Colonialismul este o formă de dominare care o exercita un stat mai puternic asupra altor

state mai slabe. Din toată multitudinea de definiții a termenului, esența sa de fapt se ascunde în
aspirația ființei umane spre putere și influență, generată de natura sa războinică și neastâmpărată,
calități reprezentative exclusiv pentru om, deoarece animalele chiar dacă sunt crude unele cu
altele, doar din cauza necesităților naturale, foamei sau fricii, ci doar patimile omului generează
atrocități.

Fară a intra în prea multe polemici marxiste, se poate de spus că colonialismul

mulțumește pentru existența sa la două procese istorice: marile descoperiri geografice și
industrializarea. Primul proces a dus la apariția noilor teritorii și la dorința de a le acăpara și
exploata, iar acesta se realizează cel mai bine prin stabilirea unor colonii. Al doilea proces a dus
la apariția uzinelor și la dezolvarea intensiva a industriei, ceea ce a creat cerere de materie primă
și brațe de muncă sau altfel zis - sclavi. Ambele procese implică exploatarea unor teritorii și a
populației acestora pentru obținerea beneficilor materiale. Deși sensul fenomenului de colonizare
nu este unul modern și nici medieval, unii cercetători îl definesc in mod special ca un proces de
extindere a dominației economice și politice Europene asupra întregii lumi, de la începutul
secolului al XIX-lea. Cu siguranță că pe lângă cauze materiale/economice, există și cauze sociale
ale dezvoltării colonialismului. Unii cercetători identifică că unele din cauze mai minore este
faptul că însăși populațiile imperiilor coloniale erau exploatate în lucru la noile întreprinderi, de
aceea a fost nevoie redirecționarea atenției acestora pentru evitarea unor războaie civile (o
practică trecută deja în Anglia), fie că e vorba de ușurarea condiții lor prin munca sclavilor, fie că
de revalorificarea ideilor in masă despre importanța propriei națiuni.

Unul din cele mai elocvente exemple de imperiu colonial este Imperiul Britanic, care spre
începutul secolului XIX deja avea cele mai multe posesiuni coloniale din lume, printre care se
numără India, Australia, Canada Argentina, unele regiuni ale Africii centrale și de Sud etc. Fara
a analiza succesul sau insuccesul Imperiului colonial englez, se poate de spus că în lupta globala
pentru acapararea teritoriilor acesta s-a desucrac de minune.

Diferența dintre imperialism și colonialism este foarte mare, deși sunt definite asemănător
și au unele trăsături substanțiale comune, precum faptul că ambele fenomene sunt exercitate de
către un imperiu pentru a controla și exploata unele teritorii. Imperialismul este studiat pentru
prima dată de către economistul englez D. Hobson, care îl identifică ca o nouă dezvoltare a
capitalismului, iar apoi acest fenomen este preluat și dezvoltat de urmăritorii gândirii marxiste.
Deși se cere de a dezvolta ideea data, esența acesteia depășește mult micro-analiza data, dar, în
cele ce urmează voi incerca sa explic relația pe care eu am înțeles-o dintre imperialism și
colonialism.

Colonialismul este un fenomen anterior imperialismului și deși se intersectează în esență,

nu are unele particularități distincte ale imperialismului. Însăși definiția de capitalism vine de la
cuvântul latin "colonia" - un spațiu pentru agricultură, iar fenomenul dat se poate de urmărit încă
din antichitate, cum ar fi în colonizarea grecă sau feniciană sau multe altele. Imeprialismul, la
rândul său, deși vine de la cuvântul "imperiu", nu este caracteristic ca fenomen oricărui imperiu
și oricărei epoci istorice. Deci, imperialismul presupune controlul total al anumitor teritorii și
monopolizarea economica ale tuturor formelor de dezvoltare ale acestora, prin diferite forme, fie
militar, fie prin deplomatie ai politica camuflată. Deci, imperiul romano-german de exemplu, nu
are de treabă cu fenomenul imeprialismului, daca să judecăm după teoriticienii conceptului.
 Evoluția de la colonialism la imperilism poate fi identificată în Anglia, care din 1849-
1860 avea la conducerea sa o burghezie care nega colonialismul si concurența, iar economia avea
o dezvoltare libera, la nivel de concurenței, iar după 1860 în Anglia se incepe a afirma ideile de
monopolizare a economiei și de acăparare a coloniilor, idei promovare de noii oameni politici ai
Angliei, precum ar fi imperilistul Cecil Rhodes.

O altă particularitate a imperialismul este stabilirea asociatiilor, și a tuturor felurilor de

organizații ce au drept scop să monopolizeze unele ramuri ale economiei. Astfel se disting
familie care controlau anumite domenii economice, precum ar fi familia Rothschild, care către
sfârșitul secolului al XIX-lea controla unele dintre cele mai importante bănci Europene.

Pentru a remarca o altă trăsătură distincă, este necesar de a scoate în evidență faptul că
procesul de colonizare a mai avut loc multe ori în istorie și împărțirea lumii la fel mereu a fost o
preocupare a marelor puteri, unica diferență este că în cadrul imperialismului împărțirea lumii a
devenit un sistem global de răspândirea a influenței și dominației, pe care îl urmăreau toate
marele imperii ai timpului, și care s-a consolidate ca rezultat al marelor descoperiri geografice.
Precum afirma politologul francez Eduard Grio, în lucrearea sa „Problemele politice și sociale de
la sfârșitul secolului XIX” că toți se fugăreau după teritoriu pentru că înțelegeau că națiunile care
nu o sa reușească să se stabilească în acest sistem vor fi exploatate și nu vor avea niciodată
posibilitatea de a obține bucățica sa, doarece totul deja va fi împărțit.

Pe lângă aceasta, imperialismul presupune și utilizarea noilor metode de control și

dominare ale altor teritorii, nu dar prin exploatarea economică ale acestora. Idei expuse de
economistul german Schulze-Gaevernitz, care în lucrarea sa „Imperialismul britanic”, identifică
unele căi noi de control. De exemplu, Argentina, care se identifică ca o semi-colonie a Angliei,
era exploatată politic și economic prin coruperea conducerii și ale viclenii politice. Un alt
exemplu este Portugalia, care, deși nu a fost niciodată o colonie engleză, Anglia a exploatat-o
indirect prin controlul căilor comerciale, a porturilor etc.

Consecințele colonialismului și a imperialismului sunt imediate și de lungp durată. Mai

întâi de toate trebuie de menționat că aceste fenomene au dus la suprimarea drepturilor umane și
exploatarea populației indiene, americane sau africane, circa 9mln de oameni. Pe de o parte,
fenomenele date au fus la franarea economiei coloniilor, pe de altă parte au dus la dezvotlarea
acestora, inovațiile tehnice și informaționale care au fost aduse coloniilor, precum este India,
care a avut foarte multe beneficii de la colonizarea britanică, pe lângă exploatarea resurselor sale.
Acsta din urmă ne duce la altă consefință, care este dependența economică coloniilor de
metropole. Colonialismul a dus la dezvoltarea sistemului mondial de relații comerciale, la
definitivarea căilor comerciale. S-a produs și raspandirea largă a maladiilor între popoarele
africane/americane și europene (sifilisul, holera etc). Pe de altă parte, imperialismul a dus la
stabilirea monopolului global pe economie și comerț, deci la globalizare. Printre consecințele de
lungă durată se poate de menționat mișcările de eliberare națională urmate după destrămarea
imperiilor și revindecara drepturilor umane fundamentale, precum libertate, dar și câștigarea
unor drepturi noi, de scurtare a zilei de muncă etc, ca rezultat al creării sindicatelor muncitorești.
Totodată, ca rezultat al rivalității dintre marile puteri și a dorinței de a repartaja lumea, a izbucnit
Primul Război Mondial. O altă consecință, nu mai puțin importantă este dezvoltarea ideilor
supremației rasiale, care ulterior au dus la genocide și discriminări.