PROFESOR ÎNVĂŢĂMÂNT PREŞCOLAR: LABĂ MIHAELA

GRĂDINIŢA CU PROGRAM NORMAL SĂSENII NOI,

COMUNA VERNEŞTI, JUDEŢUL BUZĂU

Cartea, prietena oricărui copil !

“Carte frumoasă, cinste cui te-a scris

Încet gândită , gingaş cumpănită;
Eşti ca o floare, anume înflorită mâinilor mele,
Care te-au deschis.”
(T. Arghezi)

Cartea, înlocuită în zilele noastre de calculator, televizor şi diverse jocuri

electronice?
Cartea ajută pe oricine să înţeleagă frumuseţea vieţii, este izvor de informaţii,
cunoaştere şi înţelepciune, este un prieten apropiat sufletului, cartea informează şi
formează. Cu ajutorul cărţii visezi cu ochii deschişi, rândurile cărţii capătă aripi şi parcă
se derulează un film în faţa ochilor.
Cartea trebuie atinsă cu ochii şi cu mintea, să simţi povestea şi aceasta din urmă
să prindă suflet şi să fie prietena cea mai bună.
Cartea, este un izvor de fantezie, emoţie, îl face pe copil să simtă că este personaj
din carte, că participă la acţiune. Apropierea copilului de carte trebuie să fie cât mai
timpurie, pentru a avea efecte pozitive şi durabile în dezvoltarea limbajului, comunicării,
în socializare, în educarea acestuia pe toate planurile.
Cartea este foarte importantă în viaţa copilului. Ea este o comoară fără preţ, este
îndrumătorul care face copilul să se bucure, să râdă şi să plângă. O carte îl trimite la alte
cărţi şi toate împreună formează bază puternică şi de durată a culturii unui copil. Cartea,
nu doar dezvoltă vocabularul, ci ea ne face să fim mai buni , ne ajută să trecem mai uşor
peste greutăţile vieţii , ne întăreşte.
 Cartea este un mod de comunicare şi reprezintă o ordonare a cuvintelor la formele
lor cele mai expresive. Ajută copii să se exprime mult mai uşor, mult mai frumos, mai
corect.
Din momentul în care copilul începe să se intereseze de lumea din jurul lui puteţi
să începeţi să îi spuneţi poveşti scurte. Primul contact cu cartea şi, implicit, cu lectura, se
poate realiza încă din primele luni de viaţă. Copilul va fi atras de intonaţia din vocea
voastră, apoi va simţi dorinţa de a întinde mânuţele pentru a apuca obiectul care îi
stârneşte atenţia. Din acest moment îi puteţi arăta cărţile cu pagini groase de carton, din
pânza, chiar din plastic, viu ilustrate, pentru un prim contact vizual şi tactil.
Primele poveşti pe care i le citiţi copilului trebuie să fie scurte. Ele sunt de cele
mai multe ori despre animale sau lumea fantastică, cu prinţi şi prinţese. Momentul ideal
pentru a citi poveşti copiilor mici este înainte de somnul de după-amiază sau seara la
culcare.
S-a constatat că un copil care are încă de mic o carte de poveşti în mână va fi
curios să cunoască conţinutul acelei cărţi, să îi vadă imaginile iar apoi, pe măsură ce
creşte, să citească poveştile şi să evadeze în lumea lor. Anumite asociaţii recomandă
părinţilor să le ofere spre audiţie copiilor în fiecare săptămână povestioare spuse chiar de
povestitori. Aceştia sunt oameni motivaţi şi pasionaţi de ceea ce fac, astfel încât aceste
iniţiative îi permit copilului să descopere o altă faţă a lecturii şi le stârnesc interesul faţă
de cărţi.
De asemenea, la grădiniţă, educatoarea le stârneşte curiozitatea copiilor în ceea
ce priveşte cărţile, poveştile şi lectura. Povestirea este una dintre cele mai îndrăgite
activităţi dirijate din grădiniţă care satisface nevoia de cunoaştere şi de afectivitate a
copiilor, le stimulează imaginaţia şi le creează cadru optim de comunicare.
Povestirile educatoarei contribuie totodată la familiarizarea copiilor cu structura
limbii, cu bogăţia şi expresivitatea ei; îşi însuşesc cuvinte şi expresii noi, plastice,
construcţii ritmate şi rimate, zicale, proverbe şi structuri gramaticale corecte.
Poveştile şi basmele povestite copiilor au valoare formativ-educativă,
contribuind la formarea unor trăsături etice şi morale. Copiii îşi aleg modele de
comportament şi de viaţă, cunosc întruchipările binelui şi ale răului şi odată ajuns în clasa
întâi, copilul învaţă foarte repede să citească. De regulă la câteva luni după ce a început
şcoala, poate chiar să citească singur, iar acesta este momentul în care părinţii trebuie să
îi transmită importanţa lecturii. Este bine să continuaţi momentele de lectură aşa cum le
făceaţi înainte ca el să înveţe să citească; puteţi să îi citiţi chiar şi poveşti pe care i le-aţi
mai citit şi altă dată. Profitaţi de faptul că a învăţat să citească şi oferiţi-i cărţi cu teme
care îi plac în mod deosebit: animale, cărţi de tipul întrebare-răspuns, iar în felul acesta îi
veţi stimula şi mai mult interesul.
Este foarte important pentru copil să îşi poată ţine cărţile în camera lui, pe un raft
simplu sau într-o bibliotecă pentru a le avea în orice clipă la dispoziţie, putând fi astfel
mândru de colecţia lui.
Nu uitaţi să mergeţi la biblioteca din oraşul vostru pentru a-i permite astfel
copilului să îşi aleagă singur cărţile în funcţie de ceea ce ii place. Asta îi va permite să
citească gratuit tot ceea ce doreşte şi să îşi lărgească astfel cunoştinţele. Mai mult decât
atât, să împrumute cărţi de la bibliotecă, îl va învăţa ce înseamnă să fii responsabil şi să ai
grijă de un lucru care nu îţi aparţine.
Copilului meu nu îi place să citească, ce să fac? De cele mai multe ori un copil
căruia nu îi place să citească este un copil care nu a descoperit încă nici o atracţie în
lectură, iar asta în detrimentul jocurilor pe consolă sau a televizorului. Lectura nu trebuie
să fie impusă pentru că în acest caz eşecul este asigurat, ci mai degrabă tratată ca un
hobby împărtăşit. Puteţi să vă duceţi copilul la bibliotecă şi să îi propuneţi să îşi aleagă el
singur una sau mai multe cărţi care îl atrag. Nu ezitaţi să cereţi sfatul bibliotecarei care vă
poate îndruma. Odată alegerea făcută, propuneţi-i copilului să descoperiţi conţinutul cărţii
împreună. Pentru asta instalaţi-vă confortabil pe canapea sau pe pat în camera lui, sau
afară la umbra unui copac.
În funcţie de vârsta copilului puteţi răsfoi cartea şi să comentaţi împreună
imaginile sau să citiţi câte un paragraf la fiecare răsfoire. După ce aţi terminat de parcurs
cartea încercaţi să comentaţi conţinutul acesteia, întrebaţi-l care au fost pasajele lui
preferate, ilustraţiile care i-au plăcut cel mai mult sau ce personaje i-au plăcut ori nu.
Aceste discuţii îl ajută pe copil să îşi dezvolte simţul de observaţie, imaginaţia şi simţul
critic. Dacă are un personaj preferat în mod deosebit, va trebui probabil să căutaţi în
magazine reviste cu desene şi scene cu acesta.
 O modalitate bună de a-l face să îndrăgească lectura este aceea de a-i oferi cărţi
care îi permit să evadeze în lumea poveştilor. Dincolo de toate, părinţii trebuie să fie în
permanenţă un bun exemplu pentru copilul lor. Nu ezitaţi aşadar să citiţi câte o carte bună
din când în când... un obicei foarte bun de relaxare pe care noi, părinţii, avem tendinţa din
ce în ce mai mult să îl neglijăm.

REZUMAT
Acest referat urmăreşte sublinierea importanţei cărţilor în viaţa copiilor, începând
cu primele luni de viaţă şi până intră la clasa I, atunci când deja citesc singuri.
De asemenea, sunt punctate sfaturi pentru părinţi, pentru ca aceştia să înveţe să le capteze
atenţia, prin intonaţia vocii, apoi să le stimuleze imaginaţia şi să-i transpună într-o lume
mirifică, de basm, astfel încât să-i determine pe copii să renunţe la televizor, calculator
sau alte jocuri în favoarea ascultării unei poveşti sau citirii unei cărţi.