Delia Ungureanu (deliaungureanu83@gmail.

com)
Asistent dr.
Departmentul de Studii Literare
Facultatea de Litere, Universitatea din București
octombrie 2016

Tehnica lecturii. Scriitorul ca teoretician

1. Începuturile scrisului: autor, autoreferențialitate și cititor.

Din Epopeea lui Ghilgameș. Mondero: București, 1996.

Cel care a văzut totul pînă la marginea lumii,

cel care a știut totul și a cunoscut totul,
Ghilgameș, a pătruns totodată și taina tuturor lucrurilor
El s-a împărtășit din toată înțelepciunea lumii;
a văzut ceea ce era tăinuit și a cunoscut ceea ce a rămas
ascuns oamenilor.
A făcut cunoscute vremile dinaintea Potopului. A trudit și a suferit străbătînd Drumul cel Lung.
A săpat pe o tăbliță din lut toate frămîntările sale.
El a fost cel care a poruncit să se ridice zidul
Urukului-celui-împrejmuit și sfînta piatră a sacrului Eanna..
……………………………………………..
[privește] cutia din cedru în care sînt tăblițele,
[deschide-i] încuietoarea din bronz!
[deschide] capacul tainei sale,
[scoate] tăblița din lapis lazuli și citește
Despre încercările lui Ghilgameș, despre toate prin cîte a trecut.
……………………………………………….
Ghilgameș cel falnic, splendid și cumplit,
cel care a deschis trecători în munți,
cel care a săpat fîntîni în povîrnișurile ținuturilor înalte,
Și a trecut oceanul, marea cea largă înspre răsărit:
Cel care a străbătut lumea în căutarea vieții,
Și a ajuns numai prin forță la Uta-napiștim cel Îndepărtat;
Cel care a refăcut centrele de cult distruse de Potop,
Și care a redat oamenilor riturile cosmosului.

1
2. Lumile Posibile vs. Lumea
Din Cîntul XVIII, fragmente cuprinse între
versurile 478-608, Iliada. Trad. de George
Murnu.
[Hefaistos] întruchipează întâi o năprasnică
pavăză-mare.
O-mpodobește-mprejur, cu un cerc întreit o
încinge
Strălucitor de metal. Cureaua-n argint e
lucrată,
Arma-i făcută din cinci metalice straturi.
Deasupra
El cu priceperea lui închipuie multe podoabe.
La început făurește pământul și cerul și marea,
Soarele-n veci călător și luna rotată și plină,
Stelele toate, ale cerului zodii și mândra-i
cunună,
…
Plăsmuie două frumoase cetăți locuite de oameni,
Unde se văd niște nunți și chef de nuntași și ospețe,
Și-unde sub zarea de facle miresele ies din iatacuri
Și sunt pornite-n oraș. Și cântec de nuntă răsună
Tare, la horă se prind jucăușii și-acolo-ntre dânșii
Fluiere și alăute țin hangul. Femei grămădite
Stau în picioare la porți și alaiul privesc cu mirare.
Gloata s-adună-ntr-un loc în sobor, între doi e o sfadă,
Dânșii se judecă pentru răsplata cu care să fie
Răscumpărat un omor. I-asigură unul că dase
Plata, o spune-n vileag, celalt că nimic nu primise;
Stau între dânșii talanții, doi bulgări de aur, răsplata
Judelui, care, rostind judecata, mai drept o să fie.
Iată și-orașul celalt. În arme lucind două taberi
Zidu-mpresoară și au fiecare osebită părere,
Unii să darme orașul ori numai în două să-mpartă
Toat-avuția din dalba cetate.
...
Zeul închipuie apoi un mare ogor cu pământul
Moale și gras și de trei ori brăzdat și pe dânsul cum ară
Mulți arători și jugari și-i mână-ntr-o parte și alta.
...
Mai făurește-o mândrețe de vie, -ncărcată de struguri,
Vița, butucii-s de aur, ciorchinele toate sunt negre.
Și în haragi de argint se sprijină vița prin vie,
Face un șanț de oțel împrejur și un gard după asta
2
Din cositor. Numai una-i cărarea ce duce spre vie,
Drumul bătut la cules de toți purtătorii de struguri
...
Meșterul faur vestit mai face pe o vale frumoasă
Pajiște mare pe unde-s pășunile oilor albe,
Și-acoperite colibe și staule și saivane.
Mai făurește pe scut el meșterul încă și-o horă
Tocmai ca hora ce-n marea cetate la Cnosos odată
Pentru pletoas-Ariadna vestitul Dedal a făcut-o.
Tineri acolo și fete bogate în boi o mulțime
Joacă-mpreună în cerc și cu mânile prinse deolaltă.
Fetele toate au gingașe rochii de in și flăcăii
Bine țesute veșminte ce scânteie blând ca oleiul,
Ele au conciuri pe cap, frumoasă podoabă de aur,
Săbii de aur au ei, de curele de-argint atârnate.
Dânșii acum cu picioare deprinse la horă se-avântă
Foarte ușor ca și roata ce-n mână deplin potrivită
Câteodată olarul, șezând, o încearcă de merge;
Țopăie-acuma cu toții în șiruri și joacă-n tot chipul.
Lumea-ndesită înconjură hora cea plină de farmec
Și se desfată privind. De zei luminat cântărețul
Zice din liră-ntre ei. Și-n vreme ce cântecul sună,
Se învârtesc doi ghiduși, se dau tumba în mijlocul gloatei.
Zeul pe margini la scut ca chenar mai închipuie râul
Mare, grozav, Oceanul, noian care-ncinge pământul.

3. Care este sursa artei și a literaturii? Inspirație vs. construcție. [V. slideshow slide-urile 1
și 2]
Cazul picturii: pictură medievală (Derick Baegert) vs. pictură renascentistă (Albrecht Dürer).
4. Autor, Autoritate, Paternitate [V. slideshow slide-urile 3 – 5]
Albrecht Dürer, cel dintîi pictor modern din Renaștere. Autoportretul de la 1500 și Sărbătoarea
Rozariului.
5. Metaperspectivă și intertetualitate [V. slideshow slide-urile 6 – 8]
Meninele de Diego Velázquez și Salvador Dalí.
6. Ochiul Autorului ca Metaperspectivă [V. slideshow slide-urile 9 – 11]
Cazul pictorului Van Eyck (Portretul soților Arnolfini, 1434) și al lui Salvador Dalí (Dalí din
spate pictînd-o pe Gala din spate, 1973).
7. Naratorul necreditabil
Trei clipuri din filmul Trenul vieții de Radu Mihaileanu.
3