Universitatea de Stiinte Agronomice si Medicina Veterinara Bucuresti

Facultatea de Management, Inginerie Economica in Agricultura si Dezvoltare Rurala

Dumitrescu Alexandru Florin

 EVALUAREA RESURSELOR TURISTICE ÎN STAŢIUNEA SĂRATA MONTEORU
Sărata-Monteoru (denumit pe scurt și Monteoru) este un sat în comuna Merei, județul Buzău.
Sărata-Monteoru este o stațiune balneară situată în zona central-vestică a județului Buzău, la
aproximativ 20 km nord-vest de orașul Buzău. Localitatea aparține administrativ de comuna Merei și a
fost întâi cunoscută între localnici pentru apele tămăduitoare ale izvoarelor sărate. 
Localitatea este plasată într-o depresiune intracolinară drenată de râul Sărata, la extremitatea sud-
estică a Subcarpaților Curburii, între Dealurile Istriței, dealuri acoperite de o vegetație bogată și la
adăpost de vânturi. Climatul depresiunii este continental, cu veri calde și însorite, fără curenți de aer iar
precipitațiile și nebulozitatea sunt reduse. 

Localitatea este cunoscută și pentru cultura Monteoru, o cultură arheologică datând din epoca
bronzului, reprezentată printr-o mare așezare aflată în apropiere de marginea de est a satului de astăzi,
pe dealul Cetățuia.

Prima mențiune documentară a localității Sărata se află intr-un document emis de Vlad Calugărul
intre anii 1482 – 1496. Intemeietorul stațiunii este Grigore Stavri, un comerciant grec care de-a lungul
timpului devine boierul Grigore Constantinescu Monteoru. Acesta descoperă in subsolurile
localitatii „aurul negru”, petrolul cu ajutorul căruia transformă Sărata in cel mai important centru de
extracție şi prelucrare a petrolului din România. Cu banii scosi din petrol, ridică Sărata la rang de
comună, apoi o transformă in statiune balneoclimaterică la 1 iulie 1895 şi ii dă numele de Sarata
Monteoru.
În această zonă, petrolul există în subsol la adâncime mică, iar apele din subteran au conținut mare de
petrol, brom, iod și sare, motiv pentru care localnicii folosesc doar apă îmbuteliată, cea din fântâni
nefiind utilizabilă. Aceste ape sunt, însă, folosite pentru tratamente medicinale; ele curg din 15 izvoare
aflate în toată depresiunea. 
Spre sfârșitul secolului al XIX-lea, localitatea și terenurile din jur au fost cumpărate de grecul Grigore
Monteoru, care a dat și numele localității; acesta a exploatat cu succes zăcămintele de petrol, înființând
aici și singura mină de petrol din Europa, după care a folosit câștigurile pentru a finanța investiția într-o
stațiune turistică. Stațiunea a avut perioada de glorie până la al Doilea Război Mondial, fiind distrusă
după instaurarea regimului comunist și confiscarea proprietății. În anii 1970, statul comunist a
început să facă din nou niște mici investiții în stațiune, completate după căderea regimului și revenirea
la economia de piață, de alte inițiative private în domeniul turismului. 
Principalele resurse turistice sunt

 IZVORUL MINERAL NR 6

Stațiunea este renumită pentru izvoarele cu ape minerale sarate, iodurate, bromurate, magneziene,
sulfuroase, calcice si pentru namolul mineral de depunere din izvoarele naturale sulfuroase. Acestea
sunt indicate pentru tratarea afectiunilor aparatului locomotor, afectiunilor ginecologice,
gastrointestinale, hepato-biliare.
Recomandări terapeutice ale apei din izvorul nr. 6: ulcer gastric şi duodenal, gastrite, duodenite,
dismicrobism intestinal, litiaza biliara, enterocolite, pancreatite, indigestii acute.
ŞTRANDUL CU APĂ SĂRATĂ

Cura balneară de la Sărata Monteoru are indicatii terapeutice pentru afectiuni reumatismale, afectiuni
ortopedico traumatice si posttraumatice, afectiuni ginecologice, nevroza astenica, afectiuni neurologice.

Un punct de atracţie pentru pasionaţii de sporturi extreme, este cea mai mare tiroliana din ţară, de 200
de metri şi inca una de 40 de metri pentru copii. De asemenea, un perete de escalada, precum si un
centru de inchiriat mountain-bike-uri pentru a putea vizita toate atractiile din zona.
 BISERICA „ADORMIREA MAICI DOMNULUI ”

Parte a complexului Monteoru, biserica este înzestrată cu valoroase obiecte de patrimoniu,

printre care catapeteasma îmbrăcată în foiţă de aur, candelele de argint şi o Evanghelie de la
1876, toate menite să încânte privirea pelerinului care îi trece pragul. Arhitectura bisericii este
neobizantină cu influenţe neogotice, fiind proiectată de un arhitect german. În 1876, când ctitorul
Monteoru a ridicat lăcaşul, a înzestrat-o şi cu frumoase obiecte de cult, odoare şi icoane, unele
dintre ele păstrându-se şi astăzi. De-a lungul timpului, biserica a fost reparată de mai multe ori.
Astfel, în 1946, i s-a înlocuit tabla acoperişului, afectat de puternicul cutremur din 10 noiembrie
1940. Seismul din 4 martie 1977 a provocat şi mai multe stricăciuni lăcaşului, fiind grav avariată
turla mică. Între anii 1979 şi 1995 s-au îngrijit rănile lăsate de devastatoarele cutremure. În toată
această perioadă, enoriaşii au fost nevoiţi să participe la slujbe în capela destinată familiei
Monteoru. Pictura este una deosebit de frumoasă, efectuată de arhid. Gabriel Sibiescu între 2000
şi 2002, în frescă, în stil bizantin şi a înlocuit-o pe cea iniţială, realizată în ulei, degradată de
vicisitudinile vremii.
Adăposteşte obiecte de patrimoniu
Catapeteasma bisericii este de patrimoniu, artistic lucrată în lemn de tei şi îmbrăcată în foiţă de
aur, icoanele de pe ea fiind realizate de Constantin Dumitrescu în 1876, cele mici păstrându-se în
forma lor originală, în timp ce picturile mari au fost restaurate de Gabriel Sibiescu.
De patrimoniu mai sunt şi candelele originale din argint, ce poartă inscripţia ctitorului Monteoru,
restaurate şi ele de Gabriel Petre, policandrul realizat în 1876, donat de Konstantin Ionesco,
Evanghelia originală, o cruce, clopotele iniţiale aduse din Austria şi câteva cărţi religioase. De
asemenea, la Biserica "Adormirea Maicii Domnului" din Monteoru, credincioşii îşi pot îndrepta
rugăciunile şi spre o frumoasă icoană a Maicii Domnului cu Pruncul, placată în argint, o
reproducere a unei icoane bizantine vechi din Ucraina, considerată făcătoare de minuni.
 BISERICA – CAPELA A FAMILIEI MONTEORU

Construită in 1902-1903 de catre arhitectul Eduard Honzik si pictată de Costin Petrescu, care a fost şi
pictorul Casei Regale a Romaniei. In subsolul bisericii odihnesc sapte membri ai familiei Monteoru.

 PARCUL DENDROLOGIC
Are peste 2 hectare  si a fost conceput in stil „englezesc”. Aici sunt plantati arbori din specii
autohtone si specii exotice aduse din America de Nord, China sau Japonia. Parcul inconjoara Vila
Monteoru si Tabăra Scolară Sărata Monteoru.

Parcul Monteoru este situat intr-o mică depresiune din Subcarpatii de Curbura, pe versantul de nord-
vest al Dealului Mare, in centrul statiunii balneoclimaterice Sarata-Monteoru, la 18 km de municipiul
Buzău.
Parcul dendrologic de o rară frumusețe, cu fântâni arteziene, foisor şi arbori de importanță ştiintifică era
localizat pe fostul domeniu al familiei Monteoru, fiind conceput in stil englezesc şi a fost terminat in anul
1904.
În prezent ocupă o suprafață de 5.162 mp si adăposteşte specii forestiere şi exotice: molidul, bradul alb,
thuya, tisa, plopul alb, plopul negru, scumpia, salcâmul galben. În mijlocul parcului este adapostită în
vila celebrei familii Grigore Constantinescu-Monteoru şi a urmaşilor acesteia, unde functionează o
tabară de elevi.
VILA MONTEORU

Construită in 1888, are o suprafața de 510 metri pătrati, parter si etaj.

Imobilul a fost construit în ultimul sfert al secolului al XIX-lea, fiind, conform istoricului Ion Bulei una
dintre casele celor înstăriți care începeau să marcheze imaginea orașului București, altele exemple fiind
Casa Lahovary și Casa Vernescu (Calea Victoriei nr. nr. 133).

După ce a fost cumpărată de Grigore Constantinescu-Monteoru (n. 1831 - d. 1898), casa a suferit o
renovare radicală între anii 1887-1889 realizată de arhitecții Ion Mincu și Nicolae Cuțarida ,Nicolae
Cuțarida a refăcut interioarele în stil eclectic francez, cu plafoane în stuc pictat, cu lambriuri și a fost
amenajată scara monumentală. Elena Lascăr Catargi, fiica lui Grigore Constantinescu-Monteoru, sub
presiune sovietică, a donat casa, decizie care a fost anulată după anul 2000 de justiție, întrucât această
donație s-ar fi făcut sub amenințarea armei.

În 1945 casa a intrată în posesia Asociației Române pentru strângerea Legăturilor cu Uniunea
Sovietică (ARLUS) iar în 1948 a fost naționalizată. Din 1952, casa a slujit drept sediu Uniunii Scriitorilor
din România. În 1997, Primăria Municipiului București dădea casa în folosință Uniunii Scriitorilor, pentru
o perioadă de 49 de ani. În aprilie 2010, Tribunalul București a decis ca imobilul să fie restituit în natură
de Uniunea Scriitorilor, moștenitoarelor familiei Monteoru, Ioana Angelescu și mamei sale, Nora-Geta
Angelescu Monteoru. Decizia a fost atacată în justiție, la Curtea de Apel București. La data de 1 februarie
2013, Curtea de Apel București a respins recursul ca nefondat, iar decizia avea caracter irevocabil.
Consecința a fost că până la data de 15 aprilie 2013, Uniunea Scriitorilor era obligată să elibereze
imobilul. La 29 martie 2013, la ora 12, în Sala Oglinzilor a avut loc o manifestare a USR, prin care
organizația se despărțea de sediul său, rememorând momente din istoria acestuia, în prezența
scriitorilor și a președintelui Nicolae Manolescu La 11 aprilie 2013, a fost inițiat un apel pentru ca statul
român, cel care a fost proprietarul ei până acum câțiva ani, să redevină, legal, proprietar și să o redea
circuitului cultural, așa cum a făcut în alte situații similar”, inițiatorii argumentând că „statul român, prin
organismele sale alese și numite, are datoria de a cumpăra această casă, a o restaura, pentru că este
vorba de un monument istoric și de arhitectură, ca unul în care se mai poate regăsi stilul lui Ion Mincu,
pentru a o transforma într-un centru cultural, unde să aibă loc evenimente literare și artistice de
importanță națională”

Printre semnatari erau Nicolae Manolescu, Gabriel Chifu, Adrian Popescu, Nicolae Prelipceanu,
Ana Blandiana, Gabriela Adameșteanu, Dan Hăulică, Varujan Vosganian, Gabriel Dimisianu, Romulus
Rusan, Ion Pop, Marta Petreu, Mihai Șora, Horia Gârbea, Denisa Comănescu, Marian Drăghici, Dan
Cristea, Liviu Ioan Stoiciu, Ion Vartic, Mihai Zamfir, Livius Ciocârlie, Nora Iuga, Magda Cârneci, Luiza
Palanciuc, Sorin Lavric și Simona Vasilache. Noua proprietară a declarat că dorește renovarea și
păstrarea imobilului în circuitul cultural.
 TABARA ŞCOLARĂ SĂRATA MONTEORU Se află in interiorul parcului dendrologic. 
MINA DE PETROL
Este unică în Europa şi o raritate în lume, prin sistemul de exploatare a zăcămintelor
petrolifere cu metode miniere. Puţurile au fost săpate la adâncimi între 240 şi 320 de metri. Este
cea mai veche exploatare petrolieră din judeţul Buzău (a doua jumătate a secolului al XIX-lea).
În 1923 încă se extragea petrol prin puţuri, iar din 1925 prin galerii, metodă utilizată şi astăzi.
Din 1931, din aceste galerii s-au forat sonde orizontale. Ţiţeiul se scurgea în galerii către puţul
principal de unde, cu o pompă, era împins către suprafaţă. Aerisirea se făcea cu un ventilator, iar
iluminatul cu lămpi cu acumulator. Pentru intrarea în mină se foloseşte şi astăzi un ascensor
electrificat.
Mina se află la poalele Dealului Păcura Mică, iar accesul până la intrarea în mină se face
pe lângă ştrand şi Complexul Balnear Monteoru. Traseul până la mină dureaza aproximativ 1
oră. O altă variantă ar fi sa mergeţi până în capătul staţiunii, iar apoi pe drumul asfaltat ce
înconjoară dealul, acest traseu fiind ceva mai lung, dar foarte frumos. Odată ajunşi la mină, să
ştiţi că accesul publicului nu este permis, din raţiuni de siguranţă, însă o veţi putea vedea de la
bariera.
 SCHITUL LUI NEGOIŢĂ
Moşia Sărata (sau satul Sărata), este atestată documentar începând din 8 septembrie 1525,
aici având proprietăţi, de-a lungul timpului, Episcopia Buzăului, familia voievodului Vlad
Vintilă, boierii Mărgineni, mănăstirea Izvorani, Negoiţă şi Mihai postelnic (ctitorii mănăstirii
Pinu Mare), mănăstirile Berca şi Slobozia lui Enache, Costache Ghica, Constantin Brâncoveanu
şi Mihai Cantacuzino. Faptul că nici un document aparţinând acestor mari proprietari funciari nu
pomeneşte despre existenţa în hotarul moşiilor lor a vreunui ansamblu monahal, ne face să
credem că acest schit dispărut se afla în afara moşiei satului Sărata şi nu putea deci purta numele
de Schitul Sărata.  
Schitul nu a funcţionat nici până la Legea Secularizării şi nici nu a fost închinat
Episcopiei Buzăului, în condicile căreia ar fi trebuit să se afle.
Între anii 1863 şi 1885-1890, când Basil Iorgulescu îşi strânge materialul pentru
dicţionarul istoric al judeţului Buzău, este o perioadă scurtă de timp, în care memoria colectivă ar
fi conservat o amintire vie şi clară asupra existenţei unui ansamblu monahal. În tradiţia locală
actuală, personajul Negoiţă este considerat ultimul vieţuitor al schitului, care ar fi fost
înmormântat acolo de către săteni, împreună cu mari comori, însă apelativul acestuia nu este în
nici un caz biblic, aparţinând mai degrabă unui mirean. cum, odată ajunşi la Schitul lui Negoiţă,
turiştii vor regăsi o serie de ruine, precum şi o construcţie mică din lemn, cu un altar, lumânări şi
spaţiu pentru rugăciune, totul într-un micuţ luminiş. Traseul până la Schitul lui Negoiţă este
marcat, porneşte din dreptul pensiunii La Păducel, ţine  linia pârâului şi urcă lin prin pădurea
tânără, timp de aproximativ 40 de minute. Din loc în loc veţi găsi câte o cruce, care să vă
amintească faptul ca şunteţi pe drumul cel bun.  
LA CRUCE
Deasupra staţiunii, în partea stângă dinspre intrare, pe dealul Piscul Mocanului, la
altitudinea de 270 de metri, străjuieste o cruce inaltă într-un punct de belvedere. Aceasta fost
ridicată în anul 2002, are o înălţime de zece metri şi este frumos iluminată noaptea, fiind vizibilă
din principalele extreme ale localităţii. Crucea este unul din punctele de interes ale Monteorului,
o drumeţie până aici durând mai puţin de o ora din centrul staţiunii. Traseul este marcat cu
indicatoare şi cruce roşie. La baza crucii este amenajat un loc de repaos, de unde se poate admira
panorama văii Săratei.

LACULVERDE
Lacul Verde este singurul lac din Muntii Vrancei format natural prin alunecarea unui
versant care a blocat cursul unui pârâiaş. Din Sărata Monteoru, puteti ajunge la Lacul Verde
urmând un traseu de aproximativ 3 ore, care începe în acelaşi loc ca şi traseul pentru Schitul lui
Negoiţă şi este marcat cu triunghi rosu: albia Râului Sărata, Casa de Apă, Stânca lui Momu,
Lacul Verde. Urcuşul nu este abrupt şi, pe unele portiuni veti avea impresia că sunteţi într-un
parc sălbatic, atât de frumoasă este pădurea brăzdată de cărări.  Dupa aproximativ 2 ore ajungeti
pe un platou stancos, unde va fi mai greu de urmărit marcajul, însă îl veţi putea găsi pe pietre. De
aici, traseul mai continuă. Noi, din păcate, a trebuit sa ne întoarcem şi nu am reuşit să-l
finalizăm. Dacă aveţi informaţii despre cum continuă traseul spre Lacul Verde, vă invităm sa ne
povestiţi şi nouă!
CASTRUL ROMAN DE LA PIETROASELE
Se crede că acest castru a fost construit de către împăratul Constantin cel Mare în perioada
campaniei din anul 332 împotriva goților de la nord de Dunăre. În această campanie armata bizantină,
condusă de Constantin al II-lea - fiul împăratului, îi înfrânge pe goți și, ca urmare, ținuturile de la nord de
Dunăre reintră pentru o perioadă sub stăpânire romană. În castru se instalează Legiunea a XI-a Claudia
venită de la Durostorum. 
În necropola alăturată castrului s-au descoperit monede din perioada împăratului Constantin al II-
lea. O raritate o constituie siliqua în greutate de 2,09g emisă de Oficina din Arles  În situl arheologic din
apropiere au fost găsite fragmente de olane romane, provenind din rețeaua de alimentare cu apă a
castrului și așezării civile din sec. IV p. Hr. [2] precum și o instalație de aducțiune și de distribuire a apei
săpată în piatră.
Castrul roman de la Pietroasa (124 m x 158 m), care a fost descoperit în anii '90, cuprinde și termele
(băile termale romane) înconjurate de zidul sudic de apărare, aparținând de cultura Pietroasa. Castrul
roman va fi prezentat parțial publicului, prin amenajarea unui muzeu ce va cuprinde termele și zidul
sudic de apărare.

Santierul arheologic de pe Dealul Pragu, la Cetățuie. Aici au fost descoperite ruinele unor întărituri
dacice şi numeroase obiecte apartinând epocii bronzului, urmele uneia dintre cele mai interesante
culturi carpatice ale epocii bronzului, Cultura Monteoru, caracteristică pentru o arie geografica foarte
extinsă. În acest sat, s-au găsit inele din aur, diferite vase din ceramică, decorate şi un topor din bronz.
CLIMA
Climatul în staţiune este influenţat de colinele împădurite din apropiere, cu veri
călduroase şi ierni nu prea friguroase. Temperatura medie anuală este de 10º C, iar
precipitaţiile însumează în medie 550 mm anual.

Factorii naturali de cură sunt reprezentaţi de: climatul de cruţare, apele minerale
sărate, sodice, sulfuroase, de mare concentraţie (188,5 g/l) şi nămolul mineral sulfuros.

Staţiunea funcţionează neîntrerupt din anul 1895, fiind recomandată pentru tratarea
afecţiunilor rumatismale, a celor posttraumatice, neurologice periferice, ginecologice etc.
HIDROGRAFIE
• Sărata-Monteoru este cea mai importantă stațiune balneoclimaterică a județului
Buzău. Sursele de apă minerală sunt reprezentate de 3 foraje hidrogeologice, un puț
minier și 19 izvoare (cele mai multe neamenajate) – care produc o apă de tip
zăcământ.

• Principalele izvoare se găsesc în dreptul stațiunii pe versantul stâng al pârâului

Sărății. Aici se află atât cele 2 izvoare care au fost sursa băilor înainte de al Doilea
Război Mondial(Nr. 1 are cea mai mare mineralizare – de 270 g/l), cât și cele 2 care
alimentau ștrandul (cu o mineralizare de 185 g/l și care depun aragonit), precum și
„Izvorul de stomac” (mineralizare de 6,7 g/l). Debitul acestor izvoare este în general
mic, iar pe dreapta pârâului gradul de mineralizare este foarte redus și debitele sunt
minore.

• Datorită debitelor mici și mineralizării cu gard mare de variație, exploatarea

economică a surselor a necesitat foraje și puțuri (în perioada interbelică se utiliza
„Puțul lui Duică” - debit peste 3 l/s și 120 m adâncime). În 1961 Institutul de
Balneologie din București a executat pe versantul din stânga al văii foraje la 125–
180 m adâncime, din care s-au obținut debite mai mari (5,5 l/s).

Baza de cazare 
Cazarea turistică reprezintă principala componentă a bazei tehnico-materiale, fiindind
ispensabilă sejururilor.Aceasta se află într-o permanentă adaptare la evoluţia cererii turistice prin
ridicarea gradului de confort. Poate fi, datorită investiţiilor majore necesare, destul de inelastică
la schimbările cererii, pe timp scurt. În staţiunea Sărata Monteoru, în ultimii ani, a avut loc o
scădere a numărului acestor structuri, deoarece unele au fost scoase din circuitul turistic,
nemairăspunzând cerinţelor, iar altele au trecut în locaţie de gestiune sau au fost vândute
Oferta de cazare din Sărata Monteoru este bogată, incluzând hoteluri, vile, pensiuni
turistice, camping.
a. Hoteluri în Sărata Monteoru :
Crt. Hotel Categorie Adresa
Nr.

1 Hotel CERES 2** Strada Principala, Sărata-Monteoru

2 Hotel Montana 2** Sarata Monteoru, Nr. 292.

3 Hotel Cazino 3*** Sarata Monteoru, str. Principala, nr. 45

4 Hotel 2** Sarata Monteoru Nr. 292/1

Monteoru
 a. Pensiuni şi vile în Sărata Monteoru
Crt. Pensiuni Cate- Adresa
Nr. gorie
1 Pensiunea 'Casa cu Tei' 3* Str. Drumul Schelei 207,
2 Pensiunea (Vila) Olga 3* STR. VALEA SEACA Nr. 30

3  Pensiunea 'La Pădure' 3*  Sarata Monteoru 330B, 

4  Complex Caprice 3* Nr.408 SARATA MONTEORU

5  Pensiunea 'La Paducel' 3*  Str. Dn 1 - Sarata Monteoru,

6  Pensiunea Mădălin 3* Langa stand Sarata Monteoru
7  Pensiunea 'Țara Luanei' 4*  Sărata Monteoru nr. 332, 
8 Pensiunea Luminița 3* DJ203G, Sărata-Monteoru, 
9  Vila Europa 3* Sarata Monteoru, nr. 339
10 Casa MONTEORU 2** Sarata Monteoru, str. Drumul Schelei, nr. 207
11 Pensiunea LORENA 2** Sarata Monteoru, Str. Huioaba nr. 160
12 Pensiunea Cerbul 2** Sarata Monteoru, str. Drumul Schelei, nr. 215  
13 Pensiunea Marin Iuliu 2** Sarata Monteoru, str. Principala, nr. 338
Trandafir

2 Analiza circulatiei turistice

Numărul turiştilor cazati in pensiunile turistice
Circulația turistică a unei zone se poate determina făcând analiza mai multor indicatori și anume:
1. Numărul de sosiri și numărul înnoptărilor în structurile de cazare turistică.

2. Durata medie a sejurului - este un indicator calitativ cu privire la amploarea actvității turistice
și disponibilitatea turiștilor de a rămâne o anumită perioadă într-o anumită zonă sau țară.

3. Densitatea circulației turistice - este un raport între numărul turiștilor și numărul populației
rezidente sau între numărul de zile turistice și numărul populației rezidente. Acest indicator
exprimă legătura dintre fluxul turiștilor și populația rezidentă a unei zone sau a unei țări.

4. Indicii de utilizare netã a capacitãții de cazare turisticã în funcțiune se calculeazã prin

raportarea numãrului de înnoptãri realizate, la capacitatea de cazare turisticã în funcțiune, din
perioada respectivã.

”Indicatorii turismului redau într-o exprimare sintetică, matematică, informații cu privire

la diferite aspecte turistice, informații utile pentru măsurarea fenomenului și a efectelor sale,
pentru anticiparea tendințelor de evoluție și pentru fundamentarea politicii de dezvoltare în
domeniu”.

Circulaţia turistică reprezintă sinteza care reflectă modul de atractivitate şi nivelul de

valorificare a potenţialului turistic. Este elementul dinamic, răspunzător de creşterea şi
diversificarea bazei de cazare, de mărimea şi modernizarea bazei de tratament şi de
intensificarea bazei de agrement.

Formarea fluxurilor turistice depinde de o multitudine de factori: nivelul de trai

(veniturile disponibile, bugetul alocat pentru concediu), posibilităţile de călătorie (timpul
disponibil pentru concediu, timpul disponibil pentru călătorie, distanţa parcursă, mijloacele de
transport, fracţionarea vacanţelor, etc).

1. Numărul sosirilor
Numărul de sosiri corespunde numărului de turiști, atât pentru turiştii români cât și
străini, care stau în unitățile de cazare turistică (hoteluri și alte unități de cazare), în perioada
luată în considerare, respectiv anul 2013
În continuare voi prezenta structura sosirilor de turiști în staţiunea Sărata Monteoru

anul 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013

totalul sosirilor 10606 12586 12816 13071 17410 12418 11997 11087

Sosirile turistice în perioada

2006-2013 in
Stațiunea Sărata Monteoru
20000
16000
numar persoane

12000
8000
4000
0
2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013

1. Numărul înnoptărilor
Tabel nr.2 Evoluția numărului de înnoptări în perioada 2006-2013 in statiunea Sărata Monteoru
 anul 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013
totalul 64839 71577 71435 73608 64986 79377 76070 58084
inoptarilor

Numarul de inoptari in Statiunea Sarata Monteoru in

perioada 2006-2013
90000
80000
70000
60000
50000
40000
30000
20000
10000
0
2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013

2. Durata medie a sejurului

Durata medie a sejurului reflectă capacitatea ofertei turistice de a reține turistul intr-o anumită zonă și
se calculează după formula:

Tabel .3 Durata medie a sejurului în stațiunile Sărata Monteoru în perioada 2006-2013

Crt. ani total sosiri total inoptari durata medie

Nr. a sejurului
1 2006 10606 64893 6,12
2 2007 12586 71577 5,69
3 2008 12816 71435 5,57
4 2009 13071 73608 5,63
5 2010 17410 64986 3,73
6 2011 12418 79377 6,39
7 2012 11997 76070 6,34
8 2013 11087 58084 5,24
OBIECTIVE TURISTICE LOCALE ŞI DE APROPIERE

Pe teritoriul satului Sărata Monteoru există unul dintre cele mai importante complexe
arheologice ale României (aici au fost descoperite vestigii materiale din Epoca Bronzului –
mileniul 2 î.Hr., în arealul unei aşezări fortificate, cu mai multe cimitire, specifice Culturii
Monteoru). Aici au fost găsite inele de aur, topoare de bronz şi multe elemente de ceramică
decorată.

De apropiere (40km):

•  centru viticol şi de vinificaţie (din Pietroasele) (11.0 km)

•   castrul şi thermele romane de la Pietroasele

•  Mănăstirea Ciolanu (37.0 km)

•  tabăra de sculptură modernă în aer liber (de la Măgura) (37.0 km)

• fântâna lui Mihai Viteazu de la Ciuta (Măgura);

• Vulcanii Noroioşi de la Pâclele Mari şi Pâclele Mici.

SITOGRAFIE
 www.monteoruspa.ro
 www.balneoturism.ro
 www.google.com