1.18.

1Analiza ciocnirii elastice foton-electron liber

Compton a interpretat �mprastierea cu schimbarea lungimii de unda ca pe un fenomen
de
ciocniri elastice dintre fotoni si electroni liberi. Se pot considera �n aceasta
problema electroni
liberi toti electronii care sunt slab legati �n atomi; este suficient ca energia
lor de legatura sa fie
neglijabila �n raport cu energia hn 0 a fotonilor incidenti.
Atunci c�nd se produce interactia dintre foton si electronul liber, pentru un timp
foarte
scurt acestia formeaza un sistem izolat �n care se aplica legile generale de
conservare a energiei si
a impulsului.
Calcul�nd consecintele celor doua legi �n detaliu, nu vom epuiza descrierea
fenomenului,
�nsa vom trage deja concluzii importante. �nainte de ciocnire fotonul are energia
hn 0 = hc l 0
si impulsul hn 0 / c = h l 0 , orientat de-a lungul axei Oz (vezi figura 4.11), iar
electronul aflat
�n repaus are energia m0c
2 (energia de repaus) si impuls nul ; dupa ciocnire fotonul are energia
hn = hc l si impulsul de modul hn c = h l , directia acestuia fac�nd un unghi q cu
axa Oz, iar
# Daca lungimea de unda l a componentei Compton este independenta de lungimea de
unda a radiatiei incidente
l 0 si de natura materialului tintei, dimpotriva, intensitatea ei depinde de cei
doi parametri. Raport�nd la
intensitatea componentei Thomson se observa ca la lungimi de unda mari ( l 0 > 1 �,
radiatii X moi) componenta
Compton este foarte slaba si practic neobservabila, �nsa intersitatea ei ceste
rapid cu odata cu scaderea lungimii
de unda l 0 , devenind dominanta �n domeniul radiatiilor X dure ( l 0 � 1 100 �, hn
� 1 MeV .
77
electronul are energia mc2 p2c2 m c
0
= + 2 4 (energia de miscare) si impuls de modul p ce face un
unghi j cu axa Oz.
Figura 4.11.
Pentru a asigura conservarea impulsului, trebuie ca suma celor doi vectori impuls
de
dupa ciocnire sa fie egala cu singurul vector impuls dinainte de ciocnire. Va fi
suficient sa
proiectam vectorii pe doua axe: Oz si Ox perpendiculara pe Oz �n acest plan. Cu
aceste notatii
putem scrie ecuatiile de conservare:
energie: hn 0 m0c hn p c m c
2 2 2
0
+ = + + 2 4
impuls proiectat pe Oz:
h
c
h
c
n 0 = n cosq + pcosj
impuls proiectat pe Ox: 0 = + h
c
n sinq psinj
Am obtinut 3 ecuatii ce leaga frecventa radiatiei incidente n 0 de 4 necunoscute n,
q, p si
j. Problema nu este deci complet determinata, �nsa putem calcula 3 dintre
necunoscute �n functie
de a patra, aleasa ca parametru. Vom alege pe q ca parametru, deoarece �n timpul
masuratorilor i
se impun acestuia diverse valori particulare. Mai �nt�i, pentru a stabili o
comparatie cu datele
experimentale, suntem interesati sa calculaam frecventa n a fotonului �mprastiat;
trebuie sa
eliminam deci necunoscutele p si j ce privesc electronul.
Eliminam pe j rescriind cele doua ecuatii ale impulsului sub forma:
p h ( )
c
cosj = n 0 - n cosq
p h
c
sinj = - n sinq
Ridic�nd la patrat fiecare egalitate si adun�nd membru cu membru, obtinem:
78
p h ( )
c
2
2
2 0
2 2
= n + n - 2n 0n cosq
Putem calcula marimea p2 si plec�nd de la ecuatia de conservare a energiei, �n care
izolam radicalul �n al doilea membru si ridicam la patrat egalitatea astfel
obtinuta. Eliminam
atunci pe p scriind cele doua expresii gasite pentru cantitatea p2c2 :
p2c2 [h( ) m c ] m c h ( )
0 0
2 2
0
2 4 2
0
2 2
= n - n + - = n + n - 2n 0n cosq
Aceasta ultima egalitate se simplifica considerabil. Dupa �mpartire cu m0c
2 se obtine:
n 0 n ( q ) n n
0
- = 2 1 - 0 h
m c
cos (4.1)
(�n cazul �n care n este foarte apropiat de n 0 , �n prima aproximatie se poate
�nlocui produsul
n 0n din al doilea membru cu n 0
2 si se obtine astfel o valoare ce aproximeaza bine abaterea
n 0 - n ).
Pentru a compara cu experimentul, este mai comod sa efectuam calculele �nlocuind
frecventele cu lungimile de unda, ceea ce se realizeaza �ntr-o maniera foarte
simpla, �mpartind
egalitatea (4.1) la n 0n :
1 1 (1 )
0 0
n n 2
- = h - q
m c
cos
de unde:
D l = l - l 0 = ( - q )
0
h 1
m c
cos
Abaterea calculata D l are cele trei proprietati observate experimental:
a) D l este pozitiv. Aceasta este o consecinta a conservarii energiei: energia
fotonului scade
pentru ca o parte din energia lui este transformata �n energie cinetica a
electronului;
b) D l este o functie crescatoare cu unghiul q, deoarece acesta nu variaza dec�t �n
intervalul de
la 0 la p unde functia cosinus este monotona. Se poate scrie:
1 2
2
- cosq = sin2 q
c) D l este �n �ntregime determinata de cunoasterea unghiului q. Este independenta
de natura
tintei si lungimea de unda a fotonului incident l 0 . Acesta proprietate este
caracteristica efectului
Compton : D l este o abatere absoluta a lungimii de unda, care este determinata de
fenomen.
Calculul acesteia se reduce la acela al constantei din fata factorului (1 -
cosq ) , constanta ce are
dimensiunea unei lungimi si care se numeste
79
lungimea de unda Compton L = h =
m0c
0,02426 �
Aceasta este lungimea de unda pentru care energia fotonilor este egala cu energia
de
repaus a electronului : hn = hc L = m0c =
2 0,511 MeV .
Concordanta dintre valoarea teoretica si cea experimentala ale lungimii de unda
Compton confirma interpretarea fenomenului.
Electroni in miscare :::>>>> HELD, paragraf Compton