Drept procesual civil

Curs 10

ACTELE DE PROCEDURA
Definitie

I. Actul de procedura este descris ca fiind atat operatiunea juridica, cat si inscrisul care o incorporeaza.
Prin umare avem o particularitate in cazul actelor de procedura: acea clasica distinctie intre operatiunea juridica
(actul juridic vazut ca negoitium) si inscris (actul juridic vazut ca instrumentum) in procedura civila se face, dar in
realitate nu prea supravietuieste negotium prin instrumentum (adica daca in dreptul civil putem spune ca din
punct de vedere al actului ca instrumentum - actul probator – nu este valabil, totusi am un act jurdic (in sens de
negotium) perfect legal pe care pot sau nu sa-l dovedesc; in cazul procedurii civile nu poti sa spui asa ceva – actul
juridic in sensul de negotium (operatiunea) de cele mai multe ori nu va supravietui daca instrumentum nu este
perfect; cu alte cuvinte ambele sunt pe acelasi picior de egalitate – aceasta este prima particularitate).

- Ex:. la o citare sunt doua lucruri: operatiunea juridica – faptul ca o persoana a fost anuntata de imprejurarea ca
are un proces – si procesul-verbal de inmanare/afisare; daca acest proces-verbal are un viciu nu se poate dovedi
faptul ca acea persoana a fost citata legal, ceea ce inseamna ca nici operatiunea juridica nu poate fi luata in
considerare (nu poti sa spui „e adevarat ca procesul-verbal are un viciu, dar totusi putem dovedi ca partea a fost
instiintata” – gresit, nu mai poti dovedi nimic, se anuleaza tot si se mai citeaza o data).
- Aici este si scopul procedurii, miezul deranjant al procedurii care il deranjeaza pe profan, insa daca nu ar fi
asa ar fi mai rau pt ca a fi trebuit sa fie chemati martori pt a dovedi citarea; procesul se va prelungi numai
ca judecatorul sa afle daca s-a facut procedura de citare sau ba. Daca aceste reguli nu ar avea o astfel de
forta ele ar deveni unele orientative.

II. Actul de procedura este facut pt declansarea procesului sau in cursul si in cadrul procesului, ceea ce
inseamna ca primul act de procedura este cererea de chemare in judecata (ceea ce inseamna ca actele facute
inainte de declansarea cererii de chemare in judecata, cum ar fi plangerile prealabile, nu sunt acte de procedura;
ele sunt acte facute in procedurile administrative prealabile si se vor supune altor reguli, nu regulilor actelor de
preocedura).

III. Actul de procedura concretiteaza activitatea procedurala a tuturor participantilor in proces (deci actul de
procedura nu este neaparat un act al instantei - poate fi un act al instantei, al reclamantului, al paratului, al altor
participanti: un expert, un martor etc).
Acest lucru rezulta din clasificari actelor:
a) In functie de persoanele de la care provin: acte care provin de la parti, de la instanta, acte ale auxiliarilor
instantei cum ar fi grefa, registratura, agetul procedural etc;
b) In functie de continut: acte care contin o manifestare de vointa (o cerere de reuntare la judecata) si acte
care constata o operatiune procedurala (incheierea prin care se ia act de o renuntare la judecata);
c) In functie de natura lor: judiciare (facute in ninteriorul unui proces si in legatura cu procesul) si
extrajudiciare (facute in afara procesului, pt un anumit proces – de ex. expertiza extrajudiciara; pt aceste

Alina Virlan – curs dl. Briciu 2016-2017

 acte in general este nevoie de o prevedere a legii care sa le accepte – de ex. poate fi o tranzactie
extrajudiciara, in anumiet materii se accepta folosirea unei expertize extrajudiciare cu incalcarea
principiului nemijlocirii, dar e o incalcare legala).
d) In functie de forma lor: acte scrise si acte orale (in general acestea se consemneaza in inscris – de ex. la
reprezentare mandatul poate proveni dintr-o procura autentica sau printr-o declaratie verbala a partii, dar
mentionata in incheiere).
Conditiile de baza ale actului de procedura:
I. Actul sa fie facut in scris sau sa fie consemnat intr-un alt act de procedura in forma scrisa (art. 148 NCPC).
Majoritatea actelor sunt scrise, dar sunt si acte orale. De ex.:
- declaratia uneia dintre parti cum ca intelege sa-si desemneze un anumit reprezentant, facuta in fata
judecatorului, dar consemnata in incheierea de sedinta – art. 85 alin. 2 NCPC;
- marturia este eminamente verbala, dar grefierul consemneaza marturia dupa dictarea presedintelui de complet,
iar la sfarsit, dupa ce se termina depozitia martorului, i se prezinta acestuia declaratia pe care acesta o semneaza,
iar daca refuza sa semneze se face mentiune despre aceasta (art. 323, alin 1 NCPC);
- interogatoriul are doua componente: una scrisa - intrebarile pe care una dintre parti le adreseaza celeilalte, dar
si una verbala pt ca partea cealalta, daca nu este persoana juridica, va raspunde in fata instantei verbal (insa
judecatoul consemneaza raspunsurile in dreptul fiecarei intrebari iar la sfarsit prezinta foaia si o semneaza cel
care a facut declaratiile respective – art. 354, alin. 1 NCPC).

II. Actul sa relateze chiar in continutul sau faptul ca la intocmirea sa au fost respectate conditiile prevazute de
lege. Deci cu alte cuvinte daca nu avem o prevdere expresa a legii, proba continutului actului de procedura
nu se poate face prin probe extrinseci lui (chiar in interiorul actului trebuie sa se regaseasca elementele de
legalitate):
- citarea (vezi mai sus);
- hotrarea judecatoreasca – inainte de a se pronunta hotararea judecatoreasca judecatorii redacteaza o minuta (ei
delibereaza si consemneaza rezultatul deliberarii intr-o propozitie-doua de genul „admite/respinge cererea;
obliga..” scrise de mana si semnate obligatoriu de toti); dupa acest moment al consemnarii deliberarii, ei se duc si
citesc in sedinta publica solutia; aici sunt doua probleme:
a. daca minuta nu este semnata sau nu exista, hotararea in intregime e nula – nu exista vreun mijloc pin care sa
dovedesti ca acei judecatori s-au intalnit intr-adevar in ziua respectiva si intr-adevar au decis solutia daca
macar o semnatura nu exista (acest lucru nu se mai poate acoperi niciodata, poate sa fie si un dosar de 20 de
ani; nu ai cum sa faci prin mijloace extrinseci dovada legalitatii actului de procedura numit minuta).
b. la fel si la hotarare: daca in hotarare se mentioneaza ca sedinta a avut loc in camera de consiliu, desi ea avut
loc in sedinta publica, hotararea e nula pt ca nu ai cum sa mai dovedesti prin alt mijloc ca acea sednta nua fost
in camera de consiliu, ci a fost in sedinta publica cu accesul publicului (nu ai voie sa vii cu alte probe).
Acestea sunt consecinte dure ale acestui principiu si ele sunt de luat in seama pt ca ideea cu care ne-am obisnuit
din civil e ca chiar daca e o problema privind proba (instruentum), totusi avem negotium care supravietuieste, iar
actul juridic se pastreaza. In procedura civila de principiu, ca urmare a acestei reguli (pct. II) rareori se va intampla
ca actul in sens de negotium sa se pastreze (numai daca exista o prevedere expresa) – sunt insa si exceptii (anexele
actului, principiul echipolentei).

Alina Virlan – curs dl. Briciu 2016-2017

 III. Actul sa fie indeplinit in limba romana. Aceasta conditie rezulta din art. 18 NCPC, alin. 4 spunand ca
cererile si actele de procedura se intocmesc numai in limba romana. Este foarte adevarat ca nu sunt de
ignorat nici dispozitiile anterioare ale art. 18 care spun ca procesul civil se desfasora in limba roamana insa
cetatenii romanai apartinand minoritatilor nationale au dreptul sa se exprime in limba materna in fata
instantelor de judecata in conditiile legii. Alin. 3 spune ca cetatenii straini sau apatrizii care nu voresc limba
romana au dreptul de a lua cunostinta de actele si lucrarile dosarului, de a vorbi in instanta si de a pune
concluzii, prin traducator autorizat, daca legea nu prevede altfel.
Prin urmare, in cazul cetatenilor romani apartinand minoritatilor acestia pot uza de limba lor materna pt a-si
exprima punctul de vedere in instanta, insa acest lucru nu trebuie sa aduca atingere drepturilor celorlalti (adica
daca judecatorul nu este cunoscator al acelei limbi materne a partii sau partea adversa nu este cunoscatoare,
evident partea va putea sa se exprime in limba materna, dar va trebui sa se asigure traducerea pt instanta si pt
partea potrivinca ei ca aceasta din urma sa poata sa si raspunda). Insa in aceste cazuri plata traducatorului nu
poate fi impusa persoanei care are deptul sa se exprime in limba materna (aceasta e o facilitate pe care statul o
creeaza; aceasta facilitate nu mai exista si in cazul celorlalti pt ca cetatenii straini vor vorbi in limba pe care o
cunosc, dar va trebui ca acest lucru sa se faca prin traducator autorizat, costurile nefiind suportate de stat).
Indiferent de modul de exprimare (limba in care te exprimi), actele de procedura scrise intotdeauan se redacteaza
in limba romana (chiar si de catre straini sau apatrizi sau de catre cetatenii romani care fac parte dintr-o
minoritate recunsocuta).
Conditii generale de redactare a actelor de procedura - Reguli de retinut
• art. 148 NCPC
➢ Alin. 1 – orice cerere se adreseaza in scris si trebuie sa cuprinda adresa, nume, prenume, domiciliu etc.
Elementul de noutate aici este adresa reprezentantilor, daca exista reprezentanti (pt ca daca ai domicilul in
strainatate, citarea se va face la domiciliul reprezentantului).
In plus, orice cere va cuprinde, daca este cazul, si adresa electronica sau coordonatele care au fost indicate in acest
scop de parti, precum si nr. de telefon, nr. de fax ori altele asemenea (textul spune „daca este cazul” adica daca
partea declara ca detine – „pentru Dumnezeu” sa nu intelegem ca e obligatorie!; au fost anulate cereri pt ca nu
aveau nr. de telefon sau faxul). De ce ar fi nevoie de aceste din urma elemente? Pt ca uneori citarea se poate face si
prin fax sau posta electronica (nu in toate cazurile, nici nu e recomandabil; insa sunt in procedurile de ordonanta
presedintiala pricini urgente care se judeca in 48h – nu poti sa citezi prin posta, trebuie sa citezi prin fax sau prin
posta electronica; in cazul comunicarilor rapide ale instantei – de ex. o persoana a depus o cerere, ea solicita sa fie
solutionata cu celeritate cererea sa, dar a uitat sa depuna taxa de timbru – in cazul asta instanta ar putea sa trimta
peste 10 zile o adresa in care sa ceara completarea taxei de timbru sau poate sa o trimita imediat prin fax prin care
sa-i puna in vedere partii acest lucru). Sigur, daca partea nu are adresa electronica instanta va trimite prin
mijloacele pe care le are. Procedura asigura, pt cei care stiu sa o foloseasca, metode de celeriate (insa si celeritatea
rezoneaza cu societatea per ansamblu).
➢ Alin. 2 - Cererile pot fi adresate si in scris in forma electronica, daca sunt indeplinite conditiile prevazute de
lege.
Prin urmare aflam de aici ca nu neaparat trebuie sa te duci la registratura sa depui o cerere. In practica sunt
apeluri, recursuri care se trimit prin fax instantelor. Exista o mare problema aici cu data inregistrarii lor: daca
trimiterea prin forma electronica asigura sau nu data certa (pt ca daca e un apel sau recurs pot aparea probleme
Alina Virlan – curs dl. Briciu 2016-2017
atunci cand il trimiti in ultima zi prin posta electronica este posibil sa intre faxul la ora 23, deci in termen, insa
grefierul vine si il vede a doua zi si va zice ca s-a primit a doua zi). Deci se poate si in forma electronica, dar cu
anumite dificultati.
➢ Alin. 4 – atunci cand se fac cereri verbale se mentioneaza in incheiere.
➢ Alin. 5 – in legatura cu semnatura, orce cerere trebuie sa fie semnata, insa lucrurile nu sunt chiar atatd e
grave.
Daca cererea nu e semnata, la primul termen de judecata ce urmeaza depunerii acesteia, judecatorul va stabili
identitatea partii, ii va citi continutul cererii si ii va lua consimtamantul cu privire la acesta. Cu alte cuvinte, lipsa
unei semnaturi din cauza imposibiliattii semnarii ei nu atrage direct nulitatea, ci exista o procedura de verificare a
consimtamantului partii.
➢ Alin. 6 este cel mai ingrijorator - daca legea nu prevede nimic, in materie civila orice cerere adresata
instantei este supusa unei taxe judiciare te timbru.
Cuantumul acestor taxe, modul lor de de calcul si modul lor de corectie le vom discuta atunci cand vom vorbi de
cererea de chemare in judecata.
• art. 149 NCPC - In ceea ce priveste numarul de exemplare, cererea se face in atatea exemplare cat sunt
necesare pt a fi counicate. Daca mai multe parti au un reprezentant comun, pt ele se comunica un singur
exemplar. Peste toate astea mai trebuie un exemplar pt instanta.
Cu alte cuvinte, daca ai o cerere de chemare in judecata cu trei parati, se va depune cererea de chemare in judecata
in 4 exemplare. Daca in urma intampinarii depuse de parat s observa ca doi dintre arati au acelasi avocat,
raspunsul la intampinare se va depune in 3 exemplare (1 pt paratul ramas singur, 1 pt cei doi parati cu un avocat
comun, 1 pt instanta).
Daca nu se depun suficiente exemplare nu e chiar o nenorocire pt ca alin. 3 spune ca daca nu este indeplinita
obligatia depunerii in exemplar multiplu, instanta va putea indeplini din oficiu sau va putea pune in sarcina altei
parti indeplinirea acestei obligatii pe cheltuiala partii ce avea aceasta obligatie. Deci s-ar putea ca tu sa depui o
cerere pe care trebuie sa o depui in 4 exemplare doar in un exemplar, instanta sa o multiplice prin mijloace proprii,
dar la primul termen sa vina cu nota de plata si sa te oblige in incheiere sa suporti costurile multiplicarii, sau sa
oblige pe alta parte – paratul – dar la sfarsit sa se regleze cu cheltuielile. Aceste chestiuni nu sunt deloc minore: o
cerere adresata instantei poate avea de la 1 la 50 de pagini, iar inscrisurile pot fi de la 1 la un carucior de pagini,
deci in cazul asta, ca sa faci copii inseamna o suma de peste 10 000 lei. Astfel, instantele se prevaleaza foarte mult
de facultatea de a multiplica ea insasi actele de la dosar, ceea ce inseamna ca ea are dreptul sa aprecieze de la caz la
caz daca isi asuma multiplicarea (pt ca in unele cazuri se depaseste capacitatea de a multiplica a intantei si autnci
daca e vorba de o cerere, atunci ti-o multiplica instanta; daca totusi e un carut de inscrisuri instanta va amana si va
pune in cheltuiala uneia dintre parti multiplicarea; atunci cand nimeni nu vrea instanta poate suspenda cauza pana
cand cineva isi va asuma obligatia multiplicarii, pt ca mutiplicarea e absolut necesara). Peste aceasta etapa nu se
poate trece, daca nu se indeplineste obligatia de multiplicare procesul nu poate continua.
• Art. 150 NCPC - Inscrisurile atasate cererii se depun in atatea exemplare in cate se depun cererile.
Inscrisurile se depun in copii certificte de parte, conform cu originalul. Prin urmare nu se depun in dosare
inscrisurile originale. Originalul trebuie sa-l aiba partea asupra ei, astfel incat daca instanta il solicita sa-l compare
cu copia depusa la dosar, aceasta sa-l poata prezenta. Altfel ar putea sa nu ia in considerare copia.

Alina Virlan – curs dl. Briciu 2016-2017

In dosar se depune copie simpla (nici macar legalizata), certificata de parte pt conformitate (alin. 2). Sa nu cumva
sa semnam vreodata daca n-am vazut originalul! (constituie infractiunea de fals, deci prevederea este esentiala pt
buna desfasurare a vietii hihi).
• Art. 151 NCPC - In ceea ce priveste cererea care e facuta prin reprezentant, la cerere se ataseaza procura in
original sau in copie legalizata, deci se deroga de la art. 150.

Avocatul sau consilierul juridic depune imputernicirea potrivit legii. In cazul reprezentatului legal se depune o
copie dupa inscrisul doveditor (daca e vorba de parinte, acesta depune o copie dupa actul de nastere sau a a
hotararii prin care s-a recunoscut paternitatea sau filiatia). In cazul persoanelor juridice se depune un extras din
registrul public din care rezulta imputernicirea lor (ORCT pt societatile reglementate de L. 31/1990 sau, in cazul
asociatiilor si al fundatiilor – registrul tinut la instantele judecatoresti in care se mentioneaza modificarile actelor
constitutive ale asociatiilor si ale fundatiilor).

• Art. 152 NCPC – este o aplicatie a principiului orlului activa al judecatorului si spune ca atunci cand o
cerere de chemare in judecata sau pt exercitarea unei cai de atac poarta o denumire gresita, ea totusi este
considerata a fi valabil facuta.
Asta inseamna ca judecatorul va putea sa o califice in sensul corect, potrivit legii, cu mentiunea ca judecatorul nu va
putea sa-i dea calificarea corecta decat dupa ce pune acest lucru in discutia partilor. A doua precizare: in cazul
cererii de chemare in judecata, art. 22, alin. 5 NCPC, vorbind despre rolul activ, spune ca judecatorul nu va putea
schimba denumirea sau temeiul uridic in cazul in care partile, in virtutea unui acord expres privind drepturi de
care, potrivit legii, pot dispune, au stabilit clificarea juridica si motivele de drepat asupra carora au inteles sa
limiteze dezbaterile, daca astfel nu se incalca drepturile sau interesele legitime ale altora (adica aici rolul activ se
izbeste de principiul disponibiliatii). Intr-adevar, judecatorul, dupa ce pune in discutia partilor, poate sa dea o
calificare corecta unei cereri denumite gresit, dar daca partile spun ca ele chiar asta au dorit si au inteles spre ex. ca
ce vor ele tine de reziliere si nu de nulitate (dar teza lor juridica este ca neplata pretului este un motiv de nulitate si
nu de reziliere si ca instanta sa o califice ca cerere de nulitate), s-a inchis discutia. Judecatorul respinge cererea
privind nulitatea contractului (pt ca de fapt e un motiv de reziliere, dar partile au cerut nulitate) in masura in care
nu este vorba de un motiv de nulitate absoluta (pe care instanta ar putea sa-l analizeze din oficiu) si nu este vorba
de drepturi de care partile nu pot dispune (de ex. la exerciatra cailor de atac degeaba vin partile si spun „noi vrem
sa se judece recurs, desi legea prevde apel”; faptul ca e apel si nu e recurs nu e un lucru care tine de vointa partilor;
in schimb, faptul ca se cere nulitate in loc de rezolutiune tine de vointa partilor, ele pot face orice cerere, la fel cum
instanta are dreptul sa o respinga). Asftel, in ceea ce priveste calea de atac, compunerea completului de judecata
samd, acestea nu sunt chestiuni asupra carora partile pot sa ceara ce vor ele (partile trebuie spre ex. sa faca apel pt
ca asa prevede legea, iar aceasta e o chestiune de ordine publica; daca completul este compus din doi judecatori si
nu din trei este o chestiune de organizare).

TERMENELE PROCEDURALE
Sunt intervale de timp stabilite de lege sau de instanta in care se pot indeplini acte de procedura sau in care este
interzis sa se indeplineasca un act de procedura.
- Prin urmare, ca sa fie un termen poredural in primul rand trebuie sa fie in cursul unui proces (ceea ce curge
in afara procesului nu sunt termene procedurale, ci sunt termene de drept substantial sau termene de

Alina Virlan – curs dl. Briciu 2016-2017

 prescriptie sau termene de decadere din dreptul substantial potrivit NCC; termenele de procedura sunt cele
care incep odata cu cererea de chemare in judecata).

Clasificare
Din punct de vedere al clasificarii, termenele sunt legale, judecatoresti si conventionale (dupa cum sunt stabilite
de lege, de instanta sau de catre parti) – cu mentiunea ca cele conventionale sunt destul de controversate intrucat,
chiar daca partile stabilesc un anumit termen, el trebuie incuviintat de instanta si atunci nu stii exact daca acesta
este conventional pt ca l-au stabilit partile sau este judecatoresc pt ca conventia partilor este incuviintata de
instanta;

- Diferenta este totusi importanta pt ca cel putin in procedura arbitrajului sunt si termene stabilite doar de
catre parti (e adevarat, nu in fata instantelor judecatoresti, ci in fata instantelor arbitrale), dar aici regulile
de procedura se fac de catre parti (evident ca ele vor stabili si termene opozabile completului arbitral) – de
ex. termenul in catre trebuie solutionat arbitajul (completul trebuie sa se supuna acestui termen, daca
accepta).
- Deosebit de importanta este distinctia intre termenele legale si termenel judecatoresti pt ca intr-o anumita
latura a doctrinei si a jurisprudentei, numai termenele legale atrag decaderea, nu si termenele judecatoresti
- in unele opinii nu ar fi deosebirea prea mare din punct de vedere al sanctiunii, in altele diferenta ar fi
destul de mare. Pe de alta parte, termenele legale nu pot fi modificate de judecator (pt ca ar interveni in
puterea legiutoare), pe cand termenele judecatoresti fixate de judecator la fel de bine ar putea fi si
modificate de catre acesta.
In functie de caracterul lor, sunt termene imperative si prohibitive.
Atentie! notiunea de „imperativ” de aici nu este identica nu notiune de „imperativ” pe care o stim de la caracterul
normelor de procedura (adica nu inseamna ca e de ordine publica) - pot fi termene imperative de ordine publica
sau termene imperative de ordine privata. Notiunea de „imperativ” are alta semnificatie aici: inseamna ca in
interiorul acelui termen trebuie savarsit un anumit act – prin opozitie cu „prohibitv” care inseamna ca in interiorul
lui nu trebuie savarsit un anumit act. De aceea termenele imperative se mai numesc si peremptorii (care arata
faptul ca se sfarseste un drept odata cu ajungerea la termen), iar cele prohibitive - dilatorii (in sensul ca dupa
trecerea termenul se naste dreptul de a ace actul de procedura respectiv (cele mai multe termene sunt imperative):
- Termene imprtative: dreptul de a formula apel (in 30 de zile de la comunicare – termen imperativ de
ordine publica pt ca dupa 30 de zile pierzi dreptul de a face apel); dreptul de a depune intampinare (in 25
de zile – acest termen nu este imperativ pt ca daca se depune intampinarea in a 27a zi, partea adversa
poate sa spuna ca nu invoca decaderea din moment ce singurul care ar fi ptutut fi lezat de depunerea unei
intampinari peste termen este chiar aceasta din urma, iar aceasta nu se simte lezata – deci nu va interveni
decaderea);
- Termene prohibitive: in procedura executarii silite prin urmarirea silita a bunurilor imobile se incepe
printr-o somatie; apoi legea spune ca de la comunicarea somatiei curge un termen de 15 zile in care nu se
pot face acte de executare (pt ca acest termen ii este lasat debitorului sa plateasca de bunavoie) – daca se
face un act de procedura de executare in interiorul acestui termen, actul respectiv va fi nul;
Distinctia este exterem de importanta pt a termenele imperative atrag sanctiuni precum decaderea sau
imposibilitatea de a mai face actul de procedura, in timp ce termenele prohibitive nu pot atrage decaderea, ele
atarg nulitatea actului facut in interiorul lor.

Alina Virlan – curs dl. Briciu 2016-2017

Dupa natura normelor, termenele pot fi absolute si relative. Ele se refera la sanctiunea care intervine in cazul
nerespectarii lor – o sanctiune de ordine publica sau o sanctiune de ordine privata.

- De ex. un termen imperativ poate fi foarte bine de ordine publica sau de ordine privata, dupa natura
normelor protejate.
Dupa durata lor, termenele sunt pe ore, zile, saptamani, luni si ani (aceasta ultima diferenta conteaza foarte mult
in calcului termenlor).
Calculul termenelor
Cele mai multe termene sunt termenele pe zile (pt acestea trebuie sa le cunoastem cel mai bine). In cazul acestora
regula este ca nu se ia in considerare ziua in care incepe termenul si nici ziua in care se sfarseste (deci intotdeauna
vom avea cu doua zile mai mult decat termenul) – art. 181, alin. 1, pct. 2 NCPC
- de ex. daca avem un teremn de 3 zile, pe prima n-o punem, astfel incat avem prima zi, apoi 3 zile libere,
dupa care vine ziua in care poti face actul; deci sunt 5 zile in realitate la dispozitie. Asta este principiul
zilelor libere.
In cazul in care ultima zi cade intr-o zi nelucratoare, termenul se prelungeste pana la prima zi lucratoare. Nu e
vorba de ziua lucratoare/nelucratoare a arhivei de la instanta; e vorba de zilele in care lucreaza sau nu posta –
sambata e zi nelucratoare; la fel duminica si sarbatorile legale. Faptul ca o posta anume lucreaza chiar si in zilele
nelucratoare, nu face ca acea zi sa devina lucratoare (se ia dupa standardul general al statului – teoretic nu ar
exista nicio zi nelucratoare pt ca cel putin o instituie, o posta in tara va functiona chiar si in zilele nelucratoare –
deci e vorba de zilele nelucratoare legale).
In legatura cu termenele pe ore, art. 181, alin. 1, pct.1 spune ca in cazul in care termenul este pe ore, acesta incepe sa
curga de la ora zero (00:00) a zilei urmatoare daca nu spune altfel in lege. Aceasta regula se aplica atunci cand legea
nu prevede un alt moment de la care incepe sa curga termenul (de ex. daca o hotararare se ataca in 48h, nu trebuie
sa calculezi minutul in care a fost pronuntata hotararea ).
- De ex. in cazul ordonantei presedintiale, art. 999, alin. 4 spune ca „pronuntarea se poate amana cu cel mult
24h, iar motivarea ordonantei se face in cel mult 48h de la pronuntare” – in cazul asta, 48h de la pronuntare
inseamana 48h de la ora zero a zilei urmatoare (adica inseamna ca ai doua zile pline).
In cazul in care termenul se calculeaza pe saptamani, luni, ani, art. 181, alin. 1, pct. 3 spune ca acesta se implineste in
ziua corespunzatoare din utlima saptamana, luna sau din utlimul an (deci e simplu, cautam corespondentul).
Singura problema aici este daca nu exista zi corespunzatoare (de ex. 29 februarie – in cazul acesta termenul se va
considera implinit in utlima zi a lunii, deci pe 28 februarie).

Durata termenelor
Trebuie sa retinem trei elemente importante:
a) Punctul de plecare – ca regula generala, termenele incep sa curga de la data comunicarii actelor de
procedura, daca legea nu prevede altfel. Sunt insa suficient de multe cazuri in care lege prevede altfel.

Alina Virlan – curs dl. Briciu 2016-2017

De ex. in cazul ordonantei presedintiale – art. 1000 spune ca daca prin legi speciale nu se prevede altfel, ordonanta
este supusa numai apelului, in termen de 5 zile de la pronuntare, daca s-a dat cu citarea partilor, si de la comunicare,
daca s-a dat fara citarea lor. Deci iata un alt mod de a curge termenul - legiuitorul a substituit regulii generale
privind punctul de plecare (comunicarea) o regula speciala privind punctul de plecare al termenelor – pronuntarea
- atunci cand s-a dat hotararea cu citarea partilor (partile stiu sau pot sti in mod rezonabil cand a avut loc
pronuntarea). Acest lucru este posibil dat fiind faptul ca procedura ordonantei este o procedura urgenta si atunci
legiuitorul a vrut sa comprime cat mai mult termenul de solutionare a apelului, spunand ca termenul de declarare a
apelului nu curge de cand se comunica hotararea, ci de cand partile afla de solutie.

Daca nu avem astfel de derogari, regula este ca termenul curge de la comunicare.

Principiul echipolentei reprezinta situatiile in care legiuitorul echivaleaza anumite acte de procedura cu actul
comunicarii.

- Cu alte cuvinte nu ne aflam in fata unei comunicari, dar legiuitorul, din anumite ratiuni, a decis sa dea
valoare de comunicare altor acte de procedura. De principiu, actea decizie a legiuitorului a venit dintr-o prezumtie
pe care el a stabilit-o cum ca acele acte de procedura sunt suficient de certe ca sa se traga concluzia ca comunicarea
actului a avut loc (deci nu sunt niste prezumtii pe care ni le permitem noi sa le tragem; de fapt ele nu mai sunt
prezumtii pt ca nu lasa loc de probabilitate; legiuitorul a vazut ca in cazul acestei probabilitati exista o consecventa
covarsitoare si a ridicat-o la rang de lege; prezumtia a stat doar la baza gandirii legiuitorului, ea nu mai exista
acum).

1) Art. 184, alin. 2 NCPC – teza I: se considera ca actul a fost comuincat partii si in cazul in care aceasta a primit
sub semnatura copie de pe act (deci nu exista o procedura de comunicare prin posta, fax etc, dar partea a
venit la instanta, i s-a predat actul a registratura si a semnat „am primit un exemplar” – nu mai e nevoie de
proces-verbal de comunicare samd pt ca dovada mai clara decat asta nu exista). Aici nu mai avem nici
proces-verbal de comunicare, nici proces-verbal de afisare, nici citatie; daca ai semnatura partii pe act e
suficient.
2) Teza II: precum si in cazul in care ea a cerut cumincarea actului unei alte parti (al doilea caz de echipolenta).
Acest caz vizeaza situatia partii care, desi nu i s-a comunicat actul, are o problema – ca nu i s-a comunicat
celeilalte parti (si se duce la instanta si depune o cerere in care soune: „ eu sunt X, solicit sa comunicati
paratului, pe numele lui Y, o copie de pe hotararea judecatoreasca din dosar”). Acest act se considera
comunicare pt el – X (pt ca legiuitorul nu a putut sa creada ca e unul atat de deplasat incat, nestiind
hotararea, sa urle a nu i-a fost comunicata celuilalt; daca tu vii si depui o cerere la instanta si ii spui ca
preocuparea ta principala este sa i se comunice hotararea partii adverse se presupune ca tu stii hotararea, e
greu de conceput ca tu nici n-ai citit-o - deci daca ai facut acest act, el se va considera o comunicare a
hotararii catre tine). Textul nu poate fi interpretat sub nicio forma cum ca s-ar referi la cel care solicita sa i
se comunice lui hoatararea (pt ca contravine si interpretatii ad litteram, dar si logicii: cel care solicita sa i se
comunice hotararea tocmai asta spune, ca nu o cunoaste).
De ce ar face cineva o cerere prin care sa solicite instantei sa comunice altuia hotararea?
Pt ca o hotarare se definitiveaza dupa ce a trecut termenul de exercitiu al apelului pt toate partile. Cum termenul de
apel incepe sa curga de la comunicare, daca pt una dintre parti nu s-a comunicat hotararea inseamna ca pt aceasta
nu a inceput sa curga termenul de apel (ceea ce inseamna ca acea hotarare nu este definitiva, iar cel care a castigat
procesul are in primul rand interesul ca hotararea sa se comunice celorlalti ca sa inceapa sa curga termenul de
Alina Virlan – curs dl. Briciu 2016-2017
apel, sa vada daca acestia fac sau nu apel, iar daca nu fac, sa se bucure de o hotarere definitiva). Cu toate acestea,
cel care face astfel de cereri trebuie sa fie foarte bine instruit si sa stie ca din acel moment daca el insusi are de
atacat ceva cu privire la hotararea respectiva trebuie sa atace in 30 de zile (pt daca el nu a citit inca hotararea,
singura lui preocupare fiind sa se comunice celorlalti, si face o astfel de cerere, desi nu i s-a comunicat lui inca
hotararea, s-ar putea sa ajunga in apel si instanta sa-i puna in vedere faptul ca termenul pt el a inceput sa curga de
cand a introdus el cererea si nu de la data la care i s-a comunicat hotararea; faptul ca s-a si comuncat ulterior nu
are relevanta, ar putea echivala cel mult cu o dubla comunicare)
3) Art. 468, alin. 2 arata ca termenul de apel curge de la comunicarea hotararii chiar atunci cand aceasta a fost
facuta odata cu incheierea de incuviintare a executarii silite. Textul vorbeste de o comunicare a hotararii, dar
nu e vorba de actul in sine de comunicare, ci de o comunicare unui inscris in procedura de executare silita.
Situatia din punct de vedere practic: ai avut un proces, ai pierdut, nu ti s-a comunicat hotararea si stand acasa
linistit intr-o dimineata te trezesti cu executorul judecatoresc (care vine si iti aduce o surpriza hihi – o somatie ca ai
de platit o suma de bani din procesul pe care l-ai pierdut dar a carui hotarare nu ti-a fost comunicata). Aceasta
somatie insa, potrivit legilor privind executarea silita, trebuie insotita de titlu executoriu. Cum titlul executoriu este
chiar sentinta, ea este atasata somatiei. In cazul asta legiuitorul spune ca chiar daca nu ti-a fost comunicata atunci
cand trebuia (cand ai pierdut procesul – din orice motiv), acum cand ai primit somatia, ai primit si hotararea, iar de
la acest moment, chiar daca nu ti s-a comunicat hotararea separat, incepe sa curga termenul privind declararea de
apel (pt ca atata timp cat nu ti s-a comunicat hotararea tu nici nu erai obligat sa faci apel). Fara o astfel de
prevedere s-ar fi ajuns la situatia inechitabila in care ai fi putut fi executat fara sa inceapa sa curga termenul de apel
(pt simplul fapt ca hotararea nu ti s-a comunicat pana atunci).
Necomunicarea unei hotarari nu inseamna intotdeauna inexistenta unei comunicari. De cele mai multe ori
necomunicarea unei hotarari inseamana o greseala a procesului-verbal de citare (noi asimilam notiunii de
„necitare” orice viciu - poate hotararea a fost comunicata dar nu a ajuns la destinatarul care trebuie, rareori se
intampla sa nu fie comunicata deloc, de cele mai multe ori fie lipsteste un numar/litera din adresa, fie nu e blocul
bun samd; insa toate acestea echivaleaza cu o necomunicare).
4) Art. 468, alin. 3 prevede ca daca o parte face apel inainte de comunicarea hotararii, aceasta se socoteste
comunicata la data depunerii cererii de apel. Acest text se refera la situatia in care unuia nu i s-a comunicat
hotararea, el face apel inainte sa i se comunice, astfel incat de la data la care s-a gandit el sa faca apel fara sa
stie continutul hotararii incepe sa-i curga termenul de apel (pt ca se presupune ca din moment ce el e atat
de vivace incat face apel se presupune ca si stie deja, a examinat hotararea; e adevarat, aceasta nu i s-a
comunicat dar inseamna ca el a obtinut-o prin alte mijloace). Logica legiuitorului aici a fost in felul urmator:
daca tu ai luat decizia sa ataci cu apel, chiar daca eu (instanta) nu am dovada ca ti s-a comunicat hotararea,
trag concluzia logoca ca ai citit-o (ai obtinut-o prin alte mijloace decat comunicarea).

 Art. 485 NCPC spune ca se aplica aceleasi reguli de la apel si la recurs.

In legatura cu aceste cazuri de echipolenta, ele sunt de strictisima interpretare (trebuie sa ne fermi sa cream noi
niste ipoteze similare acestora sau chiar mai puternice decat acestea si pe care sa le prezentam instantei ca fiind
cazuri de echipolenta – pt ca ele sunt niste derogari de la regula potrivit careia actele de procedura se verifica prin
chiar conditiile lui interniseci de legalitate; aceste derogari nu pot fi stabilite decat de catre legiuitor). Legiuitorul
cand le-a instituit a avut la baza un silogism logic care, de cele mai multe ori, merge pe ideea ca tragem niste
concluzii firesti din niste atitudini ale partilor. Evident ca ceea ce a facut legiuitorul, scotand 4 cazuri de acest gen,
Alina Virlan – curs dl. Briciu 2016-2017
am putea face si noi si sa mai gasim si altele pe langa (unele asemanatoare, altele mai puternice); asta nu inseamna
ca putem sa le si invocam cu succes.

- De ex. A se judeca cu B, A are cerere principala, B are cerere reconventionala; se resping ambele; A declara
apel; se citeaza partile in apelul lui A, vin si A si B, pun concluzii pe apelul lui A si apelul se admite; dupa
vreo cateva luni vine si B si declara si el apel impotriva hotararii de la prima instanta (pe cererea lui
reconventionala), invocand faptul ca acea hotarare de la prima instanta nu i-a fost comunicata, deci nu
incepuse termenul de apel pt el; judecatorul ii spune „ok, nu ti s-a comunicat hotararea, dar dumneata ai
pus concluzii in apelul lui A impotriva hotararii; cand ai pus concluzii nu ti-ai dat seama ca aveai si tu ceva
de comentat impotriva hotararii respective?”; daca B va invoca faptul ca avea si el ceva de comentat
impotriva hotararii din prima instanta dar nu le-a invocat in cadrul apelului lui A pt ca nu-i fusese
comunicata hotararea nu e caz de echipolenta (judecatorul nu a putea sa spuna in acest caz ca punerea de
concluzii de catre B in apelul declanasat de A reprezinta un argument suficient in cat sa consideri ca ti s-a
comunicat hotararea). Cel mult atitudinea lui B poate fi considerata ca o achiesare la hotarare.
- Nu reprezinta caz de echipolenta faptul ca partea se refera, intr-o corespondenta cu instanta, la hoararea
judecatoreasca.
- Nu reprezinta caz de echipolenta nici urmatoarea situatie: sunt doua dosare; intr-un dosar vine partea si
depune copie dupa hotararea din celalalt; in primul dosar insa nu exista dovada comunicarii hotararii
(partea carea a anexat-o si poate chiar a semnat-o conform cu originalul o avea prin alte mijloace decat
comunicarea).

b) Punctul de implinire - aici intereseaza efectul implinirii termenului:

- la termenele imperative puncul de implinire reprezinta intotdeauna sfarsitul dreptului de a mai face un act
de procedura
- la termenele prohibitive, interiorul termenul este cel care interzice efectuaea actului si astfel punctul de
implinire al termenului reprezinta deschiderea dreptului de a efectua un act de procedura.

c) Eventualele intreruperi sau suspendari ale termenului - de principiu termenele de procedura curga fara
intreruperi, alin. sau suspendari. Cu toate acestea exista unele prevederi vizand intreruperea si
supendarea termenlor procedurale:
 Art. 184, alin. 3 NCPC prevede ca termenul procedural nu incepe sa curga, iar daca a inceput sa curga mai
inainte, se intrerupe fata de cel lipsit de capacitatea de exercitiu sau cu capacitatea de exercitiu restransa, cat
timp o persoana nu a fost desemnata sa-l reprezinte sau sa-l asiste.
 Art. 184, alin. 4 vizeaza doua situatii de intrerupere:
a. cand a intervenit moartea uneia dintre parti (se presupune ca in cazul asta moartea a intervenit in interiorul
termenului) – in acest caz se face o noua comunicare la domiciliul partii decedate pe numele mostenirii, fara sa
se arate numele si calitatea fiecarui mostenitor (pt ca instanta inca nu le cunoaste). Cu alte cuvinte moartea
partii se plaseaza undeva intre momentul inceputului curgerii termenului si momentul finalizarii acestuia sau
chiar inainte de inceperea curgerii termenului si atunci comunicarea trebuie e facuta direct pe numele
mostenirii; se face o comunicare care suna ceva de genul „pt mosteitorii decedatului X”, fara sa-i individualizeze
- de la acel moment curge un nou termen).
b. Cand a intervenit moartea reprezetantului partii – in acest caz se va face o noua comunicare la adresa partii si
de la aceasta noua comunicare va curge un nou termen de procedura.
Alina Virlan – curs dl. Briciu 2016-2017
Aceste reguli sunt aplicabile si in materia apeluui si a recursului. Sunt practic niste reluari ale regulilor generale de
mai sus in materia apelului si a recursului.

Mai sunt niste termene speciale in materia perimarii:

- Art. 417 NCPC – intreruperea cursului perimarii (perimarea este acea sanctIune care intervine pt lasarea in
nelucrare a unui dosar). Este destul de usor de intuit ca exista si un termen de intrerupere a termenului de
perimare si un termen de suspendare special aplicabile numai in materia perimarii. Cel mai uzual e cazul de
la art. 417 care presupune ca in cursul termenului de perimare se efectueaza un act de procedura de catre
una dintre parti (si anume de catre partea care justifica un interes), daca actul de procedura este facut in
scopul continuarii judecatii (de la acest act curgand un nou termen de perimare). Cu alte cuvinte:
a. trebuie sa fie un act de procedura legal, facut in cursul termnului de perimare;
b. trebuie sa fie un act de procedura facut de parti, nu de catre instanta;
c. trebuie facut de partea care justifica un interes (de principiu reclamantul);
d. actul de procedura sa fie facut in scopul contiunarii judecatii (spre ex. se face o cerere prin care se solicita o
copie de la dosar - nu rezulta faptul ca partea vrea sa se judece in continuare); trebuie sa fie vorba de o cerere de
repunere pe rol urmata de acte concrete de judecata (pt ca altfel, daca ceri o repunere pe rol, dupa care ceri din
nou suspendarea, aceste acte nu sunt in sensul textului de lege);
[insa perimarea intra in materia de pe semstrul II]

Sanctiunile care intervin in cazul nerespectarii regulilor privind actele si termenele

I. NULITATEA
Ea intervine in cazul nerespectarii reguilor privind actele de procedura, dar si in cazul nerespectarii reguilor
privind termenele prohibitive. Prin urmare, nulitatea vizeaza o sanctiunea ce intervine in cazul in care actul de
procedura nu indeplineste conditiile de fond sau de forma prevazute de lege pt validitatea lui si il lipsteste de
efectele sale firesti.
Calsificari [trebuie sa le stim + semnificatiile]:
a. Nulitati absolute/ nulitati relative

b. Nulitati exprese (cele prevazute ca atare de lege)/ nulitati virtuale (cele care nu sunt prevazute de lege, ar
ele exista ca urmare a faptului ca s-a incalcat o norma de drept, chiar daca legea nu prevede in mod concret
nulitatea in cazul incalcarii ei).
Diferenta intre cele doua este esentiala in materie de procedura: in cazul nulitatilor exprese vatamarea se
prezuma, in timp ce in cazul nulitatilor virtuale trebuie facuta proba vatamarii.
c. Nulitati intrinseci/ nulitati extrinseci actului de procedura civila
Diferenta e importanta intrucat nulitatile extrinseci actelor de procedura civila se caracterizeaza prin fatpul ca nu
sunt conditionate de vatamare:
- De ex. cea decurgand din faptul ca actul a fost facut in interiorul unui termen prohibitiv – nulitatea nu
vizeaza forma actului (el e perfect), nici conditiile de fond ale actului (si ele sunt indeplinite); problema e ca

Alina Virlan – curs dl. Briciu 2016-2017

 e facut intr-un moment nefericit (exact cand nu era voie sa fie facut – conditie care se plaseaza in exteriorul
actului) – aceasta nulitate nu este conditionata de o vatamare;
- Necompetenta instantei e o nulitate extrinseca actului de procedura pt ca actul e perfect din punct de
vedere formal si al conditiilor de fond – problema e ca e depus intr-un loc nefericit;

d. Nulitati proprii/ nulitati derivate (cele care decurg ca urmare a legaturii de cauzalitate cu un act nul):
- De ex. nulitatea decurgand din audierea unui martor care nu avea voie sa depuna martuire (pt ca era
condamnat pt infractiunea de marturie mincinoasa) se va extinde si asupra hotararii judecatoresti, daca
hotararea se intemeiaza pe marturia respectiva (de cele mai multe ori se va intemeia); hotararea in sine nu
contine elemente de viciu formal, dar se sprijina e un act nul.

e. Nulitati totale/ nulitati partiale (admiterea in parte a recursului e o nulitate partiala de cele mai multe
ori);\

f. Nulitati conditionate de vatamare/ nulitati neconditionate de vatamare – aceasta distinctie este foarte
imprtanta pt ca de regula, in procedura civila nu poate interveni nulitatea daca nu exista o vatamare
(simpla incalcare a unei norme de drept, de regula, nu atrage per se nulitatea – e nevoie de inca doua
conditii: a. incalcarea respectiva sa fi produs o vatamare si b. vatamarea sa nu poata fi inlaturata altfel;
aceste conditii se aplica in genere, mai putin in situatia in care sunt nulitati neconditionate de vatamare).

Distinctia intre cele doua categorii este foarte importanta pt ca in practica risti sa vorbesti de vatamare in cadrul
unor nulitati care sunt desprinse de conditia vatamarii (cum ar fi necompetenta – nu e nicio probema ca ai introdus
cererea la JS2, pt ca ea e la cateva strazi distanta de JS4; sustinerea e corecta in esenta, dar din puncte de vedere al
procedurii civile ju e corecta pt ca in cazul nulitailor ce decurg din necompetenta acestea nu sunt conditionate de
vatamare, astfel incat aceasta teorie conform careia diferenta de cateva strazi dintre instante sau de cateva etaje nu
produce vreo vatamare nu rezolva probelema nulitatii, care se mentine).
Nulitaile sunt de doua feluri, altele neconditionate de vatamare – regula insa este ca nulitatea e conditionata de
vatamare. Prin urmare, in genere, ca un act sa fie anulabil trebuie:
1. sa fie indeplinit cu neobservarea unei cerinte legale (cerinta poate fi de fond sau de forma);
2. sa fi produs o vatamare (cu mentiunea ca in cazul nulitatilor exprese vatamarea se prezuma, dar prezumtia
este una relativa – adica poate fi rasturnata);
3. vatamarea sa nu poata fi inlaturata decat prin anularea actului.

➢ Precizari:

• Ce inseamna vatamare?

- De ex. efectuarea actului de catre o persoana fara capacitate de exercitiu sau cu capacitate de exercitiu
restransa, fara ca actul sa fie semnat si de catre reprezentant – capacitatea procesuala este o nulitate
neconditionata de vatamare (deci nu ne intereseaza, hihi)
- Necitarea partii produce o vatamare – faptul ca partea este lipsita de posibilitatea de a-si exprima punctul
de vedere in instanta, pt ca se presupune ca modul agreat de legiuitor in care ea sa afle de proces este
Alina Virlan – curs dl. Briciu 2016-2017
 citarea; cat timp partea nu are obligatia de a se informa de pe portalul instantelor de existenta termenului
si exista obligatia citarii, inseamna ca legiuitorul a stabilit un standard in ceea ce priveste instiintarea (acela
ca trebuie sa i se comunice partii acasa data procesului); in lipsa indeplinirii acestui standard se considera
ca partea este vatamata;
Aici insa facem o incursiune la forma citatiei – art. 157 NCPC 1care spune care este curpinsul citatiei. Alin. 3 spune
ca cerintele prevazute la alin. 1, lit. a, c, d, e, k sunt prevazute sub sanctiunea nulitatii (si celelalte sub ce sanctiune
sunt prevazute – tot sub sanctiunea nulitatii; numai ca pt cele de la lit. a,c,d,e,k nulitatea este una expresa, iar pt
celelalte nulitatea este virtuala). Semnificatia este ca negasirea in cuprinsul citatiei a prevederilor de la lit. a,c,d,e,k
va scuti pe cel care invoca nulitatea de dovada vatamarii; lipsa celorlalte il va obliga pe cel care invoca faptul ca
citatia nu a fost legal intocmita sa probeze vatamarea:
- De ex. lit. c) – numarul dosarului. Lipsa de pe citatie a mnetiunii privind numarul dosarului este considerata
a fi una care te scuteste de dovada vatamarii (deci este o nulitate sub conditia vatamarii, dar te scuteste de
proba ei, insitutind o prezumtie relativa cum ca din moment ce citatia nu cuprinde numarul dosarului la
care trebuie sa te prezinti, acea citatie este informa, prin urmare nula). Impotriva acesti prezumtii se poate
face o proba contrara, dar pana la dovada contrara se considera ca e vatamare si intervine nulitatea
(legiuitorul s-a gandit ca degeaba i se transmite citatia daca nu i s-a spus si dosarul). Proba contrara
vatamarii se face daca partea respectiva depune o cerere in dosar in care scrie ea numarul de dosar si
spune ca solicita amanarea cauzei in dosarul in care a primit citatia pt alte motive (deci rezulta ca partea
stia care e numarul dosarului, l-a identificat ea singura).

- Lit. f) – calitatea celui citat (este o citatie impecabila, dar nu spune daca cel citat e reclamant sau parat).
Legiuitorul spune aici ca fara indoiala e caz de nulitate, dar ca sa intervina nulitatea trebuie sa dovedeasca
cel care o invoca de ce pt el, fapt ca nu s-a scris ca e parat l-a vatamat atat de tare incat nu s-a prezentat (el
trebuie sa arate un element de confuzie – faptul ca nu a identificat ce cel de proces este; in conditiile in care
respectivul nu are decat un singur proces toata viata nu poate avea acest element de confuzie; sunt si
situatii in care partile pot avea si 50 de dosare, deci pot avea toate calitatile posibile – lor daca le vine o
citatie care le spune ca se judeca cu ˝partea adversa˝ nu are nicio semnificatie; in lipsa unei astfel de
circumstante, daca nu ti s-a spus ca esti parat, dar citatia este impecabila, nu prea ai cum sa dovedesti
vatamarea). Legea nu spune ca nu e nula, spune doar ca pt a obtine nulitatea trebuie sa convingi de ce
anume te vatama. Din moment ce a stabilit un standard mai redus pt lipsa calitatii decat pt lipsa numarului
de dosar, legiuitorul a avut in vedere ca aceasta mentiune nu este atat de grea in misiunea de a identifica pt
ce te cheama la instanta si poti inlatura aceasta dificultate printr-o diligenta acceptabila. Sigur, legiuitorul a
lasat insa un mijloc partii – daca ea dovedeste ca nu a putut afla (nu apareau partile pe portalul instantei
sau ea a aparut in proces printr-un act incidental pe care grefierul nu l-a mentionat pe portal) – nulitatea
virtuala.

1 Art. 157 Cuprinsul citaţiei

(1) Citaţia va cuprinde:
a) denumirea instanţei, sediul ei şi, când este cazul, alt loc decât sediul instanţei unde urmează să se desfăşoare judecarea procesului;[..]
c) numărul dosarului;
d) anul, luna, ziua şi ora înfăţişării;
e) numele şi prenumele sau denumirea, după caz, ale/a celui citat, precum şi locul unde se citează; […]
k) ştampila instanţei şi semnătura grefierului.

Alina Virlan – curs dl. Briciu 2016-2017

[!] Sa nu confundam nulitatea expresa - care genereaza doar o prezumtie de vatamare - cu nilitatile neconditionate
de vatamare. Nulitatea expresa te scuteste de dovada, dar partea adversa poate face contraproba. La nulitatea
neconditionata de vatamare nu intereseaza discutia (de ex. necompetenta instantei). Practic, de multe ori, cum
nimeni nu-si pune problema dovezii contrare prezumtiei de vatamare se ajunge foarte usor la confuzie – dar una
este cand nu ai mijloace de a face contraproba prezumtiei si alta este cand nu te intereseaza discutia privind
vatamarea in esenta.
[!!] Sa nu confundam clasificarea nulitatilor in relative si absolute cu clasificarea nulitatilor in exprese si virtuale,
asociind in mod GRESIT faptul ca alea exprese ar fi si absolute si ca alea virtuale ar fi si relative. [Sigur ca virtualul
si relativul fac parte dintr-o zona semantica apropiata, iar expresul si absolutul se atrag oarecum ca tendinta, dar
nu au legatura unele cu celelalte din punct de vedere procedural]. Sigur, uneori ar putea sa coincida, dar sunt si
nulitati exprese care sunt relative, dupa cum sunt si nulitati absolute care sunt virtuale.

[!!!] Sa nu confundam nulitatile conditionate de vatamare cu cele relative si cele neconditionate de vatamare cu cele
absolute (nu ai nicio legatura cele doua clasificari, sunt efectiv paralele).
Aceste distinctii erau prevazute sub VCPC, dar trebuia foarte mult interpretat.

• Vatamarea nu poate fi inlaturata decat prin anularea actului

Prin urmare, nu orice incalcare a legalitatii urmata de o vatamare ar putea conduce la nulitate, ci numai daca
nulitatea este singura cale (vatamarea nu ar putea fi inlaturata in alt mod):
- de ex.: lipsa semnaturii pe cererea de chemare in judecata – semnarea este o conditie, incalcarea ei atrage
nulitatea (expresa – vatamarea se prezuma); cu toate astea legiuitorul spune ca pt cererea nesemnata nu
intervine nulitatea imediat, ci judecatorul va incerca remedierea acestei incalcari, chemand partea si
solicitandu-i sa semneze; daca partea va semna cererea, nulitatea se va acoperi, daca refuza sa semneze
cererea sau nu se prezinta va interveni nulitatea.
Art. 177, alin. 3 prevede ca actul de procedura nu va fi anulat daca pana la momentul pronuntarii asupra exceptiei
de nulitate a disparut cauza acesteia. Acesta este un alt caz in care se elimina cazul de nulitate. deci nulitatea va
putea fi inlaturata daca pana la pronuntarea asupra nulitatii s-a acoperit cauza de nulitate (insa acest text trebuie
interreptat in urmatorul mod: actul prin care se repara cauza de nulitate trebuie sa fie un act facut in termen; pt ca
daca actul nu-i facut in termen, sanctiunea care intervine va fi decaderea din dreptul de a mai repara; or daca esti
decazut din dreptul e a mai face un act modificator, asanator al cauzei de nulitate inseamna ca el nu poate fi valabil
si atunci cauza de nulitate ramane; deci este posibil ca uneori sa nu ai termen, termenul sa fie chiar data
pronuntarii asupra exceptiei, iar alteori ai termen – nu te intereseaza data pronuntarii asupra exceptiei nulitatii, ci
data pana la care puteai sa refaci actul de procedura).
- Multi juristi au tras concluzia ca pana la data pronuntarii asupra exceptiei, daca apare un act modificator nu
se mai aplica exceptia, aplicand si aceasta regula si atunci cand legea prevede ca un act rectificator se poate
face numai intr-un anumit termen; ei ignora in aceasta interpretare textul care spune ca daca ai un anumit
termen, actul trebuie facut in aceel termen, sub sanctiunea lipsirii de dreptul de a-l mai face2. Prin urmare,
daca faci un act de rectificare pe care legea ti-a spus ca-l poti face numai intr-un anumit termen si nu

2 Art. 185 Nerespectarea termenului. Sancţiuni

(1) Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de
cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate.
Alina Virlan – curs dl. Briciu 2016-2017
 respecti termenul respectiv, nu mai poti sa faci actul de rectificare (astfel incat textul de la art. 177, alin. 3
nu mai poate fi aplicat);

In ceea ce priveste nulitatile neconditionate de vatamare, ele sunt enumerate (fiind exceptii) la art. 176 NCPC:
• Capacitatea procesuala;
• Reprezentarea procesuala;
• Competenta instantei;
• Compunerea/constituirea completului;
• Publicitatea sedintei de judecata (nu este conditionata de vatamare numai incalcarea regulilor privind
publicitatea – atunci cand o cauza care trebuie judecata in sedinta publica, se judeca in camera de consiliu;
daca ea ar trebui sa se judece in camera de consiliu si se judeca in sedinta publica nu se incalca publicitatea,
ci secretul acelei sedinte, caz in care avem o nulitate conditionata de vatamare – adica trebuie sa dovedesti
cum te-a afectat pe tine nepastrarea secretului acelei sedinte);
• Alte cerinte legale extrinseci actului de procedura (spre ex. neplata taxei de timbru, efectuarea actului intr-
un termen prohibitiv, depunerea cererii de apel la o alta instanta decat cea care a judecat cererea – regula
este ca cerea de apel se depune la instanta care a pronuntat hotararea, ea va trimite dosarul instantei de
apel);

Invocarea nulitatii - nulitatea se invoca diferit dupa natura ei (nulitate absoluta/relativa).

Nulitatea absoluta poate fi invocata in orice stare a procesului, daca legea nu prevede altfel, de catre oricare
dintre parti, procuror – daca participa la judecata – sau instana din oficiu. Sunt si cazuri in care legea prevede altfel
(de ex. regimul invocarii nulitatii in cazul necompetentei materiale a instantei unde avem o norma publica, dar in
ciuda caracterului de ordine publica, necompetenta sau nulitatea decurgand din necompetenta vor putea fi
invocate numai pana la primul termen de judecata la care partile sunt legal citate);
Nulitatea relativa poate fi invocata de partea vatamata sau, in cazul celor neconditonate de vatamare, de partea
careia ii profita norma, cu conditia ca nulitatea sa nu fi fost provocata prin fapta proprie (de ex. nulitatea relativa
decurgand din faptul ca reclamantul a depus cererea la o alta instanta decat cea competenta poate fi invocata
numai de catre parat). Nulitatea pt neregularitatile savarsite pana la inceperea procesului se invoca prin
intampinare sau, daca intampinarea nu este obligatorie, pana la primul termen de judecata (pana la primul act de
procedura). Nulitatea pt neregularitatile savarasite in timpul judecatii se invoca la termenele la care s-a savarsit
neregularitatea, dar daca partea nu este prezenta, o va putea invoca pana la termenul urmator de judecata, dar
inainte de a pune concluzii pe fond.
- De ex. necitarea - nu ai fost citat la un termen; la termenul la care nu ai fost citat s-au luat unele masuri
(spre ex. s-au audiat unii martori); primul lucru pe care trebuie sa-l faci la termenul urmator e sa incepi
prin a spune „la termenul anterior nu am fost legal citat. In lipsa mea au fost audiati martori. Cer sa fie
reaudiati martorii pt ca eu nu am putut sa le pun intrebari”; daca nu faci acest act si te apuci de altele (cum
ar fi sa ceri audierea altori martori sau sa ceri administrarea altor probe) nulitatea s-a acoperit. Nu mai poti
pe urma sa vii la alt termen si sa invoci nelegala citare.

Cine o poate invoca? In ce termen?

Alina Virlan – curs dl. Briciu 2016-2017

Nulitatea absoluta Oricare dintre parti, In orice faza a procesului, daca legea nu prevede altfel;
procurorul, instanta din oficiu;

Nulitatea relativa Partea vatamata, cu conditia ca a) pt neregularitatile savarsite pana la inceperea judecatii
nulitatea sa nu fi fost – prin intampinare sau, daca intampinarea nu este
provocata de propria fapa; obligatorie, la primul termen de judecata;

b) pt neregularitatile savarsite in cursul judecatii – la

termenul la care s-a savarsit neregularitatea sau, daca
partea nu este prezenta, la termenul de judecata imediat
urmator si inainte de a pune concluzii pe fond.

Art. 488, alin. 2 NCPC spune ca motivele de recurs nu pot fi primite decat daca nu au fost invocate pe calea apelului
sau in cursul judecatii apelului ori, desi au fost invocate in termen, au fost respinse de instanta sau instanta a omis
sa se pronunte asupra lor.
- Acest text spune ca indiferent daca nulitatea este absoluta (deci poate fi invocata in tot cursul procesului)
sau relativa, nu este permis ca o nulitate care a aparut la prima instanta sa o invoci direct in recurs, fara sa
fi criticat acest lucru in apel. Astfel se mai introduce o conditionare: nulitatile absolute poti fi invocate
oricand, dar in conditiile legii. Daca ai o nulitate absoluta si tu nu ti-ai dat seama de ea in prima instnata,
poti face motive de apel; dar daca nu ai facut motive de apel in ceea ce o privesFte nu mai poti face direct
recurs (pt ca obiectul recurslui este analiza modului in care s-a facut judecarea in apel) – nu poti sa imputi
instantei de apel faptul ca nu a analizat o problema pe care nu ai dedus-o. Mai mult, Exista regula ca nu poti
face recurs fara sa fi facut inainte apel, ceea ce inseamna ca nici nu poti sa vii cu motive direct in recurs
daca nu le-ai dedus instantei de apel sau daca nu au aparut in cursul procesului in apel.
- Unii autori au considerat ca aceasta regula se aplica numai nulitatilor relative. Inca dn zorii NCPC Briciu a
spus ca nu e posibila o astfel de interpretare si ca textul se aplica deopotriva nulitatilor relative si celor
absolute. Ba chiar Briciu a zis atunci ca textul este sortit sa se aplice in primul rand nulitatilor absolute pt ca
nu ar fi nevoie de un astfel de text pt ca o nulitate relativa sa nu poata fi invocata direct in recurs (pt ca
nulitatea relativa trebuie oricum invocata numai la primul termen dupa ce a intervenit si nu mai
intereseaza daca ea poate fi sau nu invocata in recurs prin primsa textului de la art. 488). Deci discutia este
oarecum inutila pt nulitatile relative - textul e de fapt aplicabil in primul rand nulitatilor absolute.
Art. 178, alin. 5 NCPC spune ca toate cauzele de nulitate a actelor de procedura deja efectuate trebuie invocate
deodata, sub sanctiunea decaderii partii din dreptul de a le mai invoca .

- Prin urmare, daca ai mai multe cauze de nulitate si le cunosti, regula e ca trebuie sa le invoci pe toate
deodata. Acest text vrea sa sanctioneza abuzul de drept – o persoana care, stiind ca actul e lovit de mai
multe cauze de nulitate, alege sa invoce azi un motiv, maine alt motiv, poimaine alt motiv, prelungind in
felul acesta incertitudinea actului procedural respectiv.
- Unii autori au spus ca si acest text se aplica numai nulitatilor relative intrucat cele absolute pot fi invocate
oricand. Faptul ca regula este ca nulitatile absolute pot fi invocate oricand ramane valabila, dar ea este
amendata cu acest text de la art. 178 (in sensul ca el se aplica si nulitatilor relative, si celor absolute; ba
chiar Briciu spune din nou ca se aplica cu prioritate nulitatilor absolute pt ca nulitatile relative nu ar avea
Alina Virlan – curs dl. Briciu 2016-2017
 nevoie de o astfel de norma pt ca ele oricum trebuie invocate toate la primul termen). Acesta interpretare a
unor autori ignora corelarea textelor. Cand vorbim de abuzul de drept procesual nu mai intereseaza daca
nulitatea e absoluta sau relativa – abuzul de drept procesual este sanctional pt ca el insusi este reglementat
prin norme de ordine publica.
- Briciu are o alta rezerva cu privire la acest text: in ce masura el se aplica nulitatilor de fond sau numai
nulitatilor de forma (distinctie pe care nu o face doctrina scrisa pt ca textul a fost preluat din codul de
procedura francez care se refera numai la nulitatile de forma, nu si la cele de fond). In ce masura ar conta
acest text daca nulitatea decurge din faptul ca actul a fost facut de un mort? - in ce masura ar putea instanta
sa spuna „degeaba invoci acum ca actul e facut de un mort, daca dumneata ai invocat nulitatea acelui act pe
ideea ca nu a fost semnat (si era semnat – s-a respins exceptia) acum trei termene si stiai si ca ca e mort”. In
cazul asta instanta poate aplica o amenda judiciara pt faptul ca a stiu de cazul de nulitate si a mai stat trei
termene pastrand dosarul pe rolul instantei.

Alina Virlan – curs dl. Briciu 2016-2017