ANUL XII No.

622
20 D E C E M B RIE 1938

U R E A Z Ă
C I T I T O R I L O R El,
SĂRBĂTORI FERICITE
 şi năsucurile neîngheţate. Iar zilele Crăciunului nu mai sunt în tlo rite de zurgălăii săniuţelor alunecând sub
bătaia confetilor azvârlite de pumnul nevăzut al cerului.

Dincolo de norul coborât şi sterp se aprinde desigur şi acum steaua ce conduce la Bethleem. Norul
umbreşte nu numai lucirea astrala, ci şi îndemnul C e lu i născut ".-v sivsul şi culcat în-iţ*!? : ,Pace pe pământ,
in tre oameni bună în vo ire " I
; ’u Vi ' ■' V

A • \1 ţ; »

V > s 2 w

'N -

1 Â N D U R j pentru Crăciun...
Când le înşir, cerul coboară
p l u m b u r i u peste oraşul
mohorât şî el. Va ninge oare până’n
sărbători? A lb ul curat al zăpezii îm­
prumută voioşie peîsagiului, îmbrăcată
în hermină, C apitala pare mai delicată
şi mai majestuoasă. N u & însă mal
fericită. Sunt doar aţâţi bucureştehî
cărora nîci darnicul Moş Crăciun nu
le aduce lemne. Şi când soba c fără
foc, priveşti duşmănos zăpada, chiar
dacă ea-ţi surâde nevinovată.
De altfel după războiu n'am mai avut Crăciun
îng ropat sub troane. îmi amintesc din anii copilăriei,
când u ră to rii Moş A junului luptau cu năm eţii ca
să răzbată sub ferestrele luminate. Colinda lor se
îm pletea cu Viforniţa, aşa că nu desprindeam din
urare decât im petuosul: N e daţi o ri nu ne d a ţi?
Mama deschidea atunci uşa ca să îm partă darurile. N u se îndura insa, ___ , (___ nu chema în
m icuţii îndrăzneţi, ca să-şi mai dezmorţească oasele. Erau nişte ghemotoci îm b robodiţi
ţu g uia te şi tă v ă liţi în ^promoroacă. De sub streşinile de lână, p riv irile porneau iscoditoare, când
cutezătoare, când retrăgându-se ca ochii m elcilor. C o vrig ii, m erele şi nucile treceau de pe masă
în tra istele mai^mari decât cei cari le purtau ; dar şi bănuţi de aramă,' lucios! ca de aur, se adunau
în buzunarele hăinuţelor de sub paltoane.
Adorm eam în visuri cu în g eri albi şi mă trezeam pe o dim ineaţă albă, ca’n basmele cu zâne si
palate de cristal, in ogradă ne întâm pina Moş C răciun făcut din zăoadă cu h o r it ă

poposeasca T. ____
oamenii erau buni, dar mî-te Moş Crăciun, care e însăşi întruparea bunătăţii !

* *
*

După războiu oamenii s'au înrăit. Se duşmănesc şl se pândesc, gata unul să calce peste celait
Moş Crac,un s a schimbai şi el ; a_ d evenit arţăgos şi zgârcit. La puţine case poposeste acum si
nu întotdeauna la co p iii care m erită vizita lui cu daruri.
Vrèmea e parcă şî ea alta. Seara ajunului e searbădă fără zăpadă, cu u ră to rii în pardşsîuri

Pag, 2

(SD No. 622

 IA R N Ă T IM P U R IE
IN S fA T E LE - U N IT E

F o to g ra fie n o a s tră
în fă ţiş e a ză c o p ii de
şcoală din W a shin g
ton, „dându-se" cu
săniuţa, pe prim a
zăpadă că zută încă
in c u r s u l lunei
N oem brie. In fund,
cupola C a p ito lu lu i,
re ş e d in ţa p re z id e n ­
ţia lă am ericană.

UN A V IO N A M E R I­
C A N DE P A S A G E R I
S’A P R Ă B U Ş I T
PESTE C O L T U L
UNEI STÂN C I
La P o in t Rayes, 30
km. mai la n o rd de
San Francisco, un
a vio n de p a s a g e ri
s'a p ră b u ş it peste
c o lţu l unei stâ nci,
cu c a re ocazie au
Acrobatul patinor american Harris Legg p ie r it 5 persoane.
SĂRITURA sare peste şase butoaie, şi printr’un
cerc de foc, la o serbare pe ghiaţă, or­
In fo to g ra fia noas­
t r ă : a vio n u l p r ă ­
b u ş it în v a lu r ile
ganizată la Madison Square. Gardens spumoase a le m ării.
PRIN FL Ă C Ă R I Arena din New-York.

C h A ciu n u £ u i
u n jta e x y n o u C lp c i
d c (o ă n u a HUDNUT
e b i# u rc c ia h , b y t-
d e c u y tr u z

C e l mai mic ceasornic n

l ume — s t e a de c i n e m a
Special pentru un film care va înfăţişa îm prejurim ile
lacului Geneva precum şi industriile sale, s’a cons-
truit acum într’o uzină de ceasornice din Elveţia, uri
minuscul ceas brăţară, care va fi desigur cel m ai mic
din lume şi va fi prezentat şi la expoziţia interna­
HUDNUT
ţională clin New-York, în 1939. Ceasornicul a necesitat
o muncă continuă de 6 luni. costă 2000 franci elve­
ţieni, se compune din 74 de părţi minuscule şi este
EAU DE COLOGNE
în întregime lucrat de m ână. Actualmente este expus PAR F U M ATÀ CU
la Montreux, la firm a Roman Meyer.
In fotografia noastră : minusculul ceas-brăţară alături
de un ochi omenesc. GEMEY*LF. debutvert*ledebut noir*riche«e
Pag. 3 No. 622
 I / /> -«'T
M '
fe.. 4- ï
w C-RÂCIÜNUL IN STRADĂ, LA HONG KONG ŞI IN RAIUL COPIILOR S
ËNTRU copii, el e Moş Crăciun şi oricât de umil
® darul, scos din desagii fără fund, barba'i de
p ; nea vătuieşte întreaga îm părăţie de visuri-aevea
a celor mici. Pentru cei mari, e C răciunul —
focar spre care converg razele, senine şi turburi, cu
bucurii şi nevoi, aîe unui an, ca să se consume într'o
explozie efem eră de revelion.
In acest ajun, când cei mari au gânduri de harţă şi vo r­
besc numai prin trâ m b iţî şi surle, cefţi! ramas plumbu­
riu şî drum urile de ţară cufundate în lb fz n a unor aştep­
tă ri ameninţătoare, duc dorul năm eţilor de odinioară, de
culoarea albului păcii. C răciunul celor rfteri e ca un flu­
ture, cu a rip ile fade, ce au p ie rd u t în tre g u l arabesc de
visuri, pe drum urile desfundate de sbucium şi speranţe.
A rămas numai zarva atm osferii dîn ajun de sărbători.
Lumea celor mari se pătrunde de atmosfera de basm a
copiilor, din care-şi ia sborul efem erida sărbătorilor de
Crăciun.
M O Ş C R Ă C IU N IN V IT R IN E
Deaceea, încep să dispară din vitrin ă lucrurile aşezate
acolo de nevoile cotidiane şi prozaice. C ă rţile pline de
învăţătură şî ştiinţă adultă, fac loc ta rta je lo r cu chipuri
naive şi nereale, din poveşti. M anechinele cu p ro filu ri de
H ollyw ood şi vestm inte ispitito a re au fost date de ruşine
şi în locul lor stau im agini din basme şi în văluri mult-
cuvântătoare. O b ie c te le casnice stau dosite prin ra ftu rj
şi în locul lor s'au orânduit în vitrină, jucării cu g e i
şi linii, pe cari adulţii nu le tolerează to t anul. Iar pş
to ate tronează zâmbetul de bunic al lui Moş Crăciurt
V itrin ile s'au transform at în aerul de spectacol. Suntem
sub zodia copilului şi fieca re d in tre noi caută să simuleze
cât mai bine un obraz cu p riv iri naiye, ca să se poată
contopi cât mai mult cu lumea cftpRIor. V itrin e le şi-au
lepădat seriozitatea şi încearcă săSfrrfeă cât mai mult
dichisul ero ilo r din poveşti. Iar copiii' tre c dela o vitrin ă
la alta, şi fără să ia în seamă a rtific ia lita te a noastră, se
simt stăpânii acestui oraş, caro se dă în spectacol sub
masca de Crăciun.
A D U L Ţ II N U U IT A
Dincoace de vitrină, tro to a re le şi co lţurile de stradă au
d e ve n it câmpuri de grea luptă pentru existenţă. Aci
C răciunul stă la graniţa în tre vis şi realitate. Oam eni de
to a te ca teg o riile îşi încrucişează p riv irile aprinse de in vid ie
şi lim buţii s'au luat ia harţă cu oamenii,
in penumbra de afară se agită ambulanţii. M a rfa lor e
form ată din fărâm ele căzute dela masa bogată din vitrine.
Jucării tă ia te cu neindemânare dintr'o scândură ruptă
dintr'un gard — păpuşi lip ite din lutul săpat din p ivn iţi
şi date cu var, relicve dintr'o peşteră din vârsta tro g lo dită.
Sunt d arurile de Crăciun pentru co p iii săraci şi mai ales
m otive de existenţă pentru desculţii lo r părinţi. Pentru
copii aceste juc ării necio plite au acelaş farmec ca şi
păpuşile cizelate din vitrin e . Carnea ior de var le produce
aceeaşi fio ri ca şi porcelanul rose al păpuşilor ce stau
la umbra b ărbii lui Moş Crăciun din vitrin e .
Dar pe trotuar, ambulantul te tra g e de mânecă^
sub nas păpuşa jalnică de lut şi'ţi urlă în urecj
reclamă ce e mai m ult un strig ă t de ajutor. Existai
fel de paria p rin tre ambulanţi. Sunt declasaţii d n nu
şi-au putut înjgheba acel capital iluzoriu pentru o duzină
de jucării p rim itive, lată-l pe negustorul im provizat de
Crăciun.
' A S C E TU L D IN H O N G - K O N G
Stă p ro p tit de un uluc, în tre două v itrin e şi tremură...
Sdrenţele sunt tentacule inerte, bătute mereu de valurile
m izeriei. M a rfa — o duzină de testele cu ace. El nu te
acostează, nu-|î laudă marfa şi nu-i strigă preţul. Un braţ
s'a stKfecuratjp r in t r e sdrenţele hainei şi pumnul stă strâns
la căldura, ju b ţîo rijp r. C e lălalt s'a lip it de uluci şi strânge
în palma duzina de testele. Şi bolboroseşte aşa zisul
negustor |fôn tetpscani. o siugură frază, scânceşte cu glasul
tă ia t de un treSnur continuu, ultima p e rfec ţie a reclam ei
moderne :
— Crăciun... mi-e... foame !
Işi începe litania foam ei dim ineaţa şi o term ină o oră
după închiderea magazinelor, când pleacă, strângând
pumnii sub căldura jilavă dela subţiori. L-am văzut, la
această oră, în faţa unei v itrin e de confecţiuni, unde un
Moş C răciun ţin e un palton de iarnă.
Pădurea de firm e dă acestei străzi un aspect chinez
Vântul deslănţuit de un zeu hain, bate gongul in tă b liile
v v ţy
m /£
> -ti
I
6 "
firm elor, scutură paltoane!* de pe momâiie dela uşi şi é
se insinuiază în cuiburile de căldură vă tu ite cu sdrenţele i Â
negustorului.
! 51
Firmele şi reclam ele stau perpendiculare ca inscripţiile
chineze dintr'un c a rtie r negustoresc din Hong-Kong.
L ite re le s'au sucit şi au luat form e chinezeşti. N egustorul
ambulant pare un ascet, încovoiat în faţa unei d ivin ită ţi. *i r m
V itrin a revarsă lumini de tem plu peste capul lui, în care
se iezesc imagînî d intr'o lume cu alte dimensiuni. A scetul ■■i
din Hong-Kong, cu testelele în mână, oficiază în faţa
v itrin e i din Lipscani, cu promisiuni de altă lume.
L A „R A IU L C O P IIL O R "
La „Raiul co p iilo r" se îmbulzesc to ţî îngeraşii. A ci tro ­
nează un „Moş C răciu n" în carne şî oase, cu mască şi
costum. Raiul acesta al copiilor e prevăzut cu cele mai
desăvârşite a rtific ii ale technicei moderne. Vin copiii din
toate c a rtie re le să vadă îm părăţia basmului şi să stea i ■ o m
! i jr
de vorbă cu Moş Crăciun.
N ic ă eri nu se id e ntifică atât de mult mama şî copilul. i i
W-s H
Moş Crăciun vorbeşte la megafon şi câte un copil se ! ' L
strecoară până aproape de stăpânul jucăriilor. Prom ite
cu glas tre m u ra t că se va supune tu tu ro r poruncilor
moralei de fam ilie. Moş Crăciun stă în centrul luminei
şi nu vede pe nimeni. Dar copiii stau p itiţi lângă mame,
deschid ochii mari şi sorb minunea... C e i mai sfioşi sunt
împinşi de mamele lor spre bara de lângă megafon, unde
se poate schimba câteva cuvinte cu Moş Crăciun. Fiecare
îşi încheie promisiunea cu o dorinţă :
— M ie să-mi aduci...
Şi Moş C răciun are să aducă... numai mama să aibă
-parale. Păpuşi, păpuşi, jucării, întreaga faună a im aginaţiei
copilăreşti.
într'un colţ au descălecat v e s tito rii vre m u rilo r noastre.
Tancuri, tre n u ri blindate, soldaţi cu măşti, m itraliere,
aruncătoare de flăcări. A d u lţii au pus piciorul pe pragul
îm părăţiei de basm.
V Â N Z Ă T O R U L DE Z IA R E
In tre copii, în paltonaşe de păpuşi şi fe ţe rumene de
porcelan, s'a strecurat un ţânc de stradă, un vânzător de
gazete. C o p iii nu l-au observat — ei cari văd to tu l —
pentrucă sub lumina din îm părăţia lui Moş Crăciun, toate I I
hainele se confundă.
Când a ajuns aproape de megafon, a stârnit veselie.
C artonul în care-şi poartă gazetele, era ca un scut îm ­
p o triva râsetelor. Intim idat, s'a o p rit o clipă, şi-a scos
bascul soios şi a rămas, cu părul sburlit. în faţa lui Moş
Crăciun.
— Şi tu, ce vrei, b ăiete ? a tunat megafonul.
Lumina ochilor i s'a revărsat peste faţă şî a izbucnit
într'un hohot de răs, S'a aruncat la pământ, strecurându-se
prin înghesuială. Parcă ar fi fost prins la o faptă urâtă.
umea n'a avut tim p să râdă, pentrucă Moş C răciun
stătea de vorbă cu alt copil.
VIS Şl R EALITATE
bate un iepuraş în vitrină, ca să atragă atenţia
tre că to rilo r. Pe un fond imaculat de mătasă albă stă un
în g e r mare cu o coroană de stele, pe un cap cârlionţat.
Lângă trena albă cu sclipiri de nestemate, to a te vie tă ţile
îm blânzite ale pădurii nu stau locului, mişcate de resorturi
nevăzute. O fe tiţă nu dă pace unei bone :
— Vreau jucăria asta.
Mânuţa întinsă răspunde cîocănitului ritm ic al iepuraşului.
— Vreau jucăria asta. Dă-mi iepuraşul.
La colţul vitrin e i, doi ţânci de stradă cu şepcile răsucite
au rămas holbaţi.
—- Mă, ăsta-i în g e r !
C e lă la lt n'aud®. îngerul stă cu mâna întinsă spre binecu­
vântare.
— Din c e ri
C e lă la lt ridică mâna şi mângâie vitrina.
— Nu, mă, nu atinge îngerul.
A~
C e i doi au tăcut. Pentrul ei, vitrin a cu îngerul îtă jÎ q
de realitate. O ric e atingere poate destrăma vjsul, v
ei se contopesc cu basmul c o p ilăriei lo r./
geamul imens şi strălucitor stă ca un zid IrfomSB
realita te. K2»
I. m o l w J U a I W ^ ?
• % *3
 M

A
lneô de ‘ â p t ô « 4 < ^ c u t d / à i n t u i t lo 0 M E S E R I E
R IS C A T Ă : O P E R A ­
N e w . Y o rk u# jw t e c tiê vrse o l ? e *°«
Ţ IIL E DE C U R Ă ŢIR E
c ă ru ia i-au c ô ïS rV H H m e 1 °° P f ‘
Furtună de zăpadă „ o n e . In u n « U » a t*"5
in ă lţiirrto . de c â fiv o m etrTŢVaţa un au«o-
ALE SG Â R IE N O ­
R ILO R D IN NEW *
YO RK
m obïl T i î f U i t m a 0 / f ^ u iu i din > tra zi!e
la N e w - Y o r k p rin c ip a le a ie Ne w-York-uls*'
la ta , în fo to g ra fio
noastră, lu c r ă to r i
c u ră ţin d f a ţ a d a
unui s g â r i e n o r
n e w y o r k e z , la o
în ă lfim e de c â te va
sute de m e tri de
păm ânt. O sin gură
m işcare g r e ş i t ă
p o a te să-i coste
v ia ţ a !

*
IA R N A LA PO ALELE
SG Â R IE - N O R IL O R

lată o m inunată
fo to g ra fie a c e le ­
b ru lu i C e n tra l P a ri
n e w yo rk e z, a co p e­
r i t cu o m antie
albă de zăpadă. In
fund se văd sg ârie
n o rii din M a n h a t­
tan.

ASTFEL DE
BUZE SUNT Salvaţi-v
dinţii!

S ă ru tu l nu e un păcat - pe o
gură tânără şi frumoasă, o g u ­
ră înfrum useţa tă de M IC H E L .
Sunt unele rouge-uri de buze,
din a c ă ro r cauză buzele par
uscate f i crăpate; însă - cum
d iferă M IC H E L ! E l m enţine
buzele moi, ca acele ale u n u i
copil. T o n u rile delicate ale c u ­
lo r ilo r sale scoate în re lie f te­
n u l Dv., adâncimea o c h ilo r şi Nu amânaţi pe mâine c e e a c e e mal bine sâ
frum useţea d in ţilo r. Rouge-ul
de buze M IC H E L are m ulte rfaceti începând de azi pentru combaterea
ava nta je: el poate fi aplicat,
în mod egal, pe buze; el dă o pietrei d e n t a r e : sâ întrebuinţaţi K a b d o n f !
senzaţie de prospeţim e. Desco­
periţi-! Dv. înşi-vă. „De doua ori pe zi Kaiodont" — iatâ c e e a c e
7 T O N U R I ÎN C Â N T Ă T O A R E ;
f c a lo d o n t ş i ‘n va menţine sânătatea dinţilor d-voasfrâ.
B londe, B ru n e tte . C herry, V iv id ,
C ap u cine. R asp berry , Scarlet.
M & riini: de lux . m are, p o p u la r. tu b u ri mari
•
întrebuinţaţi pentru com plectarea
ensem ble-u lui Dv. M I C H E L : c o n tra

RALO D O N T
ro u ge-u l d e buze du rabil , ia r p e n ­
tru och ii Dv., cosm eticu l MICHEL,
ca r e nu ustură ş i este rezistent la p ie t r e i
apă ş i umezeală
jÏ Ï e p è d is i'

rouge-ul de b u z e
 LUPTA IN t i PRINCIPIUL
ETNIC CEL I S T O R I C
Corsica, Tunisul,
Somalia şi
M e m e l u l — ia
o r d i n e a zi l ei .
E părea că după conferinţele dela
, j München şi Berchtesgaden se va
pune sfârşit situaţiei încordate
în tre d ife rite le state şî pacea, pacea râvnită
de to ţi şi cântată de poeţi, se va instaura
d e fin itiv pe pământul bătrânei Europe.
N im eni nu-şi făcea iluzii, nimeni nu-şi
închipuia că s'au pus bazele unei păci
vecinice, dar ne plăcea să credem c'am
scăpat pentru câţiva ani da acea încordare
permanentă, ce a caracterizat orizonturile
turbur! de acum câteva luni.
Dar vai, bucuria noastră a fost de scurtă
durată. A lţ i nouri au ve n it să întunece cerul
ce abia se limpezise. E d re p t că de data
aceasta nourii sunt mai puţin întunecoşi şi
atmosfera nu e aşa de încărcată şi că
tensiunea nu este atâ t de ridicată cum a
fost acum câteva luni, când mirosea a praf
de puşcă. S'au produs însă noui conflicte
internaţionale, în d ife rite părţi ale Europei.
Corsica şi Tunisul, Memel-ul şi Somalia, iată
noile denumiri, pe care le găseşti zi de zi,
in to a te ziarele lumii. Popoarele se frământă
din nou, starea de încordare renaşte.
P R IN C IP IU L E TN IC Şl C EL IS T O R IC
Deocamdată a început o nouă luptă. De
data aceasta pentru prim atul unui principiu.
Discuţiile şî controversele se duc în jurul
a două p rin c ip ii esenţiale : principiul etnic
şi principiul istoric. C a re din aceste două
p rin cip ii este cel just ? C in e are d repta te?
Susţinătorii principiului etnic sau ai celui
istoric ? Sau — poate — au d re p ta te şi unii
si alţii.
in tra popoare, se poate ajung® la o
pace, dacă nu vecinică, cel puţin de
lungă durată.
C O R S IC A Şl T U N IS U L
Noua încordare dîn Europa se datoreşte
tocmai luptei d in tre cele două principii.
Tensiunea a început să se rid ic e din
momentul în care guvernul italian a luat
hotărîrea să facă un recensământ al
tu tu ro r ita lie n ilo r aflaţi în străinătate,
cărora este decis să le faciliteze în to ar­
cerea în ţară. O d a tă cu această hotârîre
s’a pus pe ta p e t chestiunea Corsicei, a
Tunisului şi a Somaliei franceze, iar ceva
mai târziu, s'a născut şi chestiunea
Memel-ului.
Să examinăm însă situaţia acestor colonii
şi te rito riî.
C o r s i c a este o insulă din apropierea peninsului italice, cu o
A s p e c t d in M em el suprafaţă de 490 klm. pătraţi. Ea are peste 275.000 de locuitori
de origină franceză. E drept, însă, că se vorbeşte ac i'un dialect
ce seamănă mult cu limba italiană, dar m ajoritatea populaţiei
este franceză, dupăcum o dovedesc şî statisticele. Astfel, la un
to ta l de 250.000 francezi, nu sunt nici 17.000 -de străini.
Corsica a in tra t d e fin itiv sub stăpânirea franceză, un an după
tra ta tu l din 1768, prin care se hotăra anexarea ei la Franţa.
Pentru Italia, Corsica are însemnătatea unui centru insular, situat
în apropierea peninsulei şi în drum spre posesiunile
ei dîn A frica .
Dovada cea mai bună că insula Corsica a fost
totdeauna locuită de francezi, tre b u e căutată în
istoria acestei insule. Astfel, cei doi N apoleoni
Bonaparte s’au născut aci; to t de aci este şi
marele avocat francez M o rro G ia fe ri şî to t din
Corsica îşi tra g e obârşia şî unul dîn membrii
actualului cabinet francez, d-nul Campiochi. ■
M onîfestaţii
antifranceze, în
at îsi
C o n fe rin ţele dela München şi Berchtesgaden
s'au desfăşurat sub dom inaţia principiului
etnic. Cehoslovacia a fost prima ţară care
a căzut victim ă acestui principiu. Polonia,
şî Ungaria, bazându-se pe principiul istoric,
au cerut o graniţă comună ce le-a fost
refuzată, tocmai pentru fa p tul câ era
vorba de hegemonia p rincipiului istoric.
Se poate oare vorbi, în aceste îm prejurări,
de valoarea absolută a principiului
etnic ? Desigur că nu. C ăci în fiecare
ţară dîn lume se v o r găsi centre,
mai mult sau maî puţin populate, ba
chiar insule com pacte de cetăţeni de
altă origină etnică, care totuşi
in te g ra t în statul respectiv.
Admiţându-se prim atul p rin c i­
piului etnic, am vedea, în mai
to ate ţă rile depe pământ, multe
şi d ife rite state minuscule străine,
in cadrul uneia şi aceleiaşi ţări.
Primatul absolut al principiului
etnic nu poate fi pus în discuţie,
dupăcum nu se poate adm ite
nici prim atul istoric. Num ai dîn
îm binarea celor două principii,
şî mai ales din buna în ţe le g e re
Pag. 6 No. 622
Exemple de acest fe l se pot cita la infinit.
T u n i s u l situat în partea de N ord a A fric e i la- M area
M editerană, a in tra t sub p ro te cto ra tul francez în 1881, când
neputând to le ra în apropierea A lg e rie i un stat anarhic, incapabil
să respecte g raniţele fixate, Franţa trim ite o expediţie pentru
cucerirea te rito riu lu i locuit de hoardele necivilizate. Suprafaţa
Tunisului este de 125.000 kim. pătraţi, iar populaţia număra în
1931 94.427 francezi, 91.000 italieni, 13.000 de alţi europeni,
2 milioane 200 musulmani şi 60.000 e vre i tunîsieni, în total
deci aproape două milioane jum ătate de locuitori.
In tim p urile de demult, ita lie n ii nevoiaşi, în dorinţa Jor de a-şi
fă u ri o soartă mai bună, s'au colonizat — de buna voie
în Tunis, unde, cu timpul, fo arte mulţi d in tre ei au o eve n it
cetăţeni francezi. Astăzi, Italia cere ca to ţi aceştf foşti italieni,
d e ve n iţi astăzi cetăţeni francezi, să re d e vie cetăţeni itajieni,
făcând’ astfel ca până şi adm inistraţie ţin u tulu i să fîe in mâinile
supuşilor italieni. _ _
C â teva zile mai târziu, presa italiană a cerut şi S o m a l i a
f r a n c e z ă , im portantă prin faptul că pe aci _treee calea
ferată ce leagă D jib o uti de Addis-Abeba. Această cale fera+a
aparţine unei societăţi franceze. Cum însă această cale ferată
este de o colosală im portanţă economică pentru desvoitarea
viito a re ,a Etiopiei, ita lie n ii găsesc absolut necesar ca o bună
parte din acţiunile acestei societăţi să in tre în posesiunea
statului italian, iar Somalia să d evie o colonie italiană.
Tot atât de im portantă este pentru Ita lia şi problema Canalului
de Suez, prin care tre c to ate vasele ce se îndreapta spre
A bisinia. G u vern u l italian cere ca taxele de tre c e re prin acest
canal să fie sim ţitor reduse, pentru cargoboturile şi vasele de
pasageri ce tre c spre Etiopia.
O d ată dominaţia italiană, în aceste ţinuturi, stabilită, Itaiia î ş i
va putea realiza visul, în ce priveşte Canalul de Suez şi calea
ferată spre Addis-Abeba. Nu este vorba deci, după cum se
S p o rtu ri de io rn ă sub acoperiş la Londra
M o iiife s ta f îa a n ti- ita lia n â a s tu ­ In uriaşa scită de expoziţii londoneză Earls Court, s’a clădit acum pentiu vii­
d e n ţ ilo r f r a n c e z i , pe s t r ă ir ie toarea revistă a sporturilor — o pantă pentru ski. In mod artificial se va aranja,
P a ris u lu i. de două ori pe zi, un loc acoperit de zăpadă într’un strat gros de 20 cm. In
fotografia noastră : o parte a sportivilor cari vor lua parte la viitoarea revista a
sporturilor.

vede dîn cele arăta+e mai sus, de p reten ţiun i istorice sau de
revendicări etnice. Este vorba pur şi simplu de dominaţia
sp iritu lu i economic italia n în această parte a A fric e i.

TERITORIUL MEMEL

Oraşul şi portul M e m e l sunt situate la M area ^ Baltică, la

vârsarea răului Niemen. A cest po rt are o im portanţă economică
excepţională, constituind un debuşeu natural pentru Lituania şi
Polonia. Şi că este aşa, ne dovedeşte hotărârea conferinţei
dela Versailles, care a decis să nu se cedeze acest te rito riu
G erm aniei, căci astfel s'ar îm piedeca comunicarea cu M area
Baltică, a Lituaniei şi a Poloniei.
Situaţia te rito riu lu i M em el a fost clarificată la conferinţa
ambasadorilor, din 1923, când, avându-se în ved ere situaţia
geografică şi economică s'a decis alipirea Memel-ului la Lituania,
cu condiţia ca acest ţin u t să aibă autonomia iui specială. In
acest scop, un g uvernato r special este num it de preşedintele
republicei lituaniene şî o d ietă p ro p rie au fost înfiinţată la Mem el.
Portul Memel, prop riu zis, este considerat ca un p o rt de interes
internaţional şi Liga N a ţiun ilo r îşi are un d eleg at în comisiunea
acestui port.
Este d re p t că o bună p a rte din populaţia te rito riu lu i M em el
este de origină germană. Şi în special este vorba de cea din
portul M em el; în schimb, populaţia oraşului M em el este pur
lituaniană. Astăzi, G erm ania vine cu re ven d ică ri de ordin etnic,
cerând ca regiunea M em el să i se alipească eî. Dacă s ar adm ite
acest punct de vedere, Polonia şi Lituania vo r fî lipsite complet
de orice debuşeu spre M a rea Baltica, ceea ce ar constitui o
lo vitu ră de graţie, pentru economia acestor ţă ri. R evendicărilo r
etnice germane, Polonia, dar în special Lituania, opun principiul
istoric, consfinţit prin tra ta te le de pace.
C in e va b iru i este greu de spus. Deocamdată, se dă o luptă
tacită în tre principiul etnic şi ce! istoric...
L. B IC E A I

Pag. 7
Sărbătorirea Sărbătoritul de ©ri n'a tră it cele şapte decenii în in a c tiv ita te .-^OdatÉ cu
cei 70 de anî de via ţă , capul bisericei a îm p lin it aproape to t a f iţia ţgm
de muncă şi de străduinţă pentru biserică, pentru neam şi pentru ţară.
Nu e locul sa vorbim aici de ca lită ţile I. P. S. Sale, căci în ^frarintŞIe

înalt Prea Sf-ţiei sufletesc al tu tu ro r rom ânilor s'au în tru n it to a te v irtu ţile neamului româ­
nesc : isteţim e de m inte şi spirit organizator, g rija de cele sufleteşti,
însoţită de grija celor pământeşti, şi mai presus de to a te dragostea
în ţelegă to are şi a to t iertătoare.
I. P. S. S. Patriarhul dr. M iro n C ristea a adăugat, deunăzi, prestigiului

Sale Patriarhul dublei sale misiuni şi pe acela al unei vârste de 70 de ani. Şi cu to a te

csle şapte decenii pe care le-a îm plinit, falnicul fiu al pla iu rilo r ardeleneşti

M I R O N
Şapte decenii de munca închinate *
b i n e l u i o b ş■ t e

In fotografiile
noastre:

!n numele Sf. Si­

nod, Prea Sfinf la
Sa M itropolitul
Nicodem a' Morl
dovei a felicita*
pe înaltul prelar
rostind un im pre­
sionant discurs.

işi îndeplineşte m ultiplele sale obligaţiuni, cu aceeaşi vigoare care a

caracterizat începuturile v ie ţii sale publice.
Dacă ne întoarcem p riv irile spre tre c u t şî ne uităm în viaţa publică a
inaltul cler, având I, P. S. S. Patriarhul dr. M iro n Cristea, vom vedea un şir de lupte pen­
în mijloc pe I. P.
S. S. Patriarhul
tru binele acestei ţă ri şi pentru ridicarea neamului, lupte grele, pe care
Miron, părăseşte I. P. S. S. a ştiut să le ducă cu energie, abnegaţie şi prestigiu şi din
Patriarhia, după care totdeauna a eşit biruitor.
serviciul divin ce In Februarie 1938, Patriarhul ţă rii şi-a legat numele de încă o ep o că :
s'a oficiat acolo.
epoca re c lă d irii morale a neamului. Prin toată activita tea depusă, I. P.S. S.
a d o ved it că nu este numai un bun păstor, dar şi un excelent conducător
al destinelor ţă rii.
Viaţa Patriarhului a fost, este şi va fi întotdeauna, viaţa poporului rom â­
nesc, căci mai presus de interesele sale personale, el a pus totdeauna
interesele ţă rii şi ale neamului.
Cu p rilejul sărbă­ lată de ce îrttreag^fSuflare românească i-a urat, în ziua de 10 Decembrie,
to ririi sale, I. P. un românesc ţ! cr<Ktinesc :
S. S. Patriarhul
La mulţi
Miron Cristea a
prim it din partea
Sf. Sinod, în dar, *
* *
o icoană istorică,
purtată de Ştefan
C u p rile ju l îm p lin irii a 70 de ani, I. P. S. S. Patriarhul M îron a fost
cel Mare. Icoana
i-a fost oferită de sărbătorit de membrii Sf. Sinod, La această sărbătorire au p a rtic ip a t şî
M itrop o litu l N ico­ reprezentanţii a u to rită ţilo r ca şi aî societăţilor de binefacere, al căror
dem al Moldovei. preşedinte este înalt Prea Sfinţia Sa.

N T R E A G A s u f l a r e r o m â n e a s c ă . a sărbătorit,

/ săptămâna trecută, alături de Sf. Sinod, îm plinirea

a 70 de ani de viaţă a I. P. S. S. dr. M iro n
Cristea, Patriarh al României şi preşedinte al consiliului
de miniştri.
Dacă până mai eri, Patriarhul României era numai capul
bisericei, pe care o conducea cu pricepere şi energie,
ştiind în acelaş tim p să întrunească sentim entele unanime
ale p re o ţilo r şi ale păstoriţelor, azi I. P. S. S. este şî
primul sfetnic al Tronului, conducând guvernul ce a fost
chemat de M. S. Regele să creeze o vîaţă nouă acestei
ţări.
A leg erea M. S. Regelui n'a fost o simplă întâm plare, ci
un simbol. Istoria ne învaţă că în vrem uri de restrişte,
capul bisericei era cel care salva poporul românesc.
Deaceea, numirea I. P. S. S. Patriarhului Miron, în demni­
tatea de preşedinte al C onsiliului de miniştri a fost un
simbol al vre m urilo r noui, simbolul în ă lţă rii morale şi
sufleteşti a tu tu ro r fiilo r acestei ţări, simbolul unui drum
nou şi d re p t ce se deschide în faţa tu tu ro r oam enilor
conştienţi de d re p tu rile şi d a to riile lor.

Pag. 8 No. 622

 Păpuşi „ P r i n ţ e s a
Beatrix", se vând în
scop de binefacere
In toată Olanda se vând acum, în
preajma Sărbătorilor păpuşi „Prin­
ţesa Beatrix", care au trăsăturile
micuţei principese regale. Zsce lâ
sută din beneficiul realizat va fi
îm p ărţit de către Principesa lulîana
tn scopuri de binefacere. Fotogra­
fia noastră înfăţişează : uri grup
de păpuşi „Prinţesa Beatrix .

Copiii Franţei au trimis

două păpuşi copiilor
regali englezi
Două păpuşi franceze, pe care ca­
sele fr&'nceze de modă le-au îm­
podobit cu cele mai elegante şi
noui toalete, au fost trimise celor-
două principese engleze, Elisabeth
şi Margaret-Rose, şi au sosit de
curând la Londra. Cele două pă­
puşi, botezate „France" şi „M a ­
rianne", yor fi expuse în palatul
St. James, în scop de binefacere.
In fotografia noastră : Cele două
păpuşi : (stânga) „France" cu o
rochie Ascot, pentru curse, dreap­
ta : „Marianna", cu o pelerină de

O m i n u n e de cotoi seară din hermină veritabilă, va­

lorând 200 lire sterline.

In fotografia noastră pisica de angora

premiată la cea de-a 24-a expoziţie
de pisici din New-York, cotoiul A litva
Neige, cu blana toată albă şi ochii
ca de aramă. Expozifia a avut loc în
sala newyorkeză C om m erce'Hali.

-OUA
;AT ° PJ :!N HO LLY V . C O r.

Fotografia noastră o înfăfişează pe

Miss C la ire James din New-York, care
a prim it de curând, în cadrul unui
concurs de fcumusefe, pentru titlu l de
Miss America, ce! de ai doilea pre­
miu pentru Los Angeles. Ea a semnat
acum u,î angajament de film şi va
apărea alături de Fred Astaire , şi
G in g e r Roggers. După părerea cer­
curilor de experjî, noua artistă con­
stituie o mare speranfă a producăto­
rilo r americani.

Un săpun de lux
- care vă înfrumuseţează cu adevărat!
E L ID A G R A N D LU X E — special pentru fem eia răsfaţata — parfum încân­
tător, spumă deasă, a tâ t de fin şi cu o a tâ t de mare putere de c u ră ţire !
A se spăla cu un astfel de săpun — ce b in e fa c e re ! A începe ziua cu

un astfel de săpun ■
— ce plăcere !

Pag. 9 No. 622

 /
N întreaga lume, Ziua N aşterii lui Christos este con­
siderată ca cea mai mare şi mai sfântă sărbătoare şi
nîciuna din aceste sărbători n'are atâtea d atini şi a-
tâtea obiceiuri, consfinţite de veacuri, ca sărbătoarea C ră ­
ciunului.
Sărbătorirea acestei zile s'a început în lumea creştinească,
abia în al doilea veac. Se spune că sărbătorile Crăciunului
au fost stabilite de Sf„ Telesphor, care în tre 128 şi 139 după
Christos, a fost Papa al Romei. In prim ii ani şi chiar în p ri­
mele veacuri, această sărbătoare a fos fo arte modestă şi
a*ea„ un,, carac*er mai mult sătesc. C u timpul, im portanţa
sărbătorii creştea şî ea a d e ve n it cea mai im portantă zi a
bisericeî creştineşti.
tn ţă rile catolice există o mul-
tima de o b ic eiu ri şi datini, pur
bisericeşti, ale căror subiecte
•unt luate din Sf. Scriptură şî
;e re feră la naş-
erea Mântuîtoru-
ui. In d ife rite ţă ri
ile lumîî au luat
naştere o serie de
obiceiuri lo c a le ,
care au in tra t în
tra d iţie şi cari se
păstrează cu sfin­
ţenie.
Astfel, în Piccar
dia, în tim purile

Pomul de
C ră c iu n ; co- j
p iii i ţ i a ş te a ­
In S ued ia se ptă d a ru rile .
nuieşte ca de
ciun, f e m e i l e
co n fecţio ne ze, din Pomul de C ră c iu n .
tre s tie , cârpe.
de demult, se alegea un miel frumos, cars era pus în-
t r un coş şi cel mal frumos păstor, îm brăcat în haine de
sărbătoare îm podobite cu panglici şi înconjurat de alţi
păstori şî păstoriţe, în haine albe, venia cu mielul în b i­
serică, unde se oficia un serviciu religios. A p o i procesiu­
nea, în fru n te cu p reo ţii, înconjura de câteva ori b ise ri­
ca, iar preotul dădea binecuvântarea sa acestui miel. In
decursul anilor mielul era păstrat şi în g rijit cu băgare de
seamă şi în niciun caz nu putea fî tă ia t: el era consi­
d erat d re p t un geniu o c ro tito r al v ite lo r din localitate.

MISTERELE O IN R O U E N
C in e n'a auzit de M iste re le .din Rouen? In acest oraş se
organiza, de sărbătorile Crăciunului, un fel de reprezen­
ta ţie teatrală, ale cărei personagii erau luat© din vechiul
şi noul testament. D istribuţia acestor re p re ze n ta ţii numă­
ra mii şi mii de persoane, ia r reglsorul căuta să re p re ­
zinte cât mai exact viaţa M â ntuitorului,
in multe ţă ri din Europa, cop iii colindă de Crăciun, stră­
zile, şi proslăvesc pe Isus. In A nglia, acest obiceiu a pă­
truns până şi în cele maî d e p ă rta te sate, iar poporul
găteşte şi o mâncare specială. Astfel, de Crăciun, se
alege cea mai bună bucată de „roast-beef", care se p re ­
pară într'un mod specia!. Această bucată de carne poar­
tă, încă de pe tim pul lui C a ro l al ll-lea, numele de ,,Sîr-
Suan", adică „domnul file u ", Deasemenea există obiceiul
ca de Crăciun, oaspeţii să scoată cu mâna goală, stafide
şî m igdale dintr'un vas, în car© arde spirt. A cest obiceiu
este d ea ltfel po ve stit de Dickens în „ N o te deia C lubul
din Pickwicks".

I
O sc h ifâ în fă ţiş â n d scenă
de C ră c iu n japoneza.

Pag. 10 No. 622

 48 de cârnăţari trăgeau pe stră­
zile oraşului, un cârnat în lungi­
me de 198 coţi; în 1853, câi na­
tul a atins lungimea da 596
coţi şi g reutatea de circa
200 kilograme, necesitând 90
oameni, cari să-l ducă; în-
sfârşit, în 16 0 1, cârnăţarii din
KSnigsberg s'au întrecut pe
e i înşişi, reuşind să fabrice
de Crăciun un cârnat în lun­
gime de 1005 coţi. De atunci
nu s'a maî fa b rica t un cârnat
mai mare.
C răciunul este în ţă rile nor­
dice, o sărbătoare pur „ in te ­
rio a ră ": e prea frig ca să se
organizeze ceva. In ţă rile calde

In C a lifo rn ia este o b ic e iu l
ca fe m e ile să se îm brace,
de C ră c iu n , in costum e
de curci.

Lo vitrina cu
ju c ă rii.

O B IC E IU R I D IN N O R D U L EUROPEI
Jn N orvegia, de C răciun se obîcinuieşte să se aducă
daruri, de cele mai multe ori, originale- Deobiceiu.
darul este băgat într'un sac cu fân. ce se asa la uşa
casei oam enilor cărora le este destinat. Om ul trebue
să desfacă atent jacul cu fânul, pentru ca in cele din
urmă să găsească un obiect minuscul: inel, ege ar
sau un simplu ac cu gămălie. Tot în ţă rile nordice
există obiceiul ca de C răciun să se dea de mancare
păsărilor, care iernează acolo. In acest scop, de s rea-
sina acoperişului se fixează un snop de grau_ sau de dîn sud, în Ita lia şi Spania, Crăciunul
lecară la care se adună, din to a te pă rţile păsările, ş* este o sărbătoare a străzii. M ii de oa­
cu c irip itu l lor vesel umple străzile, in aceste zile de meni se plimbă pe străzile îm podobite
sărbători. _ _ ., şi urează unul altuia „bon natal*1.
UN SA LA M C O LO SA L In Spania Crăciunul, ca şi alte mari săr­
La Konigsberg, sărb ăto rile C răciunului prilejuiau o ser­ b ă to ri religioase, poartă denum irea de
bare comică, aşa zisă serbarea „M . S. C a rn a tu K Ser­ „Paşte" (Pasqua). C e curios tre b ue să
barea consta în faptul că pe străzile oraşului trecea o pară pentru străinii cari se abat de Cră«
procesiune în mijlocul căreia trona un cârnat de mărime ciun prin Spania, când aud populaţia au­
considerabilă. Astfel, istoria ne spune ca m anul 15S8, tohtonă salutându-se cu „Fe'ies Pasquas".

ALTE O B IC E IU R I
C e le mai originale da-
tine de C răciun existau
însă în Rusia. O în tre a ­
gă lite ra tu ră pomeneşte
despre aceste o biceiuri
şî de cântecele care le
însoţesc. Le-am adm irat
cu to ţii în numeroasele
filme cu subiecte ru ­
seşti, ce s’au rulat pe
vrem uri şi am c itit des­
pre ele în nenumărate
cărţi.
D atinele noastre româ­
neşti? Le cunoaşteţi cu
to ţii. Aşa că socotim
in util să le mai descriem. DE CAP, NEVRALGII, GRIPA, RHEUMATISM
ÎNTREBUINŢAŢI N U M A I
D a tin i de S ă rb ă to ri
la noi în t a r ® : ANTINEVRALGIC D* NANI) MUSCEL)
sorcova. î r cutii originale, conţinănd 2 buline şi numai cu |
sc ătura doctorului. |
Depozit: F A R M A C IA N. P O PO VIC I Bucureşti, Calea Rahovei 265 j

Pag. 11

dD No. 622
:

O MINĂ DE COSITOR FACE D I H I R UW

SIMPLU ÎNCASATOR UNUL DIN CEI MAI
BOGAŢI OAMENI Al LUMII
ra tin o primi. Avea, dealtfel, convingerea că procedează în conform itate cu
interesele şefilor săi şi semnă pe loc contractul de cedare a minei.
După aceia, se reîntoarse în La Paz şi, cu mândria unuî om care şi-a făcut pe
deplin datoria, aduse la cunoştinţa stăpânilor săi, târgul încheiat. In locul
fe lic ită rilo r pe care le aştepta, Patîno fu dat afară.
— Dragă Patino, îi spuse d ire cto ru l m arelui magazin, îţ i mulţumesc pentru
Jt f N U L d in tre cei patru sau cinci „cai mai bogaţi oameni din lume", serviciile pe care le-ai adus în tre p rin d e re ! noastre. Eşti liber. Astăzi, te-ai întors
i i trăeşte Ia Paris. In fiecare zi, îşi face plim barea obişnuită pe Champs- din cursă, cu o mină fără valoare, în locul celor 195 dolari. Dacă te-aşi ţine
Elisée. In tim pul prânzului, când intră într'un restaurant spre a lua mai departe, cine ştie dacă, mâine, nu te-ai întoarce cu o vacă în schimbul
masa, o masă destui d® democratică, de altfel nici chelnerii nici publicul nu se altei plăţi... La revedere, dragul meu Patino : Până una alta însă, să faci bine
indoesc că în faţa lor se află posesorul unei b ogăţii care egalează __ sau să plăteşti, în decurs de 24 ore, cei 195 dolari, dacă nu vre i să iei drumul
aproape — p© acea închisorii. C â t priveşte mina, poţî să ţi-o păstrezi.
«Tcelebrilor regî fără
coroană dîn Statele-
Unite.
Sărmanul Patino desigur că nu poseda cei 195 dolari, de care avea absolută
Q POVESTE C A R E nevoe, pentru a scăpa de urm ăriri. Un unchiu al soţiei sale, consimţi să-i
Î N C E P E C U 195 îm prum ute suma, pentru a nu vedea necinstit, spunea el, numele nepoatei lui.
DO LARI C e poate face un încasator şomer ? Fără a-şi p ierd e vrem ea cu cugetări
nefolositoare, Simon Patino merse mai în tâ i de to a te să-şî viziteze noua
D. Simon Patîno — p rop rietate. M ina se găsea în munţi, la o înălţim e aproape de nerăzbit dar
căci acesta e nu­ avea totuşi o cabană, în care fam ilia Patino se putea fo a rte bine adăposti.
mele f e r i c i t u l u i In cursul săptămânilor care urmară instalării sale la mină, Simon Patino începu
m uritor despre care să muncească cu suflet, ajutat de soţia sa. M a i întâi, scoase un număr de
vorbim acî — era, p ie tre mari strălucitoare să Ie examineze în La Paz.
acum tre ize ci şi cîncî Un in gin er american îi dădu prim ele lăm uriri :
de ani, un simplu — Domnule Patino, mineralul pe care mi l-aţi adus, nu este decât cositor, în
încasator într'un mare starea care se găseşte aproape pretutindeni. Dar mineralul dvs. are o p articula­
magazin dîn La Paz, rita te care contribue doar la sporirea va lo rii sale, căci conţine aproxim ativ
capitala B o l i v i e ? . 60°/# cositor curat, ceea ce reprezintă un fel de record.
Prăvălia se bucura In clipa când se despărţea de inginer, Patîno cunoştea deja toată însemnătatea
de o clientelă fo arte descoperiri! sale. Ştia că, deşi metal nepreţios prop riu zis, cositorul e totuşi
numeroasă şi b ie tu l imperios necesar unor industrii : industria pacifică a conservelor, de pildă, sau
băiat îşi petrecea industria războinică a armamentelor.
toată ziulica aler­ Unchiul nevestei sale, acelaşi care i-a
gând după bani pe scăpat de închisoare împrumutându-i 195
la Indieni, pe la m icii dolari, îi făcu, odată mai mult un serviciu,
p ro p rie ta ri de mine dându-i cele 300 dolari de care Patino
şi p la n ta ţii din îm ­ avea nevoe ca să înceapă exploatarea
p reju rim ile oraşului. minei sale.
Într'o bună zi, avu
de încasat suma de U N NEBUN C A R E C U M P Ă R Ă TEREN U RI
195 dolari, p® care un FĂ R Ă V A L O A R E
p ro p rie ta r de mine,
H ilario n A rc e o datora magazinului. Din nefericire, H ila rio n A rc e n'avea para In cursul urm ăto rilo r doi ani, fam ilia Patîno
chioară. Dar A rc e ştia fo a rte bine că prăvălia căreia îi era dator, avea obiceiul duse o viaţă chinuită acolo sus în munţi,
să fi© nemiloasă cu clien ţii răi platnici. în tovărăşia câtorva lucrători indieni. Ei
Oupă ce se gândi câteva clipe, Arc© făcu lui Patîno oferta urm ătoare : lucrau de dim ineaţă până seară. De îndată
Iţi datorez 195 dolari. Pentru a mă scăpa de aceasta datori©, îţi cedez ce izbutiră să scoată câteva vagoane de
d rep tu l d© p ro p rie ta te al minei mele. N'am nimic altceva pe lume şî chiar cositor, Patino le vându pentru a cumpăra,
daca stăpânii d-tale îmi vor intenta proces, nu vo r avea altceva de luat dela mine. cu acei bani, numeroase te re n u ri in veci­
nătatea minei sale,
Vedere din După doi ani, Patino avea sub ord inele
La Pa*. sale vreo câteva sute de lucrători. C o s ito ­
rul pleca în fiecare săptămână spre La
Paz, în tr'o adevărată caravană de căruţe,
dar politica lui Patino rămase aceiaşi.
El-însuşi lucra alături de lu cră torii lui, de
dimineaţă până seara şi cumpăra mereu
terenuri.
Un lu c r a t o r
— Patino ăsta e nebun — spunea lumea
în tr'p mina. despre el. Cum pără pământ, acolo sus, în
munţi, unde nu se poat© nu tri măcar o
vacă. Păcat d© el !..

SE A M E S T E C Ă A M E R IC A

într'o bună zi, „nebunul" prim i o vizită neaşteptată.

Străinul nu era altul decât reprezentantul p uternicei bănci
Guggenheim , din New-York. El venise pentru a transm ite
fostului băiat de curse, un mesaj al celui mai mare grup
m etalurgic din Statele-Unite
— • Suntem gata — spuse el — să vă cumpărăm minele.
Fireşte, ele nu m erită preţul pe care vi-l oferim, dar
sperăm că sunt în plină exploatare...
— C â t imi o fe riţi ? fc
— O jum ătate milion de dolari.
In prima clipă, Simon Patino nu vru să-şi creadă urechile,
întinse mâna spre stiloul pe care i-l oferea A m ericanul
pentru a semna contractul. 500.000 dolari câştigaţi în
tre i ani de lucru, era de necrezut I
Dar sofia luî il oprî : .. , .
- S i nu accepti această o fertă 1 Daca Amer.can.. ,ţ. oferă
500.000 dolari, poţi fî sigur că minele tala valoreaza cel puţin
50 m ilioane !.. . . . ,
Simon Patino puse mâna pe umărul soţie. sale.
_ Vreau să semnez totuşi, fiindcă nu pot sa te vad muncind.,.
D-na Patîno izbucni în râ s : , v .
— Dar sunt fe ric ită s o pot face : N u semna, Simon ! ei
vedea că, in câţiva ani, ve i fi omul ce! mai bogat din
Am erica de Sud...
SUCCESUL .
Trecură încă tre i ani. Apoi, în tr'o bună zi, Simon Patmo lua
avionul spre New-York, pentru a semna, de data aceasta cu
asentimentul sofiei sale, noul contract pe care trustul G u g g en ­
heim i-l oferise. .. .. —
N oul contract îi garanta lui Simon Patino, preşedinţia Consiliului
de adm inistraţie al trustului care avea sa ia fiinţa pentru
exploatarea m inelor sale ds cositor. Cincizeci şi unu la suta din
acţiuni aveau să rămâie p ro p rieta te a sa şi Am ericani. .. puneau
la dispoziţie capitalurile necesare pentru cumpărarea ş« exploa­
tarea câtorva mine noui. „ ..
Şi însfârsit ultim a clauză din acest contract, avea sa realizeze
precizarea pe care d-na Patin9 o făcuse tre i an. mainte. După
acest paragraf, Simon Patino avea să încaseze, in momentul
semnării angajamentului, 50 milioane dolari, bani ghiaţa...
C A R T E LU L U N IV E R S A L
Simon Patino nu mai lucrează în munţi. M a i întâi, în tre p rin d e
un lung voiaj de afaceri. Când se reîntoarce _ m Bolivia, şase
luni mai târziu, ajunge preşedinte al cartelului mondial de co­
sitor, pe care l-a întem eiat şi care reuneşte pe to ţi p ro p rie ta rii
de mine de cositor din lume. _ _ . .
P rintre m em brii acestui grup, figureaza, în tre a lţii regina W i-
helmina a O landei, care are, în BorneoL vaste mine de cositor.
C a rte lu l mondial de cositor controlează şi porunceşte de mai
bine de douăzeci de ani. p reţu rile acestei m atern prim e de
care nu se pot lipsi multe industrii de seama. Toţi membri, ei,
suut posesori de averi mari. Şi cel mai bogat d in tre ei, nu
este altuf decât Simon Patino, fostul încasator...
„P A T R IO T U L No. I"
Simon Patino nu este omul care să fie mulţumit c'a strâns cea
mai mare bogăţie din lume; el are o energ ie neobosita in toate
domeniile. Astfel, de pildă, fiind deja posesorul câtorva mil.oane
de dolari s'a înscris totuşi la U niversitatea dm La Paz pentru
a obtine diploma de in gin er miner. ^
M inunatul său castel cuprinde o biblioteca remarcabila şj cre­
dem că e in u til să spunem că fostul încasator este asţaz. nu
numai un specialist expert în chestiuni de matalurgie, c. şi un
cosmopolit simpatic şi cult... ....................
El a adus tă rii sale, în mai multe rânduri, mar. serv.cn. Bolivia,
pa tria lui Simon Patino, a cunoscut în 1920, un însemnat d e fi­
cit în bugetul ei. Un im pozit pe capital era sortit sa- umple
„D. Patîno, se preciză, va plăti 9/10, iar restul de 1/10 va fi
îm p ă rţit în tre c o n trib u ab ilii b o livien i". .
C â n d 'în 1932, Bolivia a declarat război P a r a g u a y - u l u i , regele
cositorului se afla în Europa. El ţinu cu to a te acestea s a p u . e
la dispoziţia ţă rii sale, suma fantastica de tre ize ci şi noua mi­
lioane d e ' lire sterline. C inci ani mai târziu, m 1937 pacea fu
semnată în tre cele două state, mulţumită în primul rand efo r­
tu rilo r lui Simon Patino. C â te va zile după semnarea tratatului,
telegram a urm ătoare ajunse la dom iciliul pansian al re g e lui

E fo rtu rile dvs. pentru pace au fost de mare folos. Congresul

naţional al Boliviei vă decernă. în semn de recunoştinţa, titlu l
de „P a trio t No. I" .
RĂZBUNAREA
Acum câteva luni. Simon Patino, a cărui înfăţişare vădeşte t.-
neretea ce-i mai curge în vine şi-a sărb ăto rit cea de-a şai-
zecişicincea aniversare, în hotelul său particular din Paris. Acest
hotel este dealtm interi şi hotelul L eg aţiei Bolivie., pe care Si­
mon Patino o reprezintă ca ministru în Franţa. — Dam la iveala
încă unul din secretele lui.
Pentru a-şi păzi colecţiile, d. Patino a cumparat de curând un
hotel mai vast şi mai luxos la Paris. , , ce£.m eu. o tic ^ na L
— D Patino? — spuse Fiscul... şi calculul .mpoz.telor fu de
aşa natură, încât d. Patino refuză să-l amenajeze ş. deaceea '^ruyftvO S 'Şt-
unu din cele mai frumoase hoteluri din Paris are fe re stre le mch.se.
Să adăogăm apoi că D. Patino nu este numai unul din oameni,
cei mai bogaţi, ci şi unul din cei mai fe lic iţi din lume, caru.a ^cadou-
viata nu i-a refuzat nimic. Fiul său s’a căsătorit cu o vara a
Bur'bonilor; g in e re le său, este marchizul dei M e n to iar celelalte
două fiice ale sale s'au căsătorit una cu un bogat Mexican, d. U rte P 0f>lfCURT»1*
Linares, cealaltă cu un Francez, contele G u y du Boisrouvray.
Ca încheere, iată încă un episod din viaţa lui Pat.no. Recent, QEPREZ.
GENERAL
N I1D IA II1/A N 0 W III 5— B I I I U R I S T I I • CAt.VICTOBiEt25 pmpbie
cineva l-a în tre b a t care a fost momentul cel mai fe ric it al
v ie te i sale. lată răspunsul. „
__ 'C lip a cea mai fe ric ită a v ie ţii mele a fost aceia cand a-,
verea mea a atins un milion de dolari. Totuşi,^ nu fap tul ca C I T I Ţ I
devenisem m ilionar îmi procura atâta bucurie, cat faptul ca am

M A G A Z I N U L
expediat în aceiaşi zi telegram a urm ătoare d irecto rului marelui
magazin unde am fost încasator:
„N u cre d e ţi că totuşi mina lui H ila rio n A rce valora 195 doiari?
Fostul dvs. încasator".
Aceasta a fost răzbunarea iui Simon Patîno...

No. 622
I

„A ria n u l p u r" al Fuehreruluî H î t l e r este un simplu nonsens, şi acelaş lu c ru se

poate spune despre „Rom anii puri", ai d ic ta to ru lui M u s s o l i n i .
Profesorii H uxley şi Haddon arată, în cartea mai sus citată, că popularul termen
rasă este a tâ t de generic, încât luat aşa cum e în tre b u in ţa t astăzi, vedem că devine
im propriu, ia r analiza ştiinţifică a populaţiilor omeneşti arată că aci variaţîunîle se
fac pe planuri cu to tu l d ife rite , decât la animale. La celelalte animale termenul
„rasă" este înlocuit prin acela de „sub-specie".
„La om însă, m îgraţiunile şi încrucişările au dat loc unei stări de lucruri atât de fluide
încât nu se mai poate utiliza un term en atât de categoric ca acesta. Tot ce putem
observa, este cel mult re la tiva izolare a grupurilor, migraţiunil© şi încrucişările lo r".
A ceşti distinşi savanţi spun mai departe, că în loc de „rasă" ar tre b u i să spunem
g ru p etnic sau pur şi simpfu popor, şi arată că greşita in te rp re ta re ce se dă astăzi
cuvântului „rasă,, este luată ca stindard pentru to t soiul de p re te n ţii de sup eriorita te
absurde, pe care le ridică unele g rupuri în d etrim entul altora socotite ca in ferio a re ;
când în re a lita te niciunul d in tre ele nu a pur, ambele fiin d amestecul unor aceloraşi
ingrediente.
in aşa numita „rasă albă" savanţii disting tre i tip u ri generale, tip u ri nu rase: „N o r­
d ic ii" cari sunt înalţi, muschiuloşi, cu ochi albaştri, părul blond şi capetele lungăreţe ;
„m ed iteraneenii", mici. scunzi, slabi, cu ochi căprui, părul negru, figura ovală şi tipul

1) Ce. este această doamnă? Vreo englezoaică

sociolog, d-rul P e z e t, sau vre-o americană de modă veche?
în râ n d u rile de mai jos, cum
2) Cărui neam aparţine acest bărbat cu
mai vech i tim p u ri, n e a m urile figura severă şi energică.
om eneşti s'au t o t a m este ca t şi dem on­ 3) Femeea aceasta drăguţă ar putea fi o
s tre a ză că a c e st pro ces este astăzi Franţuzoaică sau chiar Americană dvs. ce
mai inten s d e c ă t o ricâ nd , în ciuda a credeţi?
t o t ceea ce d ic t a t o r ii spun, cu p r iv ir e 4) lată un reuşit cap de expresie în mar­
la in te g rita te a ra s e lo r. m ură — care este naţionalitatea sa?
5) Femeea aceasta drăguţă, este Italiancă
sau Grecoaică?
Ţ U maî d ep a rte decât în vara aceasta,
/ ■/ cu prileju l unui congres internaţional,
care a avut loc la Copenhaga, pro­
fesorul N o r d e n s t r e n g , dela U niversitatea
suedeză din Upsala, a declarat că e absolut cu
neputinţă să faci deosebiri în tre neam urile ome­
neşti, deoarece to a te aparţin uneia şi aceleiaşi
fam ilii. Iar această părere a avut votul m ultor
savanţi, de d ife rite naţionalităţi, cari se aduna­
seră la acest congres.
Profesorii J u l i a n H u x l e y şî A. C, H a d ­
d o n demonstrează, în cartea lor, recent apărută,
sub titlu l „Noi Europenii" , că nu există o
lin ie precisă de dem arcaţie, în tre aşa num itele
rase ale om enirii.
„Un alb tipic, diferă foarte mult de un
chinez tipic, sau de un negru tipic
spun eî „dar albul este legat de negru şi
de galben, printr’o gamă întreagă de
gradaţii
In India, A fric a şî Brazilia, găsim albi cari evo-
luază spre negru, prin stagii im perceptibile. Iar
pe întinsul Europei şî al A fric ii, avem o pânză
de neamuri tip ic albe, la capătul european şi
tip ic galbene, în cel asiatic, ce evoluază însă
prin îm binări im perceptibile, dela un popor la
altul.
Savanţii se opun astăzi, cu energie, în tre b u in ţă rii
cuvântului „rasă", aşa cum se aplică d ife rite lo r
neamuri de oameni, carî trăiesc astăzi pe faţa
pământului.

6) C ă re i ra se a p a rţin e această 8) Şi d esp re a s tă la ltă ce

doam nă? spuneţi?

7) D ar asta, unde c re d e ţi că 9) C re d e ţi că e germ ană?

s'a născut?
(Răspunsurile în pagina 19 jos)
„ A lp in " sau „Eurasiatic", de înălţim e mijlocie, pârul negru şi capul rotund. Dar
chiar şî această îm părţire este prea simplistă, deoarece avem nordici cu capul
rotund sau m editeraneeni şi A lp in i cari sunt în a lţi şi blonzi ca N ordicii.
Popoarele albe ale Europei şî S tatele U n ite sunt amestecuri ale acestor tre i
tip u rî principale cu mici p ro p o rţii din multe alte tip u ri ceeace face ca mixtura
să fie şi maî complicata. P retenţia că G erm a n ii ar fi o naţie de A rie n i şî că
aceştia sunt o rasă pură şi superioară este com bătută de cei mai de seamă
d intre savanţii lumii,
După profesorul Huxley, „există o naţiune germană, o limbă germană, un grup
de lim bi germ anice şi o cultură germanică. Există poate popoare germanice
dar din punctul de ved ere al rasei acestea sunt un amestec de N ordici, M e d i­
teraneeni şi A lp in i cu ceva ţigani, e vre î şî m ongoli".
Pe mulţi ii va surprinde această afirm aţie că în poporul german s'ar afla sânge
mongol, dar ideîa nu e nouă. Acum două generaţii, ia epoca războiului franco-
qerman, când prusacii invadaseră Franţa, antropologul Q u a -
t r e f a g es a p rile ju it un val de indignare in Germ ania
spunând că prusacii se înrudiau cu Finezii M ongoli şi ca erau
deci nişte adevăraţi intruşi barb a ri p rin tre rasele civilizate ale
LYNOS
A p o i! nu mai d eparte decât .acum câteva săptămâni, profesorul
G r i f ï t b T a y l o r dela U niversitatea din Toronto a declarat
că germ anii orig in a li au v o rb it probabil la început limba mon­
golă. Dar mai sunt în afară de G erm ania multe alte naţiuni
care cuprind în sânul lor elem ente mongole ^
Deci, din punct de ved ere al p u rită ţii de rasa, pretenţia
s up erio rită ţii ariene nu prea are suport ştiinţific. „
Distinsul savant englez. Profesorul H. J. Fleure considera „ a fir­
maţia că tip u l original şi maî mult sau mai puţin perfec a
omului a fost blond şi că celelalte tip u ri au fost rezultatul
unor amestecuri cu nişte rase sub-umane, este un nonsens
pernicios ce se îndrugă sub steagul ştiin ţei'1.
Savantul american, E r n e s t Hooton dela U niversitatea
Harvard spune şi el cam acelaş lucru : „ O rasa pura este
aproape o abstracţie antropologică : nu exista rasa pura in
nîciuna din ţă rile civilizate. ... • i A
C e le mai multe d in tre rasele existente sunt hibride. Aşa numita
rasă nordică este probabil o d e riv a ţie hibrida a mai m ultor
V e ti constata că nimic nu activează aşa de
neamuri aflătoare în Europa în cursul epocii de ghiaţa, la
rapid şi sigur la transformarea dinţilor slă­
care s'au adăogat dealungul secolelor elem ente alpine, mon-
biţi în" dinţi sănătoşi, albi şi strălucitor.. _
qoloide, etc. . , Spuma sa efervescentă şi înviorătoare, pă­
Profesorii H uxley şi Haddon vorbesc d e a s e m e n . despre o
trunde în fiecare crăpătură şi interstiţie.
încercare ce s'a făcut acum câţiva ani la U niversitatea dm
Ea îndepărtează petele urâte şi distruge
Minois de a se clasifica studenţii după tip u l de rasa ce re p re ­
germenii pericoloşi ai gurei cari cauzează
zentau. C u această ocazie, profesorul E. C . H a y e s a
făcut urm ătoarele declaraţii : „Massa studenţilor^ noştri (dela caria. , - -x *~
încercaţi Kolynos, gustul sau răcoritor îm­
U niversitatea din llinois) este fo a rte amestecata in ceeace
prospătează delicios gura. Este şi cea mai
priveşte sângele şi descinde în special din populaţiile europene
economică cremă de dinţi, deoarece se
fo a rte em estecate şi ele ... D intre cei cari au putut fi clasi­
întrebuinţează numai jumatate din cantitatea
ficaţi astfel (adică după rase) o covârşitoare ma|oritate erau
unei paste obişnuite. O jumătate centimetru
N o rdici. . .... . pe o perie uscată e suficient.
A lţii au fost clasificaţi ca M editeraneeni, Evrei, A lpini, Chinezi
si okiar N eg ri. Iar în urma testelo r la care studenţii au fost
sup?si, „N o rd ic ii" s'au d o ve d it a fi mai puţin in te lig e n ţi decât Pentru mai multă economie-
celelalte grupe. Pe când studenţii de o e re d ita te amestecata
Sporiţi stralucirea zâmbetului Dv.
P 1 prin KOLYNOS cum păraţi tubul mare
s’au arătat a fi maî ageri la minte decât reprezentanţii vre u ­
nuia d in tre tip u rile re la tiv pure.
Profesorul Fleure maî sus citat, arată că vigoarea A n g lie j
m oderne se datoreşte în tr'o fo a rte largă măsură faptului ca
englezii nu sunt o rasă pură ci o com binaţie de mai muH
.

KOLYNOS
CREM Ă DENTARĂ
popoare. Şi într'adevăr, lo cuitorii A lbionuluî^ sunt unul d in tre
cele mai amestecate g rupuri etnice de pe pământ. _ Antiseptică
Savantul îşî înd reap tă apoi p riv irile asupra O landei, ^ locuita
iarăşi de o populaţie fo arte amestecată, ^care a prim it în to t­
deauna în sânul ei ad evărate exoduri de im igranţi persecutaţi,
din toate ţă rile Europei.
E de observat că Olanda are ce! mai redus procent de anal­
fa b e ţi şi de sinucideri precum şi cea mai înaltă m oralitate.
Ea este una d in tre cele mai inteligente, mai ordonate şi mai
in te lig e n te g rupări etnice din lume.
Un exemplu în mare al re zulta telo r pe care le poate da un
intens amestec de neamuri, îl dau Am ericanii. Există oare un
popor mai puternic şi mai p rom iţăto r decât aceştia ?
Dacă privim îndărăt, în istorie, vedem că m arile c iviliza ţii ale
tre c u tu lu i n'au fost rezultatul unor în flo riri de rase pure ci al
unui amestec de neamuri. Aşa s a întâm plat cu G re c ii şi cu
Romanii, şi cu marile civiliza ţii din istoria C hin ei care lupra
naştere sub dinastia C h o u , cu începutul prin anul 1000 a. Chr.
Dar cel mai frapant exemplu este acela al Sumerienilor,
cari au întem eiat prima c ivilizaţie cunoscută a lumii, în Babi­
de
lonia acum vreo şase mii de ani.
A ceşti Sum erieni au in ve n tat scrisul, banii, /rigaţia şi arhitectura.
PENTRUCE SÂ MAI TRĂIM P H O S P H A Ţ IN E
asigură copilaşului Dv.
Ei au construit prim ele poduri şi prim ele observatoare astro­ dacă nu putem mânca.
m a indicaţie a durerii luaţi PUTERE şi SĂN Ă TA TE
nomice. Ei au clă dit prim ele oraşe, au alcătuit prim ele coduri Un stomac stricat face viaţa
Magnesia Bisurata. In 3 m inu­
de lege, au conceput prim ele reguli m atem atici şî au fost imposibilă. Totul vi ae prezin­ •
te, nu numai că ea face să în­
prim ul popor care a făcut o peraţiuni com erciale cu ajutorul tă în culori negre, sunteţi mo­ ceteze toate indispoziţiile, dar C u t i a
rocănos, căci nimic nu afectează
contractelor scrise. , .. „cuirasând" mucoasele delicate (m odel o b iş n u it)
moralul mai mult ca reaua di-
Expertul britanic, Sir Leonard W o o lle y, care de ani de zile ale stomacului, ea împiedică
gestiune repetată. muşcăturile excesului de acidi­ conţine
studiază istoria şi rasa acestui popor mare, dar aproape uitat, Primele simptome de dureri de
stomac: gaze, arsuri, senzaţie tate care se desvoltă în cursul 375 DE GRAM E
crede că Sum erienii au fost şi ei un fo a rte intim amestec de unei digestii prea încete.
de apăsare, somnolenţă după adică, pentru
tre i rase. Una venită din răsărit, o alta din N ord şi o a tre ia mese, râgâieli acide, insomnii, Nu uitaţi că trebue să digeraţi
de prin pa rţila unde astăzi se află Siria. ^ sunt avertismentele Naturii cari în 2 sau 3 ore. Dacă. digestia 35-50 DE MESE
nu trebuesc neglijate. In ade­ durează mai mult timp şi
A cestui amestec de neamuri i se datoreşte prima rid ica re a după vârsta copilului, iar costul
simptomele de mai sus sunt un
văr, bolnavul se întreabă cu
o m enirii deasupra barbariei. . . . . . . . avertisment — este că stomacul
Astăzi, amestecul de neamuri se face pe o scară mai întinsa
drept cuvânt, dacă aceste indis­
Dv. funcţionează rău şi o mică
P H O S P H A T I NE I
poziţii nu sunt premergătoarele
şi mai rep ed e decât oricând. C u aeroplanele, caro fac pă­ doză de ’ Magnesia Bisurata se variază pentru fiecare masa
de gastralgie, de dispepsie sau
mântul din zi în zi mai mic nici măcar posibilitatea unei de ulceraţie stomacală. La pri­ impune. între 3 si 4 lei
re la tive izolări nu mai e posibilă.
d ig e s t ie a s ig u r a t a
PRIN PHOSPHATINE
MAGNESIA FALIÈRES
este cel mai bun şi

A APĂRUT

M A G A Z I N U L
BISURATA
De v S n z a r e la toate farm aciile ş l d ro g u eriile. Lei 75
flaconul mic sau în form al m are economic, Loi 1
mai efHn alim ent al
c o p iilo r mici

Pe luna D ecem brie — 160 p a gin i 25 lei.

 La un m agazin de steie. g

nUllUNULUI
CINE A COMPUS
C Â N T E C E L E DE
ST E A ? * O V IZ IT Ă LA
„ F A B R I C A N T U L DE
C Â N D am văzut, pentru întâia oară, ,,Steaua“, eram copil STELE". • CUM POT
de vreo cinci ani.
A F L A F E T E L E CE
Locuiam în orăşelul M ihăile ni, din nordul Moldovei.
Fata era om cu stare şi răsplătia bine pe cei ce veniae BĂRBAT VOR L U A ? S* -A
la noi cu urarea de Crăciun. .Dealtfel, se întreceau care de car1
să aibă o zugrăveală cât m ai frumoasă, căci trăgea m u lt in
cum pănă şi asta.
Prim a stea, de care vorbesc mai sus, şi care m ’a impresionat
atât de m ult, avea scripet, adică nu era susţinută de un mâner
obişnuit ci făcută să înainteze pe sus. M ’am speriat grozav
când am. zărit pe uriaşul cu căciula înaltă, din tinda casei, care
opintindu-se pe picioarele larg desfăcute, m ânuia cu braţe vân-
joase scripetele de lemn, pe când steaua venia după mine, în
colţul cel mai depărtat al casei, unde mă pitulasem.
O m ul mi se părea o arătare ca din poveşti, un fel de Atlas
susţinând firm am entul pe umerii săi, iar steaua, care înainta
p rin văzduh, era m ai strălucitoare şi mai fermecătoare ca o
cometă depe cer. Fabricantul de
Mi-a fost grozav de frică, dar în acelaş tim p eram în plin ă stele, la lu cru .
admiraţie. „Stelele se făceau, p rin a doua jum ătate a veacului
XIX -lea, de către dascălii bisericilor, dintre acei cari se p ri­
cepeau la zugrăveli frumoase. Toată zugrăveala era num ai din P a c h e te le cu surprize
vopsele, nu ca azi, când se lipesc poze. de S ă rb ă to ri.
Dealtfel, pe vremea veche, steaua de Crăciun era considerată
ca un fel de icoană, iar unii părin ţi îşi puneau copiii s’o sărute.
făcuta de ju r îm prejur. A flăm astfel că icoanele au fost lucrate de „zugravul Neculac
Voinescu* , in a n u l 1838, deci exact acum o sută de ani.
M E Ş T E R U L I L I E
I Z V O R U L T Ă M Ă D U I R I I
Cel mai cunoscut fabricant de stele din Bucureşti, este azi
meşterul Ilie, din curtea bisericii ,,Izvo rul Tămăduirii** I s'a în tr o parte, sub acest baldachin se văd îngenunchiate trei cruci de pia tră: una mai mare,
în g ă d u it să locuiască în curtea lăcaşului sfânt, cu nevasta şi
cer doi copii ai lui. Tot acolo e şi „fabrica", unde p rin c ip a lii Aj-miJj0C’ c*oua m a‘ Pe lături. în tr ’o îm binare solemnă şi impresionantă,
vu se spune că sub această cupolă, este locul unde era odinioară un izvor, care avea
lucratori sunt cei patru membri ai fam ilie i m eşterului.
faima ca vindecă toate bolile. Venea lumea, mai ales în zilele de Crăciun, d in satele cele
E ceva m istic în această întreprindere comercială, unde __ ca
mai îndepărtate^ cu fel de fel de bolnavi ca şi azi, la M aglavit. Izv o ru l era vechi.de
să pătrunzi — trebue să treci pe sub clopotnita bisericii. veacuri. Dar după cum arată pisania de mai sus — abia acum o sută de ani i s’a
Pe trotuarul la rg d in faţa caselor, unde se nasc stelele ce vor făcut acoperişul boltit, zugrăvit de meşterul Neculae Voinescu. Ia r crucile de piatră au
inunda de Crăciun toate străzile Capitalei, se a flă un acoperământ tost puse acolo, drept m ulţum ire, de către oamenii cari fuseseră vindecaţi. Pe una din
vechi, pe patru stâlpi groşi, în ă d iţi de stejar, cu o boltă zugră­ cruci, se vede săpat numele unui oarecare „G hica“, şi an»’ '
vită cu s fin ţi. Cine cunoaşte literele cirilice, poate citi o pisanie,
In urmă, puţul a secat „ deoarece pieriseră La 1821, cu p rile ju l tip ă ririi calendarului lu i Boni-
drept — credincioşii‘ — aşa spune lumea de faciu Setosul, el a. dat la iveală şi cântările de
prin partea locului. Se mai vedeau ghizdurile, stea, „ale lu i A nton P an n “, sub titlu l de „ Versuri
până acum câţiva a n i; dar au fost dărâmate de muziceşti“, însoţite de notele muzicale de pe
prim ărie si p uţul astupat, ca să nu cadă cineva psaltichie. Iar m 1822, A nton Pann a publicat^ o
înăuntru. altă cărticică de 128 pagini, având t itlu l „Cântări
de stea“.
D A T IN E S T R Ă M O Ş E Ş T I E d itu ra „C ultu ra Românească*' se pare că a repro­
Acum se a flă acolo locul „unde se nasc stelele1'. dus această din urm ă broşură şi deci a pus pe
Cum autorităţile au luat măsuri ca să nu se mai copertă numele autorului, astfel cum figura şi la
devasteze pădurile de brazi — se spune că se prim a ediţie. Totuşi, d-rul M. Gaster este de pă­
tăiau, de Crăciun, sute de m ii de arbori tineri, rere că nu A nton Pann ar fi compus aceste cântece,
răm ânând pustii creştetele stâncoase ale m u n ­ cum crede toată lumea, ci num ai le-a cules şi le-a
ţilor — pare că în acest an se va da un mai schimbat puţin, cum cerea tim pul. „Noi, intr ade­
mare avânt d a tin ilo r strămoşeşti. văr, posedăm m ai multe manuscripte anterioare
I n d efin itiv, „pom ul de C răciun " este un obiceiu lu i Anton Pann — spune d-rul Gaster — care
străin, im portat, num ai de câteva decenii. cuprind m ai toate cântecele de stea ale acestui
din urmă.
C IN E A C O M P U S C Â N T E C E L E D E S T E A ? Pe de altă parte d. M. Gr. Posluşnicu, care a stu­
Meşterul Ilie s’a aprovizionat şi cu o serie de diat m uzica veche la romani, fiin d un erudit în
cărticele, cu versuri şi cântece de stea, vicleim materie, relevă meritele muzicale ale lui Antor
şi colinde, ce se cântă la
naşterea D o m n u lui şi în a
căror editare s’a speciali­
zat, de m u lţi ani, in stitu tu l
„C ultu ra Românească".
Nu se ştie cu preciziune
cine a compus aceste cân­
tece. In orice caz, meşterul
Ilie e foarte m ândru că.
pe cărţile pe cari le vinde
el, se a flă trecut, ca autor,
numele lu i Anton P ann ,
prim ul com pozitor m u z i­
cal român şi cel d in tâi
care a scris cântecele de
lume şi pe cele populare pe
noţiunea m uzicală psaltică.
Dar oare A nto n Pann
a compus cu adevărat
aceste cântece de stea şi
colinde?

ass?
D a tin i d e C ră c iu n :s te le
C a p ra , U rs a ru l şî
Ursul.

I. P. S. S. P a t r i a r h u l C o lin d u l de Cră*
M iro n C ris fe o , în m ijlo c u l
c o l i n d ă t o r i l o r . Io 1ciun al s trâ je re -
P a tria rh ie . la r.

Pann, despre care puţină lume ştie că este

şi autorul m elodiei: ,,Deşteaptă-te române '*.
„Orice concepţium melodică a unui cân­
tăreţ de strană din zilele noastre, nu poate
fi influenţată decât de vechile melodii
ale lui Anton Pann — spune d. Posluşnicu.
într'adevăr, atât în dom eniul cântecelor de
stea, cât şi în genere pe terenul muzicei
bisericeşti, A nton Pann a creat acel spirit,
specific în compunerile sale melodice, care,
s’a perindat din generaţie în generaţie,
impunându-se până astăzi.

O B IC E IU R I D E S Ă R B Ă T O R I

■Kw
Vom vedea, şi de astă dată, Vasilca , in
■V* ‘ i g g l y j K t , 1 ajun de A nu l Nou, capul de porc cu care
vin mai m ult ţiganii, dechisindu-1 cu o ma-
■ ' M M (continuare in pag. 19)
 „Dacă vrei să faci
M I PLACE SĂ TRĂIESC RETRASĂ, declară Bette Davis.

/ ,,Dar nu mă în ţe le g e greşit. Când tră ieşti retras, lumea te acuză de

: snobism. De fapt, se înşală. Nu aste vorba de nici un snobism.^ C i de
uV> simplu mod de conservare. Şî nu e o întâm plare ca cei mai mulţ! d in tre
cei mai buni actori ai Hollywood-uluî sunt socotiţi nesocsabili".
Lucru curios, starurile cari se bucură de ce! mai mare succes sunt acelea cari

carieră, trebuie
nu vin în contact prea des cu massa şî cari îşi consumă cu prudenţă, energia.
Nu e vorbe de snobism, a-firmă ele, ci de păstrarea energ iei pentru ceeace
este realm ente important.'-- < /
Bette Davis, de exemplu, considerată d re p t una d in tre cele maî marî actriţe ale
ecranului, participă atât de rar la serate, încât orice a p ariţie a ei constituie un
evenim ent. Louise Rainer, prem iată de două ori de ,:Academia cinem atografică",

să trăieşti retras!"
iese fo a rte ra r din cercul ei restrâns de p rieteni. G re ta G arbo este, desigur,
un exemplu clasic. . - j
„Izolarea", continuă Bette Davis, cere curaj. Dar ea poate fi practicata de
orişicine, ct'iîar ^î de cei mai săraci d in tre noi. Cunosc, de exemplu, o fostă
telefonistă. M uncea mult pentru un salariu mic. Era frumoasă şi ambiţioasă.
A ve a mâini d e lic a te şî un păr splendid. A r fi p utut ieşi în fiecare seară cu
zeci de bărbaţi. S'ar fi putut duce în fiecare zî la ceaiuri şî matineuri._ D e c l a r ă
„Ea, hotărâ, îns;ă, să-şi, să-şi lim iteze d istracţiile şi să accepte un număr redus
de în vita tii. Nu a fost uşor. A urmat un curs seral. A învăţa t franceza în fimp
ce se îmbrăca dim ineaţa, cu ajutorul unor plăci de gramofon. Colegii^ de birou BETTE DAVIS
o. ironizau. O socoteau căzută în snobism. Dar ea a continuat, „nepăsăţoare^ .
„Astăzi, fata aceasta nu mai are de mult grija zileî de mâine. Se plimbă într'o
limuzină minunată şi are o garderobă adm irabilă. Izolarea ei a atras atenţia
unui bărbat cu bani şi poziţie socială. C ăsătorit prima dată cu o femee frivolă
el a rămas Im presionant de seriozitatea p riete n ei m ele".
„Izolarea duce nu rjumai la căsătorie, dar şi la realizarea^ unei^ cariere. Dacă
vre i să faci carieră, tre b u ie să tră ieşti retras. Trebuie să-şi păstrezi
tim pul şi energia pen tru învăţătură, pentru dezvoltarea facul­
tă ţilo r intelectuale fizice, pentru lectură Nu-ţi poţi
p ierd e tim pul fiind „o fată bună" şi cu friv o ­
lită ţi sociale ce nu te duc n.'căeri".
Biografia, m ajorităţii starurilor
confirmă acest punct de vedere.
Bette însăşi, pe când era fig u ­
rantă în compania „Dennis
Players", îşi petrecea serile şi
o bună parte dîn tim pul lib e r
învăţând ro lu rile principale. Şi
iată că într'o seară în care
ved eta nu putea juca, Bette
apăru în „M r. Pin Passes By...",
primul ei pas spre celebritate.
„In Hollywood, la fel ca p re tu ­
tindeni", explică Bette, „oricine
vrea să realizeze un lucru ade­
vărat serios, este silit să trăiască
retras".
Un Paul M uni sau un Spencer

Tracy ar sub­
scrie oricând această
afirm aţie,
„V ia ţa cotidiană a oricărei fem ei mun­
citoare arată fo a rte clar necesitatea iz o lă rii” ,
declară Bette, „la-o de exemplu, pe a mea.
Când turnez, program ul meu cotidian este
urm ătorul" :
u e*‘ „Dela şase la opt dim ineaţa micul dejun,

° V 'e machiajul şi plecarea la studio".

„Dela opt la nouă — • coafatul, îm brăcatul şi
machiajul d e fin itiv ".
„Dela nouă la douăsprezece — turnarea".
„Douăsprezece la unu — dejunul, de
obiceiu în acelaşi tim p cu un in terview ".
„Unu la şase — din nou turnare. De
m ulte ori lucrăm peste şase".
„Şase la şapte — desbrăcarea, dema-
chîarea, consfătuire cu secretarii personali
şi şefii studioului, odihnă dacă nu sunt
multe telefoane".
„Şapte la opt — masa de seară
de obiceiu singură cu soţul meu,
fiind prea obosită să po t primi
in vita ţi".
„Dela opt până la culcare, de
obiceiu ora zece — telefoane,
studierea scenariului sau mă odih­
nesc".
„C ând nu lucrez la studio"
continuă Bette, „pozez pen­
tru fotografi, dau interview uri,
semnez autografe, răspund la
corespondenţă, citesc scena­
riile film elor viito a re şî fac
 o sută şi una de alte lucruri.
„ O ric e fată, in d ife re n t de
cariera pe care şi-o alege,
poate face acelaşi lucru. Evi­
dent că e nevoie de un echilibru.
Fiecare tre b u ie să aibă distrac­
ţiile |ul — dar aceste distracţii
pot şî tre b u ie să fie utile, nu
p ie rd e ri de timp.
„Uitaţi-vă la ca rierele tu tu ro r
fem eilor cari au făcut ceva în
lume şi v e ţi vedea că to ate
sunt, în tr'o măsură „izolate". La
început vi se va părea d ificil
şi „inuman". Dar, în curând vă
ve ţi îm prieteni cu lume ia fel
de serioasă şî ambiţioasă ca şi
voi. Şi, răsplata vă va venî
când vă ve ţi ajunge scopul pen­
tru care lu p ta ţi".
„C u alte cuvinte, în H ollyw ood
sau în orice altă parte, tră iţi
re tra ş i" !
„încercaţi şî veţî ved ea " !
TEMPLE G R A N E

In noaptea Crăciunului
(Urmare din pag. 17)

ramă, un şervet sau o basma cu flo ri ; apoi capra sau

brezaia, tot de A nul Nou, care clămpăneşte ritm ic cu
botul ei, dând o candenţă comică unui ansamblu din
care nu lipseşte fluerul sau c im p o iu l; apoi vom vedea
teatru de păpuşi, pluguşorul, sorcova... Vom mânca de
Crăciun plăcintă cu răvaşe-epigrame. Dar m ai ales face
impresie când trece pe străzi, de Crăciun, cortegiul lui
Irod împărat, cu cei trei crai dela răsărit, Baltazar,
Gaspar, Melchior, în vestminte bogate, „persane-'.
„Cari de un an şi mai bine
Umblă prin întinsa lume
Pe noul îm părat c ău tân d ..“
A lt personagiu, Călugărul, face pe tălm aciul, dar vor­
bele sale nu pot potoli spaima lu i Iro d, care a chemat în
faţa lu i pe cei trei regi, cari vin din depărtatul O rient:
„Năluci ale păm ântului ‘7 strigă mânios la culme, Irod,
văzând înd ărătnicia celor trei regi. Vreţi să aduceţi in
amăgire pe poporul din ludeea?
Voi îm părţi poruncă
Spre a vă pune la muncă “.
In urm ă însă se răsgândeşte şi, prefăcându-se că-i iartă,
adaugă cu şiretenie:
„Deci mergeţi, cercetaţi bine,
Şi vă 'ntoarceţi iar la mine
Ca şi eu cu plecăciune
Să-i fac lui o închinăciune“.
Le ese însă îngerul în cale şi-i povăţueşte să nu mai
dea prin Cetate:
,.Ca nimic Irod să ştie
De dulcele nostru Mesie
Căci el a pus găncl râu
... _ c_a *â omoare pe fiul lui Dumnezeu“.
Ciobanul şi Soldaţii, cari fac parte din alaiul lu i Irod, MĂRCI CU RENUME MONDIAL
pe străzi, au şi ei un rol în acest text de teatru re li­
C e re ţi d e m o n s tra ţiu n i In to a tă fa ra la re v â n x ă to rii a u to riz a ţi
gios, care se atribuie — ca şi cântecele de stea — tot
lui A nton Pann, prezentând interes folcloristic şi putând
fi comparate cu im nurile diferitelor ritu ri şi cu aceea Columbia Graphophone Co. Româna, S. A.
ce francezii numasc : „Chansons de Noël et Calennes"

CU M P O T A F L A F E T E L E CE F E L DE BARBAT
SRcest săpun igienic este
V O R LUA ?
deasemenea foarte spornic
Dar sărbătorile de iarnă dau prile j şi la diferite alte
practice laice. D. Dobre R ăducanu, controlor la S. T. B., F ara wmâ de umiditate, el se frece încet, pa-
care în orele sale libere încalecă Pegasul, mi-a arătat o
lungă poezie a d-sale, în care expune diferite obiceiuri sirându-şi parfumul. Spuma Sul coîifeleazâ
de sărbători. pielea, pâstrându-i sânâtatea şi frâgezimea.
A stfel, în noaptea S fâ n tu lu i Vasile, adică de A n u l Nou,
fetele dela ţară se duc la gard f i num ără zece pari, cu
ochii închişi. Pe cel de al zecelea îl leagă cu un fir
roşu. Dacă acest par este drept şi neted, atunci fata va
găsi un flăcău voinic şi frumos. Ia r dacă parul e strâmb
şi noduros, bărbatul va fi urât şi mojic.
SĂPUN CADUM
Controlorul-poet expune această tristă îm prejurare, astfel :
nosuI ui
0 biată fetişcană plânge
Cu lăcrăm i şi suspine
Răspunsurile la intrebările din pagina 15 C h iru rg ie ^ ehii.r
Ţinând privirea 'n jos
Căci parul, ce a nimerit,
1) Tip de femee grec, de pe la 200 a Chr.
2) Un roman din secolul I a. Chr.
estetica fefei
g u şe t
î n d e p ă r t a r e a ope- . p i e p t u I ui
E strâmb şi noduros. 3) O tânără rom ană care a trăit acum 1800 de ani. rativă a r i d u r i l o r :— ---------
D. Dobre Rădulescu mi-a mai povestit cum mai poate 4) Un Macedonean care a trăit prin anul 300 a. Chr. Dr. RUDOLF HO FFM AN
afla o fată dacă bărbatul ei va fi sărac sau bogat, cum 5) Fecioară egipteană din anul 200 A. D. fost asistent la clinica univ. din Berlin
poate poate şti anul în care se va m ărita şi cum să facă 6) Punem rămăşag f ă v aţi înşelat — este o indiană Bul. Domniţei 32. Tel. 41950
să-şi viseze pe v iito ru l mire. seminolă
Iată atâtea chestiuni, cari au cel puţin un interes fo l­ 7) 0 eschimousă C itifi :
cloristic. In orice caz, dacă cineva dintre c itito rii sau 8) O spanioloaică proclamată intr un an drept cea
gentilele cititoare, cari m ’au urm ărit pânâ aci, voesc m ai frumoasă fată din Mexic. 11
„M AG AZIN U L
detalii, sunt la dispoziţie. 9) Tânără fată decretată pe vremuri ca cel m ai pur
A L E X . F. M I H A I L lip de franţuzoaică . r e v is t a p u b lic u lu i s e le c t

Pag. 19 No. 622

C o re s p o n d e n ta noastră din
Paris ne-a trim es să ptăm âna
tre c u tă a c e s te c â te v a m o d e le ,
pe c a re le-a re m a rc a t la u lt i­
m ele c u rse d in A itfe u il.

I. Trois-quarçj
de l u t r u ne*
gru. P ă lă rie
cu a rip i, din
f iltz negru.

2. M an to u de
p e t i t-g r i s .
P ă lă rie mică din f lo r i a r tif ic ia le

3. P e le rin ă şî c o if o rig in a l din blană de m aim uţă. O rig in a l

sfă tuim to tu ş i c itito a re le să n'o copieze !...

4. C o a fu ră de seară şi tocă eleg antă, în două nuanţe

mov si v io le t.

( F o ia T e le fra n e e . P o ri» )
TR EI

Amintirile d-lui Xavier Villanova,

fost supraveghetor militar al
IN când în când, re p o rte ri ta le n ta ţi ai m arilor ziar® din
S \
M Jf
Apus au descris viaţa ocnaşilor cu un lux nemai în tâ ln it
de amănunte, unele mai mişcătoare decât altele.
penitenciarelor din Guyana
Sub năvala în tre b ă rilo r puse de ziarist, d ep o rta tul se îm­
blânzeşte, p rin d e o fărâmă de curaj, ba chiar devine vorbăreţ.
franceză
Lupui se preschîmbă'n miel. N ă ră v it cu minciuna, puşlamaua gustă
o adevărată plăcere să umple capul interlo cuto rului său cu to t dîntr'o ţigare. Vestonu-i e descheiat, dar el poartă X a v ie r V illa n o v a , fo s t s u p ra v e g h e to r m ilita r
al p e n ite n c ia ru lu i din G uya na .
soiul d© baliverne. Iar ziaristul, înduioşat, îl ascultă, îi oferă pa­ la cingătoare un re v o lv e r încărcat, armă regula­
chetul cu ţigă ri, uneori îşi deschide chiar portm oneul pe când mentară de care un supraveghetor nu tre b u e sâ
celălalt râde pe furiş... se despartă niciodată — fie în tim pul serviciului
fie în afară de serviciu. Denuze îşî încheie în pripă vestonul, ia re v o l­
înainte şî în cursul că lăto riei lor spre locul isprăvii, d e p o rta ţii
Ziua a fost nespus de grea în această pustietate verul în mână şi cu ţigarea în tre dinţi, dis­
s'au deprins sa-şî închipue această G uyana ca fiind aidoma unui
paradis pământesc. Dar, la debarcare, iluziile s'au spulberat, dez­ cu clim at ucigător, în această în tind ere haotică pare în întuneric. El cunoaşte — după cum se
am ăgirea se ridică înaintea lor, asemeni unui zid, cu faţă-» schi­ de mărăciniş populată cu animale nesuferite, spune — „cântecul". In cinci m inute socoteala
monosită de un râ n je t batjocoritor. prim ejdioase sau pur şi simplu desgustătoare : cu eva daţii va fi aranjată. Palizi, sdrenţuroşî,
Ei bine, această dezamăgire, crudă şi neîncetat rum egată, ocnaşii ţâ n ţa ri veninoşi, păianjeni uriaşi, furnici roşii, istoviţi, ei se vor preda — ca deobiceiu
o repetă — încâlcit şi ascunsă în talmeş-balmeşul m inciunilor — re p tile având to a te dim ensiunile şi to ate o tră ­ — şî numele lo r se vor adăuga celorlalte
vurile. 60.000 nume de eva daţi cari au trecut şan­
tu tu ro r acelora cari au făcut călătoria spre a mirosi deaproape
ţu rile îm prejm uite cu sârmă ghim pată de când
duhoarea tră snitoa re a penitenciarului.
există ocna.
O m or* p a rte
Vai ! acest nemernic pământ al ispăşirii este re ­
din d e fin u t' gatul neprevăzutului, ai nesiguranţei. Ajuns la 10
umblă goi, m etri distanţă de locul unde s'au cuibărit
evadaţii, supraveghetorul Denuze aude o d e ­
tunătură şi se prăbuşeşte, lat, secerat de un
glonte care l-a atins d re p t în fru n te — tră ­
N e p u tâ n d in ­ gătorul, prin întuneric, ochise capătul aprins
d u ra neajun­
s u rile ocnei.
al ţig ă rîî, acea ţig a re pe care n efe ricitu l
Bougre o e- paznic m ilitar n'o bănuia că va fî cea din
vadat. urmă.
La o clipă după aceea, ajut la ridicarea co­
legului meu, al cărui chip desfigurat e o mas­
că sângeroasă din care ţâşnesc firişoare de
sânge. N u mai respiră, a m urit înainte de-a
fi căzut jos.
V Â N A T DE O C N A La autopsie, s'a văzut glontele — o bucată

Pe te rito riile pe n ite nc ia relo r din Guyana,

tânjesc două ca teg o rii de oameni pedepsiţi :
d e p o rta ţi şî ocnaşi.
în g ro p a re a le p ro s u lu i G iv e !, in c im itir u l bom-
Ocnaşii sunt îm p ă rţiţi în tre i clase : b u ş ilo r, de c ă tre g r o p a r ii R a « te n » , to re n te
în tâ ia : „in ad ap tab ilii." A ceşti oameni, au avut şi O lv e rt.
în viaţa lo r un moment de slăbiciune, de ră­
tăcire, de inconştienţă crudă. Ei se numesc
Boppe, sau Bougrat sau Mestorino. Nu
pot îndura amestecul desgustător în care sunt
n evo iţi să trăiască laolaltă cu răufăcătorii
profesionişti. Ei arată ceeace sunt, evadând
din acest infern, într’un fel sau altul, ca
de pildă Bougrad, în tr'o luntre de plută, ca
Boppe sau M estorino căzuţi prada rechinilor.
In m ijlo c u l o ra ş u lu i C ayenne,
A doua: aşa zişii „îucos", cari s'au în v o it cu ia tă un b ă ia t de fa m ilie ,
via ţa ticăloasă a ocnei. Fiare, sau, cel puţin, lip s it de g r iji, a p ro a p e e le ­
oameni cari, în contact cu fiarele, au d evenit gant, un ocnaş de lux.
ei înşişi sălbăticiuni. Lepădături ale societăţii,
m ăcinaţi de to a te viciuril®, corpuri bolnăvi­
cioase roase de v ii de eiefantiasîs, p riv iri chiondorâşe de in v e rtiţi Deodată, o umbră alunecă pe lângă supraveghe­
putrezi până'n măduva oaselor, înfăţişări viclene de denunţători... tor. Este Ahmed, purtă to rul cheilor şi spionul
lată ocnaşii. C â t despre deportaţi, nu mai e de sperat nimic lui, arab.
dela niciunul din ei; un putregai în bloc. — Şefule, şopteşte acest preţios colaborator.
I se spune supraveghetorului. nişte evadaţi s'au înapoiat pe câmp pen­
— lată „mâna de lucru" de care aveaţi nevoie. tru a căuta de mâncare...
N u se adaugă, dar cu vin tele stau pe buze: C itit o r ii sunt rug aţi să nu zâmbească. Asemenea
-r- la seama ca vreunul d in tre aceşti „m uncito ri" să nu-ţi despice fap te se p e tre c destul de des acolo. Num eroşi
capul cu o lovitură de cazmà I eva daţi au fost prinşi atunci când, lih n iţi da
foame în acest iad verde, încercau să reapară
O DRAMA IN N O A P TE pe negândite în vecinătatea penitenciarului, îm ­
pinşi de speranţa că se vo r putea hrăni pe chel­
Pe câmpia din St.-Jean-du-Marani — centrul d ep o rta ţilo r — tuia la adm inistraţiei.
noaptea coboară alene, o noapte greoaie şi am eninţătoare. Re­ — S'au ascuns în coliba d ep o rta tulu i Pianetti ,
zemat în uşa pavilionului său, supraveghetorul Denuze, pufăie precizează purtă to rul cheilor.

Pag. 21
(3) No. 622
 P le c a re a în co rvo a d ă ,
pe f lu v iu l M a ro n i,

casă particula 5, ca in ferm ie r sau biurocraţi, se împănau în bluze albe, călcate cu în g rijire şi cu
dungă ţip ă to a re la pantalon !
Aceasta uluitoare n eegalitate în pedeapsă este una din cauzele principe — dacă nu chiar ces
principală — a falim entului ocnei !
Ascultaţi prim irea făcută ocnaşului C rabellî, fost „valet,, la Cayenne — de că tre „c o le g ii" săi din
penitenciarul Roches-du-Kouru, unde fusese trim is ca măsură disciplinară deoarece î! prinseseră în flagrant
delict de furt.
— ■A i să re g re ţi Cayenna, flăcăule I
— Te-au h rănit bine acolo ? A v e a i tutun, rachiu? A v e v i poate şî-o amantă, nu-î aşa? Ah, aci crăpăm
de-abinelea....
N um itul Lanniau îl ia pe nepusă masă :
— Trebue »ă ie cerem învoirea de-a ne „ră c o ri" puţîn. Vorbeai parcă de fugă...
Cu ochii holbaţi, Lenniau scoate un râ njet de nebun. Apoi, abia răsuflând :
— Lagărut dela Roches! M o rta lita te douăzeci şi opt !a sută. la spune, flăcăule, ai bani? Am putea
încerca o mică evadare...
C rab elli, în „planul" lui, cutiuţa pe care orice ocnaşi o ascunde în m ăruntae are, într'adevăr, cum
spunea celălalt, banii necesarii avadării.
O mie optsute de franci. Nu în bancote localnice, cari n’au curs decât în Guyana. Nu. in banîoteie
Băncii Frânţii, cari au curs pretutindeni, lucru ştiut de oricine.
Exact cu ce să plătească materialul şi complicităţile unei evadări,
Inscris în efe ctivul penitenciarului, C ra b e lli apucă târnăcopu
în palmele sale delicate de „ocnaş de lux", ia loc în rându
rile corvezii destinată carierii, acel cuptor unde fieca re pia
tră este un bulgăre de jăratec.
A b ia s'a scurs opt zile şi C ra b e lli ajuns zdrenţeros, prăpădit
nu se mai deosibeşte de ceila lţi ocnaşî cari, sub ochiu
negru al carabinelor noastre, îşi îm plineau sarcina lor bles
tem ată. Un singur punct îl deosibeşte de tovarăşii de mize
rie : tăcerea sălbatecă în care s'a cufundat — şi care me
sileşte să-i arăt o fărâmă de consideraţie, in aşa fel încâl
să-î împărtăşesc svonul ce mi-a ajuns la ureche:
— C rabelli, fereşte-te de
de aramă de şase centimetri lungime, Lanniau şî de banda lui. Nu-ţi
gros cât un deget, provenind fără îndo­ în ră u tă ţi situaţia !ăsându-te
ială dela o puşcă fabricată într'un lagăr târîi...
de deportaţi, cu m aterial fu ra t din a te­ — N'am bani, şefule. In orice
lie rele penitenciarului. Unui asemenea caz, îţ i mulţumesc.
plan nu i-ar fi rezistat nici un elafant. Nu m'am gândit la posibili­
C â ţi oameni inimoşi că acesta s'au în­ ta te a unei drame.
duioşat de soarta depo rtaţilo r, au consim ţit să trăiască şi C u to a te acestea drama iz­
I atq c u tiu fa de
să-şi aducă soţia şi copiii în mijlocul acestei băltoace a m e ta l sau de bucneşte repede, fu lg e ră to a ­
desmăţuiui! lemn, in c a re d e ­ re, în cursul unei corvezi în
ţ in u ţ ii î ţ i ascund pădure, în m arginea câmpii-
F IG U R A N Ţ II SCHELETE a ve re a .
:or de mărăciniş.
Îm b a rc a re a — A ju to r!
Am văzut pe d e p o rta ţii din lagărul St. Jean-du-Maroni şi pe v o p o r u I
M ă întorc. Am auzit bine,
„ ta M a rti-
pe acei din lagărul disciplinar delà St. Louis. Sunt oare « ie r e “ . d ar nu văd nimic.
de plâns, aceşti supra-incorigibiii, aceşti răufăcători alun­
gaţi din mijlocul unei societăţi sătulă de nele g iu irile lor?
Judecaţi-i şi d-voastră:
Debarcând, aceşti in d ivizi sunt supuşi unui regim zis al
„surghiunirii co lective". A d ă p o stiţi în colibe cu câte pa­
truzeci de hamacuri, ei tre b ue să ta ie zilnic, pentru A d ­
ministraţie, câtre un m etru cub de lemne. După un anu­
mit timp, pot d eveni in tern aţi „in d ivid u a li", Locuesc, unul
câte unui, într'un soiu de chilioare. Aceeaşi muncă. Dau
semne de în d rep ta re? A tun ci se pot bucura de o conce­
siune de teren, cu îm prum ut de unelte, seminţe, etc.
Este oare greşala supraveghetorilor sau vina m ediului
stricat al penitenciarului decă aceşti d ep o rta ţi — pe cari
ocnaşii îi pizmuesc de m oarte! — nu sunt în stare să
dovedească o cât de mică desbinare de apucăturile lor?
Am văzut ocnaşii din penitenciarul Roches-du-Kouru. Un
infern autentic. „F ig u ra n ţii — schelete", roşi de desinterie,
de ţânţari, măcinaţi de frig u ri, abia izbutesc să ridice
târnăcoapele ce le slujesc să desprindă p ie tre le d in tr’o
carieră arsă de un soare nemilos vrem e de câte 15-16
ore pe zi !
D eparte de aceşti „p arîa" pe jum ătate goi, ce-şi ispăşesc
amarnic o clipă de rătăcire, am văzut pe străzile oraşului
Cayenne alţi ocnaşî — vino va ţi de aceleaşi crime, ba
chiar de crime mai grave! — cari, fiindcă avuseseră
norocul de-a găsi un „filon de aur", ca „v a le ţi" într'o
 plină de bulgări de aur. Straşnică afacere pentru #1! Ce-ar fi cîncî metri, îar pământul uscat
C ra b e lli este acela care striga. Ghicesc: lanniau, ajutat de să stăm de pânda ? !-a în g h iţit într'o clîpă.
doi p rie te n i ai lui, a tras pe noul v e n it în pădure, profitând Timp de şase ore lungit în piroga mea, cu re vo lve ru l la înde­ — Tot negrul...
de-o clipă când p riv irile mele erau ocupate aiurea. Tus-patru mână, aştept vânatul. El nu se arăta decât în zori» Aud încă Evadatul precizează:
au dispărut, în g h iţiţi de marea verde a frunzişului. Repezîndu-mă vocea lui W ernani: — Lagărul lor se compunea din
în direcţiunea de unde răzbiaii strig ătele — - tre b u e să mai — Ei, şefule! cîncî oameni. Dar aur n'aveau
crezi şi în minuni! — am norocul să-i prînd cu mâţa’n sac. Cu d egetul întins, îmi arăta spre fluviul M aroni. nîci cât e negru sub unghie.
Priveliştea ce se oferă ochilor mei mă îndemnă să duc mâna — Un hoît în apă... colo, în ap ro piere de ţărm. N oaptea ei s'au strecurat în
la trăgaciul armei. C e i doi p rie te n i ai lui Lanniau îl ţin pe A pucat cu o cange, cadavrul negrului W ilh e lm Tauber e tras tabăra d e p o rta ţilo r şî s’au întors
C a ra b elli cu um erii lip iţi de pământ, ia r Lanniau îi împlântă la mal, cu ochii scoşi, urechile tăiate şi beregata ciopârţită. de-acolo cu bulgari de „broşură"
cu ţitu l în pântece, — L-au aranjat de minune, mormăi W ernani, pe carî au încercat să-i vândă
C u aerul unuia care a înţeles numaî decât — sau era infor» negrului. înfuriat, acesta a scos
— Sus mâinile!
mat dinainte — el adăugi: sabia. Voia să-î ucidă pe to ţi :
C e i tre î ticăloşi rămân cu braţele rid ica te spre cer. U:iul din Dar unul contra cinci... C e ila lţi
— Să 'mi se ta ie capul d a c i acest negru nu este o nouă
ei, încercând să schiţeze un gest, se prăbuşeşte cu faţa'naînte tre i l-au domolit, l-au leg a t de
victimă a vânzătorilor de auri
sub gloanţele carabinei mele. A spinteca un om de viu, pentru un copac xi-i au plătit-o!
a-i răscoli m âruntaele calde şi a-i fura „planul", aceasta întrecea In ceasul pe faţă tre b u e să fî
O N E S T ITA TE A INTRE C R IM IN A L I? U N MIT...
lim itele — şi aşa destul de elastice — ale ocnei. ajuns departe... «
Salvat de către m edicii spitalului din Cayenne, C ra b e lli avu De bună seamă evadatul nostru
„Broşura" a cărei existenţă o cunoşteau prea puţini inşi, ieşia
nenorocul de a vedea confiscându-i-se banii. Lanniau şi com­ nu mintia susţînându-şî nevino­
pe un drum rămas încă misterios, din a te lie re le deportaţilor.
plicele lui scăpând ca p rin tr'o minune de călăul penitenciarului, văţia, Ridică în sus mâinile
Topită sub formă de bulgări, cu m aterii cărora nu li s'a ştiut
au fost trim işi să putrezească în „g ro p ile urşilor", la st. Joseph leg ate în lanţuri :
niciodată compoziţia exacta această pacoste de „broşură"
unde re c id iviş tii indură chinurile unei disperări ce-i face să — Desigur, începu el, negrul a
semăna ca doua picătu ri de apă cu aurul, Dealtm interi, era
blesteme până şi ziua când s'au născut pe lume. făcut rău dedându-se ia un
vorba numai de asemănare căci bulgării aceia se dovediau
reduşi la zero la contactul cu piatră de cercat. asemenea măcel. Dar ceilalţi,
LEPRA... A L T Ă G R O Z Ă V IE văzându-î „broşura" d re p t aur
O ri, negrul W ilh elm Tauber avea o piatră de cercat pe cars
p u rtă to ru l meu de chei î-o scoase din buzunarul ud leoarcă. şî ştiind că această m arfă
Vrem e îndelungata am p riv it rămăşiţele omeneşti carî popu­ era destinată leproşilor. îl
Asta e lo vitura evadaţilor!
lează această ghehenă numită ostrovul Leproşilor. păgubiau prea mult. Precum
Pe semne c'au încercat, să-î vândă „broşura'” în loc de aur...
N ’am intenţia de-a mă asimila medicilor, in firm ierilo r şi suro­ ved eţi n'a mai apucat să iasă
N um aî decât pornesc în fruntea uneî echipe spre a cerceta
rilo r de ca rita te cari, dîspreţuind contagiunea, trăesc în contact vîu din ostrov căci ticăloşii î-au
pădurea. C u puţin înainte de înserat, dibuim al patrulea evadat
strâns cu aceste cadavre ambulante.
al nostru, în tr’un şanţ c o tro p it de mârăcinlş. Se numeşte Jeari făcut de petrecanie...
Spun lucrurile aşa cum sunt. La întoarcere, pe drum, M aurîn
Maurin şî e căutat de aproape cinci luni. Pe cămaşa lui pe
Leproşii în insula lor. oftează: ,,
p-antalonî, urme de sânge. începe să vorbească :
Eu, pe uscat. —. Am nouă ani de ocnă. In
— Cămaşa aceasta şî pantalonii î-am luat de pe cadavrul
In tre noî, apele în g ălb en ite ale fluviului Marone. cursul acestor nouă ani, n’am.
unui alt evadat. Urmaţî-mă...
In fiecare dimineaţă, însoţit de p u rtă to rii mei de chei, W em ani mâncat niciodată pe săturate.
La marginea uneî rarişti, un corp in în tre g im e despuiat, cu
şi Belkem . trec apa într'o pirogă. „Izo la ţii" mă aşteaptă pe Acum, m'am convins că nici
capul aproape deslipit de trunchiu, pântecele spintecate.
mal, înfricoşători cu fe ţe le lor umflate, cu carnea buburoasă, evadarea nu-şî hrăneşte omul!
N eg ru l î-a scos m ăruntaele! ne spuse M aurin.
cu re s p ira ţiile greţoase.
La douăzeci m etri mai departe, un alt cadavru, cu capul des­
— Bună ziua, şefule. Givel a m urit azi noapte. picat dela fru n te până la bărbie. Sângele a ţâşnit dincolo de G, R.
— O d îh neascâ în pace! Ştiu că aveţi în ostrov un sicriu gol,
în perm anenţă. Sper că l-aţi aşezat înăuntru.
— Da. Sau cel puţin atâta cât a mai rămas dîn el. Vă aştep­
tam pentru ţin tu ire a capacului.
Bordeiul lui G ive ! duhneşte a m oarte. Ici-colo, pansamente
infecte. Mă aplec asupra cadavrului umflat în care s’au şi în fip t
muştele hrăpăreţe. M o rtu l nu mai are d eg ete şi aproape nici
mâini. In tre cioturile-î încrucişate, i s'a strecurat o cruce, făcută
din două beţe de lemn legate cu un capăt de sfoară.
— - Id e n tita te a verificată. închideţi coşciugul!
Capacul e ţin tu it. M uştele nu s'au c lin tit din loc. Ele continuă
a se ospăta în întuneric. Num ai decât îşî vor continua ospăţul
în eim intirul Bambuşilor, în groapa pe jum ătate umplută cu apă
— există oricând cei puţin zece gropi săpate dinainte — unde
g ro p a rii Rasstens, Larente şi Olvert v o r arunca sicriul ocna­
şului G îv e l care a căpătat lepra frecventând prea des o anumită
tavernă chinezeasca din St. Laurent aceiaşi tavernă unde d e ve ­
nit lepros, el vindea găinile pe cari le creştea în ostrov.
— E de prisos să mai întocmim un in ve n ta r al bunurilor sale.
Ştiu că p rie te n ii m ortului şi-au îm p ă rţit în tre ei găinile şi
celelalte a m intiri personale. M a i ştiu că unul din ei a dansat
pe pântecele cadavrului spre a-l face să scoată preţiosul
„plan".
Ocnaşii leproşi sunt re g iî traficului ai oricărui tra fic. Dela
C ayenne la St, Jean, trecând dealungul coastei, îşî au mljloci-
Htorîî — cari cumpără si vând pentru eî.
Ce?
Totul — şl restul. —
Prin ie rb u rile înalte carî încercuesc ostrovul lor, leproşii au
p iro g i cufundate în apă. Dîn când în când, ei se duc, câte doi sau
tre i, să hoinărească noaptea pe coasta apusă a flu viu lu i Maronî,
le Albina, în G uyana olandeză. Intră, da pîldă, la un b iju tie r :
— N işte eva daţi în junglă ne-au trim is aceşti bulgări de aur.
S un teţi cum părător?
obositoare, nu mai v re ţi să ie ş iţi seara în oraş. £ atât
Reîntors» în ostrov — ei se întorc totdeauna — îşî numără
de plăcut acasă ! V in p rie ten i, staţi de vorbă şi d esc hid e ţi
banîi, acei banî carî vor face să piară pentru o clipă desgustul
o sticlă d e şampanie Rhein. Şi buna d isp o ziţie , pe care
p ro stitua telo r dîn st. Laurent...
o d o riţi atât d e mult, apare. Ce uşor este să te simţi
bine la tine acasă. Cu o c o n d iţie :
U N N E G R U E V A D A T N E G U S T O R DE AUR.

W ilhelm Tauber, un negru, figura pe lista eva d a ţilo r din

lagărul dela Parîacabo. Se ştia că hoinăreşte prîn câmpia de
mărâciniş, ocupat cu prind erea fluturilo r, sport mult mai fructuos
decât tra gerea la ţin tă cu uriaşele bile de lemn.
La d re p t vorbind, dibaciu în mânuirea uneî pirogi, adăuga la
U a c tivita te a sa cinegetică pe aceea de m ijlocitor in tre căută­
to rii de aur evadaţi şî leproşii din ostrovul meu.
într'o seară, cum se spune acolo, prim i un „curent de aer".
O voce cunoscută îm i şopti:
— Şefule, la noapte, Tauber va debarca la leproşi cu o basma

Pag. 23
 O am bulanţa o C ru c ii Rosîi, p b a rf*
ră n iţii. | r DOI FRAŢI, COMflHDÂHD
FIECARE CĂTE 0 ARMATĂ,
GĂSIT FAŢĂ IN FATĂ
Numeroase sunt fam iliile _ H a id e mamă, şopti soldatul, n’are
g v i ii - » v i 0 i mciun rost sa mat stam !
d e s p ă r ţ it e d e r ă z b o iu l Bătrâna so văicarea cu voce ta re :
'' ■
— Nu, nu. Sunt sigură că nu vo i mat
civil. O ficiu l de cores- afla niciodată nimic, despre fra te le tău.
Repetă, cu voce stinsa :
pondenfâ al C ru c ii Roşii, — Niciodată, niciodată.
Fiul său o împinse încetişor, stăruind

se sfrâdueşte sâ înnoade sa se Qraheasca

U N S IN G U R C E N TR U
fire le ru p te de război. DE C O R E S P O N D E N Ţ Ă

N im eni afară de mine nu dăduse

im portanţă scenei. Toate chipurile aveau
p rivire a aţin tită spre poartă şî preocupate
doar de tre cerea lin ie i păzită de gărzile
de asalt.
C rucea Roşie... Un sp ita l? Dar nu se
vedea nicî-o ambulanţă... nici o bluză
albă în grădină. Nu era oră de vizite...
P rim ele a ju to a re Şi apoi, câţi bolnavi, câţi răniţi, încât
să fie justificată grămada aceea de
e câm pul de fuptâ. oameni ? Şi cum poate adăposti micul
pavilion cu două etaje, atâtea persoane?
Unul din paznici, pe care-l întrebai, îmi
spuse :
— A c i e centrul de corespondenţă pentru
p rovin ciile ocupate.

C pectaco lul
o rile ră z b o iu lu i c ivil.
** oam enilorcare
aşteptau hrana cea
de to a te zilele, nu
mai avea nimic
a tră g ă to r pentru
mine. Repetarea,
monotonia, anesteziază
repede.Văzusem de prea
m ulte ort pe aceste
tin e re fe te îngrămădin-
du-se la p o rţile centrelor
de aprovizionare.
C u rio zita te a a iz b u tit să mi-o trezească un adevărat fluviu uman, pe care
l-am descoperit pe o stradă din M a d rid şi care curgea lîn către g rila je le
unui hotel particular.
Erau mai bine de câteva mii de b ărb aţi şi femei. Pe de-asupra p o rţii prîn
care intrau, va lu ri - valuri, o imensă fâşie albă, purtând in s c rip ţia :

CRUZ ROJA IN TE R N A TIO N A L

C rucea Roşie... Trebuia să fie vorba de o îm p ărţire excepţională de vestm inte

calde (iarna care este groaznică la M adrid, dădea târcoale pe atunci) sau
de medicamente. M ă depărtai. Dar un incid ent mă atrase din nou. Din
grădină, ieşi o bătrână susţinută de un soldat

■
—• P rovinciile ocupate? re p e ta i nedumerit.
— Este vorba de acei care au rude de
partea lui Franco, îmi spuse liniştit paznicul.
N'am tim p să vă explic mai p e ’ndelete...
V e d e ţi ce se petrece.

T R A G E D IIL E R Ă Z B O IU L U I C IV IL

j In acest timp, sub efectul şocului şi al

surprindere!, îmi re ve n i în m inte to t

B om bard area B arcelonei, în tim p u l răz­

boiului c iv il. Pag. 24 No 622
ceia ce mi se spusese despre tra g e d iile războiului c ivil care
desmembrează fam iliile, punând pe câmpuri duşmane fiin ţe de
acelaş sânge. Tatăl preşedintelui N eg rin se găsea de cealaltă
pa rte a liniilor. G eneralul M la ja avea acolo pe fiul său. G eneralul
Roro deasemeni. Doi fraţi, comandând fiecare o armată se
găseau faţă în faţă. C e l mai' mic, ascultând la postul de radio,
a auzit vocea celui mai mare cerându-i să se predea. El refuză.
— Te voi împuşca, îi spuse atunci fra te le său invizibil.
Aşi fi p utut să arăt carta de ziarist şi să străbat cordonul gărzilor
de asalt. Pentru a avea un adevărat contact cu mulţimea, am
p re fe ra t să mă strecor în rândul ei.
Am fost nevo it să merg o bună bucată de drum, să străbat
un bulevard, să apuc pe altă stradă, pentru a ajunge 1« sfârşitul
convoiului. Pentru câteva clipe numai. In cateva momente se
formă, o massă compactă în spatele meu.
Aveam în im ediata mea vecinătate peste douăzeci de persoane.
Ele alcătuiau un reflex destul de fid e l şi destul de complet al
unei în tre g i societăţi. In ciuda, sărăciei generale şi a imbră-
căminţii, se puteau distinge d ife ren ţe le de^ origină şi educaţie.
După atitudini, după mâini, după priv* upa voci. Erau
acolo cinci sau şase planuri de viaţă, alta prapuse, reduse
la aceiaşi scară. Dar nu fenomenul revol al războiului
apropia pe aceşti oameni într'o intim itati confuză şi profundă,
Era un simţământ comun, o nelinişte frăţească in sânul căreia
se regăseau cu to ţi deopotrivă de goi şî de neputincioşi.
Păreau o imensă fam ilie la căpătâiul unui bolnav a cărui suflare
valora nespus de mult pentru fiecare. Şi vorbeau cu voci
scăzute.
U nii se recunoşteau ca foşti tovarăşi de aşteptare... Işî cereau
reciproc noutăţi. Se auzeau murmure :
-— Mama mea... Bilbao... e bine
-— Sora mea... Grenade... a căpătat un copil.
N I M I C A S T Ă Z I
La p a rte ru l pavilionului C ru c ii Roşii, erau re un ite tre i sa.t
într'una singură. Acolo, se trim ite a u mesagiile şi se prim eau
răspunsurile. O p e ra ţia era fo a rte lesne. Formulele gata, erau
trim ise la Geneva. De acolo, ele luau drumul îfesfinatorilor.
Drumul în to a rc erii se făcea pe acelaş circuit, în ţ£nsj invers.
M î se dădu un b ile t de in tra re ca la toată lumea. Ţinându-I
în mână, străbătui întind erea încăperilor. Trecerea era anevoioasă,
d at fiind fa p tul că oamenii se îngrămădeau.
Acolo, nu se maî schimbau vorbe, nici confidenţe.
N u voi şti niciodată cum a fost despărţit de-ai săi acest bătrân
cu ochii înroşiţi : dacă războiul c ivil l-a surprins d ep a rte de-ai
săi sau dacă îi pierduse în învălmăşeala evacuării, în tim pul
paniceî.
Fem eile şi b ărb a ţii n'aveau decât un scop: ghişeele unde se
eliberau misivele răspunsuri.
M u lţi nu ştiau să citească şi cereau unui vecin să le descifreze
scurtul mesaj. C e nerăbdare domnea în rândurile acelora care
n'avuseseră încă vrem e să arunce o p riv ire pe scrisoarea lor
sau p rin tre cei care aşteptau hotărârea soartei ! Şi ce expresii
pe chipurile acejora care nu primîseseră nimic...
A lţii silabiseau* A p ro ap e to ţi mişcau buzele parcurgând cărţile
poştale. Toţi cijşa u de mai m ulte ori cele câteva cuvinte pe
care le purtau
Aceşti fe ric iţi m urito ri erau surzi la întreb ările, veşnic aceleaşi,
care se repetau necontenit în jurul lor.
— Sunteţi sigur ?
— N im ic astăzi ?
A c e i care plecau cu mâinile goale, părăseau desnădăjduiţi sala.
Unii rămaseră până seara...
Crucea Roşie din G eneva are o ficii de corespondenţă la
Barcelona, la Valencia şi la M adrid. Num ai la M adrid, au fost
peste cinci sute de mii de cereri.
PRIZONIERII ILUZIILO R
A lă tu ri de această tra g e d ie deschisă, publică, e alta care se
desfăşoară de douăzeci şi nouă de luni în umbra şi taina
azilurilor.
Când insurecţia m ilitară a declanşat, prin contralovitură o
re vo lu ţie năpraznică ţi când au to rităţile, lip site de soldaţi, şi
înarmând populaţia civilă, se găseau la cheremul acesteia teroarea
roşie stăpâni M adridului. Se împuşca în stânga şi 'n dreapta.
C in e era bogat, era criminal. Pretutindeni, puteai vedea duşmani
ai poporului. Un denunţ era deajuns ca să deslănţue masacre.
D ovezile era inutile. • v A
In aceste zile de groază, lo cuitorii care se sirrtfsau sau se
credeau am eninţaţi, asediau ambasadele, legaţiij^., c»«w«latele.
Adăpostiţi-ne câteva zile, se rugau ei.
Doamne din lumea bună, se târau în genunchi. Bărbaţi plângeau
de teamă. Cum poţi refuza ? Diplom aţii deschiseră h o telurile
lor acestor nenorociţi.
„C â te va zile", spuseseră ei, crezând în apropiata v ic to rie a
acelora po care voiau să-i vadă învingând.
Z ile le deveniră săptămâni, luni, ani... D intre cei care în tre Iulie
şi N oem brie 1936, s'au adăpostit sub d rapeluri străine, tre i mii
sunt încă ostatecî ai re fug iulu i lor. Sunt prizo nierii azilului.
Fără îndoială, astăzi domneşte ordinea pe to t te rito riu lu i
R epublicei spaniole. C om isiunile extrao rdinare au încetat de
mult să existe. Justiţia a re in tra t în normal. Num ai cei „adăp o stiţi"
şi-au semnat cu p rop riul lo r gest sentinţa.
 H. A. EDISO N, marele in ve n ta to r american, a scris odaia un articol în care a declarat : G re c ii au fost un

r popor ta re talentat, contribuţia lor în domeniul ştiinţei este fo arte mare, dar n'au ajuns pe cuimile
creaţîunii tehnice.
Edison a exagerat. A firm a ţia lui £ avut darul să necăjească pe un scriitor german convins că gândirea grecească a
iscodit valori sufleteşti, sprituale, şi a urcat alte culmi decât cele tehnice. înălţim ile pe care le are în ved ere Ediscn
se re feră la closetul cu apă, la telegraf, telefon şi celelalte scule ale confortului. G recii, pe tem eiul ş tiinţei lor ar fi
fost capapili să inventeze şi acestş instrumente, dar au crezut că ele nu sunt esenţiale, că nu m erită atenţiunea
spiritului lor, preocupat cu problem ele mari ale vie ţii. Ei au creeat matematica şi nu le-a tre c u t prin gând să se
folosească de ea din punct de ved ere tehnic. De aceia, cum era de prevăzut, au şî fost nim iciţi de Romani care au
construit maşini de război şi cari judecau cam la fel cu Edison.
Şi scriitorul german deşi are în fond d rep ta te -— a exagerat.

G
R E C II s'au folosit de matematica lor, pentru a tem einici acea tehnică de care s'au servit mai târziu Romani;
Şi to t ei au colaborat la desvoltarea industriei şi confortului roman.
V io A p ia .
C re ta n îi au construit prim ul closet cu apă. G re c ii şi Romanii l'au adoptat în curând. M a i cu seamă um blătorile
erau bine construite şi aveau scurgere de apă.
Cada este o invenţie cretană. G re c ii au introdus cada în băile lor cu o mie de ani înainte de era creştină. Bogătaşii
din Babi lonia şi Egipt aveau căzi cu scurgere.
înainte de-a intra în casa lor, G re c ii îşi spalau picioarele de praf. Pe locurile de sport erau instalate băi cu duşuri.
In epoca îm paraţilor romani, băile populare sau term ele (băi calde), întruchipau cele mai vaste clădiri din im periul roman.
M ii de oameni se scaldau laolaltă în term ele lui _______________ ___________________ _ _ ____ ________ ____ -
Diocleţian. Băile erau fo a rte ieftine. Im paratul Titus j
frecventa băile populare. Băile cuprindeau săli de »
sport, de conferinţe, de petrecere.

C asa lu i D o ra tti, S tro d a d e ll'A b b o n -

din Pompei, în c a re -nza din Pompei.
s'au p ă s t r a t a- Se o b s e r v ă , în
p ro a p e i n t a c t e stânga, p rim u l plan,
in s t a la ţ iile de apă, re z e r v o a re le
ţ G IP T E N II erau curaţi. De pe masa lor nu în ţ e v i de plumb. de apă.
lipsea niciodată cana cu apă şî ştergarul.
Palatele imense ale îm paraţilor romani ira u decât 100 de litri de cap. Canalizarea
înzestrate cu câteva odăi de bae : una cu apă dulce, Romei a fost mai târziu distrusă de G o ţi.
alta cu apă de mare şi a tre ia cu apă sulfuroasă, C onductele au fost în parte re p a ra te din
caldă. A pa curgea pe ţe vi de piatră sau beton, pe-o ordinul Papilor. Num ai tre i din cele unsprezece
distanţa de 20— 25 de kilometri, dela mare sau dela conducte au fost puse în stare de funcţionare,
izvoare reci si calde.
dar ele ajung să alim enteze actuala C apitală
Pe vremea aceia, Roma poseda vre-o unsprezece a Ita lie i mai bine decât e înzestrat cu apă
conducte de apă de-o lungime totală de 400 de orice oraş mare din Europa,
kilom etri. Toate casele aveau g uri de apă. Consumul
îm păraţii A drian, Justinian şi Valens au
de apă era g-atis. într'o casă mică din Pompei s'au construit la Constantinopol apeducte de
numărat 17 guri de apă.
piatră ale căror bo ţi au o înălţim e de 35
Conductele de apă din Roma alimentau cele 8 băi metri. Ele mai alimentează şi azi Vechiul
populare, uriaşe, ale oraşului, 800 de băî maî mici, oraş cu apă.
1350 de bazinurî şî făntânî. Consumul de apă era de
600— 1000 litr i de fiecare locuitor; pe când în 1930 ^ 8 RTA de a clădi o făntână este de
la Berlin, unde este apă suficientă, nu s'a consumat ZJ| origină egipteană. Romanii cari
erau mari colonizatori şi in tem eitorî
de cetăţi, au recunoscut im ediat im portanţa
A p e d u c tu l Pont du G ors. acestei arte, fiindcă perm ite întocm irea de
aşezări d eparte de cursul apelor, de surse,
de lacuri.

C a s a de V e H i ,
d in Pompei.

S ala de b a ie co ld â
în tr'u n p a la t din
Pompei.

Pentru a potoli căldura prea mare, Romanii au introdus în casele lor ceia ca
se numeşte azi aer condiţionat. Ei au construit în camerele lor un te l de
căderi de apă artificiale. A pa rece cădea pe tre p te de marmoră şi răcorea
încăperile în cursul lunilor caniculare. A p e d u c te şi ţe vi de beton captau
izvoarele din munţi şi aduceau apă proaspătă în locuinţele oamenilor. A ceste
apeducte se găsesc şi azi în jurul Romei, lângă M etz, în Spania, în sudul
Franţei (Pont du Gard), la Constantinopol şi în nordul A fric e i.
In secolul al IV-lea înainte de eră creşină, Appius a construit o conductă da
 *»
V ( / lit
âjbă şî o şosea m ilitară : Via
Appia. C u 200 de ani în ain te
de Appius au clădit conducte
de apă Pisîstrat din A tena şi
Policrat din Samos. G re c ii au
în fă p tu it conductele lo r în
conform itatea cu legea vaselor
comunicante.
Babilonul şi N in iva n'au avut
numai conducte de apă, dar şi
canal d© scurgere şi cioacă.
Cloaca m axim a din Roma e X
un canal lat de tre i m etri şi
în a lt de patru m etri care mai
funcţionează şî azi şî care poate
concura cu instalaţiile cele mai
moderne. M a i to a te oraşele
romane erau canalizate. C apitala
G erm aniei a fost canalizată
abia în 1871. N im ic n'au c â n ta t p o e ţii mai cu pasiune ca ° ch fem ei '
Ei a tra g p rim ii p r i v i r e a b a r b e ţ i l o r şi a d m ira ţia lor.
T J T lA Ţ A publică se depăna A m p lific a ţi si v a lo rific a fi frum useţea o c h i l o r D v im pnm andu-le
\/ pe străzi, pe pieţe, un fa rm ec c u c e rito r, în tre b u in ţâ n d v e rita b ilu l
în parcuri, băi, în jurul
tem plelor şi în arenele de sport.
Fem eile nu prea părăseau casa;
pe străzi se vedeau mai mult
Rim m el’s este un cosm etic
barbaţi. In G recia, b arb a ţii se inofensiv p r e p a r a t pe
duceau în piaţă după cumpă­ baza unui balsam veg e tal.
Numai R i m m e l ' s poate
rături. Tarabele -meseriaşilor se dărui strălucirea şi efectul
înşirau una lângă alta, olarii visat de to ate f e m e i l e .
A ceste calită ţi au creat
deoparte, cismarii de altă ş. a. formula prov erbi al ă:
m. d, ca la obor. In Egipt, „OCHII RI MMEL"
fem eiile erau mai lib e re decât C E R E Ţ I ÎN T O T D E A U N A
V E R IT A B IL U L R IM M E L ’S.
în G re cia ; H e ro d o t s’a minunat
când a văzut fem ei pe pieţele
eg iptene. *
G ră d in ile publice erau fo arte
frecventate. G en e ralu l Cimon, PÂRUL OE PE FATĂ Şl CORP
reînto rs victorios din luptele d is tru g e d e f in it iv si fă ră c ic a tric e
contra Perşilor, a în fiin ţa t la D-na Or, M. R A B I N O V I C I
A tena cel d intâi parc din Europa. O p rin ţe s a javanezâ, a c tu a lm e n te d ansato are, S p e c ia liz a tă la P a rii, b o li de p ie le
M a i ve s tit era parcul din Antiohia, C O S M E T I C A
d e ţin e re c o rd u l m ondial al p iru e te i.
considerat ca cel mai frumos Îngrijirea tenului
colţ de pe pământ pe n tru stra turile P rin c ip e s a ja va n e z â C h iyo , in v â rs ta de 21 ani, c a re a p a re a c tu a l­ Bulev. C a ro l 57. T e le fo n 3.52.73.
sale de flo ri şi sursele sale mente pe uno din m a rile scene a le L o nd rei, tre c e d re p t cam pioana C o nsult. 8 — 12 şî 3 — 7.
m ondială a p iru e te i. Ea po a te sâ se în v â rte a s c ă de 250 o ri, în tr'u n
răcoritoare. G ră d in e le publice s in g u r m inut. P rin fe s a C hiyo , c a re c â n tă in p a tru lim bi, a a p ă ru t
şi regeşti din A lexandria ocupau în d if e r ite c a p ita le e u ro p en e ca : B erlin, Paris, Roma. B ucureşti,
un sfert dîn imensa în tin d e re a Budapesta, C o p en ha g a şi va a p ă re a c u râ n d în c â te v a film e a m e ri­
cane. F o to g ra fia n o a s tră o în fâ ţiş e a iă pe P rin c ip e s a C h iy o î n t r ’unul
acestui oraş. C e z a r a lăsat
din p re fio a s e le ei costum e javaneze.
m oştenire gradinele sale din COSMETICA
Roma populaţiei romane. Parcu­ îngrijirea tenului. Masaje. V o p s ire a
rile lu i A ugust erau deschise p erm an en ta a genelor şi sprincenelor
P ro g ram ele tu tu ro r p o s tu rilo r euro p ene pe to a te gam ele D is tru g e re a d e fin itiv a a p â ru lu i de
pentru toată lumea. Filosofii
de undă sunt re d a te a m ă n u n tit în e xce le nta revistă prisos fără cicatrice. Noile măşti străine
g reci şi în văţă ceii lor se întruneau de înfrumuseţare şi întinerire.
în g răd ini şî în sălile publice B-dul D o m niţei 32 : T e le fo n 4-19-50
din parcurile oraşelor.
RADIO-ADEVERUL

SOT AŢI DOAMNELOR !

M ÂNDRIA TACÂMUL , OE MASĂ ARGINTAT i
GOSPODINEI UN BAN IN PLUS pentru lucru bun nu joacă rol. Se dă in
DI STI NSE schimb posibilitate persoanelor chiar cu venituri modeste
să aibă asemenea tacâm fin prin credit permanent in rate
OIPOZ1T Ol fApeiCÂ
eşalonate pe nesimţite, până la complectarea celei mai

,
EACÀMUR I
o masa A I 3GI N T A R i E
bogate garnituri.
PC RC ELAhU Rf INTRAŢI IMEDIAT IN POSESIUNEA UNEI GARNITURI
frumos
OBIECTE F I adresându-vă celei mai vechi case de încredere şi specialitate
5 STRADA LIPSCANI. 21 pusă C A D O U R I*
= TACÂMURI FINE Şl OBIECTE PENTRU DECORUL MESEI

PFORZHEIM BUCUREŞTI, STRADA LIPSCANI No. 21

S. LUPOVICI
M ă rci postale pentru colecţiunî
Bucureşti I — C a lea V icto riei, 2
_____ .__ Piaţa Senatului
Sunt vindecabile bolile deplămâni?
Sursa cea mai avantajoasă pentru Toţi acei care suferă de astmă, tuberculoză pulmonara, şî la larînge, ftizie, catar la vârful plămânilor, tuse în ve d iită ,
procurarea m ărcilor rom âneşti şi răguşaiă persistentă, gripă şi n'au găsit vindecarea până acum primesc dela noi lămuriri, absolut g ra tu it şi franco
străine, a noutăţilor, b lo curilo r şi ■o carte cu m ulte ilu s tra ţii asupra tem ei s—nSunt vindecabile bolile de plămâni?". A-se scrie o carte poştală,, francată-
coliţelor. cu 7 lei — la adresa exa c tă : P U H L M A N N & CIE. BERLIN, 836 M I G G ELST RA SSE 25 — 25 a.
Lista de p re ţu ri gratis la cerere
Expediţii în toată ţara.
 E poate oare vo rb i de un C răciun al actorilor ? Nu, in înţelesul u n u r tim p

S
scenă se petrec unele „accidente", d in tre care foarte puţine le observă publicul.
de odihnă — aceasta chiar în zilele când până şi furnalele înalte, a căror De pildă, acum vreo zece ani, se juca „H a m le t" cu răposatul Demetriade.
încălzire costă atâtea parale, sunt lăsate să se răcească. C ăci în zilele (De C răciun întotdeauna se dau spectacole de „m are m ontare").
Crăciunului, despre care se spune că ar fi „al sătulului", în tim p ce Pastile e „Băiatul de la b ufet", ca omul de Crăciun, a v ru t să fie lib e r şi de-aceîa şi-a
al „fud ulului", acto rii muncesc de zor — şi cu eî o mulţime d in tre numeroşii pus o dublură, adică a rug at p® unul din afara te a tru lu i să-i ţină locul. Acesta
soboli ai scenei : maşîniştiî, bolnavi maî to ţi de hernie, din pricina g re u tă ţii ageamiu în m aterie de scenă, s'a instalat într'un colţ, cu o tavă plină de
atâ to r ziduri de carton şi şipci de lemn ; cro ito rii, gata cu acul în mână pentru gogoşi. A tras însă d'e jocul actorilor, vânzătorul de gogoşi s'a ap ropiat din ce
a „da drum ul" sau a „p rin d e", după cum cocheta s'a îngrăşat sau a s lă b it; în ce de „careul fa mecat", cum se numeşte în te a tru locul scenei ocupat de
coifeuzele, la comandă cu „fie ru l încălzit" ; electricianul, care apăsând doar pe decor. Gogoşarul s'a apropiat însă prea mult, încât putea fi văzut din sală.
un buton, îţi face un cer de prim ăvară la sfârşitul lui Decem brie ; sufleurii, Regisorul de scen,â,3 lin spate, l-a tras de haină. Mişcarea însă se vede că a
oamenii cari nu se plictisesc ce tin d de zeci de ori acelaş tost prea bruscă, deoarece vreo câteva gogoşi s'au ros­
lucru — să nu uităm pe casieriţe — casieri nu există — togolit, chiar pe scenă. Şî to t restul tabloului, H am let
care au de-aface în aceste zile cu un public fo arte — în speţă A ris tid e Dem etriade — spunea lucruri de
pretenţios. înaltă filozofie şi... juca foot-bal cu „calde gogoşi". Ce-i
drept, publicul o ricât era el de special, a cam
P U B L I C U L DE C R Ă C I U N început să râdă. Gogoşarul a fost sancţionat
* \i cu vreo câţiva pumni : Dar ce folos ?
Intr'adevăr, aceşti spectatori speciali se „apro­
vizionează" cu b ilete cu vreo două săptămâni U N P O M P IE R A D O A R M E ...
înainte, li vezi cum apar nesiguri de ei,
amestecă titlu rile pieselor, cumpănesc ce loc Tot de un Crăciun. Un pom pier n'are de lucru
să cumpere, cer să le fie indicat pe plan, se şi aţipeşte la gura aparatului de făcut tunete.
maî gândesc, ca şi cum ar cumpără o moşie, Se juca nu ştiu ce tra g e d ie clasică, unde,
se maî tocmesc, în sfârşit de unde ceruseră ’ : după cum se ştie deobicei invocaţiile şi bles­
o lojă de întâîa se trezesc cumpărând două tem ele sunt însoţite de tunete şi fulgere.
staluri III. Pompierul adoarme de-abinelea pe nişte
In zilele Crăciunului, apar cu bilete pentru covoare de muşchi, aşezate lâugă aparatul cu
alte re p re zen ta ţii — vin a doua zi cu bilete pricina. La scena cu tunetele, la rostogolirea
pentru a tre ia —- ezită la ghiulelelor, a sărit ca ars, gata la d atorie :
lo jile II deşi au stalul II „arde pe undeva ?" Cu multă greutate a fost
ţîţi, după începerea o p rit să nu dea buzna în scenă. De-atunci,
şi şefii controlori Teatrul N aţional are post fix de pom pieri,
poarte cu ei cu specialişti în te a tru şi... sătui de somn.
cumva să iasă scandal. Unuia,
mai acum câţiva ani, i-a ven it U N A C U PENEŞ C U R C A N U L
ideia să asvârle ţiga ra într'o
sobă din fo ierui N aţionalului în Nu ştiu ce piesă cu acţiunea din tim pul Răz­
care se aflau nişte cârpe de boiului Ind ependenţii s'a jucat într'un matineu
praf şi în care nu se făcea foc, de Crăciun.
poate de pe la 1877. N oroc că Pe vremea aceea, fig u ra ţia o făceau la tea tru
a observat lucrul acesta un pla­ soldaţi, cari se cam schimbau la fiecare re p re ­
sator. La sfârşitul reprezentaţiilo r Un public special, zentaţie, pricină a o mulţime de încurcături :
nu se poate să nu rămână dar ca re poate fi Nu apuca regisorul să se înţeleagă bine cu o
câţiva adorm iţi prin staluri sau serie de ostaşi, că şi veneau a lţii cu care
loji. format. — Păţania trebuia s'o ia dela capăt. Muncă grea mai
Şi totuş cu aceşti spectatori unui vânzător de go­ ales că unii habar nu aveau de ce înseamnă
„este bine a te purta", deoa­
goşi. Când adoarme aia teatru. Eroul piesei în chestiune era Peneş
rece d in tre ei -—- aceştia cari Curcanul, după cum se ştie sergent din Vaslui.
nu vin la te a tru decât de Paşti un pompier. Sarma* Venea scena unui atac, când Peneş Curcanul
şi C răciun — se poate recruta lele lui nenea lancu trebuia să spună : „îna inte băieţi !" Cum însă
spectatori credincioşi. Pofta vine fig u ra ţia era puţin numeroasă, regisorul a atras
mâncând... Petrescu. Crăciunul atenţia soldaţilor să nu dea chiar buzna în
<
în tren. scenă şi s'o ia mai domol, aceasta pentru ca
A C C ID E N T E ALT
să dea iluzia unei armate numeroase :
De Crăciun, c — înainte băeţi fi— strigă Peneş Curcanul,
— Luaţî-o maî încet măi I -— le-a ş o p tif fş^isorul postat în tre culise,
c ivil cu te xtu l piesei în mână şi ţ i p â r w ^ el ca să dea impresia de
„lume m ultă".
Dar un ostaş de colo :
— A p o i cum nu, c'o să ne luăm după dumneata i pune don'ser-
gent să alergăm şi-o să te ascultăm pe dumneata
O ric e in te rve n ţie era de prisos. Soldaţii ştiau ce- nă disciplina.
B A L B À È L I
După cum se ştie, actorii nu obişnuesc să mănânce înainte de spec­
tacol, aceasta pentrucă să simtă mişcările libere. Nu .însă to ţi se
puteau supune acestui comandament, Unul d in tre Jceştia a fost
marele actor Ion Petrescu. „N enea lancu" se înebunea dijfiă sarmale
şi nu se putea abţine tocm ai în zilele C răciunului I JP^şă nu guste
vreo câteva înainte de spectacol. De aci n en o ro c ire»; marele actor
se cam încurca.
La o reprezentaţie cu „Taifun" de M e lch io r Lengyel „scena procesului" :
r ist ide — De unde îl cunoşti pe acest om ? —r- întrebă preşedintele
„Hamlet* trib unalului ?
De la canafe — răspunde nenea lancu, în loc de cafenea.
Ajuns în culise, Petrescu s'a scuzat faţă de camarazi : „să fie al
Con st. Tânase
dracului, am mâncat prea multe sarm ale" !
*
* *
A lta, aceasta la un te a tru particular. Un tânăr actor, care nu avea de cât o „ in tra re ", a ve n it la
te a tru cam cu chef. Cam arazii l-au sfătuit să nu in tre în scenă, mai ales că putea fi uşor înlocuit.
A c to ru l cu chef însă se lăsa greu, susţinând că el e treaz şi că „vrea să spună". I s'a făcut pe plac şi,
într'adevăr, la scena cu pricina actorul şi-a spus cele câteva cuv'nte, eşind apoi în culise. Cam a­
razii au răsuflat de uşurare, dar care nu le-a fost m irarea când actorul a reintrat, pentru a face,
probabil în necaz, unuia care juca : „ei, ai văzut că nu m'am încurcat ?" Publicul
însă, în fata căruia s'aii spus acestea cu glas tare, n'a sim tit cum stau lucrurile...
Şl CEI IN TURNEU...
Să nu uităm pe a c to rii cari, chemaţi de nevoile vie ţii, călătoresc în zilele de Crăciun,
zile când se pot fac;e bune încasări. In hăţănitul trenului, care-i poartă dintr'un oraş
într'altul, ac to rii serbează şi ei C răciunul cum pot. După spectacol, restaurantele fiind
închise în aceste zile, slujitorii, unii ta re necăjiţi ai Thaliei române, pun la încălzit oala
cu sarmale, p re g ă tite din'nainte de soaţa gospodină a vre-uneia.
D. C. Tănase mi-a evocat odată un asemenea Crăciun, în goana trenului,
lată cam ca se poate spune despre C răciunul actorilor, IO A N M A S S O FF
 ASCULTAT! m

a c e ste 5 a c h tc M e „aoocafe" t

a £ e u h à d la L d o û ü e !

INTR’ADEVAR,AVEM -APOI, DR.DAFOE,

I PIELEA FOARTE A SPUS: NUfAAI
5ELICATÀ.. PALMOLIVî

INCAT LA ÎNCEPUT
T E A T R U L R E L I G I O S
AM FOST ÎMBĂIATE NU­
S ă p tă m â na t r e c u tă s'a in a u g u ra t în sala L ie d e rta fe l, sp e c ta c o le le
T e a tr u lu i R elig io s. F o to g ra fia n o a stră a fo s t lu a tă îi* c u rs u l p rim u ­ MAI IN ULEI DOLIVE.
lu i spectaco l.

,. . PENTRUCA SINIMIC NU ESTE MA?'

PALMOLIVE ESTE COM­ BUN PENTRU PIELE
PUS DINTR'UN AMESTEC DECÂT ACESTE ULEIURI
SECRET DE^- VEG ETALE ^
ULEIURI ( J VĂ SFĂ­
D'OLIVE TUIM SĂ
SI DE FACETI
PALMIER CA N O I

BUCATA

SÂPUNUI ATÂT DE FIN PREPARAI CU UIEI DOUVE

C O NFERINŢA D-Lül PROF. LEO AM BARD
D oro^. d r. Leo A m b ord dela U n iv e rs ita te a d in S tra ssb o u rg , o ţin u t,
să p tăm ân a tre c u tă , o c o n fe rin ţă , in C a p ita lă . F o to g ra fia n o o s tra a
fa s t lu a tă în tim p u l c o n fe rin ţe i. c rttô a

P I A N I S T U L R ADU M I H A I L

C o la b o ra to r al M a e s tru lu i G e o rg e
Jne scu la c o n c e rte le de sonate,
SERBAREA D A U N ELO R DE CRĂC IUN deia A ten eu, va da în c u râ n d un
r e c it a l de piano.
F o to g ra fia n o a s tră a fo st lu a tă In tim p u l s e rb ă rii d a tin e la r de /
C ră c iu n a c o h o rte i 3 a lb a s tru , pe scena T e a tru lu i Regina M a rio .

Numai prin
.i9-« ■
“"M1<••'* J* *
mărfuri contrafăcuta.

DL IO A N M A S S O FF
a p u b lic a t re c e n t in te re s a n tu l v o ­
lum „ D a v ic io n B a lly, re v o lu ţ io n a ru l
d e la 48". In c e le c â te v a râ n d u ri
c a re p re c e d c ă rţii, a u to ru l s c rie :
„Am ic r is v ia ţa , după mine, a c e ­
lu i mai in te re s a n t se fa rd rom ân

I y foto
din epoca r e n a ş te rii ro m â ne ".
Volum ul a a p ă ru t in e d itu ra „ C u l­
t u ra P o p o ru lu i" ţ i se b u c u ră de
un frum os succes de lib r ă r ie .

■ TELEFON 5.48.38 M CALEA V IC T O R IE I 86

 UPTA PENTRU VIAŢĂ

CUM ISI CÂŞTIGĂ EXISTENTA FIICELE MILIONARILOR

A L L Y C L A C K are 18

5 AMERICANI
ani. E frumoasă şî are
un glas e x t r e m de
plăcut. E de fam ilie foarte
— sora ei mai mar®, Ana s'a
D EVIZA FETELOR A M E R IC A N E :
TOATA L U M E A M U N C E Ş T E
bună

căsătorit cu cel mat tânăr dintre
fiii preşedintelui Roosevelt —
cu zece ani mai înainte cânta
numai pentru plăcerea p rie te n e ­
lor şi la spectacolele filantropice.
Astăzi câştigă 5000 franci pe
săptămână, c â n t â n d într'un
cabaret din Boston.
Nu este un caz izolat. In 1938,
tânăra fată din buna societate
americană, nu mai vrea să
rămâi© inactivă, după cum nici
nu vrea să aibă meserii nepro­
ductive. Doreşte să-şi câştige
O fiic ă -^e m ilio rd c r c ă re ia se căsători. Nu
întocmai ca şi celelalte fem ei lipsite de
mijloace, au c itit mica pu b lic ita te a
ziarelor şî au stat ore îndelungate în
anticam erele supra aglom erate. Un lucru
este curios : că în pofida tu tu ro r prob a­
b ilită ţilo r şî-au găsit de lucru, cu fo arte
multă uşurinţă, tocm ai în acele locurî
unde s'ar fi crezut că nu pot pătrunde.
D irectorul unui mare magazin din New»
York mî-a explicat m otivele care-l d e te r­
mină să angajeze asemenea persoane.
— E indiscutabil că sunt capabile să te
părăsească în mijlocul sezonului, pentru
o plim bare în
M e d i t e ra na,
sau pentru a
a p lă c u t -ă fie te le fo n is tă tre b ue însă sa
cred eţi că
lucrurile uşor.
Dîn contră, e
în joc toată mândria lor. A u fost mai bine educate şi au o cultură mai vastă decât
camaradele de magazin şi simt necesitatea să se impună şi să strălucească. Intr'adevăr,
le este atât de teamă să nu fie luate în râs, încât muncesc cât patru. Le e frică să nu
fte in vid ia te şi lipsite de popularitate, astfel că strădania lor principală este să-şi câştige
simpatii.
Imi arătă un manechin, în rochie de seară, care evolua graţios p rin tre cliente.
— O ved eţi pe micuţa asta ? Lucrează de doi ani la noi şi nu avem un manechin mai
bun. Câştigă 25 dolari pe săptămână. Ei bine, tată l ei i-a lăsat tre i milioane de dolari
moştenire.
Invadarea profesiunilor supra aglomerate, de către tin e re le fe te care n'au nevoie de
salarii pentru a trăi, a provocat violente critice, care nu sunt neîntem eiate. Desigur
c i este izbito r să vezi pe fata unui m ultim ilionar luând postul unei nenorocite, care
n'are ce mânca. E deasemenea lăm urit că ocupă locuri cari ar putea fi ocupate de
alte p e r s o a n e , al
căror s a l a r i u este
necesar echilibrului
bugetului f a m i l i a r .
Totodată, ele sunt
acelea care fac ca
patroni! să fie mai
exigenţi în ceea ce

F iică de m ilia rd a r, vâ n ză ­
* to a re în tr'o lib ră rie .

în tr'o uzină din N ew - Y o rk ;

p r in t r e lu c r ă to a r e se găsesc
ţ i c â te v a fiic e de m ilia r d a r i
a m e ric a n i.

viaţa, speculându-şî ca lită ţile şi

d arurile fire ş ti în tr'o profesiune
elegantă şi încântătoare. Fără
cea mai mîcă ezitare, a pătruns
în to a te profesiunile deschise
priveşte cultura şi educaţia.' „S ar putea crede că
fem eilor. E dactilografă, vânză­
astazi e nevoie sa fî licenţiată în lite re pentru a vinde
toare, actriţă, manechin, nursă
rochii", se plângeau nişte tin e re şomeure. Şi cu toate
şi faptul că şofeurul ta tă lu i eî
acestea numărul tin e re lo r fe te fiind re la tiv mic, este
o aşteaptă la eşirea din magazin,
probabil că aceste bogătaşe originale au făcut mai
la volanul splendidului automobil
multe servicii decât deservîciî cam aradelor lor mai
de lux, n'o îm piedică să mun­ É iiio unui m ilia rd a r a m e ri­ puţin favorizate de soartă.
cească cu toată seriozitatea. can, s e c re ta ra p a r tic u la r ă
Criza, sau mai bine spus crahul a u nui a vo c a t.
_____________________________________ M U N C Ă Şl FRUMUSEŢE
dela bursă, din 1929, se află
la origina acestei mişcări. Pră-
N ’a trecut^prea^ multă vrem e decând uneî tin e re fe te îi era foarte greu să obtînă un
buşindu-se cursurile, la W a ll
post sau să-l păstreze, maî ales în profesiunile unde frumuseţea este cel mai însemnat
Street, s'au creat mai mulţi
capital, tara a fi obligată să accepte om agiile mai mult sau mai puţin discrete ale
săraci decât s’au creat bogătaşi
barbaţilor. Un manechin nu se putea astfel sustrage unor anumite fam iliarităţi. In anumite
în toată epoca de prosperitate
case de en-gros erau chiar oblig ate să accepte din când în când, in v ita tiile clienţilor
de după războiu. C eea ce s'a
dm provincie. Fara îndoială că acest fel de corvezi făcea ca meseria de manechin să
întâm plat odată se poate repeta,
fie extrem de penibilă. Toate aceste lucruri au dispărut. A ceiaşi bărbaţi cari altădată
iar tin e re le fe te de astăzi ştiu
erau fo a rte îndrăzneţi, astăzi nu s'ar încumeta să fie nerespectuoşi cu o tânără fată
că nici o avere nu este fe rită
d in tr o clasa socială superioară celei căreia îi aparţin ei. Ştiu că d in tre zece manechine
de catastrofă, astfel că nu vor
care defileaza in rochie de seară, costum de baie sau în cămaşă, cel puţin două nu ar
să rămână dezarm ate în faţa
ezita sa-i traga două palme, dacă ar face un gest ne la locul iui, ba mai mult chiar,
nenorocirii.
ar provoca un scandal, care indiscutabil că ar avea consecinţe desagreabile pentru ei!
„Astăzi^ nu şti cu cine ai de a face” , spunea în tr'o bună zî, extrem de trist, un
L U C R Ă T O A R E M IL IA R D A R E
provincial, care regeta tim p urile trecute. La acelaş lucru se gândesc şi clientele nervoase
şi prost crescute, care se amuzau enervând b ietele vânzătoare, pentru a se plânqe
Din această cauză, cea maî apoi^ d jre c ţie î că n'au fost tra ta te cu to t respectul cuvenit.
mare parte d in tre ele au refuzat
O tânără fată, care lucra acum câteva luni de zile, ca vânzătoare într'un mare magazin,
să p r o f i t e de leg ă tu rile de
ne-a po vestit cum a reuşit să calmeze o asemenea scorpie. Se afla pe vrem ea aceea în
familie, spre a-şi găsi Un post. raionul pălăriilor.
într'o buna după masă apăru o clientă. C o le g e le au dispărut,
căutându-şi fieca re de lucru. Num ai ea rămăsese lib eră spre
JU R Ă M Â N T U L T I N E R I L O R T. R.
a servi pe noua clientă. O camaradă o preveni prietenoasă :
„ia seama câ aceasta este îngrozitoarea d-nă M., nu te enerva,
o să te fie ore întregi, o să fie numulfumită şi n‘o sa cumpere
nimic. A n ul tre cu t a făcut să fie dată afară o vânzătoare".
Tânăra fată îşi dădu curând seama că lucrurile nu erau deloc
exagerate. C lien ta era realm ente o scorpie, desagreabilS şi
mândră, nu contenea cu re fle c ţii lip site de delicateţă, ba chiar I
insultătoare. După ce a aruncat pe jos cea de a douăzecea
pălărie, strigă :
— Cum poţi f i atât de proastă şî să-mi o fe rî o asemenea
oroare !...
Tânăra noastră eroină simţi c'o apucă nervii. Nu-şi putea da
seama de unde-şi aminteşte de chipul acestei cliente nesuferite.
Una dîn vânzătoare îi lăm urii în ceie din urmă misterul : „Soţul
ei este d ire c to r la sucursala băncii X*'. Aflând aceste lucruri,
tânăra vânzătoare surâse. In ochi îi strălucea bucuria succesului
apropiat se înapoia lângă clientă, şi înloc să se scuze, declară
cu ho tărîre : I
__ |mi pare fo a rte rău doamnă, dar nu mai avem nîcîun I
model pentru dv. i
După cinci minute, clienta, extrem de furioasă, se prezenta
directorului, strigând :
__ Am fost insultată ! Nim eni n'a îndrăznit încă să-mi vorbească
pe acest ton. C e r ca vânzătoarea să fie im ediat concediată,
altfel nu maî întru în magazin !
Extrem de plictisit, d ire cto ru l încercă zadarnic s'o liniştească.
C e le la lte cliente veniră şi ele s’o liniştească. Era un adevărat
scandal. Tânăra vânzătoare, spuse atunci extrem de calmă,
directorului :
Sunt sigură că doamna nu va mai ridica nicî o obiecţiune,
Jacă-i v e ţi spune cine este fatal meu ! Tinerii T, R. din garnizoana
.ăsând'o uluită pe clientă, îi întoarse spatele. După câteva Bucureşti au depus ju r ă ­
ninute, aceasta venîa să-şî ceară scuze. M ica vânzătoare era pur mântul săptăm âna trecută.
i simplu fiica preşedintelui consiliului de adm inistraţie a! băncii X; Fotografiile noastre înfăţi­
— A i in te rv e n it ca soţul; ei să fie concediat ? în tre b ai eu.
şează :
— O nu, b ietu l om este în orice caz de plâns că are o ase- Ofiţerii superiori din gar­
nenea soţie. Şî apoi, tata m’ar fi trim is la plim bare spuse nizoană, asistând la depu­
sa, cu sinceritate. In o rice caz, a p rim it o lecţie bună. n e r e a j u r ă ni â n t u l u i
N eîndoios că este un caz excepţional, dar to t atât de sigur
teteriştilor.
este că tocm ai acestfe femei prost crescute sunt cele mai uşor
Tinerii T. R. depun ju r ă ­
impresionabile, când aud de un nume faimos sau de o mare
mântul.
avere. Astăzi, ştiind că p rin tre vânzătoarei manechine şi chelnerîţele
m arilor restaurante se află fete din societatea bună, s'au mai
calmat.
L U M E A Şl C R I Z A
S'ar putea pune întrebarea dacă zelul tin e re lo r fe te din buna
societate nu este' cumva numai o modă, care va trece ca toate
celelalte. La urma urmei, faptul de a munci constituia fructul
o p rit al tin e re lo r fete din societate. Trebuiau jă lupte îm potriva
fam iliei şi p rejud ecăţilor sociale. Astăzi, p ă rin ţii nu se mai opun
şi nimeni nu se mai miră de succesele profesionale. S'ar părea
insă că nu este vorba numai de o modă. Toate acele care.
şi-au câştigat existenţa muncind, socot că experienţa făcută
M o a rte a c o m an d o rulu i
este de mare însemnătate. Tânăra americană dîn 1938 e mai S tiub ei.
echilibrată şî mai sănătoasă decât sora ei mai în vârstă, care
Comandorul Stiubei, unul
vîsa numai să d e vie contesă sau marchiză. Un ziarist a în tre b a t din ofiţerii de elită ai avia­
recent pe vreo câteva d in tre tin e re le fe te de bună familie, ţiei noastre, a încetat din
care-şi câştigau existenţa în slujbe, ce părere au despre aven­ viaţă săptămâna trecută,
tu rile Barbarei H utton. .Unele au deplâns-o, criticând aspru lăsând unanime regrete.
educaţia pe care a primit-o, cea mai mare pa rte d in tre ele Fotografia noastă u fost
declarând însă că în lume se pe trec lucruri prea însemnate, luată la funeraliile coman­
ca să se ocupe de a ve n turile m oştenitoarei lui Franck W o o lw o rth. dorului Stiubei.
...Lumea se schimbă şi evoluiază. Tinerele americane nu vo r să*,
răm âie în urmă. Şi-au văzut surorile maî mari lip site de apărare,
în urma nenorocirii pe care nimeni n'a putut-o prevedea. O
nouă criză poate izbucni oricând şi ele sunt gata şi ştiu să se apere.
Îşi câştigă existenţa şî nu vor p reg eta s’o facă şi de aci încolo.

„Sănătate - Frumuseţe--
‘D e c e au neooie copiii de Dor de V ia fă “

„Soarele de Altitudine" ? este titlul broşurei noastre

de 40 pag. No. 843. Cefe
18 imagini colorate vă a-
rată toate modelele de
<■
’flu numai pentru creşterea plantelor lumina solară lâmpi „?»oarele de A lti­
tudine" şi întrebuinţarea
este absolut necesară, ci chiar de mai mare impor­ lor. Remiţându-ne adresa
tantă pentru prosperitatea copiilor. Totdeauna se
complectată mai jos. pri­
constată că copiii palizi şi debili din oraşele lipsite
miţi această broşură gratuit
de soare. îndată ce vin în contact cu soarele dela
munte, sunt de nerecunoscut în câteva săptămâni. Preţurile pentru lămpile „Soarele de Altitudine" au
fost reduse. Astfel modelul de oe imaginea alătu­
Deoarece lampa „Soarele de Altitudine" radiază rată cu stativ tip SR 300 costă numai Lei 12,725.
aceleaşi raze ulira-violete tămăduitoare şi plăcute ca — respectiv Lei 13.975,-— (după feiu! curentului şi
şl soarele dela munte, este bine ca tofi copiii să facă a tensiuneî) Loco domiciliu. Plata »e poate face-şi
iradieri regulate cu lampa „Soarele de Altitudine", în rate lunare. Aoarate complecte începând dela
la copiii palizi şi debili iradierile cu „Soarele de Lei 4.725 —
Alti.'udine" activează chiar după scurt timp fortifi­
D e m o n stra ţii f ă r ă o b lig a ţie la In d u s tr ia M edico-T echnică S. A.
carea fizică, mă r e ş t e pofta B u cu re şti, S tr , A . B r ia n d (fo stă liegrală) N o . 20, Tel. 4-7000,
de m â n c a r e şi le dă o în­ ÿi la re p rezentan ţele noastre d in p ro vinc ie.
făţişare mai bună. Dispozifia
pentru muncă şi jocuri revine,
astfel s'a dovedit că şî la copiii .SHE IE JllIHDIIIE";—Jrijiiial Hanau
de şcoală sporeşte capacitatea
de muncă dacă fac iradieri t egu- Industria Medico-Technicà S. A. Bucureşti.
late cu „Soarele de A ltitud in e'. Str. A. Briand No. 20
Ei vor avea tot anul soare, in­
dependent de capriciile timpu­
lui şi făcând iradieri legulate
L o c a lita te a
cu „Soarele de Altitudine" nu
se vor putea Fipsi de el chiar
după câteva săptămâni.
 A p a de C o lo n ia şi P arfum ul

Ta L SM AN 1

U lt im a c re a ţiu n e a case.
a tâ to r
L e g ra in , a u to a re a a

a\te succese r\ee<3^a ^e<

Ţ a lîs m a n , vă lasă im p re sia
p a rfu m u lu i, de veşnica p r -
m ăvară, cu m ireasm a tin e ­

re ţ ii şi a p ro s p e ţim ii.

APAk COLONIA . PARFUMUL