Administarea medicamentelor

MEDICAMENTELE

MEDICAMENTELE = sunt substanțe de origine animală, vegetală, biologice sau chimice ( de

sinteză ) transformate într-o formă de administrare ( preparate solide sau lichide ) prescrise de medic.

Scopul administrării medicamentelor:

 Prevenirea îmbolnăvirilor ( vaccinările )

 Ameliorarea bolilor ( antialgice, simptomatice )
 Vindecarea bolilor ( antibiotice, chimioterapice, antinicotice )
 Acțiunea lor este locală sau generală

Locul de conservare a medicamentelor:

o În farmacii: în dulap la loc uscat, ferit de lumină, de umiditate; ordonate

o Pe secțiile din spital: în dulapuri special amenajate = aparat; în același condiții ca în farmacii
o În frigider:
 Seruri imune
 Insulina
 Antibiotice

Mai există un dulap special ( și în farmacii și pe secții ), încuiat la care are acces doar personalul
specializat, denumit aparat pentru stuperfiante = otrăvuri = droguri.

Medicamentele trebuir verificate sub aspect cantitativ ( gr., ml., nr. buc. ) sub aspecit calitativ:
culoare, formă de prezentare ( solide, lichide ), tablete, comprimate, granule, drajeuri, capsule, pulbe
respectiv tincturi, ceaiuri, fiole, flacoane – pungi dar și sub formă semisolidă: unguente, creme, etc.
Concentrație, termen de garanție.

Prescripția medicală:

*****ESTE FĂCUTĂ DE MEDIC ÎN SCRIS****

Pentru pacienții ambulatori ( care nu sunt internați în spital ) prescrierea se face pe rețetă ( R.P.
→ rețetă personală ) iar pentru pacienți internați în spital prescrierea se face în foaia de observație în
rubrica specială ( apoi este trecut în condica de medicamente→farmacie )

Prescripția cuprinde:

o Numele medicamentului ( numele comercial, numele substanță )

o Doza: cantitatea și concentrația
o Calea de administrare
o Orarul de administrare și durata tratamentului
o Administrarea în raport cu alimentația ( înainte, în timpul sau după masă )

NUME F.O. DENUMIRE MED./DOZA/CALE/ORAR/FUNCȚIE DE ALIM

Popescu A. 1753 Hemincoriat de H: f IV, i.v., 2 x 1 / zi
Dicarbocalm tb. VI, peros, 3 x 1 / zi î.m.
Popa I. 1815 Diclotard cps. II, peros, 1 / zi, d.m.
Penicilină 1.000.000 u.i.; fl IV, 1 la 12h î.m.

1
Administarea medicamentelor

↓
2 x 1 /zi

2
Administarea medicamentelor

3
Administarea medicamentelor

Calea de administrare este aleasă de medic în funcție de:

 Scopul urmărit
 Capacitatea de absorbție a căii respective
 Acțiunea medicamentelor asupra mucoaselor
 Necesitatea unei acțiuni mai lente sau mai rapidă
 Toleranța organismului față de medicamente și de particularitățile anatomice și fiziologice ale
organismului

MATERIALE ȘI MEDICAMENTE NECESARE ADMINISTRĂRII

1. Documente medicale
o Condica de medicamente
o Rețetă

Foaia de observație

2. Căi de administrare
o Respiratorie
o Digestivă
o Percutanată
o Pe suprafața tegumentelor și mucoaselor
o Perenterală

Priorități în administrare:

 În cazul administrării pe mai multe căi la același pacient se respectă ordinea:

 Pe suprafața mucoaselor ( conjunctivă auriculară - și respiratorie )
 Orală
 Parenterală ( subcutanat, I.M., I.V. )
 Vaginală rectală pe suprafața tegumentelor
 Excepție fac urgențele sau căile de administrare care necesită absorbție rapidă: I.M., I.V.,
subcutanat
 Se ține cont de alimentație ( înainte de masă, în timpul mesei sau imediat după masă )
 Se ține cont de perioadele de odihnă și activitate: dimineața se administrează diureticele,
somniferele, se administrează cu 20-30 min înainte de culcare
 Se respectă somnul pacientului pentru medicamentele administrate în mai multe crize în 24 h
( antibioticele )
 Momentul secreților fiziologice

Administrarea medicamentelor necesită cunoașterea scopului urmări:

a. Acțiune locală – medicamentele trebuie aplicate cu ajutorul unor substanțe care să acționeze
timp cât mai îndelungat asupra locului unde au fost aplicate.
b. Acțiune generală – presupune ca medicamentele ( substanța ) să se absoarbă și să intre în
circulație.

4
Administarea medicamentelor

MATERIALE NECESARE PENTRU ADMINISTRAREA

MEDICAMENTELOR

În funcție de calea de administrare pentru administrare se vor pregăti diverse materiale și instrumente
specifice: sterile, nesterile ( curate ), mănuși +

 Orală
 Pahar
 Căniță
 Lingură
 Linguriță
 Cuțit
 Pipetă
 Medicamente prescrise ( sub formă solidă sau lichidă )
 Respiratorie
 Inhalator
 Nebulizator
 Sondă ( cateter ) nazală
 Ochelari sau mască de oxigen
 Pipete
 Baghete
 Tampoane fixate pe port tampon
 Comprese din tifon ( sterile )
 Tampoane din tifon ( sterile )
 Pe suprafața tegumentelor și mucoaselor
 Casolete cu comprese și tampoane din tifon ( ± vată )
 Port tampon
 Tuburi cu unguente ( medicament înglobat cu unguent )
 Cutii cu capac perforat
 Pudră cu substanță medicamentoasă
 Soluții antiseptice
 Unguente
 Creme
 Pudre
 Ovule ( vaginale )
 Supozitoare
 Recipiente speciale pentru instilarea picăturilor ( mucoasa oculară, auriculară )

!!!! Se pot administra medicamente prin clismă ( recapitulare ); se asemenea se pot aplica medicamente
pe leziune ( toaleta plăgii – recapitulare ) / plagă.

 Percutanată
 Generator de curent continuu cu electrozi uscați + soluție medicamentoasă pentru
galbanizări sau ionizări )
 Mănuși + cearșaf + uleiuri
 Emulsii pentru funcționare
 Parenterală
 Materii de unică folosință

5
Administarea medicamentelor

 Seringi + ace de diferite dimensiuni

 Materie moale
 Tampoane
 Comprese
 Medicamentul prescris ( aspect, termen de valabilitate )
 Mușama / aleză
 Recipiente pentru colectarea deșeurilor
 Tăviță renală
 Cutii galbene pentru tăietoare și înțepătoare
 Cutii prevăzute cu saci glbeni pentru infecțioase
 Saci negri pentru ambalaje

!!!! Indiferent de calea de administrare tăvița renală și tăvița medicală vor fi pregătite în prealabil.

!!!! Se vor verifica întotdeauna înainte de administrarea integrității ambalajului, aspectul și calitatea
medicamentului, termenul de valabilitate ( medicamente și materiale + instrumente ).

Condiții pentru administrarea medicamentelor:

Respectarea ‟Precauțiunilor Universale‟ ( vezi ‟Protecție și securitate în mucă‟ ):

o Igiena mâinilor înainte și după administrare

o Utilizarea mănușilor de cauciuc
o Respectarea circuitelor funcționale
o Protejarea personală pentru prevenirea incidentelor și accidentelor

PREGĂTIREA PACIENTULUI PENTRU ADMINISTRAREA

MEDICAMENTELOR

Pentru administrarea medicamentelor pacientul trebuie informat, întrebat ( asupra eventualelor

medicamente la care face alergie ) după care el trebuie să coopereze în vederea administrării
medicamantelor.

1. Pregătirea psihică
 Pacientul este informat asupra necesității administrării medicamentelor.
 I se explică efectul acestuia ( pe înțelesul bolnavului )
 Se lămurește asupra importanței respectării tratamentului ( doze, orar, ritm de
administrare )
 Se informează asupra căii de administrare și este rugat să colaboreze în timpul
administrării

!!!! Se solicită consimțământul pacientului pentru administrarea medicamentului prescris.

2. Reacții care pot apărea în urma administrării

 Durere: în special la administrare parentale, aplicarea unor substanțe pe suprafața
tegumentelor și mucoaselor cu leziuni.
 Căldură ( preparatele din Ca administrat intravenos; local în cazul iritării țesutului)
 Modificarea gustului: tincturile ( administrate sub formă de picături pe zahăr )

6
Administarea medicamentelor

 Senzație de disconfort, amețeală și chiar lipotimie ( administrare parenterală – I.V. )

Cartea roșie – OGLINDĂ, pag 97-98. Pag 75 – Reacții ale medicamentelor.

3. Pregătirea fizică
o Pacientul este informat că tegumentele trebuies menținute curate ( la nevoie se va face
toaleta parțială )
o Se va asigura poziția necesară căii de administrare:
 Decubit dorsal sau lateral cu capul ușor ridicat, semișezând, șezând pentru
administrarea medicamentelor pe cale digestivă și respiratorie.
 Decubit dorsal lateral ventral pentru administrarea locală, pe suprafața
tegumentelor și mucoaselor.
 Decubit dorsal ( I.V., I.D., S.C. ), ventral ( I.M. ), lateral, I.M., I.V., S.C.

Pentru alte căi de administrare se vor respecta pozițile corespunzătoare tehnicilor de bază:

 Puncția arterială
 Puncția pericardică
 Puncția rahidiană
 Puncția osoasă ( efect de medicament )
 Clismă
 Sondaj
 Gastric
 Vezical

Calea de adminstrare este aleasă întotdeauna de medic iar asistentul medical o va respecta cu
strictețe.

4. Testarea pacientului la substanța medicamentoasă

 I.D.: 0,1 ml diluție + test martor la brațul opus; se așteaptă 10-15 minute
 În sacul conjugal: o picătură ( diluție ); se așteaptă 10-15 minute
 Sublingual: un sfert din comprinat, tabletă, se lasă să se dizolve; se așteaptă 10-15
minute

!!!! Dacă apar reacții locale ( eriterm, edem, pruri, lăcrimare, hipersalivație ) atunci pacientul prezintă
sensibilitatea la substanța testată, iar medicamentul NU SE ADMINISTREAZĂ.

!!!! Înainte de testare: interviu cu pacientul ( informații despre eventuale alergii, tratament cu
medicamentul respectiv ‟ați mai luat algocalmin?‟ ); se recitește prospectul medicamentului.

REGULI DE ADMINISTRARE A MEDICAMENTELOR

1. Respectarea medicamentului prescris ( pag. 73 ).

2. Identificarea medicamentului prescris ( formă, culoare, aspect, miros, consistență ).
3. Verificarea calității medicamentului:
 Integritate
 Culoare
 Sedimentare
 Tulburare
 Opalescență
4. Respectă calea de administrare prescrisă de medic.
7
Administarea medicamentelor

5. Respectă orarul și ritmul de administrare al medicamentelor pentru a se menține concentrația

constantă în sânge ( luând în considerare timpul de eliminare al medicamentelor în funcție de
calea de administrare ).
6. Respectă doza de medicament: doza unică și doza pe 24 h ( pag. 71 ).
7. Respectă somnul fiziologic al pacientului.
8. Evită incompatibilitatea medicamentoasă ( asociate în aceeași seringă, sau în același pahar ).
( pag. 97 )
9. Servește pacientul cu doza unică de medicamente pentru administrarea orală.
10. Respectarea succesiunii în administrarea medicamentelor:
o Cale orală ( solide apoi lichide )
o Parenterală ( I.D., S.C., I.M., I.V. ) apoi se administrează ovulele și la sfârșit
supozitoarele.
11. Informarea pacientului asupra medicamentelor prescrise privind efectul urmărit ( ± efecte
secundare ).
12. Anunțarea imediată a medicului privind eventualele greșeli în administrare ( legate de doze, de
calea de administrare, de tehnică ).
13. Administrează imediat soluțiile injectabile asiprate din fiole sau flacoane.
14. Respectă măsurile de asepsie, de igienă pentru prevenirea infecțiilor intraspitalicești /
nozocomiale. ( cartea neagră – Asepsia )

ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PE CALE DIGESTIVĂ

Calea digestivă are 3 moduri de administrare:

1. Administrarea medicamentelor pe cale orală = peros

2. Administrarea medicamentelor pe cale sublinguală ( bucală )
3. Administrarea medicamentelor pe cale rectală

1. Administrarea medicamentelor pe cale orală = constă în introducerea medicamentelor prin

cavitatea bucală ( medicamente cu absorbție digestivă ).

 Este o cale naturală

 Medicamentele se absorb la nivelul mucoasei bucale, gastrice, intestin subțire și gros.

Scop:

o Obține efecte locale sau generale ( cicatricare, protecție, supliment de fermenți respectiv
dezinfectante, antibiotice, vazo-dilatatoare, sedative ).

Contraindicații:

o Boli psihice
o Inconștiență / comă
o Vărsături
o Refuz de ingerare
o În cazul în care se dorește ocolirea sistemului portal ( vena portă )

Forme de prezentare:

 Lichide

8
Administarea medicamentelor

 Solide

Lichide:

 Soluții
 Infuzii
 Cocturi
 Tincturi
 Extracte
 Emulsii
 Mixturi
 Uleiuri

Solide:

 Pulberi
 Prafuri
 Tablete
 Comprimate
 Drajeuri
 Cașete
 Capsule
 Granule
 Mucilagii

Materiale necesare:

 Lingură
 Linguriță
 Pipetă
 Pahar gradat sau ceașcă
 Apă, ceai ( lapte )

Pregătirea pacientului:

 Psihică – i se explică necesitatea tehnici; se solicită colaborarea

 Fizică – se asigură o poziție comodă de regulă șezând sau decubit dorsal cu capul ușor ridicat și
întors lateral

Etape de execuție:

o Spălare pe mâini cu apă și săpun ± dezinfecție cu alcool.

a. Lichide se măsoară cu doza unică ( pahar, ceașcă, linguriță, lingură, picături )

 Lichidele vor fi ingerate ca atare, apoi se oferă pacientului apă sau ceai

!!!! Tincturile se pot administra pe zahăr, mixturile se agită înainte de administrare, soluțiile acide și
funginoase se administrează prin tub de sucțiune.

b. Solide: tablete, drajeuri se înghit ca atare

 Pulberi divizate în cașete sau capsule cerate: se înmoaie înainte cașeta în apă și se
așează pe limba pacientului solicitându-i s-o înghită.

9
Administarea medicamentelor

 Pulberile nedivizate se dozează cu lingurița sau cu vârful de cuțit, unele se dizolvă în

apă, ceai și se administrează sub formă de soluții ( purgatinele saline ).

Îngrijirea ulterioară a pacientului:

 Supraveghere ( uneori este necesară verificarea cavității bucale ) poziție comodă

Reorganizarea locului de muncă:

o Dezinfectarea materialelor utilizate

o Colectarea ambalajelor ( sac negru )

!!!! Cantități utilizate:

 Un pahar lichior = 15 gr ulei

 Un pahar vin = 100 ml apă
 Un pahar apă = 200 ml soluție apoasă
 O cană de ceai = 250 ml
 O linguriță = 5 ml soluție apoasă = 4,5 ml ulei = 6,5 ml sirop
 O linguriță de supă = 3 lingurițe = 15 ml soluție apoasă = 12,5 gr ulei = 20 ml sirop
 20 picături = 1 ml soluție apoasă
 40 picături = 1 gr soluție uleioasă
 60 picături = 1 gr soluție alcoolică
 O linguriță rasă de pulbere = 1,5 – 2,5 gr
 O linguriță cu vârf = aproximativ 5 gr
 Un vârf de cuțit = 0,5 maxim 1 gr

Gust neplăcut poate fi mascat prin diluare cu ceai, sirop.

La pacienți inconștienți care au sondă gastrică sau duodenală și la cei cu tulburări de glutiție se
introduc medicamente diluate prin sondă.

De evitat:

 Manipularea medicamentelor direct cu mâna

 Administrarea pulberilor împreună cu cărbune medicinal
 Administrarea tabletelor, drajeurilor la copii sub 2 ani
 Utilizarea acelorași recipiente sau tacâmuri la mai mulți pacienți

2. Administrarea pe cale sublinguală = introducerea medicamentelor în cavitatea bucală cu

scopul absorbției acestora la nivelul mucoasei bucale.

Materiale necesare:

o Madicamente
o ± tăviță renală
o Pregătirea pacientului
o Informare + poziție șezând sau decubit dorsal cu capul întors lateral

Etapele:

 *
 Dozarea medicamentelor la nevoie

10
Administarea medicamentelor

 Introducerea medicamentelor sub limbă sau între mucoasa obrazului și arcada dentară sau pe
limbă ( dezinfectante oro faringiene )
 Solicitarea pacientului să nu înghită preparatul solid ci să aștepte topirea lui directă și să nu
sfărâme

Ex: nitroglicerina sublingual, strepsils pe suprafața limbii și dicarbocalm între obraji și arcada sau pe
limbă.

Îngrijirea ulterioară a pacientului:

 Nu ingeră nimic 30 minute → 2 ore

Reorganizarea locului de muncă:

( vezi punctul 1 )

3. Administrarea medicamentelor pe cale rectală = una din căile digestive ce constă în

introducerea medicamentelor prin anus în rect ( absorbția la nivel muco-rectale ).

Scopul:

o Terapeutic: local efect purgativ ( supozitoare cu glicerină ), calmant sau de atenuare a procesului
inflamatorii locale sau a peristaltismului intestinal.
o Efecte generale: supozitoare cu digitală, clismă cu clora hidratant

Materiale necesare:

 Supozitoarele sau materiale pentru clismă ( evacuatoare și medicamentoasă → 2 bazinete, 2

canule rectale )
 Mănuși de cauciuc
 Vaselină
 Tăviță renală
 Soluție de administrare ( în cazul clismelor )

Pregătirea pacientului:

 Psihică – informare, solicitarea pentru colectare ( evitarea reflexului de defecație prin relaxarea
musculaturii abdominare – respirații profunde ).
 Fizică – clisma evacuatoare în cazul în care pacientul nu a avut scaune, introducerea tubului de
gaze pentru supozitoare cu efect general, poziție decubit lateral cu membrele inferioare fegclante.

Etapele:

 * + mănuși de cauciuc

a. Supozitoarele se despachetează din ambalaj, se ung cu vaselină ( sau se mențin câteva secunde
la căldură ), se depărtează fesele, se evidențiază orificiul anal, se introduce supozitorul și se
împinge cu indexul până trece de sfincterul anal intern.
b. Clisma
 Se pot administra medicamente prin microclismă ( 10-15 ml de ser cu care se dizolvă
substanța, foarte rar 100-200 ml ) sau clisme picătură cu picătură ( 1 până la 2 litri de
soluție în 24 h ) temperatura lichidului va fi menținută constant (39 – 42 oC ) pentru a evita
defecația în cazul răcirii soluției.

11
Administarea medicamentelor

Îngrijirea după tehnică:

o Solicitarea pacientului să mențină supozitorul 10-15 min după clismă

Reorganizarea locului de muncă:

 Curățarea
 Spălarea
 Dezinfectarea obiectivelor folosite
 Colectarea deșeurilor
 *

ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PE CALE RESPIRATORIE

A. INHALAȚIA = constă în administrarea medicamentelor sub formă de vapori pe suprafața

mucoasei respiratorii.

Indicații:

o Rinite rinofaringiene
o Bronșite
o Asm bronșic

Pregătirea materialelor:

 Inhalator
 Prosop
 Vaselină
 Cort
 Apă clocotită
 Substanță medicamentoasă ( esențe aromate, substanțe septice sau alcaide )

Pregătirea pacientului:

 Psihică: informare, explicare ( inspiră pe gură, expiră pe nas ), colaborare în timpul

tehnicii
 Fizică
 Poziția șezând
 Prosop sub bărbie în jurul gâtului

Pacientul îți suflă nasul și se ung tegumentele peri-oro-nazale cu vaselină.

Tehnica:

o *
o Verificarea ferestrelor ( închise )
o Fixează inhalatorul: apa clocotită 1-2 L + o linguriță de inhalant
o Pacientul este pregătit în fața pâlniei inhalatorie și se acoperă cu cort sau cu pelerina
o Se menține o distanță de 30-80 cm față de pâlnie și se solicită să inspire pe gură și să expire pe
nas
12
Administarea medicamentelor

o Supravegherea în timpul tehnicii ( durează între 5-20 min )

Îngrijirea după tehnică:

 Se șterge fața pacientului cu un prosop moale

 Este ferit de curenți de aer și rămâne în încăpere 30 min

Reorganizarea locului de muncă:

 Ambalajele → san negru

 Inhalatorul se curăță, spală, dezinfectează
 Prosopul, cortul → spălătorie

!!!! Înainte de reutilizare inhalatorul se sterilizează

Primi vapori nu se vor inspira ( sunt prea fierbinți → leziuni )

B. OXIGENO-TERAPIA = administrarea oxigenului

Scop:

o Aport de oxigen pentru combaterea hipoxiei cauzată de scăderea oxigenului alveolar, diminuarea
hemoglobinei, tulburări în sistemul circulator

Surse de oxigen:

o Stația centrală de oxigen

o Microstație
o Butelie de oxigen

Metode de administrare a O2:

a. Prin sonda nazală

 Cea mai utilizată metodă
 Permite administrarea O2 în concentrație de 25-45%
 Contraindicată la pacienții cu leziuni ale mucoasei nazale
 Se utilizează pe perioade mai lungi
b. Prin mască ( masca poate fi sau nu fără reinhalarea aerului expirat )
 Permite administrarea O2 în contracție de 40-60%

Dezavantaje:

 Incomodă din cauza sistemului de prindere și etanșeizare

 Accentuează anxietatea ( în special la copii )
 Poate determina leziuni la nivelul feței

Contraindicații:

 La pacienți cu arsuri la nivelul feței

c. Ochelarii pentru oxigen
 Prevederea cu 2 sonde care se introduc în ambele nări
 Se utilizează la copii și pacienți agitați
 Sunt mai bine tolerați de pacienți

13
Administarea medicamentelor

d. Corpul de O2
 Frecvent utilizat la copii
 Concentrația O2 poate depăși 50%
 O2 nu va fi umidificat ci trecut prin instalații de răcire ( poate fi montate și în interiorul
cortului )
 Copii vor fi supravegheați permanent pentru a nu dizloca cortul

Dezavantaje:

 Atmosfera de sub cort se încălzește și se supra încarcă cu vapori din cauza inspirului și expirului
pacientului.

Materiale necesare administrării:

o Sursa de O2
o Umidificator ( barbotor = recipient pentru berbotarea O 2 conține apă sterilă → după uni autori 2/3
apă, 1/3 alcool )
o Material adeziv ( leucoplast ) pentru fixarea sondei

Pregătirea pacientului:

 Psihică: informare
 Fizică: poziție semișezând

Tehnica:

o Se ansamblează echipamentul
o * + dezobstruarea căilor respiratorii
o Măsurarea lungimii sondei de la tragus până la orificiul nazal

a. Se umezește sonda cu apă sterilă și se introduce în nară apoi se fixează cu leucoplast ( pe obraz
sau pe piramida nazală ).
b. În cazul măștii → masca se va așeza acoperind nasul și gura pacientului și se va așeza cu o
curea pe circumferința nasului.
c. Ochelarii se fixează cu grijă în nări și după pavilioanele urechilor.
d. Poziția decubit dorsal
 Fixarea debitului de administrare se va face conform prescripției ( 1-2 L/min, 4-6 L/min,
16 L / min).
 Se apreciază răspunsul terapeutic prin observarea culorii tegumentelor, măsurarea
respirației și a pulsului.

!!!! Pacientul este supravegheat în timpul tehnicii inclusiv echipamentul de administrare.

Sonda se va mobiliza periodic și se va altera în următoarea zi pe cealaltă nară.

Instrumente, accidente:

 Răsturnarea recipientului pentru barbotarea O2 rezultă asfixie prin aspirarea lichidului

 Utilizarea prelungită a O2 ( în contracții și presiuni mari ) determină:
 Iritații locale
 Congestie
 Edem alveolar

14
Administarea medicamentelor

 Hemoragie intra-alveolară

Pătrunderea gazului în esofag → dispensia abdominală.

!!!! Respectarea măsurilor de precauție ( butelii, etc ), supravegherea manometrului de presiune în

timpol tehnicii.

Calea respiratorie este utilizată pentru dezinfecția și decongestionarea mucoasei căilor

respiratorii ( A ) și pentru îmbogățirea aerului inspirat pentru combaterea hipoxiei ( B ) de asemeni se mai
utilizează pentru fluidificarea sputei și a expectorației.

Pe lângă A și B se mai pot administra medicamente prin injecție intra-traheală ( de către medic ).

ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PE SUPRAFAȚA

TEGUMENTELOR ȘI MUCOASELOR

DEFINIȚIE = constă în aplicarea unor medicamente lichide sau solide ( paste, mixturi ) pe
suprafața tegumentelor și mucoaselor prin diferite tehnici de aplicare cu scop de dezinfecție locală, de
congestionat calmant și alte efecte locale inclusiv efecte generale ( aniinflamatoare ), unguente
( unguente antireumatice ).

1. Administratrea medicamentelor pe suprafața tegumentelor

Forma de prezentare a medicamentelor:

 Lichide:
 Soluții
 Mixturi
 Băi medicinale
 Comprese medicamentoase

Se aplică prin badijonare cu un tampon montat pe port tampon.

 Solide:
 Unguente
 Paste
 Săpunuri medicinale
 Creioane caustice

Pregătirea administrării:

 Materiale – pentru protecția patului:

 Mușama / aleză
 Tăviță renală
 Prosop
 Instrumentar:
 Pense port-tampon
 Spatule
 Materiale sterile:
 Comprese
 Tampon
15
Administarea medicamentelor

 Mănuși
 Medicamente – cele menționate mai sus ± pudriere cu capac perforat

Pregătirea pacientului:

 Psihică: informare ( efectul medicamentului ), explicarea tehnicii

 Fizică: poziție adecvată zonei interesate

Tehnica:

 * + alegerea materialelor și instrumentelor în funcție de forma de prezentare a medicamentelor

a. BADIJONAREA = întinderea unei soluții medicamentoase cu ajutorul unui tampon montat pe port
tampon ( tinctură de iod, violet de gențiana ).
b. COMPRESA MEDICAMENTOASĂ = îmbibarea unei soluții medicamentoase într-un strat textil
mai gros care apoi se aplică pe tegumente bolnave.

Are acțiune decongestionată, sicativă ( medicamente care absoarbe serozitatea din plagă ),
dezinfecție, antipruriginoasă, antiinflamatoare ( ex: soluția bruow ).

c. PUDRAJUL = reprezintă presărarea medicamentelor sub formă de pudră pe tegumente cu

ajutorul tamponului sau a cutiilor cu capac perforat.

Aplicarea pudrelor are ca scop combaterea pruritului absoarbe grăsimile, uscarea și răcorirea
pielii ( pudra de talc, oxid de zinc ).

Apilcarea medicamentelor în funcție de forma de prezentare:

o Unguentele și pastele se aplică cu ajutorul spatulelor, într-un strat subțire.

 Unguentele sunt preparate din substanța medicamentoasă înglobată în vaselină.
 Pastele sunt substanțe medicamentoase care conține grăsimi și pudre.
 Se aplică prin badijonări.
o Emplasture medicamentoase = substanțe medicamentoase înglobate pe o pânză care are
marginile marcate cu adeziv pentru a putea adera la piele.
o Mixturile se întind cu ajutorul tamponului montat pe port tampon sau cu mâna îmbrăcată în
mănușă ( în funcție de suprafața pielii )
 După aplicare se lasă să se usuce ( lenjeria fiind protejată cu mușama aleză ).
o Săpunurile medicinale utilizate atât pentru dezinfecție ( spălarea ) cât și pentru efectuarea
terapiei ( ex: săpun antibacterian, neutru, săpun cu gurdon )
 Este lăsat să se usuce și îndepărtat după 1-2 zile
o Creioanele caustice – substanța medicamentoasă ( nitrat de argint, sulfat de cupru ) este fixată
cu tub protector
 Au acțiune de distrugere a țesutului glandular sau acțiune de epitelizare a suprafețelor
ulcerate.
o Băile medicinale utilizate pentru efect calmant, decongestiv, dezinfecție, antipruriginos
 Pot fi parțiale sau totale
 Se pot pregăti băi cu substanțe medicamentoase, dezinfecții, infuzii din plante
 Baia ( apa + soluție ) se va pregăti la temperaturi de 37 oC
o Îngrijirea ulterioară se acoperă tegumentele badijonat, pudrat din comprese mari de tifon sau
după uscarea regiunii pecientului se vor îmbrăca cu lenjerie uscată.

Se supraveghează efectul local și eventuale reacții adverse ( prurit, reacție alergică ).

16
Administarea medicamentelor

În cazul compreselor medicamentoase: acoperire cu trat de tifon curat + fixare ( fașă, leucoplast )
și schimbare periodică în funcție de prescripție.

!!!!

 Compresele vor fi stoarse pentru a evita macerarea pielii

 Mixturile se agită înainte de aplicare
 Tampoanele se îmbibă prin turnare a soluților ( deasupra tăviței renale ) și nu prin introducerea
lor în recipientul cu soluție

De evitat:

 Păstrarea unguentului la temperaturi ridicate

 Folosirea aceluiași tampon și pentru mai multe regiuni afectate

Reorganizarea locului de muncă:

2. Administrarea medicamentelor pe suprafața mucoaselor

Pe mucoasa:

o Nazală
o Conjunctivală
o Bucală în conductul auditiv extern, vaginală ( rectală – vezi calea digestivă )

Scop:

 Dezinfecție
 Decongestionare

Forme de prezentare:

 Soluții ( aplicate prin instilație sau badijonare ), unguente ( aplicate cu baghete prin badijonare
sau aplicate direct cu mâna înăbușită ), pulberi ( prin pudrare ).

a. INSTILAȚIE = tehnica de administrare a soluției medicamentoase pe mucoasa sau pe suprafața

unui organ cavitar, nas, ureghe, ochi, vezică urinară.

Instilația nazală oculară și în conductul auditiv extern sunt executate de asistentul medical.

Materiale necesare:

o Pipete
o Tampoane
o Comprese sterile
o Materiale de protecție ( prosop )
o Soluția medicamentoasă
o Tăvița renală

Pregătirea pacientului:

 Psihică – informare și expicare + solicitare pentru colaborarea în timpul și după tehnică

17
Administarea medicamentelor

 Fizică – se alege poziția decubit dorsal sau șezând cu capul în hiperextensie pentru instilația
nezală și oculară.
 Decubit lateral pe partea sănătoasă pentru decubit auditiv extern.

Tehnica:

 Evacuarea excrețiilor din cavitate ( solicitarea pacientului să-și sufle nasul )

 Se curăță cu un tampon sau se șterg cu ajutorul unei comprese din tifon
 Se aspiră soluția în pipetă ( sau se utilizează sticla picurătoare )

Se evită cavitatea:

 Conjunctivală – se tracționează în jos pleoapa inferioară cu policele mâinii stângi

 Nazală – prin ridicarea vârfului nasului cu policele mâinii stângi
 Conductul auditiv extern – tracționând în sus și în jos

Se instilează numărul de picături recomandate de medic

Se șterge excesul de soluție cu o compresă sterilă

Îngrijirea după tehnică:

o Aplicarea unui tampon absorbant → pentru conductul auditiv extern

o Menținerea poziției 30-40 sec → penru instilația nazală ( pentru ca soluția să ajungă în faringe )

Reorganizarea locului de muncă:

 Instrumentele reutilizate se curăță, se dezinfectează → reutilizare; cele de unică folosință se

colectează conform tehnicii

!!!! De știut

 Soluția pentru instilația auriculară se încălzește în baie cu apă până la 37 oC

 După instilația nazală pacientul este ferit de curență de aer rece ( evitarea strănutului )
 Pentru mucoasa conjunctivală se vor folosi numai soluți izotome ( pacientul este rugat să-și miște
globul ocular )

De evitat:

 Aspirarea soluției în fosa nazală deoarece poate pătrunde în laringe spasme sau tuse.

b. ADMINISTRAREA UNGUENTELOR

În fundul de sac conjunctival, pe marginea pleoapelor în vestibulul nazal, în conductul auditiv

extern.

Pregătirea materialelor:

o Baghetă de sticlă acoperită cu un tampon de vată sau tampon montat pe un sticlet butonat;
comprese sterile

Pregătirea pacientului: ( la fel ca la punctul a) )

18
Administarea medicamentelor

Tehnica:

o Pentru sacul conjunctival: cu baghete de sticlă acoperită cu tampon

o Pentru fosa nazală: cu tampon montat pe stiletul butonat ( sau port tampon pentru exudatul nazal
)
o Se mai poate aplica cu ajutorul prelungirii tubului în care se găsește ( prin apăsarea tubului pe
partea plină a acestuia )

Îngrijirea după tehnică:

 Se solicită pacientului mișcarea globului ocular sau închiderea narinei cu aplicarea capului ușor
înainte și aspirarea treptată a medicamentelor

!!!! De știut:

 Depășirea limitei de vizibilitate în conductul auditiv extern

c. ADMINISTRAREA PULBERILOR
 Cu ajutorul unor tampoane fixate pe port tampon sau pe baghetă de sticlă
 Pacientul est epregătit ca pentru intilație
 După aplicare se solicită pacientului să miște globul ocular pentru a antrena pudra pe
toată suprafața lui

d. BADIJONAREA MUCOASELOR NAZALE

Pregătirea materialelor:

 Pentru protecția lenjeriei pacientului

 Trusă cu pense hemostatice, spatulă linguală, casolete cu tampon și comprese, mănuși ( toate
sterile )
 Tăviță renală
 Soluție medicamentoasă

Pregătirea pacientului:

 Psihică: informarea asupra necesități tehnici

 Fizică: poziția șezând cu capul în hiperextensie

Lenjeria se protejează cu un prosop în jurul gâtului.

Tehnica:

 * + examinarea cavității bucale cu spatula linguală

 Fața dorsală a limbi, palatul dur, vălul palatin, pirierii anteriori, mucoasa obrajilor, arcadele
dentare, fața internă a buzelor, lojile amigdaliene, pilieri posteriori, amigdalele, peretele posterior
al faringelui.

Tamponul se îmbibă cu soluție medicamentoasă și se badijonează suprafața care prezintă leziuni

sau întreaga mucoasă bucală în aceeași ordine în care s-a făcut examinarea ( în mai multe tampoane )

Reorganizarea locului de muncă:

 Strângerea deșeurilor conform tehnicii

19
Administarea medicamentelor

!!!! De reținut:

 Soluția va fi la temperatura corpului

 Tamponul se îmbibă la fel ca la a)

De evitat:

 Folosirea aceluiași tampon pentru mai multe zone ale mucoasei bucale.

e. APLICAREA TAMPOANELOR VAGINALE

 Sub forma tampoanelor vaginale ovulele vaginale, unguente + soluții

Pregătirea materialelor:

 De protecția mesei de tratament ( ginecologice )

 Mușama / aleză
 Instrumentaj steril:
 Valvule vaginale
 Pensă lungă port-tampon
 Mănuși chirurgicale
 Tamponul
 Ovulul

Pregătirea pacientei:

 Psihică: informare, explicarea necesității menținerii tamponului

 Fizică: poziție ginecologică

Tehnica:

 * + mănuși
 Introducerea ovulelor cu pensa port-tampon ( îmbibată în soluție medicamentoasă ) se introduce
tamponul până în fundul de sac posterior al vaginului ( lăsând să atârne capetele de tifon )
 Se îndepărtează valvele
 ± tampon protector ( comprese sau de uz zilnic )

Îngrijirea după tehnică:

 Transport la salon
 Poziție comodă
 Extragerea tamponului la interval stabilit de medic

Reorganizarea locului de muncă:

 Conform tehnicii se curăță se dezinfectează

 Materialele se aruncă conform culorii respective

!!!! De reținut → ovulele vaginale = preparate medicamentoase ovocide sau sferice, substanțele
medicale fiind înglobate în diverse substanțe care se topesc la temperatura vaginală.

→ înainte de administrarea ovulelor se efectuează spălătura vaginală.

→ ovulul se introduce cu mâna înmânușată ( nu cu pensa ).

20
Administarea medicamentelor

ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PE CALE PER-CUTANATĂ

Se execută prin 2 tehnici:

1. Fricționare – aplicarea substanțelor medicamentoase ( salicilat de metil, nicatelat de benzil,

înglobate în lipoizi sub formă de unguente, uleiuri sau emulsii ).
 Pe suprafața tegumentelor prin masaj cu scopul de a pătrunde substanța prin tegument
( efectul este local ).

2. Ionoforeza – adminstrarea medicamentelor ( care ionizează în soluții: iod, Mg, salcilat de Na ) cu

ajutorul curentului galbanic care favorizează pătrunderea ionilor medicamentoși în organism.

1. Fricționarea

Tehnica:

 * + mănuși ( după spălarea tegumentelor dacă pacientul nu poate singur )

 Aplicarea medicamentului pe tegument
 Masarea ușoară în sens circular 20-25 min pe o suprafață d e20-30 cm până când unguentul a
dispărut în aparență ( a pătruns prin tegument )
 Suprafața fricționată se acoperă cu comprese mari de tifon sau cu cearșaf

Îngrijirea după tehnică:

o Peste cearșaf pacientul se învelește rămânând în poziție comodă și după 15 min se poate
îmbrăca

!!!! Evitarea conductului substanței cu ochii

Pregătirea pacientului și a pacientei:

o Se efectuează la fel ca la badijonaj

2. Ionoforeza

Medicamente utilizate:

 Substanțe care ionizează în soluții ( cele de mai sus + novocacină ) sau alcaloizi (histamină,
stricmină, cocaină etc )

Pregătirea materialelor:

 Aparat pentru ionoforeză ( galbanizare )

 Generator de curent continuu cu electrozi curați
 Substanță medicamentoasă

Pregătirea pacientului:

 Psihică: informare, explicare și colaborare

 Fizică:
 Sigurarea poziției după dezbrăcarea regiunii interesate ( de regulă poziție șezând)
 Tehnica se execută în secția de fizico-terapie

21
Administarea medicamentelor

Tehnica:

 * ( la fel ca la pct 1 )
 Electrodul se acoperă cu compresă medicamentoasă îmbibată în soluție
 Se aplică pe zon ainteresată
 Al 2-lea electrod i se oferă pacientului în mână pentru închiderea circuitului
 Intensitatea curentului este 20-100 milia în funcție de suprafața interesată ( 10-15 miliamperi /
100 cm2 )
 Se supraveghează pacientul 10-30-60 minute
 Se îndepărtează electrozi

Îngrijirea după tehnică:

 Îmbăcarea pacientului
 Transport la salon
 Poziție comodă
 Supravegherea stării generale

ADMINISTRAREA PARENTERALĂ

Constă în administrarea medicamentelor pe cale injectabilă ( ocolind tubul digestiv ).

Calea injectabilă constă în înțeparea ( puncționarea ) tegumentelor cu ajutorul unui ac (adecvat

căii de administrare ) și a unei seringi în care a fost aspirată substanța medicamentoasă.

Avantaje:

 Dozare precisă
 Efect rapid ( I.V., I.M., I.D. )
 Posibilitatea de administrare la pcienți inconștienți cu vărsături sau HDS

Scop:

o Explorator – testarea sensibilității organismului la diferite substanțe

o Terapeutic – administrarea substanțelor medicamentoase

Loc de elecție - țesuturile ( zonele ) în care se introduc medcamentele

Ex:

 I.D. – intra dermic

 S.C. – sub cutanat
 I.M. – intra muscular
 I.V. – intra venos
 I.A. – intra arteriar
 I.C. – intra cardiac ( în intervenții de urgență )

Intra osoasă – calea de administrare ( tipul de injecție ) este recomandată de medic în funcție de
scopul injecției, rapiditate, efect urmărit și compatibilitatea țesuturilor cu substanță injectabilă.

PREGĂTIREA INJECȚIEI:

22
Administarea medicamentelor

Pregătirea materialelor:

 Seringi sterile ( capacitate în funcție de cantitatea de soluție administrată )

 Pentru injecția I.D. se utilizează seringi speciale pentru insulino terapie sau seringi de 1-2
ml3 cu diviziuni ( o diviziune corespunde cu 4 unități de insulină )
 Pentru I.V. seringa cu amboul situat excentric
 Acele se găsesc împreună cu seringa în același ambalaj sau separate
 Ace cu diametre mai mare → aspirarea → dizolvarea soluției
 Medicamente prescrise ( sub formă de soluție ) în flacoane sau flacoane sau în seringă gata
preumplută
 Sau sub formă de pudre sau produse liofilizate în fiole sau flacoane cu dop de cauciuc
însoțit sau nu de solvent
 Tampoane sterile din vată sau tifon, soluție dezinfectantă ( alcool 70 o ), ± pile pentru fiole,
spirtieră, tăviță renală, garou, perniță, mușama/aleză ( pentru injecții I.V. )

Pregătirea pacientului:

 Psihică: informare, explicarea necesității, obținerea acordului

 Fizică: poziție confortabilă în funcție de tipul de injecție

Încărcarea seringii:

 *
 Verificarea seringii acelor, fiolelor, flacoanelor
 Îndepărtarea ambalajului, adaptarea acului la seringă

a. Aspirarea în seringă
 Dezinfectarea gâtului fiolei prin flambare ( spirtieră ) sau prin ștergerea cu un tampon îmbibat
în alcool ( la fel și pila )
 Se deschide fiola, se flambează gura fiolei, se introduce acul atașat la seringă în fiolă și se
aspiră având grijă ca bijoul acului să fie în permanență în soluție ( fiola se rodocă progresiv
pentru a favoriza aspirarea )
 Se îndepărtează aerul din seringă până la apariția primei picături de soluție prin ac, se
schimbă acul

b. Dizolvarea pulberilor
 Se aspiră solventul în seringă
 Se îndepărtează căpăcelul metalic al flaconului, se dezinfectează dopul de cauciuc
 Se pătrunde cu acul prin dop în flacon dizolvând pulberea
 Se scoate acul din flacon, se agită până la dizolvare
 Se aspiră soluția din flacon astfel:
 Seringa se încarcă cu o cantitate de aer egală cu cantitatea de soluție ce urmează a fi
aspirată
 Se introduce acul prin dop trecând cu bizoul de nivelul dopului și se introduce aerul
 Se retrage pistonul, soluția intrând în seringă în urma presiunii din flacon
 Se schimbă acul

!!!! De reținut:

 Nu se folosesc fiole sau flacoane neetichetate sau cu inscripție ștearsă.

 Nu se folosesc fiolele în care au căzut cioburi în interior.

23
Administarea medicamentelor

!!!!

 Fiolele deschise se administrează imediat.

 Substanțele precipitate se vor agita înainte se aspirare în seringă ( moldalmin, efitard ).
 Substanțele uleioase se vor încălzi ușor ( în pumn sau în apă caldă ) pentru a putea fi aspirate
mai ușor.

De evitat:

o Alterarea conținutului fiolei în timpul flambării.

INJECȚIA INTRA-DERMICĂ

Loc de elecție:

 Fața anterioră a antebrațului

 Fața externă a brațului și a coapsei

Poziția pacientului – decubit dorsal cu antebrațul în extensie ( semi șezând sau șezând).

Tehnica:

 * și dezinfectarea locului de elecție

 Întinde și imobilizează tegumentele antebrațului cu policele și indexul mâinii stângi
 Seringa se introduce în ac cu bizoul îndeptat în grosimea dermului
 Se injectează lent soluția, observând apariția unei papule cu spectul unei ‟coji de portocele‟
 Se retrage brusc acul, nu se tamponează locul injecției

Reorganizarea locului de muncă

Îngrijirea după tehnică:

o Pacientul este informat să nu se spele pe locul de elecție și să nu comprime

Incidente:

 Revărsarea soluției pe suprafața pielii din cauza pătrunderii incomplete a bijoului acului
 Lipsa aspectului caracteristic al papulei din cauza pătrunderii soluției sub derm ( în hipo-derm )
 Lipotimie ( leșină ) sau stare de șoc din cauza substanței injectate
 Necroza țesutului în jurul injecției

!!!! De reținut

 În cazul testărilor ( la anestezie, antibiotice ) se citește reacția la intervalul stabilit: 48 și 72 h la

IDR la tuberculină ( nu se dezinfectează cu alcool sau se lasă să se evapore alcoolul de pe
tegument ); 15 minute la anestezie sau 10-15 minute la diluție cu antibiotic
 Injecția I.D. se poate efectua și în scop anestezic ( terapeutic ) în orice zonă a corpului
 Se vor pregăti: adrenalină, efedrină, HHC când se fac testări la diverși alergeni

De evitat:

24
Administarea medicamentelor

 Utilizarea alcoolului la IDR la tuberculină

INJECȚIA SUBCUTANATĂ

Loc de elecție:

 Fața externă a antebrațului

 Fața supero externă a coapsei
 Regiunea supra și subspinoasă a omoplatului
 Regiunea deltoidiană
 Regiunea subclaviculară
 Flancurile peretelui abdominal

Tehnica:

 * dezinfectarea locului
 Poziția de regulă șezând pentru fața externă a brațului sau regiunea deltoidiană cu brațul sprijinit
pe șold
 Seringa se prinde ca pe un creion și cu cealaltă mână se face un pliu cutanat de elcție, se
pătrunde cu acul la baza pliului longitudinal 1-2 cm, se aspiră ( retrăgând pistonu ) pentru a
verifica eventuala pătrundere într-un vas de sânge ( caz în care se schimbă locul de elecție )
 Se injectează lent soluția și se retrage brusc acul
 Se dezinfectează locul injectat masând ușor pentru a favoriza absorbția medicamentului.

Incidente accidente:

1. Durerea ( cauzată de lezarea unei terminațiuni nervoase )

2. Ruperea acului
3. Hematom prin lezarea unui vas mai mare

Intervenții:

1. Se retrage puțin acul

2. Se extrage fragmentul de ac
3. Se previne prin verificarea poziției acului în tegument prin aspirare

!!!! De reținut:

 Alterarea locului de elecție pentru a favoriza absorbția substanței administrate și a preveni

apariția nodulilor subcutanați = LIPODISTROFIE

De evitat:

 Injectarea în regiuni infectate ( afecțiuni dermatologice )

INJECȚIA INTRA-MUSCULARĂ

Loc de elecție:

25
Administarea medicamentelor

 Cadran supero-extern-fesier
 Fața externă a coapsei în treimea mijlocie
 Fața externă a brațului în mușchiul deltoid

Pregătirea materialelor:

 Sterile, seringi ( 20 ml ), ace ( inclusiv pentru dizolvant ), tampon, alcool

 Tăvița renală
 Medicamentul de adminstrare

Pregătirea pacientului:

 Psihică: se informează și se solicită acordul și colaborarea

 Fizică: decubit ventral sau decubit lateral sau șezând la pacienții dispneici
 Unii autori recomandă și poziția atostatism pentru pacienții dispneici
 Se dezbracă regiunea

!!!! Pacientul este informat și i se solicită să-și relaxeze musculatura

Etape:

 *
 Dezinfectarea locului de elecție
 Se întind tegumentele între police și index ( având grijă să nu desteriliza zona ) și cu cealaltă
mână se înțeapă perpendicular tegumentul cu acul montat la seringă ( rapid și sigur )
 Se aspiră și se injectează lent ( sau rapid → Moldalmin efitard ), se extrage rapid acul și se
masează zona 5 minute ( se solicită pancientului să maseze locul de elecție )

Îngrijirea după tehnică:

 Poziție comodă si repaus 10-15 minute

Reorganizarea locului de muncă:

Incidente accidente:

 Durere vie prin atingerea nervului sciatic sau a unei ramuri a acestuia

Intervenții – retragerea acului și ef. injecției în altă zonă

 Paralizie prin lezarea nervului sciatic

Intervenții – se evită prin respectarea locului de elecție

 Hematom prin lezarea unui vas

Intervenții – evitarea zonei puternic vascularizate; aplicare de comprese și unguente cu heparină

 Ruperea acului

Intervenții – extragerea manuală sau chirurgicală

 Supurația aseptică

Intervenții – se previne prin folosirea unor ace suficient de lungi pentru a pătrunde în mușchi

26
Administarea medicamentelor

 Embolie ( uleioasă )
 Prin injectarea accidentală într-un vas a soluției uleioase

Intervenții – se previne prin verificarea poziției acului

!!!!!!!!!!

 Injecția se poate executa cu acul detașat la seringă, doar în cazul administrări soluției colorate
( roșii ) cum ar fi fierul polimaltozat.
 Poziția acului se controlează prin detașarea seringii de la ac în cazul soluției colorate.
 Infiltrațiile dureroase ale mușchilor se previn prin alterarea locului de elecție.

INJECȚIA INTRA-VENOASĂ

Loc de elecție:

 Plica cotului ( recapitulare puncția venoasă )

Pregătirea materialelor:

 ( + tratament de administrare )

Tehnica:

 *
 Se respectă etapele puncției venoase până la aspirarea sângelui în seringă apoi se introduc lent
medicamentele
 Acul se introduce I.V. cu bizoul în sus
 Se verifică periodic dacă acul este în venă
 Se retrage acul rapid și se compresează locul cu un tampon cu un alcool ( 5-10 minute )

Îngrijirea după tehnică:

 Se supraveghează starea generală ( eventualele reacții adverse )

Reorganizarea locului de muncă:

 Conform tehnicii

Incidente accidente:

1. Injectarea soluției în țesut perivenos = injectarea para-venoasă ( apare durerea locală și

tumefiere ) → se încearcă orientarea acului în lumenul venei sau se schimbă locul de elecție.
2. Flebalgie cauzată de injectarea rapidă sau de subsatnțe iritante ( Miofilin ) → injectarea lentă.
3. Valuri de căldură, senzație de uscăciune în faringe ( tot la preparatele din Ca apare ) → injectare
lentă.
4. Hematom prin peforarea venei → se întrerupe injectarea și se schimbă locul de elecție.
5. Amețeli, lipotimie, colax → se întrerupe injectarea și se anunță medicul.

!!!! De reținut:

 Supravegherea pacientului în timpul administrări ( facies, respirație ).

27
Administarea medicamentelor

 Nu se vor repeta injecțiile în aceeați venă la intervale scurte; în caz de necesitate ( o venă
accesibilă și mai multe injecții ) puncțiile se vor face întotdeauna mai central decât cea
anterioară.
 În cazul injectării para venoase cu soluție hipertone ( Ca, Miofilin ) se va evita necrozarea
țesuturilor

De evitat:

 Pătrunderea în venă după formarea hematomului deoarece acesta prin volumul său deplasează
traiectul obișnuit al venei.

Temă – un tabel în care să fie evidențiate următoarele

Scop, sol. adm.

Loc de elecție, incidente accidente

Resorbția:

o I.D. → foarte lentă

o S.C. → începe la 5-10 minute de la administrare; durează în funcție de cantitatea administrată
o I.M. → începe imediat după administrare; se termină în 3-5 minute; mai lentă pentru soluții
uleioase
o I.V. → instantanee

28
Administarea medicamentelor

NORME DE ASEPSIE ȘI ANTISEPSIE ÎN ADMINISTRAREA

MEDICAMENTELOR

a. Dezinsecție:
 Mijloace fizice
 Mijloace chimice
 Mijloace biologice

b. Deparazitare
 Mijloace mecanice
 Mijloace chimice

c. Deratizarea
 Măsuri profilactice
 Măsuri de combatere

d. Dezinsecție:
 Prepararea soluției dezinfectante
 Curățarea
 Dezinsecția

e. Sterilizarea
 Căldură uscată
 Căldură umedă

Controlul sterilizării:

o Fizice
o Chimice
o Bacteriologice

Asepsie ( metodă profilactică ) se realizează prin mijloace fizice ( spălare, căldură uscată sau
umedă, radiații și unde sonice ).

Chimice ( dezinfectante antiseptice ).

 Antisepticele concretizează antisepsia ( metodă curativă ); antisepsia nu se poate realiza

fără asepsie.

INCOMPATIBILITĂȚI MEDICAMENTOASE

Întotdeauna înainte de administrare se verifică medicamentul, pacientul, etc. inclusiv posibilitatea

de asociere a medicamentelor prescrise:

 Există situații în care un medicament inactivează alt medicament și nu se asociază ( în

cazul administrări parenterale se aspiră în seringi separate → locul de elecție diferită ).

!!!! Nu se amestecă:

29
Administarea medicamentelor

 Ampicilina sodică ( cu vitamine sau alte medicamente care precipită )

 Diazepam ( cu vitamine sau alte medicamente care precipită )
 Sângele ( cu nici un medicament )

!!!! Nu se amestecă în flacoane ( aceeași seringă ): dezlanozin, digoxină, vitamina K3.

!!!! Nu se administrează împreună:

 Anikcină cu alt antibiotic

 Adrenostazin cu vitamina C
 Bicarbonat de sodiu cu Ca clorat sau gluconat
 Papaverină cu aminofilin
 Penicilină cu clorpromazin sau heparină sau tetraciclină
 Ampicilină cu vitamine ( pag. 97 ).

Particularități:

 Acetil cisteina necesită pentru administrarea nebulizatoare de sticlă ( atenție la asepsie )

 Cimetidină se administrează în bolus 20 ml ser ( I.V. lent )
 Dopamină se diluează cu ser sau glucoză 5%

EVOLUȚIA PACIENTULUI DUPĂ ADMINISTRAREA

MEDICAMENTELOR

1. Efecte terapeutice observabile:

o Facies ( palid, hiperemic, pământiu, suferind )
o Puls ( tahi sau bradi cardie )
o Respirație ( dispnee, bradipnee, temperatură )
o Locuri de elecție ( edemațiat, hiperemie, ± hematom, indurat )
o Comportament ( comunicare, agitație, neliniște )
o Modificări ale problemelor biologice

!!!! Antibioterapia necesită testarea I.D. ( evitarea apariției reacției anafilactice ); asepsie riguroasă.

o Hormoni
 Glucocorticoizi: la sfărșitul terapiei se administrează ACTH; regim desodat.
 Hipofizari ( pag. 104 ) se administrează în doze crescătoare; pot produce anxietate,
insomnie, euforie, epigastralgii, hiper TA, creștere în greutate, necesită regim
desodat, hipoglucidic, hiperproteic suplimentat cu Ca și fosfor.
o Anticoagulante: !!!! atenție la hemoragii ( pag. 112 )
o Citostatice: !!!! produce grețuri și vărsături
o Hormoni sexuali produc edem, creștere în greutate, tulburări menstruale, hirsutism,
tumefierea sânilor.
o Hormoni pancreatici: insulina necesită dietă hipoglucidică provoacă hipodostrofii, edeme,
creștere în greutate și altele
2. Reacții adverse ( pag. 75 )

Particularități:

30
Administarea medicamentelor

a. Administrarea medicamentelor și chimioterapicelor

ANTIBIOTICELE = substanțe folosite pentru tratamentul antiinfecțios în scopul vindecării unor

boli bacteriene.

o Sunt provenite din metabolismul celulelor vii ( mucegaiuri, bacterii ) sau obținute prin sinteză

CHIMIOTERAPICE = substanțe ce acționează asupra germenilor patogeni dintr-un organism

infectat fără a fi toxice pentru organismul gazdă.

o Antibioticele și chimioterapicele au efect bacteriostatic ( stopează multiplicarea germenilor:

tetracic, cloranfenicol, sulfamide ), efect bactericid ( distruge germenii: Penicilina, Cefalosporine,
Ripanpicină ), există antibiotice și chimioterapice cu efect antimicotic ( griseofulvina ).

Forme de prezentare:

 Tablete comprimate, drajeuri

 Capsule operculate
 Pulberi în flacoane ( suspensii pentru administrarea orală sau dizolvate pentru administrarea
parenterală )
 Fiole
 Unguente

Căi de administrare:

1. Orală ( contraindicată în vărsături )

2. Rectală ( utilizată foarte rar din cauza reabsorbției reduse )
3. Parenterală cea mai utilizată ( I.M., I.V )
 Subcutanată: nu se utilizează deoarece substanța se reabsoarbe neregulat în țesutul
subcutanat
 Intra rahidiană: în cazuri grave ( meningite )
4. Pulmonară se folosește rar ( aerosol la copii )
5. Tegumentară trebuie evitată din cauza sensibilizării

Avantaje, dezavantaje: ( pag. 99 )

 Norme de utilizare a antibioticelor ( pag. 100 )

Rolul asistentului medical în administrarea antibioticelor:

 Recoltează produse biologice, patologice ( identifică germeni și antibiograma )

 Respectă regulile de administrare
 Previne reacții alergice anamneză corectă și la nevoie testarea I.V. ( diluții de 100-1000 gr/ml sau
0,001 gr/ml )

b. Administrarea hormonilor
1. Cortizonul ( pag. 101 ) indicat în asm bronșic, șoc anafilactic edem glotic.

Formă de prezentare:

o Predinson
o Prednisolon
o Superprednol

31
Administarea medicamentelor

 Soluții în fiole sau flacoane: Hidrocortizol acetat, Supercortizol, Hemisuccinat de Himocortizon.

 Flacoane presurizate ( Beclome )
 Unguente: Pivalat de Fluo Metazonă

Mod de administrare: (pag. 102 )

2. Hormoni mineralo corticoizi: Dezoxicorticosteronul sau Aldosteronul (pag. 102 )

Rolul asistentului medical:

o Informare asupra regimului desodat

o Supravegherea alimentației provenite de la aparținători
o Cunoașterea faptului că o cură se încheie cu administrarea de ACTH
3. Hormoni hipofizari

32