logo dexonline

despre noi
implică-te
resurse

Anonim

opțiuni

rezultate (24)
declinări
sinteză (1)

24 de definiții pentru necaz năcaz (cel mult 20 afișate)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

necaz sn [At: GCR I, 171/24 / V: (reg) nă~ / Pl: ~uri, (reg) ~e / E: slv наказъ] 1
Tot ceea ce provoacă cuiva o suferință fizică sau morală Si: năzdrăvănie (9),
nemulțumire, neplăcere, (înv) nesosință (2), patimă, (Trs) necăjeală (1). 2 (Mpl)
Încercări. 3 (Îlpp) De ~ul Din pricina... 4 (Îal) De răul... 5 (Îe) A se vedea
deasupra ~ului A învinge o greutate, fără a-i mai păsa de cei care l-au ajutat. 6
(Îe) Îi dă ~ul de nod A avea de înfruntat mari greutăți. 7 (Îae) A fi foarte
nenorocit. 8 (Îe) A da de ziua ~ului A ajunge în împrejurări neplăcute. 9 (Îe) A
scoate din ~ A ajuta pe cineva la o mare nevoie. 10 (Îae) A crește copii sau pui de
animale până la o vârstă când nu mai necesită prea multe îngrijiri Si: a ridica,
(reg) a zburătăci. 11 (Reg; îe) (A fi) ~ul oamenilor Se spune despre o ființă
plăpândă, neajutorată. 12 (Med; reg) Epilepsie. 13 (Pex) Efort pentru realizarea
unui scop. 14 (Pex) Sacrificiu. 15-16 (Îljv) Cu ~ (În mod) dificil. 17-18 (Îal) (În
mod) dureros. 19 Supărare. 20 Suferință. 21 Tristețe. 22 Enervare. 23 Furie
împotriva cuiva. 24 Ciudă. 25 (Îlpp) În -ul (cuiva) Cu intenția de a face în ciudă
cuiva. 26 (Îal) Cu intenția de a se răzbuna pe cineva. 27 (Îal) Cu intenția de a
supăra pe cineva. 28 (Îe) A se tăia în ~ul nevestei Se spune despre cel care,
dorind să le facă altora în ciudă, își face lui însuși rău. 29 (Îlpp) De ~ Ca
ripostă la o nemulțumire. 30 (Îal) Pentru a-și vărsa ciuda, mânia. 31 (Îlav) În
(sau într-)un ~ Sub impulsul enervării. 32 (Pex; îal) De disperare. 33 (Îe) A-i fi
(cuiva) ~ sau a avea ~ (de ceva) A-i fi ciudă. 34 (Îae) A-i părea rău. 35 (Îe) A-i
fi (sau a avea, a purta) ~ pe cineva A fi supărat pe cineva. 36 (Îae) A purta pică,
ranchiună cuiva. 37 (Îe) A(-i) face (în) ~ A supăra pe cineva în mod intenționat.
38 (Îae) A căuta să întărâte pe cineva. 39 (Îae) A face cuiva în ciudă. 40 (Îe) A-
și vărsa (sau, reg, a-și scoate) ~ul pe cineva A-și descărca mânia asupra cuiva. 41
(Reg; îe) A-l ajunge (pe cineva) la ~ A supăra pe cineva peste măsură. 42 (Îlav) La
~ Într-un moment de supărare. 43 (Îal) într-un moment critic. 44 (Îal) La
primejdie.

sursa: MDA2 (2010) adăugată de LauraGellner acțiuni

NECÁZ, necazuri, s. n. 1. Stare a celui necăjit; supărare, mâhnire, tristețe,

amărăciune; suferință. ◊ Expr. La necaz = în momente de supărare; într-un moment
critic, în primejdie. 2. Ceea ce provoacă cuiva o suferință fizică sau morală;
neajuns, neplăcere, impas; (la pl.) încercări, greutăți. 3. Pornire împotriva
cuiva; mânie, furie, ciudă, pică. ◊ Loc. prep. în necazul (cuiva) = cu intenția de
a supăra (pe cineva). A avea necaz (pe cineva) = a fi supărat (pe cineva), a purta
(cuiva) pică. A-i fi (cuiva) necaz = a-i fi ciudă, a-i părea rău (de ceva). A-i
face (cuiva) în necaz = a supăra (pe cineva) intenționat. De necaz = ca ripostă la
o nemulțumire; pentru a-și exprima ciuda, mânia. [Var.: (reg.) năcáz s. n.] – Cf.
sl. nacazŭ.

sursa: DEX '09 (2009) adăugată de blaurb. acțiuni

NECÁZ, necazuri, s. n. 1. Stare a celui necăjit; supărare, mâhnire, tristețe,

amărăciune; suferință. ◊ Expr. La necaz = în momente de supărare; într-un moment
critic, în primejdie. 2. Ceea ce provoacă cuiva o suferință fizică sau morală;
neajuns, neplăcere, impas; (la pl.) încercări, greutăți. 3. Pornire împotriva
cuiva; mânie, furie, ciudă, pică. ◊ Loc. prep. În necazul (cuiva) = cu intenția de
a supăra (pe cineva). ◊ A avea necaz (pe cineva) = a fi supărat (pe cineva), a
purta (cuiva) pică. A-i fi (cuiva) necaz = a-i fi ciudă, a-i părea rău (de ceva).
A-i face (cuiva) în necaz = a supăra (pe cineva) intenționat. De necaz = ca ripostă
la o nemulțumire; pentru a-și exprima ciuda, mânia. [Var.: (reg.) năcáz s. n.] –
Cf. sl. nakazŭ.

sursa: DEX '98 (1998) adăugată de romac acțiuni

NECÁZ, necazuri, s. n. 1. Supărare, amărăciune, suferință. Nerăbdător să-i aflu

necazul, l-am îndemnat să coboare cîțiva pași, lîngă izvor. C. PETRESCU, S. 172.
Sub bătaia trandafirie a razelor soarelui, necazul i se risipi. BASSARABESCU, S. N.
133. [Petrec] tot cu dor și cu necaz Și cu lacrimi pe obraz! JARNÍK-BÎRSEANU, D.
101. ◊ Expr. La necaz = a) în momente de supărare, cînd e supărat. Camarazii erau
oameni cumsecade, care își credeau la necaz. CAMIL PETRESCU, U. N. 7. La necaz,
spune omul multe. CARAGIALE, O. III 36; b) într-un moment critic, în primejdie.
Auzit-ați de-un viteaz Care veșnic șede treaz Cît e țeara la necaz? ALECSANDRI, P.
P. 214. A face haz de necaz v. haz. ♦ Neajuns, neplăcere, impas. Cînd nu m-ai
ascultat, numai necazuri am avut. REBREANU, R. I 280. Aveau odată un vițel; îl
scoseseră din necaz – se prăpădise vaca și rămăsese bietul fără țîță. CARAGIALE, O.
I 308. Voi să-l scutesc... de necazurile și primejdiile călătoriei. ISPIRESCU, L.
21. 2. Mînie, furie, pornire împotriva cuiva, ciudă, pică. Se turbură de necaz și
nu mai vedea înaintea ochilor. ISPIRESCU, L. 27. Ca și Gogol, într-o pornire de
drăgăstos necaz, aș sfîrși și eu zicînd: «dracul să vă ia, cîmpiilor, că mult
sînteți frumoase!». ODOBESCU, S. III 20. Vărsa sudori de necaz. NEGRUZZI, S. I 89.
◊ Loc. prep. În necazul cuiva = cu intenția de a supăra, de a mînia (pe cineva), în
ciuda cuiva. ◊ Expr. A avea necaz (pe cineva) = a fi supărat (pe cineva), a purta
(cuiva) pică, a purta (cuiva) sîmbetele. Avea chiar necaz pe oamenii care se uitau
la el cu milă. VLAHUȚĂ, O. A. I 120. M-aș face un flutur ușor... M-aș pune pe-o
floare de crin Să-i beau suflețelul din sîn Căci am eu pe-o floare necaz. EMINESCU,
O. IV 5. A-i fi (cuiva) necaz = a-i fi ciudă, a-i părea rău (de ceva). Scăpa de
data asta Pirgu și mi-era necaz deoarece n-aveam ochi să-l văd. M. I. CARAGIALE, C.
11. Nu știu ce-avea fata, că-i era necaz Și umbla der colo pînă colo beată. COȘBUC,
P. I 244. Nu ți-e necaz cînd te izbește un armăsar, Ci cînd te trîntește un măgar.
PANN, la TDRG. A(-i) face (cuiva) în necaz = a supăra intenționat (pe cineva), a
face în ciudă (cuiva), a-l întărîta. – Pl. și: (neobișnuit) necaze (NEGRUZZI, S. I
192). – Variantă: năcáz (SADOVEANU, O. V 16, CREANGĂ, P. 7, JARNÍK-BÎRSEANU, D.
175) s. n.

sursa: DLRLC (1955-1957) adăugată de LauraGellner acțiuni

NECÁZ ~uri n. 1) Situație complicată și neplăcută. * Ce ~! ce supărare! La ~ a) în

momente de supărare; b) într-un moment critic. 2) Senzație de suferință (fizică sau
morală); neplăcere; impas. * A trage multe ~uri a avea de suportat multe suferințe.
3) Pornire ascunsă (împotriva cuiva); pică; ciudă. * De ~ de ciudă. Mai mare ~ul!
se spune, când cineva ratează o ocazie sigură. A muri (sau a crăpa) de ~ a nu mai
putea de ciudă. A avea ~ pe cineva a) a nutri dușmănie nemărturisită împotriva
cuiva; b) a fi supărat pe cineva. A face haz de ~ a simula voia bună pentru a-și
ascunde amărăciunea. /cf. sl. nakazu
 sursa: NODEX (2002) adăugată de siveco acțiuni

necaz n. 1. mare supărare: necazurile vieții; 2. ciudă: moare de necaz. [Slav.

NAKAZŬ, învățătură, pedeapsă].

sursa: Șăineanu, ed. VI (1929) adăugată de LauraGellner acțiuni

necáz V. năcaz.

sursa: Scriban (1939) adăugată de blaurb. acțiuni

năcaz sn vz necaz

sursa: MDA2 (2010) adăugată de LauraGellner acțiuni

NĂCÁZ s. n. v. necaz.

sursa: DEX '09 (2009) adăugată de blaurb. acțiuni

năcaz n. V. necaz.

sursa: Șăineanu, ed. VI (1929) adăugată de LauraGellner acțiuni

năcáz (Mold. vechĭ și Trans.), nacáz (Mold.) și necáz (Munt.) n., pl. urĭ (vsl. na-
kazŭ, pedeapsă, mustrare, sîrb. nákaz, monstru din naștere; ceh. nakaz, infecțiune,
epidemie. V. caznă, cazanie, pricaz). Supărare, întristare. Ciudă: a muri de necaz.
În necazu cuĭ-va (după fr. en dépit de saŭ malgré), în ciuda luĭ, contra voințeĭ
luĭ: umblînd pin ploaĭe, în nacazu zilelor acestora (Sadov. VR. 1911, 3, 341).

sursa: Scriban (1939) adăugată de blaurb. acțiuni

Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

necáz s. n., pl. necázuri

sursa: DOOM 2 (2005) adăugată de raduborza acțiuni

necáz s. n., pl. necázuri

sursa: Ortografic (2002) adăugată de siveco acțiuni

necaz

sursa: MDO (1953) adăugată de Ladislau Strifler acțiuni

necaz, -zuri.

sursa: IVO-III (1941) adăugată de Ladislau Strifler acțiuni

Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NECÁZ s. 1. v. mâhnire. 2. neplăcere, supărare, (înv. și pop.) price, (înv.)

săblaznă, scădere, siclet. (Multe ~uri a avut de îndurat.) 3. păs, supărare. (Și-a
spus pe îndelete ~.) 4. v. încercare. 5. greutate, încercare, nevoie, suferință,
vicisitudine, (înv.) ispită. (A trecut prin multe ~uri.) 6. belea, bucluc, dandana,
încurcătură, năpastă, neajuns, nemulțumire, nenorocire, neplăcere, nevoie, pacoste,
pocinog, rău, supărare, (înv. și pop.) poznă, răutate, (pop.) alagea, daraveră,
păcat, ponos, potcă, poticală, zăduf, (înv. și reg.) nacafa, nagodă, (reg.)
dănănaie, încurcală, năzbâcă, năzdrăvănie, păcostenie, șugă, șugubină, toroapă,
(prin Mold.) bacală, (Transilv.) bai, (Ban., Maram. și Bucov.) bedă, (Mold.)
chichion, (Olt. și Ban.) cotoarbă, (Olt., Ban. și Transilv.) dabilă, (înv.)
nesosință, nevoință, patimă, satara, stenahorie. (Ce ~ a căzut pe el!) 7. v.
nervozitate. 8. v. invidie.

sursa: Sinonime (2002) adăugată de siveco acțiuni

NECAZ s. 1. amărăciune, întristare, mîhnire, supărare, tristețe, (înv. și pop.)

obidire, (pop.) obidă, (înv. și reg.) scîrbă, (Transilv., Mold. și Bucov.) bănat,
(înv.) mîhneală, mîhniciune, scîrbie, (fig.) cătrănire. (Încă nu i-a trecut ~.) 2.
neplăcere, supărare, (înv. și pop.) price, (înv.) săblaznă, scădere, siclet. (Multe
~uri a avut de îndurat.) 3. păs, supărare. (Și-a spus pe îndelete ~.) 4. greu,
greutate, impas, încercare, vicisitudine. (A trecut cu bine un mare ~.) 5.
greutate, încercare, nevoie, suferință, vicisitudine, (înv.) ispită. (A trecut prin
multe ~uri.) 6. belea, bucluc, dandana, încurcătură, năpastă, neajuns, nemulțumire,
nenorocire, neplăcere, nevoie, pacoste, pocinog, rău, supărare, (înv. și pop.)
poznă, răutate, (pop.) alagea, daraveră, păcat, ponos, potcă, poticală, zăduf,
(înv. și reg.) nacafa, nagodă, (reg.) dănănaie, încurcală, năzbîcă, năzdrăvănie,
păcostenie, șugă, șugubină, toroapă, (prin Mold.) bacală, (Transilv.) bai, (Ban.,
Maram. și Bucov.) bedă, (Mold.) chichion, (Olt. și Ban.) cotoarbă, (Olt., Ban. și
Transilv.) dabilă, (înv.) nesosință, nevoință, patimă, satara, stenahorie. (Ce ~ a
căzut pe el!) 7. enervare, irascibilitate, iritabilitate, iritare, iritație,
nervozitate, supărare, surescibilitate, surescitare, (pop.) năduf. (Stare de ~
trecătoare.) 8. ciudă, gelozie, invidie, picî, pizmă, pornire, ranchiună, (rar)
înciudare, (pop.) năduf, obidă, pizmuire, pofidă, (înv., reg. și fam.) parapon.
(înv. și reg., în Bucov.) băsău, (înv. și reg.) măraz, scîrbă, (reg.) pildă,
zăcășeală, zăcășie, (prin Mold.) bănat, (Transilv.) dîcă, (Ban. și Olt.) inat,
(Mold.) poxie, (înv.) patos, răpștire, rîvnire, zavistie, zavistnicie, (fam.)
boală. (Îl roade ~; simte un ~ nestăpînit pe...)

sursa: Sinonime82 (1982) adăugată de LauraGellner acțiuni

Necaz ≠ bucurie, satisfacție, plăcere

sursa: Antonime (2002) adăugată de siveco acțiuni

Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

necáz (necázuri), s. n. – 1. Chin, dezgust, neplăcere. – 2. Ciudă, supărare. – 3.

Invidie. – Var. (Mold.) năcaz. Sl. nakazŭ „instrucție”, din nakazati „a pedepsi”
(Miklosich, Slaw. Elem., 31; Cihac, II, 208), cf. bg. năkaz „nenorocire”, sb. nakaz
„avorton”, ceh. nakaz „epidemie”. – Der. necăji, vb. (a întrista, a mîhni; a se
supăra; a contraria, a înfuria); necăjicios, adj. (irascibil); necăjos, adj. (rar,
supărător).

sursa: DER (1958-1966) adăugată de blaurb. acțiuni

Dicționare specializate
Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

NECAZ. Subst. Necaz, neajuns, neplăcere; impas, ananghie, dificultate, greutate,

încurcătură, complicație, strîmtoare (fig.); belea (fam.), pacoste, bucluc (pop. și
fam.), chichion (reg.), dănănaie (reg.); năpastă, nenorocire, calamitate; pățanie,
pățeală (rar), pățire (înv. și reg.), pățit (rar), pătăranie (pop. și fam.),
daraveră; nenoroc, neșansă, ghinion. Ghinionist; buclucaș. Adj. Necăjit, supărat,
mîhnit, întristat, amărît, trist, îndurerat. Vb. A avea un necaz, a da de necaz, a
da de belea, a-și găsi beleaua, a-i cădea cuiva beleaua pe cap, a intra într-o
belea, a-și bate un cui în cap, a da de bucluc, a intra în bucluc, a avea
încurcături, a o încurca, a da de încurcături, a o păți, a intra la apă, a o da
prin șperlă, a da de potcă, a da de naiba, a i se înfunda (cuiva), a da peste
nevoi, a o băga pe mînecă, a o sfecli (fam.), a o împătra cu ceva (cu cineva), a i
se face (a-i sta) cuiva calea (drumul) cruce; a fi la necaz, a fi la ananghie, a-l
strînge (pe cineva) opinca, a-i ajunge (cuiva) focul la unghii, a se afla în gura
tunului, a fi la strîmtoare, a ajunge la aman, a fi la aman, a-i fi (cuiva) paharul
plin, a fi la gură de cuptor, a-i ajunge (cuiva) cuțitul la os, a fi cam albastru,
a se zbate ca peștele pe uscat, a trece prin necaz; a înghiți cu noduri, a-i ajunge
(cuiva) mucul la deget, a înghiți hapul (gălușca), a-și găsi nașul, a-și căpăta (a-
și găsi) halageaua, a-și găsi bacăul (cu cineva) (pop.). A băga (pe cineva) la apă,
a vîrî în belea; a face (cuiva) greutăți, a face (cuiva) zile amare, a pune (cuiva)
bețe în roate. A necăji, a supăra, a enerva, a agasa, a irita, a exaspera. V.
dezastru, întîmplare, nefericire, neplăcere, pagubă, supărare, tristețe.

sursa: DAS (1978) adăugată de LauraGellner acțiuni

Copyright © 2004-2020 dexonline (https://dexonline.ro)

licență confidențialitate găzduit de Hosterion