Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Suarare
Suarare
despre noi
implică-te
resurse
Anonim
opțiuni
rezultate (29)
conjugări / declinări
2 intrări
supăra
supărare
Dicționare explicative
SUPĂRÁ, súpăr, vb. I. 1. Refl. și tranz. A avea sau a provoca cuiva o neplăcere; a
(se) mâhni, a (se) necăji, a (se) amărî, a (se) întrista. 2. Tranz. A stingheri, a
incomoda, a deranja, a stânjeni. ♦ A chinui, a provoca o durere (fizică ușoară); a
jena. 3. Refl. și tranz. A (se) întărâta, a (se) mânia, a (se) irita. – Lat.
superare „a întrece”, „a învinge”.
SUPĂRÁ, súpăr, vb. I. 1. Tranz. A necăji, a mîhni, ă amărî, a întrista. Aș, zice
el, ce iese din gură supără pe domnul, nu ce intră. VLAHUȚĂ, O. A. II 95. Aud că te
gătești să vii... și nu știi cît m-a supărat vestea aceasta. NEGRUZZI, S. I 62. ♦
Refl. A-și pierde liniștea sufletească, a se mîhni, a se necăji, a se amărî, a se
întrista. Să nu te superi că acuma te poftesc să pleci. CARAGIALE, O. III 62. Nu te
supăra, moș Nichifor... că poate așa a fost să fie. CREANGĂ, P. 118. Bade, nu te
supăra, Că, zău, nu e vina mea, Ci-i vina măicuța-mea; Ea frumoasă m-a făcut Și eu
ție ți-am plăcut. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 18. ◊ (Exprimînd teama de a nu ofensa pe
cineva) Moșule, zise atunci spînul, să nu te superi, dar nu știu ce fel de oameni
fricoși aveți pe aici. CREANGĂ, P. 218. 2. Tranz. A stingheri, a stînjeni, a jena,
a incomoda, a deranja. Eu stau cuminte într-un colț, tac și nu vă supăr cu nimic...
SADOVEANU, O. VII 149. Dase ordin ca, de obicei după sosire, să nu-l supere nimeni.
BART, S. M. 101. Baba se culcă pe pat, cu fața la părete, ca să n-o supere lumina.
CREANGĂ, P. 6. ◊ (Metaforic) Nici un călător nu se vedea supărînd praful de pe
drumul care se lungea alături cu iazul. CAZABAN, V. 166. ◊ Refl. (În formule de
politețe) De nu te vei supăra, iubite tată, spune-mi cum este înființarea acestor
fulgere. DRĂGHICI, R. 72. ♦ A chinui, a provoca o durere fizică, a jena. Eu sufer
mult aci, din pricina climei, care mă supără la pept. GHICA, A. 429. 3. Refl.
(Adesea urmat de un complement indirect introdus prin prep. «pe») A fi întărîtat
(de cineva sau de ceva), a-și ieși din fire; a se mînia, a se irita, a se înfuria.
Mă supăr, și știi că nu e de glumit cu mine! DUMITRIU, N. 130. Tanța s-a supărat,
aventura s-a încheiat. REBREANU, R. I 242. Era greu să se supere cineva pe
Margareta. Cu toate acestea Radu avu tăria și făcu pe mîniatul pînă seara. VLAHUȚĂ,
O. A. 113. Lui Pepelea nu-i prea plăcea să-l povățuiască alții, ori să-l mustre
pentru neghiobiile lui, și de aceea s-au cam supărat pe frații săi. SBIERA, P. 3. ◊
Expr. S-a supărat ca văcarul pe sat, se zice despre cineva care se supără fără
motiv și în dauna lui proprie. A se supăra foc (și pară) v. foc (I 1). ◊ Tranz.
Răspunsul lui Mogoș supără însă atît de rău pe primar... încît izbucni. REBREANU,
R. I 238. (Fig.) Fiți cuminți și nu cercați să supărați hamgerul. SADOVEANU, O.
VIII 259.
2) súpăr, a -á v. tr. (lat. súpero, -áre, întrec, covîrșesc, înving; it. soprare,
pv. sp. pg. sobrar, a prisosi. – Supăr, superi, supără; să supere. V. subretă).
Necăjesc, înciudez, irit: vorba asta l-a supărat, copiiĭ supăraŭ calu. Incomodez,
jenez (strîng, rod): aceste ghete mă supără. Incomodez, importunez, plictisesc: o
afacere care-l supără mult. V. refl. Mă înfurii: auzind asta, s’a supărat foc și a
plecat. Mă supăr de ceva, mă supăr din pricina unuĭ lucru. Mă supăr pe cineva, 1)
mă umplu de nemultămire din pricina luĭ, 2) rup relațiunile cu el.
supăráre f., pl. ărĭ. Necaz, neplăcere: supărările viețiĭ, am ajuns acolo fără
supărare. întristare: a murit de supărare.
Dicționare morfologice
Dicționare relaționale
SUPĂRÁ vb. v. asupri, bate, birui, conjura, cotropi, exploata, implora, invada,
împila, împovăra, încălca, înfrânge, întrece, învinge, năpădi, năpăstui, oprima,
oropsi, persecuta, plictisi, prigoni, sătura, tiraniza, urgisi, urî.
SUPĂRÁ vb. 1. (pop. și fam.) a se burzului, (prin Mold.) a(-i) bănui, (Transilv.) a
se spulbera, (fam.) a se îmbufna, a se zborși, (fam. fig.) a se zbârli, (arg.) a se
șucări. (S-a ~ tare pe el.) 2. v. certa. 3. v. înciuda. 4. v. mâhni. 5. v.
nemulțumi. 6. v. enerva. 7. v. deranja. 8. a se ofensa, (livr. și fam.) a se
ofusca, (fam. fig.) a se șifona. (Ce te-ai ~ așa?!) 9. v. jena. 10. v. chinui.
SUPĂRÁRE s. v. epilepsie.