Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Atunci când elevul îl imite pe profesor, acesta percepe vibrațiile laringiene specifice sunetului m,
pronunțandu-l. Atfel se vor evita exagerările poziției organice, care determină atât o fizionomie
nefavorbilă, cât și dificultăți în procesul citirii labiale.
Printre altele se va face și intuirea vibrațiilor nazale, așadar scopul fiind ca elevul sa poată atinge
cu un deget narinele profesorului, iar cu degetul de la cealaltă mână să-ți atingă propriile narine.
Învățarea pronunției acestui fonem de către elev apare în urma detașării fonemului m din
cuvântul în care a fost prezentat și prin exersarea pronunției acestuia. În cele din urmă, sunetul
este din nou integrat în cuvânt , în poziția lui inițială.
În acest caz, pentru corectare este suficient să explicăm elevilor poziția firească a limbii pe
planșeul bucal și prezența în contact a buzelor în timpul pronunției sunetului m. Între timp se vor
face exerciții de pronunție în mod repetat a consoanei (m,m,m,m), fără să se dezlipească buzele.
În alte cazuri, unii elevi pronunță n în loc de m. Cauza aceasta ar fi faptul că elevii contractă prea
mult buzele.
În scopul realizării unei pronunții corecte și clare a fonemului m, aflat înaintea unei consoane, fie
în interiorul unui cuvânt, fie în cadrul unei propoziții în care unul dintre cuvinte se sfârșește cu
m, iar cuvântul următor începe cu o consoană (am fost…; am dormit…; am lucrat…film sonor;
om voinic etc.) , se procedează ăn felul următor: se explică elevilor că buzele, în timpul
pronunției lui m, nu se desprind până ce limba nu are poziția necesară pronunției consoanei care
urmează. Mai târziu se insita asupra modului de a folosi fără pauză același curent de aer.
Prin aceste exerciții esențiale se obține atât o pronunție corectă și clară cât și o cursivitate a
vorbirii apropiată de vorbirea normală.