Sunteți pe pagina 1din 21

CAPITOLUL II

INFRACTIUNI CONTRA LIBERTATII


PERSOANEI

I. Lipsirea de libertate in mod ilegal


(art. 189 Cod penal)
1. Continul legal:
(1) Lipsirea de libertate a unei persoane in mod ilegal se pedepseste cu
inchisoare de la 3 la 10 ani.
(2) In cazul in care fapta este savarsita prin simularea calitatii oficiale,
prin rapire, de o persoana inarmata, de doua sau mai multe persoane
impreuna sau daca in schimbul eliberarii se cere un folos material sau orice
alt avantaj, precum si in cazul in care victima este minora sau este supusa
unor suferinte ori sanatatea sau viata ii este pusa in pericol, pedeapsa este
inchisoarea de la 7 la 15 ani.
(3) Cu pedeapsa inchisorii de la 7 la 15 ani se sanctioneaza si lipsirea
de libertate a unei persoane savarsita in scopul de a obliga la practicarea
prostitutiei.
(4) Daca pentru eliberarea persoanei se cere, in orice mod, ca statul, o
persoana juridica, o organizatie internationala interguvernamentala sau un
grup de persoane sa indeplineasca sau sa nu indeplineasca un anumit act,
pedeapsa este inchisoarea de la 7 la 18 ani.
(5) Daca faptele prevazute in alin. 1-4 se savarsesc de catre o persoana
care face parte dintr-un grup organizat, pedeapsa este inchisoarea de la 5 la
15 ani, in cazul alin. 1, inchisoarea de la 7 la 18 ani in cazul alin. 2 si 3,
inchisoarea de la 10 la 20 de ani, in cazul alin. 4.
(6) Daca fapta a avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei,
pedeapsa este inchisoarea de la 15 la 25 de ani.
(7) Tentativa faptelor prevazute la alin. 1-4 se pedepseste.
(8) Constituie tentativa si producerea sau procurarea mijloacelor, a
instrumentelor sau luarea de masuri in vederea comiterii faptei prevazute la
alin. 4.

2. Obiectul infractiunii:
a) Obiectul juridic generic: - consta in ansamblul relatiilor sociale care se
constituie si se desfasoara in legatura cu apararea persoanei privita in totalitatea
atributelor sale (viata, integritate corporala, inviolabilitate sexuala, libertatea,
demnitatea).

1
b) Obiectul juridic special: - il constituie relatiile sociale a caror existenta si
normala desfasurare depind de ocrotirea libertatii fizice a persoanei, adica a
posibilitatii acesteia de a se misca, de acircula, de a actiona dupa vointa sa si in
limitele admise de lege. Ca obiect juridic secundar apar in unele situatii,
relatiile sociale referitoare la integritatea corporala ori sanatatea persoanei.
c) Obiectul material: - il constituie corpul persoanei fizice asupra careia se
exercita fapta privativa de libertate.

3. Subiectii infractiunii:
a) Subiectul activ: - poate fi orice persoana, deoarece legea nu cere o anumita
calitate. Participatia penala este posibila sub toate formele sale (coautorat,
instigare sau complicitate).
b) Subiectul pasiv: - poate fi orice persoana fizica.

4. Latura obiectiva:
a) Elementul material: - consta intr-o actiune sau inactiune, prin care se
produce in orice mod lipsirea de libertate a persoanei. Aceasta lipsire de
libertate trebuie sa aiba un caracter ilegal, adica sa nu fie expres sau implicit
admisa de lege. Elementul material al infractiunii analizate poate consta fie
intr-o actiune (ex: subiectul activ leaga victima, punand-o in imposibilitate de a
se misca ori ii administreaza unele substante care ii paralizeaza vointa – alcool,
stupefiante – sau ii ascunde hainele pentru a o impiedica sa se deplaseze ori
interneaza victima intr-un spital de boli nervoase prin prezentarea eronata a
starii de fapt in fata autoritatilor etc.) fie intr-o inactiune (ex: autorul omite sa
faca ceea ce este obligat in cadrul atributiunilor de serviciu, cum ar fi
neeliberarea la termenul legal a unei persoane, careia i-a fost privata initial
libertatea in mod legal etc.).
b) Urmarea imediata: - ca urmare a actiunii (inactiunii) trebuie sa se produca
lipsirea de libertate a victimei, imposibilitatea acesteia de a se manifesta
potrivit vointei sale. Lipsirea de libertate (ca urmare imediata a infractiunii),
trebuie sa dureze atat timp cat sa rezulte ca persoana a fost efectiv impiedicata
de a se deplasa si actiona in conformitate cu vointa sa.
c) Raportul de cauzalitate: - intre actiunea (inactiunea) faptuitorului si
urmarea imediata trebuie sa existe o legatura de cauzalitate. Daca lipsirea de
libertate a persoanei este absorbita in mod natural de o alta infractiune,
pierzandu-si astfel autonomia, va exista o singura infractiune si anume cea
absorbanta.
Daca au fost private de libertate mai multe persoane, vor fi atatea
infractiuni cate victime au fost lezate.

5. Latura subiectiva:
Infractiunea de lipsire de libertate in mod ilegal se savarseste cu intentie
directa sau indirecta. Subiectul activ isi da seama ca prin fapta sa persoana
vatamata va fi lipsita in mod ilegal de libertate si urmareste sau accepta
producerea rezultatului.

2
In situatia cand faptuitorul s-a aflat in eroare, referitor la aspectul ilegal
al privarii de libertate, nu va exista infractiune, intrucat aceasta eroare inlatura
vinovatia.
De asemenea, nu va exista raspundere penala nici atunci cand fapta a
fost comisa cu consimtamantul persoanei, daca bineinteles, acest consimtamant
a fost dat in mod valabil. Daca fapta a avut ca urmare moartea sau sinuciderea
victimei, vinovatia de prezinta sub forma praeterintentiei.

6. Sanctiuni:
In modalitatea simpla sau tipica lipsirea de liberate in mod ilegal se
pedepseste cu inchisoare de la 3 la 10 ani (art. 189 alin.1).
In cazul alin. 2 (cand fapta este savarsita prin simularea de calitatii
oficiale, prin rapire, de o persoana inarmata etc.) pedepsa este inchisoarea de la
7 la 15 ani.
Potrivit alin. 3 (cand lipsirea de libertate a fost savarsita cu scopul de a
obliga o persoana la prostitutie), pedeapsa este inchisoarea de la 7 la 15 ani.
Pedeapsa este inchisoarea de la 7 la 18 ani, potrivit alin. 4, cand pentru
eliberarea persoanei se cere in orice mod, ca statul, o persoana juridica, o
organizatie internationala interguvernamentala sau un grup de persoane sa
indeplineasca sau nu un act.
Conform alin. 5 daca faptele prevazute la alin. 1-4 se savarsesc de catre
o persoana care face parte dintr-un grup organizat, pedeapsa este inchisoarea de
la 5 la 15 ani in cazul alin. 1, inchisoarea de la 7 la 18 ani in cazul alin. 2 si 3,
inchisoarea de la 10 la 20 de ani in cazul alin. 4
Potrivit alin. 6 daca fapta avut ca urmare moartea sau sinuciderea
victimei, pedeapsa este inchisoarea de la 15 la 25 de ani,
Tentativa faptelor prevazute la alineatele 1-4 se pedepseste.

3
II. Sclavia
(art. 190 Cod penal)
1. Continut legal:
(1) Punerea sau tinerea unei persoane in stare de sclavie, precum si
traficul de sclavi, se pedepsesc cu inchisoare de la 3 la 10 ani si interzicerea
uner drepturi.
(2) Tentativa se pedepseste.
Prin fapta unei persoane de a pune in stare de sclavie o alta persoana se
intelege situatia in care faptuitorul aduce victima in situatia de totala
independenta fata de el, acesta (faptuitorul) devenind proprietarul persoanei
vatamate, persoana care inainte era libera, fiind asimilata acum cu un simplu
obiect insufletit.

2. Obiectul infractiunii:
a) Obiectul juridic generic: - consta in ansamblul relatiilor sociale care se
constituie si se desfasoara in legatura cu apararea persoanei privita in totalitatea
atributelor sale (viata, integritate corporala, inviolabilitate sexuala, libertatea,
demnitatea).
b) Obiectul juridic special: - il constituie relatiile sociale referitoare la
ocrotirea libertatii individuale impotriva activitatilor ilegale de punere sau
mentinere a unei persoane in stare de sclavie.
c) Obiectul material: - este insasi fiinta celui aflat in stare de sclavie, redusa
la nivelul unui simplu obiect material, care nu mai poate fi subiect in sfera
relatiilor sociale.

3. Subiectii infractiunii:
a) Subiectul activ: - poate fi orice persoana, necerandu-se ca aceasta sa aiba o
anume calitate. Participatia este posibila sub toate formele sale. Daca faptele de
sclavie sunt comise de un cetatean strain in trecere pe teritoriul tarii noastre,
incriminarea din art.190 da posibilitatea sanctionarii lui in temeiul principiului
teritorialitatii legii penale. Cetateanul strain sau persoana fara cetatenie care
comite in strainatate asemenea fapte, va putea fi judecat si pedepsit, in
momentul cand se afla in tara noastra, potrivit principiului universalitatii legii
penale. Legea penala romana se aplica si cetatenilor straini si persoanelor fara
cetatenie care nu domiciliaza in tara, daca au savarsit infractiuni in afara
teritoriului roman, cu conditia sa existe dubla incriminare, iar faptuitorul sa se
afle in Romania.
b) Subiectul pasiv: - este persoana (necircumstantiata in vreun fel) pusa
instare de sclavie ori care face obiectul traficului de sclavi.

4
4. Latura obiectiva:
a) Elementul material: - consta dintr-o actiune prin care subiectul activ pune
sau tine in stare de sclavie sau prin care se realizeaza o traficare de sclavi. A
pune o persoana in stare de sclavie inseamna a o trece din situatia de persoana
libera in situatia de totala dependenta fata de o alta persoana, care devine
proprietarul celui aflat in puterea sa. A tine in sclavie inseamna a mentine starea
de sclavie, adica starea in care a ajuns o persoana exercitand in continuare
asupra ei, prerogativele dreptului de proprietate. A face trafic de sclavi
inseamna a face acte de comert de sclavi, adica acte de vanzare-cumparare,
transport sau schimb in natura de sclavi.
b) Urmarea imediata: - este trecerea unei persoane libere in stare de sclavie,
adica de totala dependenta fata de proprietarul de sclavi ori mentinerea in
aceasta stare sau trecerea unei persoane aflata in sclavie de la un proprietar la
altul prin acte de achizitie sau cesiune.
c) Raportul de cauzalitate: - latura obiectiva este realizata numai atunci cand
intre actiunea faptuitorului (punerea sau mentinerea unei persoane in stare de
sclavie ori efectuarea operatiilor de trafic de sclavi) si urmarea imediata se
poate stabili existenta unei legaturi cauzale. Trebuie sa se stabileasca si sa se
verifice daca activitatea subiectului activ a produs sau a contribuit la
producerea acestor urmari.

5. Latura subiectiva:
Infractiunea de sclavie se poate comite cu intentie directa sau indirecta.
Nu intereseaza eventualul consimtamant al victimei.

6. Sanctiuni:
Sclavia se pedepseste cu inchisoare de la 3 la 10 ani si interzicerea unor
drepturi.

5
III. Supunerea la munca fortata
sau obligatorie
(art. 191 Cod penal)
1. Continut legal:
Fapta de a supune o persoana, in alte cazuri decat cele prevazute de
dispozitiile legale, la prestarea unei munci contra vointei sale sau la o munca
obligatorie, se pedepseste cu inchisoarea de la 6 luni la 3 ani.
Nu constituie munca fortata:
 serviciul cu caracter militar sau activitatile desfasurate in locul
acesteia de catre cei care, potrivit legii, nu presteaza un serviciu
militar obligatoriu din motive religioase;
 munca unei persoane condamnata, prestata in conditii normale, in
perioada de detentie sau de libertate conditionata;
 prestatiile impuse in situatiile create de calamitati ori de un alt pericol,
precum si cele care fac parte din obligatiile civile normale stabilite de
lege.

2. Obiectul infractiunii:
a) Obiectul juridic generic: - consta in ansamblul relatiilor sociale care se
constituie si se desfasoara in legatura cu apararea persoanei privita in totalitatea
atributelor sale (viata, integritate corporala, inviolabilitate sexuala, libertatea,
demnitatea).
b) Obiectul juridic special: - il constituie relatiile sociale care sunt
conditionate de apararea libertatii oricarei persoane de a-si alege munca si de a
o presta dupa vointa sa, cu respectarea dispozitiilor legale. Dreptul persoanei de
a-si alege munca pe care doreste s-o desfasoare liber este un drept fundamental
prevazut in Constitutia Romaniei, in care se arata ca alegerea profesiei si
alegerea locului de munca sunt libere.
c) Obiectul material: - lipseste, deoarece actiunea faptuitorului aduce
atingere unui drept personal. Daca prin prestarea muncii, fortata sau
obligatorie, victima sufera vreo vatamare care constituie infractiune (ex:
debilitate corporala, deformari fizice), corpul victimei va fi obiectul material al
infractiunii.

3. Subiectii infractiunii:
a) Subiectul activ: - poate fi orice persoana fizica responsabila. Participatia
este posibila sub toate formele sale.
b) Subiectul pasiv: - este persoana supusa regimului de munca fortata sau
obligatorie.

6
4. Latura obiectiva:
a) Elementul material: - consta intr-o actiune de silire a unei persoane, in
alte cazuri decat cele prevazute de dispozitiile legale, la prestarea unei munci
contra vointei sale sau de obligarea abuziva a unei persoane la o munca
oarecare, ca si cand ar fi obligata sa o presteze. In prima ipostaza persoana esre
determinata prin constrangere sa indeplineasca o munca pe care din proprie
initiativa si vointa nu ar indeplini-o, iar in cea de-a doua, persoana este pusa in
situatia de a presta o munca la care nu era obligata ca si cand ar fi avut
indatorirea de a o efectua. Atat munca fortata cat si cea obligatorie au caracter
ilicit, deoarece sunt impuse victimei in conditii in care libertatea de vointa a
acesteia este incalcata. Nu intereseaza modul in care s-a realizat aceasta si daca
s-a intrebuintat efectiv forta ori s-a folosit numai amenintarea cu forta. Nu are
importanta daca persoana care comite fapta a primit ordine de la alte persoane
ori actioneaza din proprie initiativa. Nu are importanta nici daca victima este
retribuita corespunzator sau nu ori nu primeste nimic pentru munca prestata
fortat sau obligatoriu. O cerinta esentiala a elementului material al infractiunii
este sa nu existe o dispozitie legala sau judiciara care sa justifice, potrivit legii,
impunerea muncii fortate sau obligatorii.
b) Urmarea imediata: - actiunea subiectului activ trebuie sa aibe ca urmare
executarea unei munci fara voia si consimtamantul celui care lucreaza sau
executarea unei munci obligatorii de catre subiectul pasiv, adica o lipsire de
libertate a persoanei in ceea ce priveste prestarea muncii.
c) Raportul de cauzalitate: - pentru existenta infractiunii este necesar ca intre
actiunea faptuitorului si urmarea imediata sa existe si o legatura de cauzalitate.

5. Latura subiectiva:
Infractiunea se comite cu intentie directa sau indirecta. Faptuitorul are
reprezentarea ca prin fapta sa va avea loc supunerea in mod ilegal a unei
persoane la o munca fortata sau obligatorie si urmareste sau accepta aceasta
urmare.
Eroarea subiectului asupra caracterului ilegal al masurii de a supune o
persoana la o munca fortata sau obligatorie (chiar din culpa sa), inlatura
raspunderea penala. Presupunerea sa eronata ca nu exista o baza legala pentru
munca prestata, de asemenea, nu atrage raspunderea penala (fapta putativa).

6. Sanctiuni:
Supunerea la munca fortata sau obligatorie se pedepseste cu inchisoarea
de la 6 luni la 3 ani.

7
IV. Violarea de domiciliu
(art. 192 Cod penal)
1. Continut legal:
(1) Patrunderea fara drept, in orice mod, intr-o locuinta, incapere,
dependinta sau loc imprejmuit tinand de acestea, fara consimtamantul
persoanei care le foloseste, sau refuzul de a le parasi la cererea acesteia, se
pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 4 ani.
(2) In cazul in care fapta se savarseste de o persoana inarmata, de doua
sau mai multe persoane impreuna, in timpul noptii sau prin folosire de calitati
mincinoase, pedeapsa este inchisoarea de la 3 la 10 ani.
(3) Pentru fapta prevazuta in alin. 1, actiunea penala se pune in
miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate. Impacarea partilor
inlatura raspunderea penala.

2. Obiectul infractiunii:
a) Obiectul juridic generic: - consta in ansamblul relatiilor sociale care se
constituie si se desfasoara in legatura cu apararea persoanei privita in totalitatea
atributelor sale (viata, integritate corporala, inviolabilitate sexuala, libertatea,
demnitatea).
b) Obiectul juridic special: - il formeaza relatile sociale privitoare la
apararea libertatii persoanei, sub aspectul libertatii vietii domestice. Fiecarei
persoane ii este recunoscut dreptul de a avea un domiciliu, de a trai fara teama
unei imixtiuni din partea altora. Potrivit art. 27 din Costitutie, domiciliul si
resedinta persoanei sunt inviolabile. Garantia inviolabilitatii se extinde asupra
tuturor lucrurilor supuse uzului domestic, asa cum sunt enumerate in Codul
penal.
c) Obiectul material: - de regula lipseste, actul incriminat vizand viata
domestica, mai exact desfasurarea nestingherita a acesteia; in situatia in care
s-au produs vatamari persoanelor ori bunurilor, obiectul material il va constitui
corpul persoanelor sau lucrurile asupra carora a actionat subiectul activ.

3. Subiectii infractiunii:
a) Subiectul activ: - poate fi orice persoana care indeplineste conditiile
generale de varsta si responsabilitate. In practica s-a hotarat ca savarseste
aceasta infractiune chiar proprietarul care patrunde in locuinta chiriasului fara
voia acestuia, sau persoana care patrunde pe o portiune de teren ingradita
incorporata in curtea casei persoanei vatamate, chiar daca are motive sa
pretinda ca acel teren ii aprartine, atata vreme cat nu si-a valorificat dreptul pe
calea unei actiuni in justitie, sau sotul care, fiind despartit in fapt de sotia sa si
locuind ca flotant in alta localitate, vine in lipsa sotiei la vechiul domiciliu si,
fara consimtamantul acesteia, rupe lacatul de la usa, patrunzand in domiciliu.

8
Infractiunea de violare de domiciliu se poate savarsi si in participatie
(coautorat, instigare sau complicitate).
b) Subiectul pasiv: - este persoana care foloseste domiciliul violat si care are
dreptul sa permita sau sa refuze intrarea sau ramanerea in domiciliu a unei
persoane. Acesta nu se identifica cu proprietarul locuintei, nici cu posesorul, ci
este cel care foloseste efectiv locuinta.

4. Latura obiectiva:
a) Elementul material: - se poate realiza fie prin actiunea de patrundere, fara
drept, intr-o locuinta, incapere, dependinta sau loc imprejmuit tinand de
acestea, fie prin actiunea de a refuza parasirea locuintei sau a celorlalte locuri
mentionate, la cererea persoanei care le foloseste.
Cu privire la prima modalitate, se cere ca faptuitorul sa se fi introdus in
mod efectiv, cu tot corpul in vreunul din locurile mentionate in textul de
incriminare. Actiunea nu este realizata, de exemplu, daca faptuitorul introduce
numai capul pe fereastra deschisa sau piciorul prin usa intredeschisa ori daca
numai priveste intr-o locuinta.
Prin locuinta se intelege orice loc destinat efectiv si actual uzului
domestic al uneia sau mai multor persoane. Nu intereseaza daca locul este
inchis sau partial deschis, stabil sau mobil, daca este destinat special acestui
scop ori nu este destinat, daca reprezinta o locuinta permanenta sau trecatoare
(ex: staul, garaj, coliba, camera de hotel, cabina unui vapor, cortul dintr-o
statiune balneara, cabina din vagonul de dormit, barcile mobile etc.). Pentru
existenta infractiunii nu este suficienta simpla destinatie de locuinta a unei
incaperi, mai trebuie ca aceasta sa fie efectiv locuita. Imobilul gol, nelocuit sau
care nu a fost inca ocupat, desi s-au perfectat formele de repartitie, nu poate fi
susceptibil de violare de domiciliu. Patrunderea intr-o asemenea constructie, va
constitui infractiunea de tulburare de posesie daca vor fi indeplinite toate
conditiile cerute de lege pentru existenta acestei infractiuni. Nu constituie, de
asemenea “locuinta” in sensul dispozitiilor art. 192 Cod penal, locul in care o
persoana locuieste impotriva vointei sale (incaperea in care este tinut un
detinut, camera ocupata de militari in cazarmi etc.). nu sunt asimilate locuintei
mijloacele de trasport individuale (cu exceptia remorcilor, rulotelor etc. care
servesc drept locuinta) sau in comun.
Incaperea este o parte dintr-o constructie destinata sa fie folosita drept
locuinta si care este utilizata ca atare in mod efectiv (ex: o camera dintr-o casa
in care o persoana isi desfasoara viata).
Prin dependinte se inteleg locurile care, direct sau indirect, sunt in
relatie de dependenta fata de locuinta. Ele constituie o prelungire, un accesoriu
al locuintei, deoarece intregesc folosirea acesteia (ex: bucataria, camara,
pivnita, magazia, boxa de subsol, spalatoriile, vestiarele). Nu intereseaza daca
aceste locuri sunt in acoperite sau nu, daca fac corp comun cu locuinta sau sunt
separate.
Prin loc imprejmuit se intelege orice loc care este separat printr-o
ingradire de jur-imprejur, printr-o imprejmuire (gard, perete, sarma etc.) care
serveste unui anumit scop (ex: curte, gradina etc.) si care tine de locuinta sau de

9
dependinta. Daca locul imprejmuit nu are nici o legatura cu uzul domestic si cu
libertatea persoanei, nu se afla sub ocrotirea legii, sub aspectul infractiunii de
violare de domiciliu.
Legea cere ca patrunderea se fie efectuata fara drept, adica in mod
abuziv, fara nici o justificare legala. De asemenea, se cere ca patrunderea sa se
faca fara consimtamantul persoanei care foloseste locuinta. Lipsa
consimtamantului rezulta din materialitate faptei; pana la proba contrara, lipsa
consimtamantului este prezumata.
Actiunea care constituie elementul material al infractiunii poate consta si
intr-un refuz de a parasi locuinta. Aceasta presupune ca intrarea in locuinta s-a
facut in mod legal, insa autorul fie direct (fatis, ostentativ), fie indirect refuza
sa o paraseasca la cererea celui care locuieste acolo.
Mijloacele susceptibile a fi folosite de autor pot consta in: acte de
violenta, amenintare, viclenie, efractie, escaladare, utilizare de chei mincinoase
etc.
Daca locuinta este folosita de mai multe persoane, dreptul de a ingadui
sau interzice patrunderea apartine oricareia dintre acestea. Savarsirea
infractiuni in timpul noptii conduce la o forma agravata a acesteia.
b) Urmarea imediata: - consta in starea de incalcare a libertatii persoanei
privind domiciliul.
c) Legatura de cauzalitate: - intre activitatea ilegala a faptuitorului si
urmarea imediata trebuie sa existe o legatura de cauzalitate.

5. Latura subiectiva:
Infractiunea de violare de domiciliu de savarseste cu intentie directa sau
indirecta. Daca faptuitorul patrunde intr-o locuinta folosita de mai multe
persoane, avand consimtamantul uneia dintre acestea, se poate considera ca nu
exista intentie. In acest caz se poate presupune ca el a actionat cu convingerea
ca actiunea sa este indreptatita.
Eroarea subiectului activ asupra inexistentei consimtamantului persoanei
indreptatite, inlatura raspunderea penala.

6. Sanctiuni:
In forma simpla, infractiunea de violare de domiciliu se pedepseste cu
inchisoare de la 6 luni la 4 ani. In cazul formelor agravate (cand fapta se
savarseste de o persoana inarmata, de doua sau mai multe persoane impreuna,
in timpul noptii sau prin folosire de calitati mincinoase) pedeapsa este
inchisoare de la 3 la 10 ani.

7. Aspecte procesuale:
Pentru forma simpla a infractiunii prevazuta de art. 192 alin. 1 Cod
penal, actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei
vatamate, iar impacarea partilor inlatura raspunderea penala.
In cazul modalitatilor agravate (alin. 2) actiunea penala se pune in
miscare din oficiu.

10
V. Amenintarea
(art. 193 Cod penal)
1. Continul legal:
(1) Fapta de a ameninta o persoana cu savarsirea unei infractiuni sau a
unei fapte pagubitoare indreptate impotriva ei, a sotului ori a unei rudea
propiate, daca este de natura sa o alarmeze, se pedepseste cu inchisoare de la
3 luni la un an sau cu amenda, fara ca pedeapsa aplicata sa poata depasi
sanctiunea prevazuta de lege pentru infractiunea care a fomat obiectul
amenintarii.
(2) Actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a
persoanei vatamate.
(3) Impacarea partilor inlatura raspunderea penala.

2. Obiectul infractiunii:
a) Obiectul juridic generic: - consta in ansamblul relatiilor sociale care se
constituie si se desfasoara in legatura cu apararea persoanei privita in totalitatea
atributelor sale (viata, integritate corporala, inviolabilitate sexuala, libertatea,
demnitatea).
b) Obiectul juridic special: - il constituie relatiile sociale care asigura
libertatea psihica sau morala a persoanei, in sensul libertatii de a decide, de a
lua nestingherit hotarari sau de a-si manifesta vointa. Faptele de amenintate
creeaza o stare de temere, de neliniste persoanei amenintate, impiedicand-o
sa-si desfasoare in bune conditii activitatea obisnuita.
c) Obiectul material: - infractiunea de amenintare nu are obiect material.

3. Subiectii infractiunii:
a) Subiectul activ: - nu este determinat de lege, putand fi orice persoana;
fapta poate fi comisa si in participatie sub toate formele sale.
b) Subiectul pasiv: - este persoana amenintata cu savarsirea unui rau privitor
la persoana sa, a sotului sau a unei rude apropiate. Subiectul pasiv poate fi orice
persoana care este in masura sa isi dea seama ca este supusa unei forme de
constrangere psihica. In situatia amenintarii adresate unui grup de persoane, vor
fi tot atatia subiecti pasivi si tot atatea infractiuni care persoane alcatuiau
grupul. Nu va exista infractiunea de amenintare in cazul in care faptuitorul se
adreseaza unei colectivitati sau unor persoane nedeterminate. In situatia cand
subiectul pasiv are o anumita calitate (ex: procuror, politist etc.) amenintarea va
fi absorbita ca element constitutiv al altor infractiuni (ex: al infractiunii de
ultraj).

11
4. Latura obiectiva:
a) Elementul material: - consta in actiunea de amenintare a unei persoane, de
insuflare a temerii ca va fi supusa unui pericol sau ca sotul ori o ruda apropiata
vor suferi un rau. Aceasta actiune poate fi savarsita direct, prin orice mijloace
de comunicare (cuvinte, gesturi, fapte etc.) sau indirect, adica printr-o terta
persoana. Actiunea de amenintare, pentru a avea relevanta penala, trebuie sa
aiba ca obiect savarsirea unei infractiuni, oricare ar fi aceasta, sau a unei fapte
pagubitoare, indiferent de gravitate.
Infractiunea sau fapta cu care se ameinta, poate fi indreptata nu numai
impotriva celui amenintat, dar si a sotului sau a unei rude apropiate. Calitatea
de sot trebuie sa existe in momentul proferarii amenintarii, iar nu la data
judecatii. Prin rude apropiate se inteleg ascendentii, descendentii, fratii si
surorile, copiii acestora, precum si persoanele devenite prin infiere astfel de
rude.
Infractiunea subzista chiar daca subectiv victima n-a fost alarmata, nu a
avut un sentiment de teama. Daca din atitudinea faptuitorului nu rezulta cu
nimic ca acesta va trece la infaptuirea amenintarii sau daca amenintarea, in mod
obiectiv, nu poate fi realizata, fapta nu este de natura sa alarmeze.
Nu exista infractiune atunci cand se ameninta cu realizarea unui drept
sau cu folosirea unei cai legale. Daca amenintarea se refera la savarsirea unei
infractiuni si acea infractiune este comisa imediat, atunci infractiunea de
amenintare este absorbita in infractiunea la care s-a facut referire. Daca
amenintarea reprezinta elementul constitutiv al unei infractiuni complexe (ex:
talharie, santaj, ultraj etc.), ori o circumstanta agravanta a altei infractiuni, ea va
fi absorbita in continutul acesteia.
b) Urmarea imediata: - consta in prducerea unei stari de alarmare, prin
temerea pe care o resimte victima. Daca mijloacele folosite de faptuitor sunt
apte sa produca o asemenea temere, urmarea este prezumata. Prezumtia este
insa relativa, putandu-se face dovada ca actiunea faptuitorului n-a impresionat
in nici un mod victima, care nu a luat-o in seama.
c) Raportul de cauzalitate: - intre actiunea faptuitorului si urmarea imediata
trebuie sa existe o legatura de cauzalitate.

5. Latura subiectiva:
Infractiunea de amenintare se savarseste cu intentie directa sau indiecta.
In cazul amenintarii cu savarsirea unei infractiuni, nu are relevanta daca
faptuitorul a luat sau nu hotararea de a a comite acea infractiune; este suficient
sa faptuitorul sa fi avut reprezentarea ca prin fapta comisa va provoca victimei
o stare de neliniste, ca o va alarma si sa fi urmarit sau acceptat posibilitatea
producerii acestei urmari.
Intentia nu exista in situatia in care amenintarea s-a facut in gluma,
faptuitorul neprevazand nici un moment ca actiunea sa ar fi de natura sa
alarmeze si sa produca victimei o stare de temere. De asemenea, intentia
lipseste in situatia in care faptuitorul a fost in eroare de referitor la aptitudinea
faptei sale de a produce victimei o astfel de stare.

12
6. Sanctiuni:
Infractiunea de amenintare se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la un
an sau cu amenda, fara ca pedeapsa aplicata sa poata depasi sanctiunea
prevazuta de lege pentru infractiunea care a format obiectul amenintarii.

7. Aspecte procesuale:
In cazul amenintarii actiunea penala este promovata numai la plangerea
prealabila a persoanei vatamate. Impacarea partilor inlatura raspunderea penala.

13
VI. Santajul
(art. 194 Cod penal)
1. Continut legal:
(1) Constrangerea unei persoane, prin violenta sau amenintare, sa dea,
sa faca, sa nu faca sau sa sufere ceva, daca fapta este comisa spre a dobandi
in mod injust un folos, pentru sine sau pentru altul, se pedepseste cu inchisoare
de la 6 luni la 5 ani.
(2) Cand constrangerea consta in amenintarea cu darea in vileag a unei
fapte reale sau imaginare, compromitatoare pentru persoana amenintata,
pentru sotul acesteia sau pentru o ruda apropiata, pedeapsa este inchisoarea
de la 2 la 7 ani.

2. Obiectul infractiunii:
a) Obiectul juridic generic: - consta in ansamblul relatiilor sociale care se
constituie si se desfasoara in legatura cu apararea persoanei privita in totalitatea
atributelor sale (viata, integritate corporala, inviolabilitate sexuala, libertatea,
demnitatea).
b) Obiectul juridic special: - il constituie relatiile sociale referitoare la
libertatea psihica a persoanei. Prin incriminarea santajului, legea penala
reactioneaza impotriva faptelor susceptibile sa ingradeasca posibilitatile
persoanei santajate de a voi si de a dispune de actiunile sale. De asemenea, dar
numai ca obiect juridic special adiacent, sunt ocrotite si relatiile sociale
susceptibile a fi vatamate sau periclitate prin urmarirea fara drept a unui folos
(ex: relatiile sociale referitoare la patrimoniu, daca constrangerea este
exercitata in vederea obtinerii unui folos material. Deci, este vorba de un obiect
juridic special complex.
c) Obiectul material: - infractiunea de santaj nu are in principiu obiect
material, libertatea psihica (morala) constituind un drept personal. In anumite
cazuri insa, cand fapta se comite prin folosirea constrangerii fizice (violente),
obiectul material il constituie corpul victimei sau bunurile materiale asupra
carora s-a actionat. Obiectul material al santajului nu trebuie insa confundat cu
folosul (profitul) realizat prin savarsirea infractiunii; acesta este consecinta, iar
nu un aspect al infractiunii de santaj.

3. Subiectii infractiunii:
a) Subiectul activ: - nu este circumstantiat de lege, fapta putand fi savarsita
de orice persoana. Participatia penala este posibila in oricare din formele sale.
b) Subiectul pasiv: - poate fi, de asemenea, orice persoana care are
capacitatea psiho-fizica de a simti presiunea psihica exercitata asupra sa.

14
4. Latura obiectiva:
a) Elementul material: - consta in actiunea de constrangere, prin acte de
violenta sau amenintare, a unei persoane ca sa dea, sa faca, sa nu faca sau sa
sufere ceva.
Constrangerea se poate realiza prin violenta sau amenintare. Prin
violenta se intelege exercitarea oricaror acte de violenta fizica, impotriva unei
persoane, de la simple acte de lovire, imobilizare, legare, pana la producerea de
vatamari corporale. Violenta trebuie sa se exercite asupra persoanei, dar in
limitele prevazute de art. 180 Cod penal(lovirea sau alte violente); daca prin
folosirea volentei se produce o vatamare a integritatii corporale sau a sanatatii,
mai grava decat cea la care se refera art. 180 alin. 2 (lovire sau actele de
violenta care au pricinuit o vatamare ce necesita pentru vindecare ingrijiri
medicale de cel mult 20 de zile), va exista concurs de infractiuni. Amenintarea
consta in savarsirea de acte care sunt de natura a inspira victimei temerea unui
pericol pentru viata, integritatea corporala, sanatatea, libertatea, demnitatea sau
avutul sau, al sotului sau al unei rude propiate. Prin astfel de mijloace autorul
trebuie sa determine pe subiectul pasiv sa dea, sa faca, sa nu faca ori sa sufere
ceva patrimonial sau nepatrimonial.
A da ceva presupune a efectua o activitate de autodeposedare, de
remitere (ex: predarea unei sume de bani, a unui lucru etc.). A face ceva
inseamna a actiona intr-un anumit fel (ex: a semna un act, a evacua o incapere,
a face o declaratie etc.) sau a lua o anumita atitudine impusa prin constrangere.
A nu face ceva inseama a se abtine de la a indeplini o activitate, o prestatie, de
a lua o atutudine (ex: a nu face un denunt, a nu declansa un proces) din cauza
constrangerii. Prin a suferi ceva se intelege a suporta un prejudiciu, material
sau moral (ex: acceptarea sa i se distruga un bun, sa paraseasca o localitate, sa
indure o situatie umilitoare, sa piarda o suma de bani, sa fie insultat etc.)
indiferent de natura acestuia.
Spre deosebire de talharie, care presupune concomitenta violentei sau
amenintarii cu predarea bunului, santajul implica o predare ulterioara a
acestuia. Astfel, fapta unei persoane de a-si insusi haina persoanei vatamate
prin amenintare cu cutitul, constituie talharie, si nu infractiunea de santaj; tot
astfel, daca inculpatul a determinat victima, pe care a amenintat-o cu moartea,
sa-i dea un lucru care nu-i apartine.
Pentru existenta infractiunii de santaj, nu este necesar ca persoana
constransa, prin violenta sau amenintare, sa satisfaca pretentia faptuitorului,
adica sa dea, sa faca, sa nu faca sau sa sufere ceea ce acesta ii cere, infractiunea
exista independent de aceasta imprejurare.
b) Urmarea imediata: - consta in crearea unei stari serioase de temere a
victimei, constrangerea declansata asupra sa, punand-o in fata alternativei de a
indeplini pretentiile faptuitorului, ori de a suporta alte consecinte, ceea ce
echivaleaza cu o ingradire a libertatii psihice a persoanei vatamate de a actiona
dupa vointa sa.
c) Raportul de cauzalitate: - intre activitatea faptuitorului si urmarea produsa
trebuie sa existe o legatura de cauzalitate. Nu exista o astfel de legatura daca
persoana vatamata a simulat ca se afla intr-o stare de temere serioasa, pentru a

15
induce in eroare pe subiectul activ si a-l denunta. Santajul absoarbe faptele de
amenintare sau de loviri ori alte violente, acestea facand parte din continutul
infractiunii de santaj. Cand violentele comise de autor au ca urmare o vatamare
a integritatii corporale sau a sanatatii, ne aflam in fata unui concurs de
infractiuni (santaj in concurs cu fata prevazuta de art. 181 – vatamare
corporala, ori in art. 182 Cod penal – vatamare corporala grava).

5. Latura subiectiva:
Infractiunea de santaj se comite numai cu intentie directa (calificata prin
scop). Intr-adevar, autorul actioneaza avand reprezentarea ca, prin fapta sa
exercita o constrangere ilicita asupra victimei, pentru a o determina sa faca, sa
nu faca, sa dea sau sa sufere ceva, si urmareste producerea acestui rezultat, cu
scopul de a dobandi un folos injust.
Actiunea de constrangere exercitata de faptuitor trebuie sa urmareasca
realizarea unui anumit scop determinat, si anume, obtinerea unui folos pentru
sine sau pentru altul.

6. Sanctiuni:
In forma simpla (tipica) infractiunea de santaj se pedepseste cu
inchisoare de la 6 luni la 5 ani. Forma agravata se sanctioneaza cu inchisoarea
de la 2 la 7 ani.

7. Aspecte procesuale:
Actiunea penala se pune in miscare din oficiu.

16
VII. Violarea secretului corespondentei
(art. 195 Cod penal)
1. Continut legal:
(1) Deschiderea unei corespondente adresate altuia ori interceptarea
unei convorbiri sau comunicari efectuate prin telefon, telegraf sau prin alte
mijloace de transmitere la distanta, fara drept, se pedepseste cu inchisoare de
la 6 luni la 3 ani.
(2) Cu aceeasi pedeapsa se sanctioneaza sustragerea, distrugerea sau
retinerea unei corespondente, precum si divulgarea continutului unei
corespondente, chiar si atunci cand a fost trimisa deschisa sau a fost deschisa
din greseala, ori divulgarea continutului unei convorbiri sau comunicari
interceptate, chiar in cazul in care faptuitorul a luat cunostinta de acesta din
greseala sau din intamplare.
(3) Actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a
persoanei vatamate.
(4) Impacarea partilor inlatura raspunderea penala.

2. Obiectul infractiunii:
a) Obiectul juridic generic: - consta in ansamblul relatiilor sociale care se
constituie si se desfasoara in legatura cu apararea persoanei privita in totalitatea
atributelor sale (viata, integritate corporala, inviolabilitate sexuala, libertatea,
demnitatea).
b) Obiectul juridic special: - il constituie relatiile sociale referitoare la
libertatea persoanei de a comunica prin intermediul corespondentei cu alte
persoane. Nu are relevanta daca comunicarea cuprinde sau nu date care nu ar
trebui cunoscute de alte persoane, fiind suficient sa aiba caracter nepublic,
adica sa fie destinata numai adresantului.
c) Obiectul material: - desi se refera la un drept personal, aceasta fapta are ca
obiect material chiar corespondenta violata prin actul de deschidere, sustragere,
distrugere, retinere a corespondentei. De asemenea, constiuie obiect material
linia de comunicatie in cadrul careia s-a interpus persoana care a realizat
interceptarea convorbirii sau comunicarii.

3. Subiectii infractiunii:
a) Subiectul activ: - poate fi orice persoana responsabila (subiect activ
necalificat, necircumstantiat). Participatia este posibila in toate formele sale
(coautorat, instigare sau complicitate).
b) Subiectul pasiv: - poate fi orice persoana. Sunt subiecti pasivi toate
persoanele intre care s-a purtat corespondenta, expeditorul si destinatarul
corespondentei, sau cele care au participat la convorbirea efectuata prin telefon,
telegraf sau alte mijloace de transmitere la distanta.

17
4. Latura obiectiva:
a) Elementul material: - infractiunea se poate realiza in primul rand prin
deschiderea fara drept a unei corespondente adresate altuia. Pentru existenta
infractiunii este necesar sa existe o corespondenta inchisa (spre a putea fi
deschisa).
Prin deschiderea corespondentei fara drept se intelege inlaturarea
invelisului sau a mijlocului cu care era inchisa in asa fel incat devine posibila
cunoasterea continutului ei. Exista deschidere si in cazul in care s-a continuat si
s-a desavarsit deschiderea unei corespondente care era partial deschisa sau a
unei corespondente care fusese anterior deschisa de altul si apoi inchisa la loc.
Nu constituie deschidere faptul de a lua cunostinta de continut prin citirea
scrisorii profitand de transparenta plicului. Parintii tutorii si, in general,
persoanele care au sarcina de a asigura educarea minorilor, pot deschide
corespondenta adresata acestora, atunci cand exista indicii ca, prin continutul
ei, corespondenta ar putea influenta negativ dezvoltarea lor morala. De
asemenea, potrivit Codului de procedura penala, organele de cercetare penala
pot, in condtiile prevazute de lege, sa deschida corespondenta.
A intercepta inseamna a afla prin mijloace neingaduite de lege
continutul unei convorbiri sau comunicati in timpul efectuarii acesteia. Prin
sustragere se intelege atat insusirea corespondentei aflate in detinerea licita a
infractorului (ex: factor postal, curier etc.), cat si luarea ei pe fata sau pe ascuns
din posesia sau detentia altuia fie inainte, fie dupa ce a ajuns la destinatie. Prin
distrugerea corespondentei se intelege suprimarea, desfiintarea acesteia in
materialitatea ei. Prin retinere se intelege pastrarea corespondentei de catre cel
in mana caruia a ajuns in mod ilicit, fie intamplator (ex: din eroarea postasului),
fie pentru ca legal trebuia sa treaca prin mana sa, inainte de a fi remisa
destinatarului. Nu va exista infractiune deca faptuitorul o preda imediat
destinatarului. Va exista infractiune daca faptuitorul detine un timp
corespondenta (o durata suficienta pentru a apare nejustificata retinerea), chiar
daca o restituie apoi destinatarului.
b) Urmarea imediata: - consta in atingerea adusa libertatii persoanei, de a
comunica in mod liber si nestingherit cu orice alte persoana.
c) Raportul de cauzalitate: - intre fapta infractorului si urmarea imediata
trebuie sa existe o legatura de cauzalitate.

5. Latura subiectiva:
Infractiunea de violare a secretului corespondentei se poate comite cu
intentie directa sau indirecta.
Deschiderea din greseala a unei corespondente sau interceptarea din
culpa a unei convorbiri, comunicari ori distrugerea, retinerea unei
corespondente sau divulgarea din greseala, nu atrage raspunderea penala,
intrucat asemenea fapte nu sunt considerate infractiuni.
Tentativa, desi posibila, nu este pedepsibila.

18
6. Sanctiuni:
Infractiunea de violare a secretului corespondentei se pedepseste cu
inchisoare de la 6 luni la 3 ani.

7. Aspecte procesuale:
Actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei
vatamate. Impacare partilor inlatura raspunderea penala.

19
VIII. Divulgarea secretului profesional
(art. 196 Cod penal)
1. Continut legal:
(1) Divulgarea, fara drept, a unor date, de catre acela caruia i-au fost
incredintate, sau de care a luat cunostinta in virtutea profesiei ori functiei,
daca fapta este de natura a aduce prejudicii unei persoane, se pedepseste cu
inchisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda.
(2) Actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a
persoanei vatamate.
(3) Impacarea partilor inlatura raspunderea penala.

2. Obiectul infractiunii:
a) Obiectul juridic generic: - consta in ansamblul relatiilor sociale care se
constituie si se desfasoara in legatura cu apararea persoanei privita in totalitatea
atributelor sale (viata, integritate corporala, inviolabilitate sexuala, libertatea,
demnitatea).
b) Obiectul juridic special: - consta, in principal, in relatiile sociale
referitoare la libertatea persoanei de a i se respecta secretul datelor incredintate
persoanelor care defasoara o functie sau profesie la care este nevoita sa apeleze,
precum si al datelor de care anumite persoane au luat cunostinta in virtutea
functiei ori profesiei lor. Dar aceasta infractiune poate aduce atingere si altor
relatii sociale, ca de exemplu celor cu caracter patrimonial, daca se produce
vreo paguba avutului privat sau relatiilor sociale care privesc demnitatea
persoanei ori relatiilor de familie etc.
c) Obiectul material: - infractiunea de divulgare a secretului profesional,
aducand atingere libertatii persoanei, care este un drept personal, in principiu
este lipsita de obiect material. Uneori va exista insa si un asemenea obiect,
cand actiunea de divulgare de refera la starea fizica a unei persoane, la viciile
ascunse ale unui bun, deoarece in aceasta ipoteza actiunea ilicita este indreptata
si impotriva unor obiecte.

3. Subiectii infractiunii:
a) Subiectul activ: - este circumstantiat (calificat), in sensul ca acesta nu
poate fi decat o persoana care exercita o profesie (avocatii, preotii, medicii,
farmacistii etc.) sau o functie (procuror, politist, judecator, functionar CEC
etc.) ce implica obligatia de pastrare a secretului. Participatia este posibila doar
sub forma instigarii si complicitatii. Coautoratul nu este posibil, deoarece
pastrarea secretului profesional este o obligatie cu caracter personal
b) Subiectul pasiv: - poate fi orice persoana; daca secretul divulgat se refera
la doua sau mai multe persoane, va exista concurs de infractiuni.

20
4. Latura obiectiva:
a) Elementul material: - consta intr-o actiune de divulgare, fara drept, a unor
date, de catre persoana obligata la pastrarea secretului. Nu are relevanta daca
divulgarea s-a facut direct sau indirect, daca au fost divulgate toate datele sau
numai o parte din ele. Fapta se poate comite si prin acte de omisiune, cand
autorul a lasat ca alte persoane sa ia cunostinta de secret (medicul care a lasat o
persoana straina sa citeasca notele de diagnostic). Pentru existenta infractiunii
se cere ca divulgarea datelor sa se faca fara drept, adica ilegal sau, cu alte
cuvinte, sa nu existe o indatorire legala de a da in vileag secretele aflate. Nu
exista divulgare fara drept atunci cand aceasta are loc la cererea sau cu
consimtamantul celui interesat.
Pentru existenta infractiunii se mai cere ca fapta sa fie de natura a aduce
prejudicii unei persoane. Prejudiciile pot fi materiale sau morale si pot privi
persoana la care se refera datele divulgate sau o alta persoana. Aceste prejudicii
nu trebuie produse in mod efectiv, ci pot fi numai potentiale.
Infractiunea nu subzista cand este vorba de un interes usuratic, de un
capriciu ori de pura vanitate (ex: frizerul care spune altor persoane mijloacele
utilizate de client pentru a-si mentine culoarea parului nu va fi tras la
raspundere penala, pentru ca nu este vorba de un prejudiciu serios).
b) Urmarea imediata: - fapta de divulgare a secretului profesional trebuie sa
aiba ca urmare o atingere adusa libertatii persoanei, urmare ceruta de natura
actiunii descrisa in text.
c) Raportul de cauzalitate: - intre actiunea faptuitorului si urmarea imediata
produsa este necesar sa existe o legatura de cauzalitate. Aceasta legatura este
prezumata, intrucat starea de afectare a dreptului persoanei deriva nemijlocit
din fapta incriminata.

5. Latura subiectiva:
Infractiunea se comite cu intentie directa sau indirecta. Savarsirea din
culpa nu este posibila si, ca atare, nu cade sub incidenta legii penale.
Tentativa, desi posibila, nu se sanctioneaza.

6. Sanctiuni:
Pedeapsa pentru infractiunea de divulgare a secretului profesional este
inchisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amenda.

7. Aspecte procesuale:
Actiunea penala in cazul acestei infractiuni se pune in miscare la
plangerea prealabila a persoanei vatamate. Impacarea partilor inlatura
raspunderea penala.

21

S-ar putea să vă placă și