În anul 1601, în timpul unei șederi la Praga, a fost portretizat de pictorul Egidius Sadeler, care a

menționat pe marginea portretului aetatis XLIII, adică "în al 43-lea an al vieții", ceea ce indică
drept an al nașterii lui Mihai anul 1558.[10]
Domnul Pătrașcu cel Bun, considerat multă vreme ca fiind tatăl nelegitim al lui Mihai, a murit
în 1557. Împrejurarea ca Pătrașcu să fi avut relații extraconjugale în anul morții sale apare ca
foarte improbabilă, având în vedere faptul că a murit în urma unei lungi boli, pentru tratarea
căreia a cerut medici de la Sibiu.[11] Ipoteza ca Mihai să fi fost fiul postum al lui Pătrașcu a fost
exclusă și de Petre Panaitescu, cu argumente onomastice, genealogice, precum și pe baza
cronicilor de epocă.[12]
Mama lui Mihai, Teodora sau Tudora, a fost, după unele surse, de neam grecesc (din vechea
familie bizantină a Cantacuzinilor). După alte surse, era vânzătoare de rachiu, originară din
Târgul de Floci, iar tatăl lui Mihai era grec.[13] Cronica lui Radu Popescu menționează că "Acest
Mihai Vodă, după ce au luat domnia, s-a numit că este fecior lui Pătrașcu Vodă, iar cu adevărat
nu se știe, că nici un istoric de-ai noștri sau striin nu adeverează cine iaste și cum au luat
domnia, fără cât din auz unul din altul așa dovedim, că mumă-sa au fost de la Oraș dela Floci,
care fiind văduvă și frumoasă și nemerind un gelep (negustor), om mare și bogat den Poarta
împărătească și în casa ei zăbovindu-se câtăva vreme..." [14]
Alte documente, aflate în custodia Academiei Române, precum și specificațiile din Condica
episcopiei Râmnicului, atesta că Mihai Viteazul s-ar fi născut la Drăgoești, localitate aflată pe
partea stângă a Oltului, județul Vâlcea. Aceleași surse mai specifică faptul că la Proieni, pe
Valea Oltului, într-o veche biserică ortodoxă, s-ar fi cununat cu Doamna Stanca.[necesită  citare]
Mama sa, Teodora Cantacuzino, a fost soră cu Iane Cantacuzino, înalt dregător
la Constantinopol și apoi ban al Craiovei, din familia Cantacuzino.

Intrarea lui Mihai Viteazul în Alba Iulia - Constantin Lecca

Armeanul Petre Grigorovici din Lemberg, unul din diplomații lui Mihai, a întocmit, probabil pentru
informarea cercurilor austriece, o cronică a vieții domnitorului, document care s-a pierdut în
forma originală, dar care s-a păstrat în compilația lui Stephanus Zamosius.[15]