Sunteți pe pagina 1din 4

Parghii

Deşi pârghiile şi alte mecanisme simple erau cunoscute de mai mult timp,
Arhimede a fost primul care a stabilit legile matematice de mişcare a pârghiilor.
În legătură cu aceste realizări ale lui Arhimede, au apărut o serie de legende.
Potrivit uneia dintre ele, Arhimede a utilizat un sistem de pârghii pentru a
trage un vas încărcat la ţărm, vrând să demonstreze astfel ideea exprimată într-o
afirmaţie ce i se atribuie: "Dați-mi un punct de sprijin și voi urni Pământul".

DEFINIŢIE:
O pârghie este o bară rigidă care se poate roti în jurul unui punct fix, numit
punct de sprijin.
Parghii şi parghii osoase
In fizică, pârghia este o bară rigidă, care se poate roti în jurul unui punct de
sprijin şi asupra căreia acţionează două forţe: forţa care trebuie învinsă numită
forţă rezistentă (R) şi forţa cu ajutorul căreia este învinsă forţa rezistentă,
numită forţă activă (F).
Pârghiile osoase, biologice sunt formate de două oase vecine, articulate
mobil (cuplu cinematic) şi legate printr-un muşchi, intr-o pirghie osoasă:
- punctul de sprijin (S) reprezintă axa biomecanica a mişcării sau punctul de
sprijin pe sol;
- forţa de rezistenţă (R) reprezintă greutatea corpului sau a segmentului care se
deplasează şi la care se poate adăuga greutatea sarcinii de mobilizat;
- forţa activă (F) este reprezentată de muşchiul care realizează mişcarea.
Distanţa dintre punctul de sprijin şi suportul uneia dintre forţe este numită
braţul forţei.
Din punct de vedere mecanic, o pirghie este în echilibru când:
F I = R r, unde:
F=forţa activă;
I=braţul forţei; R=rezistenţa; r= braţul rezistentei
După dispunerea fortei active (F) şi a celei de rezistenţă (R) faţă de punctul
de sprijin, distingem 3 tipuri de pirghii:

Parghii de gradul I , in care sprijinul este situat la mijocul dintre  punctul de


rezistenţă şi cel de forţă.
Acestea sunt parghii de echilibru.
Exemple: articulaţiile atlanto-occipitală şi cocso-femurală.
Astfel, pentru articulaţia atlantooccipitală
R- punctul de rezistenta este greutatea masivului facial;
S- punctul de sprijin, este articulaţia atlantooccipitală;
F- punctul de aplicare al forţei, fatetele occipitalului
Exemplu:
Atunci cand stati in picioare formati o parghie de gradul I.

Parghii de gradul II, în care rezistenţa este situata la mijloc, între punctul de
sprijin şi cel de forţă.
Aceşte pârghii, numite de forţă sunt mai rare.Un astfel de exemplu, îl
constitue articulaţia talo-crurală în poziţia stând pe vârful piciorului.
R= punctul de rezistenţă, este articulaţia tibio-tarsiană;
F= punctul de forţă, este reprezentat de inserţia pe calcaneu a muşchiului
triceps sural.
S= punctul de sprijin, este vârful piciorului, respectiv extremitatea disţală a
metatarsienelor şi falangelor;
Identificarea pârghiilor de gradul II în organismul uman:
-incisivii
-caninii
-piciorul având ca rezistenţă greutatea corpului transmisă prin tibie
-piciorul având ca rezistenţă greutatea corpului transmisă prin tibie
Exemplu:
Atunci cand dati cu piciorul in minge sau cand mestecati se formeaza o parghie
de gradu al-II-lea.

Parghii de gradul III în care forţa este situată la mijloc, între punctul de
rezistenţă şi cel de sprijin.
Aceste pârghii, sunt. cele mai răspândite în organism; acţionează cu pierdere de
forţă şi câştig de deplasare, fiind deci pârghii de viteză.
Din această categorie face parte şi articulaţia cotului în care
R=punctul de rezistenţă, este greutatea susţinută de forţa palmară .
S= punctul de sprijin, este articulaţia cotului
F=punctul de forţă, este inserţia bicepsului  pe tuberozitatea radiusului
Pentru parghiile de gradul III, locul de aplicare al punctului de forţă are o
importanţă foarte mare. .Astfel, când punctul de forţă este dispus:
- la mijloc, parghia lucrează cu forţă şi viteză medie;
- aproape de punctul de sprijin, pârghia lucrează cu forţă crescută şi viteză
mare, şi este o pârghie de viteză;
- mai aproape de punctul de rezistenţă, pârghia lucrează cu forţă crescută şi
viteză scăzută, şi este o pârghie de forţa.
Exemplu:
Atunci cand vrei sa ridici ceva cu mana, antebratul si bratul formeaza o parghie
de gradul al-III-lea.

Concluzii:

Fiecare miscare a corpului, de la o clipire a unei pleoape pana la un salt in aer,


este posibil datorita muschilor si tendoanelor - extensii ale muschilor care joaca
un rol crucial in transmiterea fortei de contractie a muschiului la osul asupra
caruia actioneaza muchii .
Totuși, ce au de- a face pârghiile cu mișcările corpului nostru?
TOTUL!!!
Datorită lor, ne putem mișca!
Bibliografie:
-Anatomia functionala a aparatului locomotor Clement C. Baclu Editura
Pedagogica
www. Wikipedia.org -
www. Levers.com
www.palancas.es
www.referate.ro
www.hebels.de