Experiente in Pleiade

La vârsta de 15 ani, am fost dus cu o navă spaţială la o bază micuţă

localizată pe una din lunile lui Jupiter. Cred că era vorba de Europa. Acolo,
am fost examinat şi trecut printr-o serie de teste. Nu am nici o amintire
neplăcută legată de acea experienţă. Dimpotrivă, m-am simţit destul de
bine. Îmi amintesc chiar că am mâncat regeşte. Mi s-au arătat de
asemenea mijloacele prin care se distrau extratereştrii, care erau foarte
asemănătoare cu alte noastre. Era vorba de filme, jocuri pe calculator, etc.
Era evident că aceste fiinţe erau absolut umane şi că se bucurau de
aceleaşi lucruri ca şi oamenii de pe pământ. Am fost îmbarcat apoi din nou
pe navă şi am făcut o călătorie lungă, care a durat circa o zi terestră. Am
ajuns astfel într-o lume extrem de frumoasă, în care predomina culoarea
verde şi pe care ei o numeau Alderon. Acolo, am fost plimbat prin diferite
oraşe, cu clădiri din sticlă şi turnuri înalte. Cerul era albastru şi peisajele
aveau o frumuseţe care îţi tăia respiraţia. Aerul era extrem de curat, nefiind
deloc poluat. Mi s-a spus că şi apa era foarte pură. Cu mult timp în urmă,
avuseseră şi ei probleme cu poluarea, dar le-au corectat şi au refăcut lanţul
trofic natural. Fauna de pe Alderon este foarte asemănătoare cu cea de pe
pământ. Atmosfera planetei este mai bogată în oxigen cu circa 29-30 de
procente. Soarele lor este similar celui de pe pământ, fiind situat la o
distanţă de aproximativ 93.000.000 de mile. Principala diferenţă între
pământ şi Alderon se referea la construcţii şi la peisaje. În timp ce planeta
noastră este sufocată de construcţii umane, case şi drumuri, pe planeta lor
predominau grădinile şi peisajele naturale. Existau câmpii întinse, pline de
verdeaţă, păduri şi regiuni foarte mari acoperite cu o junglă sălbatică. Pe
scurt, mediul exterior lăsa impresia unei grădini imense; chiar şi clădirile
erau construite în aşa fel încât să scoată în evidenţă această impresie. În
mod evident, ideea de ecosistem avea prioritate pe planeta lor. Refacerea
oxigenului era situată în fruntea listei, iar civilizaţia umană a fost construită
ca o anexă la marea grădină a naturii.
Votati blogul meu la Prahoveanul anului-
apasati stelutele de evaluare
Scopul nu era ca ea să iasă în evidenţă, ci dimpotrivă, să se amestece cu
mediul în formă de grădină. Mi s-a făcut un tur al oraşului. Oamenii arătau
la fel ca pe planeta noastră, dar mult mai sănătoşi. Nu păreau nişte fiinţe
controlate şi nu consumau droguri. Din câte mi s-a spus, fiecare făcea
activitatea care îi plăcea cel mai mult şi care i se potrivea cel mai bine, fără
restricţii. Nu exista un sistem monetar. Clădirile erau construcţii în formă
rectilinie, similare cu alte noastre, cu excepţia faptului că aveau colţurile
rotunjite. Nu existau acoperişuri din şindrile. Pereţii exteriori ai clădirilor
aveau o suprafaţă uniformă, ferestrele fiind încastrate în ziduri, astfel încât
să nu deranjeze această uniformitate. Unele clădiri păreau construite din
metal, în timp ce altele foloseau ca principal material de construcţie piatra.
Existau diferite culori, dar întotdeauna în acord cu peisajul natural. Deşi nici
o clădire nu era rotundă şi nu avea formă de dom, unele ferestre ieşeau în
afară sub forma unor emisfere.Cel mai tare m-a uimit interiorul clădirilor,
neputând să-mi dau seama în ce fel erau construite acestea. Nu existau
colţuri sau elemente de legătură. Totul părea un singur perete omogen şi
amorf. Nu exista nimic care să amintească de o sudură, şi m-am întrebat
dacă nu cumva întreaga structură era turnată într-o singură matriţă. În
interior, pereţii erau zugrăviţi de regulă într-o singură culoare. Atmosfera
era foarte conservatoare, fără dungi sau alte structuri care să iasă în relief.
Mobila era simplă şi părea construită din materiale plastice. Avea un punct
comun cu clădirile, în sensul că nu-ţi puteai da seama cum era construită.
Aveau fotolii şi scaune cu mânere, dar fără şuruburi. Am pipăit unul dintre
ele ca să-mi dau seama cum era construit, dar nu am reuşit să înţeleg cum
îi funcţionau mecanismele. Căminele nativilor erau unităţi familiale simple.
Marea majoritate erau risipite în peisaj, fiind aranjate cu mult gust.
Exceptând suprafeţele plane şi colţurile rotunjite, semănau destul de mult
cu casele de pe pământ; se încadrau însă mult mai armonios în mediul
exterior. În interior, erau mobilate bogat. Aveau şi opere de artă, de o mare
frumuseţe. Marea majoritate erau picturi cu peisaje ale naturii. Am văzut şi
o pictură a unei ferme. Existau asemenea ferme, deşi cea mai mare parte a
alimentelor lor erau sintetizate. Aveau şi un fel ecrane care funcţionau pe
post de televizoare, înzestrate cu sunet, dar nu mi- am putut da seama
unde erau difuzoarele. Semnalul sonor părea să fie transmis direct
simţurilor. Nu existau străzi aşa cum le cunoaştem noi. Transportul se
făcea la pas, dar exista şi un sistem de tele-transport public, cu ajutorul
căruia puteai ajunge în orice loc doreai. Staţia de plecare era întotdeauna
chiar în casa omului. Nu existau vehicule de nici un fel. După ce am
terminat turul oraşului, am fost dus într-o instituţie educativă. Acolo, am
trecut printr-un proces de învăţare echivalent cu obţinerea a patru
doctorate pe pământ. Subiectele pe care le-am studiat au fost: fizica,
electronica, psihologia şi divinitatea. Mi-au spus că această cunoaştere îmi
va fi de mare folos în timpul vieţii mele pe pământ. În paralel cu educaţia,
am fost dus la un centru medical şi supus la tot felul de teste. Mi-au
vindecat problemele neurologice de care sufeream, lucru care ar putea
explica dispariţia acestora aproape peste noapte în viaţa mea terestră. Mi-
au vindecat de asemenea problemele cardiace. Medicul meu de familie mi-
a spus că s-a petrecut un miracol. Mi-a ascultat personal inima şi a auzit o
aritmie cât se poate de clară; o lună mai târziu, aceasta dispăruse, şi nu
putea înţelege cum. Mi-au fost efectuate noi teste neurologice, dar
problemele de control dispăruseră. Pe scurt, eram foarte mulţumit de noii
mei prieteni din Pleiade. Pleiadienii sunt oameni la fel ca mine şi ca
dumneavoastră, dar mai evoluaţi. Civilizaţia lor este mult mai veche.
Trăiesc mult mai mult decât noi, ajungând până la vârste de 1000 de ani
de-ai lor, care echivalează cu circa 700 de ani pământeşti. Cei mai mulţi
seamănă identic, ca şi cum ar fi clonaţi. Au ochi albaştri şi părul blond, dar
personalităţile lor diferă la fel de mult ca pe pământ. Se îmbracă simplu, de
regulă într-o singură culoare. Practic, pe planeta lor nu există probleme de
sănătate. În timpul şcolii, seara obişnuiam să merg acasă la Savantul Şef.
Pleiadienii au camere pentru hobby-uri, iar camera lui era un laborator
situat în spatele casei, cu o suprafaţă de circa 30 pe 10 metri. Era foarte
bine echipat şi incredibil de curat. Avea produse electronice extrem de
avansate, fără sisteme de control pe care să le cunosc. La fel erau şi
aparatele electronice din clădirea guvernului sau din centrele ştiinţifice pe
care le-am vizitat. Acest om colecţiona piese tehnologice vechi, la fel cum
mie îmi place să colecţionez aparatură radio veche. Era hobby-ul lui şi era
o adevărată plăcere să-l vezi cum se bucură de el. Mi-a spus că o parte din
colecţia lui avea o vechime de mii de ani. O parte din aceste vechituri
semănau cu echipamentele tehnologice de pe pământul nostru. Anumite
scule semănau de asemenea cu ale noastre, căci nimic nu poate înlocui un
om care stă lamasa sa de lucru, încercând un circuit. Nu am nici o îndoială
că civilizaţia noastră se trage din a lor. Am văzut inclusiv scaune similare
cu cel de la Montauk. Savantul Şef a fost principalul meu profesor, dar au
mai existat şi alţii, care mi-au explicat cum funcţionează sistemul lor stelar
şi care sunt înclinaţiile lor culturale. Cluster-ul stelar cunoscut sub numele
de Pleiade are şase planete. Toate sunt locuite şi alcătuiesc împreună o
civilizaţie comună. Trei din aceste lumi seamănă foarte mult cu a noastră.
Planeta Arian este centrul filozofic şi cultural. Alderon este centrul
tehnologic, în care se efectuează toate cercetările ştiinţifice şi întregul
proces de producţie. Aldebaran este numele planetei pe care este situat
centrul lor de apărare. Locuitorii acestei planete se ocupă cu apărarea
semenilor lor, cu care sunt foarte protectori, uneori chiar în mod excesiv.
Celelalte trei planete care alcătuiesc împreună cu primele civilizaţia
pleiadiană nu sunt populate cu fiinţe umane. Fiinţele care trăiesc pe ele
sunt alcătuite din energie pură. Pe una din aceste planete se situează
Consiliul Suprem al civilizaţiei (care nu este de natură fizică). Acest consiliu
este alcătuit din 12 super-fiinţe care conduc civilizaţia pleiadiană. Nu există
o ierarhie între ele. Sunt fiinţe de o mare bunătate, care ar putea fi
echivalate cu îngerii din cultura noastră. Nici un pleiadian obişnuit nu pune
vreodată la îndoială hotărârile consiliului. La fel de adevărat este faptul că
nu am auzit vreodată ca membrii consiliului să fi luat o hotărâre greşită.
Practic, Pleiadele reprezintă o societate liberă şi armonioasă, care din
perspectiva noastră ar putea părea o utopie. Principalul factor care le-a
permis să atingă această stare extrem de evoluată a fost acela că şi-au
dezvoltat o conştiinţă colectivă care îi leagă pe toţi unii de ceilalţi. Această
conştiinţă colectivă se manifestă ca o voce mentală pe care o aud cu toţii şi
cu care pot conversa. Nu este vorba de un cor de voci, ci de o singură
voce; în plus, aceasta nu dă niciodată ordine şi nu încearcă să controleze
în vreun fel individul. Este mai degrabă un prieten sau un sfătuitor. În acest
fel, fiecare pleiadian ocupă un loc distinct în conştiinţa colectivă, fără a-şi
pierde astfel individualitatea. Dacă umanitatea ar fi la fel de unită, nu cred
că ar mai putea avea loc vreun război sau vreo crimă pe pământ. Există şi
la noi un asemenea câmp de conştiinţă colectiv, dar este situat la nivel
subconştient. Cunosc personal existenţa acestui câmp, căci mi-am creat o
legătură cu el, dar nu aud o voce distinctă, aşa cum se întâmplă cu
conştiinţa colectivă a pleiadienilor. Dacă ne-am dezvolta cu toţii această
calitate, am auzi probabil şi noi această voce. De regulă, vocea conştiinţei
pleiadiene nu face decât să mă sfătuiască şi să îmi spună unde pot găsi
răspunsurile la întrebările care mă frământă. Din când în când, mă aduce la
exasperare, căci nu îmi dă niciodată răspunsuri directe, ci doar mă trimite
la sursa unde le pot găsi singur. Din câte am aflat, istoria pleiadienilor este
foarte veche. Are mai mult de 100.000 de ani pământeşti şi îşi are originea
în ceea ce ei numesc Vechiul Univers. Au fost nevoiţi să treacă printr-un
prag şi au ajuns în această parte a galaxiei noastre. S-au stabilit pe
sistemul stelar alcătuit din şapte stele pe care noi îl numim Pleiade. Sunt
foarte convinşi însă că au venit din altă parte a universului. Felul în care
definesc ei Vechiul Univers este destul de vag. Este un fel de univers pe
care l-a creat la origini Creatorul şi toată povestea seamănă întrucâtva cu
Războiul Stelelor al lui George Lucas. Vechiul Univers nu era foarte diferit
de cel actual. Avea însă anumite probleme, motiv pentru care a fost creat
universul fizic actual. Nici una din aceste informaţii nu este însă foarte clară
şi amintirile lor despre Vechiul Univers alcătuiesc un fel de memorie
genetică. De cele mai multe ori, îl visează. Pleiadienii susţin că ei cred într-
un Creator. Orice fiinţă care conţine un crâmpei din acest Creator (noi am
numi acest crâmpei „suflet”) este un fiu al Creatorului. În viziunea lor,
Christos a fost o proiecţie a subconştientului colectiv al planetei
noastre.Acesta reprezintă aspectul care ne leagă pe noi cu Creatorul
universului. Christos a apărut pe pământ pentru a ne „forţa” să ne
reapropiem de Creatorul nostru. Nu cunosc în întregime planurile
pleiadienilor în ceea ce ne priveşte. Din câte mi- am putut da seama,
doresc să ne ajute să evoluăm, căci sunt convinşi că întreaga evoluţie a
galaxiei depinde în mare măsură de planeta noastră. Doresc de asemenea
ca lucrurile să ia o turnură mai naturală pe pământ, căci sunt foarte mari
naturalişti. Dintr-un alt punct de vedere, sunt interesaţi de noi dintr-o
perspectivă antropologică, căci au convingerea că noi trăim astăzi ce au
experimentat ei cu sute de mii de ani în urmă. Civilizaţia lor a început la fel
ca a noastră, iar studierea noastră (şi a altor civilizaţii similare din univers)
le oferă indicii despre propria lor istorie. Filozofia de viaţă a pleiadienilor
este foarte simplă. Ei acţionează sub incidenţa „poruncii neamestecului în
treburile interne ale altora”. Societatea lor este în totalitate liberă şi fiecare
individ este încurajat să îşi asume o misiune sau o sarcină. Atât timp cât
sarcina respectivă corespunde unei nevoi a societăţii, individul primeşte de
la aceasta tot ce are nevoie. În Pleiade nu există criminalitate. Făcând cu
toţii parte dintr-o conştiinţă colectivă, orice crimă a unui pleiadian împotriva
altuia ar fi o crimă împotriva propriei fiinţe. Atât timp cât toţi acceptă
filozofia de viaţă a colectivităţii, ei nu pot cunoaşte ideea de crimă. Singura
crimă pe care o pot comite, considerată de altfel cea mai mare între toate,
este amestecul în treburile altui individ sau ale altei civilizaţii. Nu pot
sublinia îndeajuns cât de mult cred cu toţii în acest principiu. Orice
interferenţă în viaţa altei persoane sau a altei civilizaţii este pedepsită cu
moartea. De altfel, ei sunt convinşi că această moarte nu este doar fizică,
ci şi spirituală. Ţin foarte mult la acest aspect. Acesta este motivul pentru
care pleiadienii preferă să îşi trimită reprezentanţi pe alte planete, stabilind
contacte cu nativii şi comunicând cu tot felul de fiinţe. Dacă acestea
acceptă principiile de viaţă ale pleiadienilor, ele sunt considerate
ambasadori ai planetei respective. Bănuiesc că eu însumi sunt un
asemenea ambasador, dar există mii de fiinţe la fel ca mine. Nu suntem
cunoscuţi pe planetele pe care trăim, dar menirea noastră este să inducem
o influenţă paşnică în mediul nostru. De aceea, nu încurajăm nici un fel de
violenţă sau act terorist. Nu încurajăm nici măcar actele de insubordonare
civică. Pe de altă parte, nu trebuie să uitaţi că şi noi, la fel ca şi pleiadienii,
suntem simpli oameni; de aceea, nu putem respecta acest ideal în
proporţie de 100%. Deşi sunt convins că sunt un ambasador al
pleiadienilor, ale căror planuri nu par să includă decât iubirea şi pacea,
trebuie să recunosc că nu înţeleg în totalitate ceea ce doresc aceştia.
Contactele mele pleiadiene nu mi-au dat până acum nici un motiv să nu-i
cred, dar asta nu înseamnă că trebuie să le acord un credit total fără o
analiză critică a motivaţiilor lor. Spre exemplu, ei cred că ei au fost cei care
au colonizat cândva această planetă, dar sunt alte persoane care afirmă că
strămoşii noştri au venit de pe Marduk sau de pe Orion. Am ajuns să cred
că toate aceste civilizaţii şi-au stabilit colonii pe planeta noastră, cam în
aceeaşi perioadă de timp. Alte suspiciuni legate de pleiadieni sunt cele
născute din contactele lor cu Hitler şi cu cel de-al Treilea Reich. Este o
temă foarte larg circulată în OZN-ologie, aşa că merită să o comentăm
puţin. Din ceea ce mi-au spus contactele mele, Hitler a primit misiunea să
prezerve sămânţa ariană (cuvânt sinonim cu „pleiadiană”) pe pământ.
Acest lucru nu presupunea în nici un caz uciderea super-duşmanilor
pleiadienilor: draconienii, care au colonizat la rândul lor pământul, dând
naştere rasei semitice. Unica lui sarcină a fost aceea de a proteja arienii de
semiţi, creând o ţară pur ariană pentru toţi cei care doreau să trăiască într-
un mediu arian pur. Din păcate, Hitler a înţeles greşit misiunea care i-a fost
trasată, deviind foarte mult de la ea.Aşa cum spuneam mai devreme,
agenda pleiadienilor este una a iubirii şi a păcii. Ea cuprinde inclusiv
domeniul educaţiei. Scopul lor este să ne educe în spiritul discernământului
personal, astfel încât să nu cădem în capcanele întinse de diferitele
organizaţii secrete care încearcă să controleze această planetă. Pe scurt,
consider contactele mele cu pleiadienii ca un fenomen pozitiv, chiar dacă
neobişnuit, care nu poate fi contestat sau ignorat. Am studiat intensiv acest
fenomen începând de la vârsta de 25 de ani, încercând să-mi fac un punct
de vedere cât mai obiectiv. Cea mai convingătoare dovadă a faptului că
aceste contacte sunt obiective a venit în anul 1991. Într-o zi, am primit un
telefon de la cineva care mi-a spus să mă duc la Gardiner Manor Shopping
Mall la ora 4:00 după-amiază. M-am dus la mall şi am intrat înăuntru. Totul
părea în regulă. În interior erau un număr de oameni care îşi făceau
cumpărăturile. Când am trecut de uşa de la intrare, m-am simţit de parcă
aş fi trecut printr-un zid. Luminile s-au stins şi oamenii au dispărut. Mă
simţeam de parcă aş fi făcut un salt în timp. Am încercat să-mi dau seama
ce se întâmplă. La un moment dat, am întâlnit un paznic de noapte şi l-am
salutat. Ceasul arăta ora 3:00 dimineaţa. Am văzut apoi un coridor luminat
care mergea în direcţie opusă faţă de uşa de la intrare. Mi-am adus aminte
că atunci când am primit telefonul, mi s-a spus să o iau pe acest coridor. La
capătul lui am întâlnit trei oameni care ar fi trebuit să fie contactele mele
pleiadiene. Ca să fiu sigur că nu visez, am scris un mesaj pe o foaie de
hârtie: „Am fost aici la ora 3:00 dimineaţa”, pe care l-am aşezat într-un
ghiveci cu flori, cu scopul de a verifica mai târziu dacă experienţa a fost
reală sau nu. Amintirile noastre sunt uneori înşelătoare. Cert este că în
acea noapte am avut un contact cu sursele mele pleiadiene. A doua zi
dimineaţa, mi-am amintit o parte din aceste experienţe şi m-am decis să
mă întorc la mall pentru a încerca să recuperez bileţelul pe care l-am lăsat
în ghiveciul cu flori. Am întâlnit acelaşi paznic cu care vorbisem noaptea
trecută şi am vorbit cu el. Şi-a adus aminte de mine şi mi-a spus că în mod
normal ar fi trebuit să mă tragă la răspundere pentru că mă plimbam prin
mall după ora închiderii, dar, dintr-un motiv sau altul, nu a făcut acest lucru.
Nu-şi putea explica de ce. Am ajuns apoi la locul în care se afla ghiveciul şi
am găsit în el bileţelul lăsat de mine. Acest lucru a constituit pentru mine o
dovadă dincolo de orice îndoială că am avut un contact paranormal, nu o
halucinaţie. Din punctul meu de vedere, ţinând cont de toate experienţele
prin care am trecut şi pe care vi le-am povestit în această carte, contactele
cu pleiadienii au fost cât se poate de reale.
Întâlnire în Pleiade:
O privire din interior asupra OZN-urilor
Autori: Preston B. Nichols şi Peter Moon