Strategii de dezvoltare a inteligenţei emoţionale

Angela Ganea ,specialist probleme protecție și integrare socială a copiilor

Profesorii şi părinţii au fost mereu interesaţi de succesul academic şi de adaptarea socială

a copiilor, atât în cadrul formal oferit de şcoală cât şi în afara acesteia.
Însă, doar în ultimul timp, cercetătorii au realizat că viaţa emoţională a copilului are un
impact semnificativ asupra celor două aspecte amintite.
Astfel, Inteligenţa Emţională a devenit un câmp important de cercetări în domeniul
resurselor umane, management, educaţie şi psihologie. Fenomenul inteligenței emoționale este
recunoscut în întreaga lume, un număr tot mai mare de cercetători se ocupă de studiul acestui
domeniu, însă rămâne a fi un domeniu relativ tânăr.
Premiza de bază a inteligenţei emoţionale constă în înţelegerea faptului că succesul este
determinat de măsura în care individul este conştient de propriile emoţii, le poate controla şi
gestiona eficient, precum şi abilitatea lui de a fi empatic faţă de sentimentele altor persoane.
Primul aspect ţine de înţelegerea propriei persoane, stabilirea obiectivelor personale,
automotivarea şi comportamentul uman în general, iar cel de-al doilea aspect vizează abilităţile
interpersonale, identificarea şi înţelegerea emoţiilor celor din jur.
Totodată suntem în era în care tot mai multe voci susţin necesitatea dezvoltării acelei
laturi a naturii umane care este inteligenţa emoţională, deoarece ea ne permite să ne descurcăm
mai bine în viață, să fim mai înţelegători faţă de sine dar şi faţă de semenii noștri, sa fim buni
coechipieri, să ne atingem mai ușor scopurile,să relaționam mai armonios cu ceilalți asigurându-
ne succesul atât în plan profesional, cât şi personal .
S-a constatat că oamenii progresează pe măsură ce îşi stăpânesc mai bine emoţiile şi
impulsurile, se motivează mai uşor şi îşi cultivă empatia şi flexibilitatea socială, adică devin mai
inteligenţi din punct de vedere emoţional.
Astfel, putem spune că, inteligența emoțională joacă un rol semnificativ în viața și
activitatea umană
Inteligenţa emoţională este capacitatea de a simţi, de a înţelege şi de a aplica efectiv
puterea şi acuitatea emoţiilor ca o sursă de energie umană, informaţie, conectare şi influenţă.” 
Inteligenta emotionala reprezinta,
Autocunoasterea - autocunoasterea emotionala; - autocunoasterea realista si corecta; -
încrederea în sine.
Autocontrol - autocontrol emotional ; -; - adaptabilitate la schimbare ; - orientarea spre
rezultate; - initiativa; - optimism si perseverenta.
Empatie (simtirea sentimentelor si perspectivei celorlarti, un interes real fata de grijile
celorlalti) ; - orientarea spre serviciu.
 Negocierea si rezolvarea disputelor); - lucrul în echipa si colaborarea (crearea de sinergie
de grup in urmarirea scopurilor grupului
Inteligența emoțională prezintă capacitatea de a controla și monitoriza emoțiile,pentru a
obține posibilitatea de a lua decizii sub influiența rațiunii.și nu a stării de moment.
Persoanele cu un grad înalt de inteligență emoțională sînt empatici,cumpătați,echilibrați
și binevoitoti!
Sînt optimiști și persverenți!
Deciziile lor sînt determinate de factorii de perspectivă și nu doar de starea de moment
Inteligenţa emoţională cuprinde ca elemente esenţiale: înţelegerea mai bună a propriilor
emoţii, gestionarea eficientă a emoţiilor şi creşterea calităţii vieţii, înţelegerea mai bună a celor
din jur şi un confort ridicat în relaţiile interumane, precum şi crearea de relaţii bune la toate
nivelele cu cei din jur şi creşterea productivităţii odată cu îmbunătăţirea imaginii personale.
Conform cercetărilor de ultimă oră, componenta emoţională este de două ori mai
importantă decât abilităţile intelectuale sau tehnice.
Dezvoltarea inteligenţei emoţionale reprezintă înţelegerea şi gestionarea emoţiilor pentru
a crea relaţii armonioase cu cei din jur.
Un număr tot mai mare de educatori şi cercetători în domeniul educaţiei recunosc faptul
că la sfârşitul anilor de şcoală, absolvenţii sunt nepregătiţi să facă faţă provocărilor vieţii de
fiecare zi, atât la nivel personal, cât şi ca membrii ai societăţii.
Abordarea prin excelenţă cognitivă a demersurilor curriculare şi didactice nu este
suficientă pentru a avea succes şi a fi fericit.
În consecinţă, la ora actuală, aria învăţării emoţionale se dezvoltă pe baza cercetărilor în
domeniu, respectiv al noilor teorii privind natura emoţiilor şi a inteligenţei în relaţie cu succesul
şi fericirea.
Prin învăţare socială şi emoţională, inteligenţa emoţională a indivizilor este dezvoltată,
constituind un bagaj enorm pentru viitorul lor personal şi professional.
În şcoală, inteligenţa emoţională ridicată este cheia performanţei crescute, motivaţiei
îmbunătăţite, inovaţiei sporite, încrederii în sine, confortului în munca în echipa şi a succesului
în interrelaţionare .
Conflictul este o caracteristică inevitabilă a tuturor relaţiilor sociale, este o parte naturală
a vieţii şi poate fi definit ca o luptă între valori şi revendicări de statusuri, putere şi resurse în
care scopurile oponenţilor sunt de a neutraliza, leza sau elimina rivali
Dezvoltarea inteligenţei emoţionale începe imediat ce copilul şi-a însuşit abilitatea de a
vorbi. Educarea lor în acest sens aparţine în mare parte părinţilor şi familiei. Bazele se pun în
perioada preşcolară. Micuţul va fi înconjurat cu iubire şi afecţiune. Va fi educat să-şi exprime
sentimentele şi va fi învăţat să le recunoască şi înţeleagă. Un copil căruia i se va vorbi răstit, va
învăţa automat că aşa trebuie să-şi manifeste şi el trăirile. Dezvoltarea inteligenţei emoţionale
este răspunzătoare de integrarea micuţului în societate. Un copil educat astfel încât să-şi
recunoască şi să-şi exprime sentimentele se va putea integra unui grup de copii, va putea
participa la jocuri şi va putea empatiza. Un copil în educaţia căruia s-a pus mare accent pe
dezvoltarea inteligenţei emoţionale va fi un copil care va face faţă cu brio anilor de şcoală, se va
putea integra uşor regulilor impuse de o instituţie şi va putea învăţa cu uşurinţă.
Pentru a stimula dezvoltarea inteligenţei, atât sub aspectul intelectului, cât şi sub cel al
inteligenţei emoţionale, părinţii şi cadrele didactice pot recurge la aplicarea unor metode
acceptate cu uşurinţă de copii.
În perioada preşcolară părinţii vor încerca cât mai des posibil să creeze un mediu în care
copiii se pot juca liber, împreună cu alţi copii de vârsta lor.
Scopul acestor jocuri este acela de a-i stimula pe cei mici să descopere strategii, să
empatizeze cu ceilalţi, să poată comunica ceea ce simt şi doresc, totul desfăşurânde-se firesc, fără
reguli impuse de un adult, ci numai după criterii alese de cei mici.
Este perioada în care părintele îşi exprimă sentimentele şi stările prin care trece, cum ar fi
supărarea, bucuria sau furia, tocmai pentru a-l ajuta pe cel mic să depisteze trăirile şi să le
înţeleagă.
Copilul va înţelege astfel că este firesc a exprima ceea ce simţi, şi va cultiva în timp
această abilitate pentru a se convinge că o poate face bine, că poate transmite exact ceea ce
simte, că cei din jur au înţeles ce spune, simte sau doreşte el.
Ideea tradiţională conform căreia copilul nu trebuie să-şi exprime sentimentele, ci trebuie
doar să se supună regulilor pentru a avea randament la nivel intelectual, pare a nu da roade foarte
bune.
Un bagaj mare de informaţii, cunoştinţe şi date, atâta timp cât nu este transmis şi folosit,
nu poate contribui la o bună integrare sau la realizarea, pe orice plan, a viitorului adult.
Prin transmiterea trăirilor şi informaţiilor se realizează comunicarea cu ceilalţi.
Cu cât inteligenţa emoţională este mai bine educată şi dezvoltată, cu atât această
comunicare se va face mai bine, şi reuşita va fi asigurată.
Strategiii pentru dezvoltarea inteligenţei emoţionale pentru părinţi
 Începeţi educaţia emoţională a copilului încă de la naştere (chiar şi înainte).
Manifestaţi atenţie faţă de nevoile sociale şi emoţionale ale copiilor dumneavoastră, astfel
încât tranziţia către adolescenţă să se facă mult mai uşor.
 Participaţi la discuţii de grup, workshopuri, discuţii online, chat pe tema dezvoltării
sociale şi emoţionale.
  Fiţi un model pentru copilul dumneavoastră din punct de vedere al manifestării
abilităţilor emoţionale şi sociale, care să-i stimuleze comportamentul socio-emoţional.
 Folosiţi un limbaj cu copilul dumneavoastră care să implice: discuţii despre emoţii,
descrierea emoţiilor. Întrebaţi-l cum se simte, învăţaţi-l că poate avea mai multe sentimente în
acelaşi timp.
 Achiziţionaţi jucării şi produse pentru copii care să-i ajute la dezvoltarea competenţelor
emoţionale şi sociale.
Căile prin care un părinte conduce spre dezvoltarea inteligenţei copilului său, sunt multe.
Depinde de părinte cum le aplică şi ce rezultate va avea.
Pentru reuşită, părintele trebuie să-şi trateze copilul cu multă iubire, înţelegere şi respect,
şi să fie conştient nivelul la care se află micuţul în fiecare etapă. Astfel va şti ce metode să aplice
şi ce aşteptări să aibă de la acesta.
Strategiii pentru dezvoltarea inteligenţei emoţionale pentru cadrele didactice...
 Integraţi activităţi pentru dezvoltarea abilităţilor sociale şi emoţionale în programul
zilnic şcolar.
 Cercetaţi succesul unor programe de dezvoltare socială şi emoţională (de ex. luarea
deciziilor, rezolvarea de probleme, rezolvarea creativă a conflictelor) şi discutaţi cu colegii de
cancelarie despre consecinţele pozitive ale implementării acestora.
 Demonstraţi elevilor dumneavoastră un comportament inteligent social şi emoţional.
 Participaţi la forumuri, conferinţe, întâlniri cu specialişti, discuţii pe Internet pe tema
dezvoltării sociale şi emoţionale.
 Fiţi receptivi(e) la momentele care se întâmplă în clasă în mod atural: momentele când
observaţi schimbarea stărilor şi a dispoziţiilor, conflictele, actele de grijă faţă de
ceilalţi,respectul, atenţia.
 Valorizaţi inteligenţa socială şi emoţională a elevilor dumneavoastră ca fiind mult mai
importante decât dezvoltarea lor cognitivă.
 Verificaţi împreună cu alte cadre didactice din şcoală strategiile folosite la clasă în
lucrul cu elevii pentru susţinerea competenţelor sociale şi emoţionale.
 Ţineţi un jurnal în care să reflectaţi asupra emoţiilor dumneavoastră şi încurajaţi-i pe
copiii cu care lucraţi să aibă o astfel de activitate pentru monitorizarea emoţiilor, atât cele
pozitive, dar mai ales cele negative.
 Oferiţi ajutor elevilor în evaluarea emoţiilor şi sentimentelor: învăţaţi-i să clasifice
cuvintele care denumesc emoţii, învăţaţi-i să găsească cuvinte pentru emoţii; începeţi prin
exprimarea emoţiilor sau prin discuţii despre sentimente.
  Acordaţi-le oportunitatea de a a alege: laudaţi-i pentru deciziile luate, întreabaţi-i cum
pot fi ajutaţi pentru a veni în rezolvarea nevoilor lor, dar nu insistaţi cu această cerere.
 Respectaţi sentimentele lor: întreabaţi-i cum se simt, ce îşi doresc înainte de a acţiona,
gândiţi-vă ce vă propuneţi să simtă elevii prin activităţile de învăţare, ce sentimente creează un
mediu pozitiv de învăţare.
 Evitaţi etichetările şi judecăţile critice: evitaţi etichetarea subiectelor ca fiind bune/rele,
drăguţe/grosolane etc., evitaţi „ar trebui“.
 Identificaţi zilnic acele exerciţii prin care aţi putea să lucraţi şi asupra emoţiilor
elevilor.
 Ca activităţi de “dezgheţ” folosiţi modalităţi de a diagnostica starea emoţională a
elevilor la început de zi.
 Asociaţi situaţiile de învăţare cu emoţii şi sentimente. Alocaţi timp pentru a vorbi
despre ele.
 Discutaţi cu elevii despre responsabilitatea emoţiilor, reacţiile emoţionale, consecinţele
emoţiilor
În 1992 T.B.Brazelton afirmă că modul cum învaţă un copil este în directă relaţie cu
inteligenţa emoţională şi pentru obţinerea succesului personal trebuie îndeplinite următoarele
condiţii :
1. Încrederea în sine – de a avea sentimente pozitive faţă de sine, convingerea că sunt mai
multe şanse de a reuşi decât a eşua în orice activitate.
2. Curiozitatea – tendinţa de a avea o gândire pozitivă îndreptată spre lucruri pozitive.
3. Intenţionalitatea – sentimentul competenţei şi eficienţei, capacitatea de a manifesta
perseverenţă în atingerea ţelurilor propuse, amânarea satisfacerii imediate a trebuinţelor.
4. Autocontrolul – capacitatea de a controla acţiunile proprii.
5. Capacitatea de a stabili relaţii pozitive cu ceilalţi, printr-un comportament prosocial.
6. Abilităţi de comunicare interpersonală – dorinţa de a avea schimburi verbale şi
ideative, de a împărtăşi emoţiile cu alţii şi de a avea încredere în aceştia.
7. Cooperarea – abilitatea de a echilibra nevoile personale cu ale altora în activitatea de
grup
Inteligenţa emoţională este tot mai relevantă pentru dezvoltarea organizaţională şi
personală, deoarece principiile
IE poate oferi un nou mod de a înţelege şi de a evalua comportamentele oamenilor,
stilurile de management, atitudinile şi aptitudinile interpersonale precum şi potenţialul uman.