PRINCIPALELE DOCUMENTE INTERNAȚIONALE CARE

REGLEMETEAZĂ DREPTURILE OMULUI

Prin natura sa, conceptual DREPTURILE OMULUI este unul multilateral și

multidisciplinar. El concentrează atenția crescândă nu numai a juriștilor ci, deopotrivă, a
politologilor, a sociologilor, a antropologilor, a teoreticienilor dreptului internațional, ai
relațiilor internațional etc1.
Nu există vreo mare personalitate de cuprindere națională sau universal, vreo
distinsă și recunoscută școală, de indiferent ce orientare ar fi ea, vreun curent de gândire,
din antichitate și până azi, care să nu fi influențat, fiecare în chip specific, dezvoltarea
preocupărilor, pe orizontal și pe vertical, petru Drepturile omului, a protejării lor în toate
momentele marcate, adeseori, de mari mutații și transiformari.
Ca orice mare orientare socio-politică, etic-juridică și cea a acestui concept director
în științele mai vechi sau mai noi a sporit interesul cognitiv, apreciativ, normativ și
aplicativ, mereu prefectibil sub raport organizațional, instituțional, teoretic.
Așa cum se specifică în literatura de specialitate, în dicționare și în enciclopedii
Carta Națiunilor Unite, Declarația universală a Drepturilor omului, Comisia pentru
Drepturile omului, Convenția Europeană a Drepturilor omului, Curtea Europeană a
Drepturilor omului, Convenția și Uniunea Europeană, Carta Socială Europeană,
Organizația pentru Securitate și Cooperare în europa (OSCE), sunt doar câteva instituții
din arealul instituțional și organizațional care își conjugă eforturile în aceste multiple și
intersectate domenii. 
Dealtfel, în toate documentele oficiale apărute în peste o jumătate de secol, atunci
când este vorba de problemele fundamentale ale contemporaneității, în lucrările de
referință de la noi și din toate țările civilizate, democratice, problematica Drepturilor
omului ocupă, în mod legitim, un loc de primă importanță. 
Apărute ca rezultat al unei îndelungate evoluții istorice, fapt ce a făcut ca ele să fie
consacrate astăzi în constituții și în numeroase documente internaționale, Drepturile
omului sunt însă interpretate în mod diferit în funcție de poziția ideologică a oamenilor de
știință, care caută să le definească conținutul.
În continuarea lucrării, voi prezenta principalele documente internaționale care
reglementează drepturile omului. 

1
Marin Voiculescu, Drepturile Omului și Problemele globale conemporane, CasaEditorială Odeon,
București, 2003, p. 5

1
 Drepturile omului sunt garantate în primul rând prin legislația internă a fiecărui
stat, acesta fiind cadrul juridic cel mai eficient și adecvat pentru promovarea și garantarea
drepturilor omului. Documentele internaționale intervin ca o măsură suplimentară, ca o
garanție a respectării drepturilor acestor drepturi, constituind adevărate standarde, etaloane
care să confere termen de comparație pentru documentele interne. Documentele
internaționale sunt adoptate de state pe baza acordului de voință al acestora și pot fi
împărțite în două categorii din punct de vedere al forței lor juridice:
- documente cu caracter politic, fără forță juridică, sub formă de rezoluții ori declarații;
- documente cu forță juridică, încadrate în categoria tratatelor indiferent de denumirea
lor: convenții, pacte, protocoale, acorduri.
Crearea ONU a deschis o eră nouă în ceea ce privește relațiile internaționale între
state, cooperarea dintre acestea și, drept urmare, elaborarea unor instrumente juridice a
cunoscut noi dimensiuni, astfel că, în prezent sunt elaborate peste 50 de tratate și un număr
mare de declarații și rezoluții ale organelor și organismelor internaționale în domeniul
drepturilor omului și al dreptului umanitar.
Primele reglementări importante cu privire la drepturile omului le regăsim
în  însăși Carta ONU, elaborată la 26 iunie 1945 și intrată în vigoare la 24 octombrie 1945,
care în capitolul l art.1 pct.3 își propune ca obiectiv realizarea cooperării internaționale cu
caracter economic, social, cultural sau umanitar, în scopul de a promova și încuraja
respectarea drepturilor omului și libertăților fundamentale pentru toți, fără deosebire de
rasă, sex, limbă sau religie2.
Acordăm o importanță primordială Cartei ONU pentru că în aceasta sunt
delimitate, în mod expres, atribuțiile organelor principale al acestei organizații cu vocație
universală. Pe baza obiectivelor fixate în Cartă au fost elaborate sub auspiciile ONU o serie
de instrumente juridice internaționale care astăzi sunt unanim recunoscute în întreaga lume
și care au situat pe primul plan protecția juridică a drepturilor omului.
Pentru a avea o imagine mai clară asupra principalelor instrumente juridice
internaționale, trebuie să vorbim în continuare despre o altă Cartă, și anume Carta
internațională a drepturilor omului3. Menționăm că nu a fost adoptat niciodată un document
cu această denumire, dar în literatura de specialitate, în vocabularul curent folosit de
reprezentanții diferitelor state, a oamenilor politici și chiar în doctrină, ea s-a admis și se
referă la un grup de cinci documente importante, și anume:

2
Pavel Suivan, Drepturile omului, Ed. PISOPRINT, Cluj-Napoca, 2007, p. 45
3
Idem

2
- Declarația Universală a Drepturilor Omului;
- adoptată de Adunarea Generală a O.N.U. în 1948 . aici se arată că toți oamenii se
nasc liberi și egali în demnități și drepturi. Ei sunt dotați cu rațiune și conștiința și trebuie
să acționeze unii față de alții într-un spirit de fraternitate.
Se menționează principiile de bază ale egalității și nediscriminării de nici un fel în
ceea ce privește exercitarea tuturor drepturilor civile, economice, sociale, culturale de care
trebuie să se bucure orice ființă umană. În finalul declarației se prevede că orice persoană
are dreptul la ordine socială în care drepturile și libertățile pot fi pe deplin exercitate.

Ultimul articol prevede interdicția pentru vreun stat, grupare sau persoană să desfășoare
vreo activitate sau de a săvârși vreun act care să aibă ca scop desființarea vreunui drept sau
libertate din Declarație. Declarația nu cuprinde obligativitatea juridică de a asigura aceste
drepturi.
- Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale;
- adoptat de Adunarea Generală a O.N.U. în 1966, prevede că idealul ființei umane nu
poate fi realizat decât dacă se crează condițiile care să permită fiecăruia să se bucure
de drepturile sale economice sociale și culturale ca și de drepturile politice și civile.
Dintre acestea precizăm: dreptul la muncă, dreptul de a se bucură de condiții de muncă
prielnice, dreptul de asociere în sindicate, dreptul la educație.
- Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice;
- adoptat în 1966 de Adunarea Generală O.N.U.
În preambul se arată că în conformitate cu Declarația Universală Drepturilor
Omului, idealul ființei umane libere nu poate fi realizat decât dacă se realizează condițiile
care să permită fiecăruia să se bucure de drepturile sale civile și politice ca și de drepturile
sale sociale, economice și culturale. Dintre drepturile politice și civile enumerăm: dreptul
la viață, nesupunerea la tortură, pedepse cu cruzime, inumane sau degradante, tratarea cu
umanism a oricărei persoane private de libertate, liberă circulație și alegerea domiciliului.
- Protocolul facultativ referitor la Pactul internațional privind drepturile civile și
politice;
- Al doilea Protocol facultativ la drepturile civile și politice, vizând abolirea pedepsei
cu moartea.
Aceste cinci instrumente juridice internaționale, care au fost elaborate sub
auspiciile ONU și care astăzi, pe întreg globul, sunt denumite simbolic Carta internațională
a drepturilor omului, au o deosebită importanță în ceea ce privește schimbarea concepției

3
generale în societatea contemporană cu privire la protecția juridică a drepturilor omului,
deoarece, zi de zi, tot mai multe subiecte de drept internațional, fie că devin părți la ele, fie
că le acceptă unanim, recunoscând superioritatea reglementărilor lor și faptul că trăind pe
această planetă nu putem să nu le respectăm cu toții. Documentul care a deschis o eră nouă
în promovarea drepturilor omului și pe baza căruia s-au încheiat o multitudine de tratate în
acest domeniu, este Declarația Universală a Drepturilor Omului. Documentul cuprinde un
preambul și 30 de articole în care sunt enunțate drepturile esențiale ale omului și libertățile
fundamentale. În preambul se arată că  „recunoașterea demnității inerente tuturor
membrilor familiei umane și a drepturilor lor, egale și inalienabile, constituie fundamentul
libertății, dreptății, și păcii în lume".
În articolul1 din declarație se arată că  „toți oamenii se nasc liberi și egali în
demnitate și în drepturi. Ei sunt dotați cu rațiune și conștiință și trebuie să acționeze unii
față de alții într-un spirit de fraternitate4".
În articolul 2 se menționează principiul de bază al egalității și nediscriminării de
nici un fel în ceea ce privește exercitarea tuturor drepturilor și egalităților prevăzute în
Declarație. 
În articolele 3-21 sunt prevăzute drepturile civile ale omului. În art.22 sunt
recunoscute drepturile economice, sociale și culturale de care trebuie să se bucure orice
ființă umană în vederea asigurării demnității umane și dezvoltării libere a personalității
sale. Acestea trebuie asigurate atât prin efortul național, cât și prin colaborarea
internațională, prevazându-se și eventualele limitări ale accesului la aceste drepturi în
funcție de resursele fiecărei țări. Aceste drepturi sociale, economice și culturale sunt
cuprinse în articolele 23-27.
Art. 28 prevede că orice persoană are dreptul la o ordine socială și internațională
în care drepturile și libertățile recunoscute în declarație să fie pe deplin exercitate.
În art. 29 se prevede că orice persoană are și îndatoriri față de societate, aceasta
fiind singura modalitate prin care se poate asigura și armoniza înfăptuirea efectivă și
respectarea drepturilor tuturor oamenilor.
Ultimul articol prevede interdicția pentru vreun stat, grupare sau persoană de a
desfășura vreo activitate sau a savarsi vreun act care să aibă ca scop desființarea vreunui
drept enunțat în Declarație5.

4
Ioana Vida, Drepturile omului în reglementările internaționale, Ed. Lumia Lex, 1999, p. 60
5
 Ion Suceava, Marcu Viorel, Gh. Constantin, Omul și drepturile sale : drepturile omului și dreptul umanitar
în tratate și legi, Ed. Lumia Lex, Bucuresti, 1991, p.78-80 

4
 Exercitarea drepturilor și libertăților cuprinse în Declarația Universală a
Drepturilor Omului este supusă doar îngrădirilor stabilite prin lege, exclusiv în scopul
asigurării respectului drepturilor și libertăților altora, precum și a respectării cerințelor
moralei, ordinii publice și bunăstării generale într-o societate democratică. Dispoziția
aceasta este o recunoaștere implicită a caracterului relativ al drepturilor și libertăților
prevăzute în Declarația Universală a Drepturilor Omului. Nefiind absolute, drepturile pot fi
deci limitate în exercițiul lor, astfel încât să prevină abuzul de drept și în același timp să se
păstreze caracterul democratic al societății. Limitarea exercițiului drepturilor și libertăților
cetățenești făcută prin acte interne este restrânsă, deoarece nici o dispoziție a Declarației
Universale a Drepturilor Omului „nu poate fi interpretată ca implicând pentru vreun stat,
grupare sau persoană dreptul de a se deda la vreo activitate sau de a savarsi vreun
act îndreptat spre desființarea unor drepturi sau libertăți enunțate în prezenta declarație".
Declarația este primul document internațional care stabilește o concepție unitară despre
drepturile omului. Reprezentând standardul comun al comunității internaționale, drepturile
proclamate în cuprinsul acestei declarații sunt universale și inalienabile6.
Influența Declarației Universale a Drepturilor Omului s-a manifestat profund atât
față de statele membre ale ONU, cât și față de celelalte state nemembre. Impactul acesteia
a fost universal, în sensul că legislația statelor de pe diferite continente, alături de
convențiile regionale ale drepturilor omului s-au inspirat din cuprinsul Declarației sau au
preluat unele prevederi ale acesteia. Cu privire la măsurile de implementare a drepturilor
omului au fost propuse mai multe variante, ajungându-se la următoarea soluție: crearea
Comitetului Drepturilor Omului care devine principalul organ de implementare; admiterea
petițiilor interstatale ca măsuri de implementare; instituirea sistemului rapoartelor
întocmite de state; furnizarea de informații de către organismele ONU sau alte agenții
specializate de la care se pot obține informații neoficiale; trimiterea de  recomandări acute
statului intimat7.
În ceea ce privește cele două Pacte internaționale, în general structura lor este
asemănătoare. Astfel, fiecare pact are un preambul în care se reiterează obligația statelor,
așa cum rezultă din Carta ONU de a contribui la promovarea și respectarea drepturilor
omului. Se precizează că atingerea idealurilor omului liber care să se bucure de drepturile
și libertățile sale, eliberat de teamă și mizerie, nu se pot realiza decât dacă sunt create

6
Ibidem
7
D. Micu, Garantarea drepturilor omului, editura "All Beck", 1999, p.11-12

5
condițiile care să permită fiecăruia să se bucure de drepturile și libertățile sale civile și
politice, dar și de cele economice, sociale și culturale.
Articolul 1 din fiecare pact prevede că dreptul la autodeterminare este universal și
solicită statelor să faciliteze realizarea acestui drept și respectarea lui, întrucât în viziunea
acestuia ele își stabilesc sistemul politic și își asigură în mod liber dezvoltarea economică,
socială  și culturală în vederea înfăptuirii scopurilor propuse, toate popoarele pot dispune
liber de bogățiile și rezervele lor naturale, fără a aduce atingere obligațiilor ce decurg din
cooperarea internațională, fără însă ca un popor să poată fi lipsit de mijloacele proprii de
trăi8.
Articolul 2 din Pacte prevede angajamentul statelor de a adopta măsurile necesare,
inclusiv legislative, pentru deplină exercitare a drepturilor recunoscute în pacte, fără nici o
discriminare bazată pe rasă, sex, limbă, religie, opinie politică sau de altă natură, origine
socială sau națională, avere, naștere sau orice altă împrejurare9.
Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și
culturale consacră, printre altele, dreptul pe care îl are orice persoană a se bucura de
condiții de muncă juste și prielnice, care să asigure, îndeosebi, un salariu echitabil și o
remunerație egală pentru o muncă de valoare egală, dreptul pe care îl are orice persoană în
vederea favorizării și ocrotirii intereselor sale economice, de a forma împreună cu alte
persoane sindicate, dreptul la securitate socială etc10.
Sunt, de asemenea înscrise prevederi în legătură cu îmbunătățirea metodelor
de producție, o repartiție echitabilă a resurselor alimentare, scăderea
mortalității noilor născuți și a mortalității infantile, îmbunătățirea tuturor aspectelor igienei
mediului și ale igienei industriale, asigurarea exercitării dreptului la educație, a dreptului
de a participa la viața culturală, ca și libertatea cercetării științifice și activităților creatoare.
Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice11 înscrie o largă gamă
de drepturi, printre care dreptul la viață, interzicerea torturii, sclaviei, comerțului cu sclavi
și muncii forțate, dreptul pe care îl are fiecare om la libertate și la securitatea persoanei
sale, dreptul persoanelor arestate sau deținute de a fi tratate în mod uman, egalitatea în
fața tribunalelor, dreptul oricărei ființe umane de a i se recunoaște pretutindeni
personalitate juridică, dreptul de a întemeia o familie, dreptul de a lua parte la conducerea

8
Ioana Vida, op. cit., p. 63
9
Idem
10
George Velicu, Prevederi legislative interne și internaționale privind drepturile omului, Ed. Sitech,
Craiova, 2012
11
Idem

6
treburilor politice, de a alege și de a fi ales, de a avea acces la condiții generale de egalitate,
la funcțiile publice din țara sa.
O dispoziție importantă a acestui document este și aceea care prevede că în țările
în care există minorități etnice, religioase sau lingvistice, persoanele aparținând acestor
minorități nu pot fi lipsite de dreptul de a avea, in comun cu ceilalți membri ai grupului,
propria lor viață culturală, de a profesa și practica propria lor religie sau de a folosi propria
limbă12.
În articolul 28 din Pact se prevede crearea Comitetului pentru drepturile omului,
însărcinat cu supravegherea și aplicarea măsurilor prevăzute în pact. Acest organ poate
primi sesizări în legătură cu nerespectarea drepturilor omului prevăzute în pact numai din
partea statelor membre. Ca urmare, persoanele fizice nu pot face sesizări acestui organism.
Pactul a fost adoptat în această formă pentru că, dacă s-ar fi acordat dreptul persoanelor de
a sesiza Comitetul în legătură cu nerespectarea de către state a drepturilor prevăzute de
Pact, multe dintre acestea nu ar fi semnat. Problema s-a convenit a fi rezolvată prin
adoptarea primului Protocol facultativ referitor la Pactul internațional privind drepturile
civile și politice.
Acest Protocol prevede un mecanism prin care, sesizările primite de la persoanele
particulare care se pretind că sunt victime ale încălcării drepturilor enunțate în Pact pot fi
primite și soluționate.
Ultimul document care face parte din așa-zisa Cartă internațională a drepturilor
omului, este al doilea Protocol facultativ  cu privire la drepturile civile și politice și care se
referă expres la abolirea pedepsei cu moartea, care a fost adoptată prin Rezoluția Adunării
Generale ONU din 15 decembrie 1989.
Prin Decretul nr. 212 din 31 octombrie 1974 România a ratificat cele două pacte,
iar prin Decretul nr. 68 din 20 decembrie 1990 a aderat și la cel de-al doilea Protocol
facultativ cu privire la drepturile civile și politice.
Preocuparea ONU pentru promovarea și protecția drepturilor omului nu s-a oprit
la adoptarea acestor documente de bază ci, a continuat cu adoptarea altor instrumente
internaționale care reglementează, fie drepturile anumitor categorii de persoane, care prin
natură lor sunt mai vulnerabile, mai expuse încălcării drepturilor lor, fie instrumente care
reglementează în detaliu anumite drepturi. Printre aceste documente reprezentative, în
funcție de domeniul de aplicare, amintim13:

12
V. Duculescu, op. cit., p.64-66
13
Ioana Vida, op. cit., p. 66

7
 - privind egalitatea în drepturi, nediscriminarea:
       - Declarația Națiunilor Unite asupra eliminării tuturor formelor de
discriminare rasială;
       - Convenția internațională  privind eliminarea tuturor formelor de
discriminare rasială;
       - Convenția internațională asupra eliminării și reprimării crimei de apartheid;
       - Convenția internațională privind lupta împotriva discriminării în domeniul
învățământului:
       - Declarația Adunării Generale a ONU împotriva discriminării bazate pe
religie și convingere;
- privind protecția drepturilor femeii:
       - Declarația privind eliminarea discriminării față de femei;
       - Convenție asupra drepturilor politice ale femeii;
       - Convenție asupra cetățeniei femeii căsătorite;
       - Convenție asupra eliminării tuturor formelor de discriminare față de femei;
       - Convenție privind consimțământul la căsătorie, vârstă minimă pentru
căsătorie și înregistrarea căsătoriilor;
- privind protecția copilului, a adolescentului și a persoanelor care au nevoie de
ajutor:
       - Declarația drepturilor copilului;
       - Convenția drepturilor copilului;
       - Declarație privind promovarea în rândurile tineretului a idealurilor de pace,
respect reciproc și înțelegere între popoare;
       - Declarația drepturilor deficientului mintal;
       - Declarația drepturilor persoanelor handicapate.
- privind abolirea sclaviei și reprimarea traficului cu sclavi și cu ființe umane:
       - Convenție cu privire la sclavie;
       - Convenție suplimentară cu privire la abolirea sclaviei, traficului cu sclavi și
a instituțiilor și practicilor analoage sclaviei;
       - Convenție asupra abolirii muncii forțate;
       - Convenție asupra muncii forțate;
       - Convenție pentru reprimarea traficului cu ființe umane și a exploatării
prostituției semenilor;
- privind protecția persoanelor  supuse detenției sau întemnițării:

8
        - Ansamblul de reguli minime pentru tratamentul deținuților;
       - Declarație asupra protecției tuturor persoanelor împotriva torturii și altor
pedepse sau tratamente cu cruzime, inumane sau degradante;
       - Convenție împotriva torturii și a altor pedepse sau tratamente cu cruzime,
inumane sau degradante;
- privind situația refugiaților:
- Statutul Oficiului Înaltului Comisariat al Națiunilor Unite pentru refugiați;
- Convenție referitoare la statutul refugiaților;
- Declarație asupra azilului teritorial;
- Declarație asupra drepturilor omului, ale persoanelor care nu posedă
naționalitatea țării în care trăiesc;
Fără  a avea pretenția că am epuizat multitudinea documentelor internaționale
privind protecția drepturilor omului, putem afirma că am prezentat  pe cele principale,
încercând și o clasificare a acestora în funcție de domeniul la care se referă fiecare.