfaze : cântărirea,
pulverizarea, cernerea.
Pulverizarea se face prin măcinare și poate fi realizată cu ajutorul unei game variate
de mori.
Mărimea particulelor are o importantă influență atât asupra procesului tehnologic de
preparare a comprimatelor cât și asupra vitezei de absorbție a substanței active astfel,
ea trebuie aleasa în așa fel încât să nu rezulte nici pulbere prea fină, dar nici pulbere
cu particule prea mari, astfel încât procesul comprimării să se desfășoare în condiții
optime.
 Amestecarea pulberilor se face în amestecătoare de capacitate corespunzătoare
cantității de pulbere : tamburi rotativi, tobe de amestecare sau malaxoare. Pentru a
obține o uniformitate optimă este necesară o amestecare de cel puțin 15 minute.
 Prepararea soluții de liant:
Aceasta este o etapa foarte importantă deoarece în funcție de cantitatea si de tipul de
liant ales comprimatul va rămâne intact în timpul manipulării, iar apoi va ceda
substanța activa la administrare. Liantul folosit la granulare este un factor critic
deoarece el este un element fundamental pentru uniformitatea mărimii granulatelor,
pentru duritatea lor şi pentru uşurinţa cu care decurge procesul de comprimare şi
calitatea generală a comprimatului rezultat.
 Umectarea amestecului de pulbere:
Se face în același aparat folosit pentru amestecare. Lichidul de umectare se poate
turna direct peste pulbere sau se poate pulveriza. Cantitatea de soluție liant se
determină prin încercări preliminare, fiind adăugat treptat, urmărind ca distribuția sa
în masa de pulbere să fie cât mai uniformă. Masa umezită obținută trebuie să fie
coerentă (să nu se adune) dar în același timp să nu fie pre umedă deoarece devine
lipicioasă sau prea moale. Pentru a verifica consistența se strânge masa umectată în
mână: trebuie să se aglomereze și să rămână cu suprafața netedă, fără a fi lipiciosă.
Timpul de amestecare este de 20-60 de minute.
 Granularea :
Se face prin trecerea masei umede printr-o sită într-un granulator oscilant sau rotativ
printr-o placa de oțel perforată. Mărimea granulelor trebuie aleasă în funcție de
diametrul comprimatului. Operațiunea se poate face și manual, presând și frecând cu
podul palmei masa umedă, asftel obținându-se granulate de formă cilindrică. In
industrie această operațiune se face cu mijloace mecanizate, cu granulatoare rotative
și oscilante. Cu granulatoarele oscilante sunt obținute granulate mai scurte și poroase
(mai uniforme).
 Uscarea:
 Se face imediat după obținerea granulatelor și cel mai frecvent se folosesc etuve,
dulapuri uscătoare, pe platorui sau uscătoare în pat fluidizant.
Uscarea în etuvă sau dulapuri uscătoare se face aducând granulatul pe tăvi de lemn
sau metal perforat, așezate in straturi de 1cm ce trebuie să fie cât mai uniforme.
Pentru un randament mai mare se folosesc uscătoarele în pat fluidizat, unde
granulatele sunt străbătute de un curent de aer cald de jos în sus care le ridică și le
agită. Este un proces rapid, dar care însă marunțește granulatele peste limita admisă.
Gradul de umiditate al granulatelor după uscare trebuie să fie intre 3-5%, numită
umiditate reziduală. Aceasta favorizează comprimarea prin reducerea sarcinilor
electrostatice ale materialului. Uscarea are loc la 50 oC, dar se poate face și la
temperaturi mai mari (80-900C), în funcție de sensibilitatea materialului. Timpul de
uscare este între 6 și 12 ore.
 Uniformizarea:
Se face deoarece după uscare există granulate aglomerate, astfel prin uniformizare se
obțin particule cu dimensiuni bine determinate, ce au o curgere corespunzătoare.
De obicei se folosește o sită cu ochiuri mai mici decât la obținerea granulatelor.
Mărimea granulatelor variază între 350-700µm. În amestecul respectiv trebuie să fie
și o cantitate de pulbere, sub20%, care să asigure umplerea uniformă a matriței. În
această pulbere intră și lubrifianții și o parte din dezagreganți.
 Amestecarea granulelor cernute cu lubrifiant si dezagregant:
Granulatele uniformizate se amestecă cu lubrifianții, dezagreganții, aromatizanții și
acei excipienți care nu pot fi incluși înainte deoarece s-ar pierde prin volatilizare și cu
unii coloranți aduși în soluție peste granulat.
În industrie, această oprație se face în amestecatoare bine închise.
 Comprimarea:
Reprezintă ultima fază a obținerii comprimatelor și este efectuată cu ajutorul
mașinilor de comprimat. Materialul de comprimat este supus unor forte dirijate de la
exterior spre interior în urma cărora se transformă într-un tot compact, ce ia forma
matriței în care s-a efectuat operația.

2. Obținerea comprimatelor prin granulare pe cale uscată:

Este folosită pentru substanțele active ce nu suportă acțiunea umidității și a căldurii sau atunci
când substanțele active sunt prea solubile in lichidul de umectare, astfel s-ar obține o masă
prea lipicioasă. Astfel, prin cest procedeu agregarea particulelor se produce sub acțiunea
presiunii înalte. Când adeziunea particulelor este prea mică se adaugă substanțe solide cu lor
liant(lactoză, zaharoză, PEG4000) Acest proces are 3 faze importante:
 Obținerea pulberii compuse – această fază este asemănătoare cu cea a granulării pe
cale umedă ( se pulverizează substanțele active și excipienții, se amestecă pulberile)
 Comprimarea amestecului de pulbere
 Uniformizarea, mărunțirea și cernerea
- Comprimarea amestecului se poate realiza în 2 moduri:
Comprimare sub formă de brichete: rezultă comprimate mari, dure, realizate cu
mașini de comprimat puternice.
Comprimare sub forma de foi compacte: amestecul de pulberi este trecut printre
2 cilindri orizontali ce se învârt în sens invers unul față de celălalt. Acestea nu au
tendință de separare și au o curgere bună.
- Uniformizarea, mărunțirea și cernerea:
Brichetele sau foaia compactă sunt mărunțite și uniformizate cu dispozitive
numite granulatoare cu ciocane sau tip oscilant iar apoi sunt trecute prin sită.
Marunțirea se face până la obținerea unei pulberi groscioare. Uneori brichetarea
se poate repeta de mai multe ori până ce se obține un amestec suficient de coeziv.
3. Obținerea comprimatelor prin comprimare directă
Reprezintă procesul prin care comprimatele se obțin direct din amestecul de pulberi de
substanțe active și excipienții corespunzători (diluanți, lianți, dezagreganți, lubrifianți) fără a
mai fi necesară transformarea prealabilă în granulat.
Cuprinde 2 etape:
 Amestecarea componentelor in vederea obținerii pulberii compuse
 Comprimarea propriu zisa