Decembrie 2019
Olimpiada de Limbă și literatură română
Clasa a VII-a
Se dau fragmentele:
A. 1.Cică era odată într-un sat un om grozav de lenes; de leneș ce era, nici îmbucătura din gură nu
și-o mesteca. Și satul, văzând că acest om nu se dă la muncă nici în ruptul capului, hotărî să-l
spânzure, pentru a nu mai da pildă de lenevire și altora. Și așa, se aleg vreo doi oameni din sat și se
duc la casa leneșului, îl umflă pe sus, îl pun într-un car cu boi, ca pe un butuc nesimțitor, și hai cu
dânsul la locul de spânzurătoare! Așa era pe vremea aceea. Pe drum se întâlnesc ei cu o trăsură în
care era o cucoană. Cucoana, văzând în carul cel cu boi un om care sămăna a fi bolnav, întrebă cu
milă pe cei doi țărani, zicând:
— Oameni buni! Se vede că omul cel din car e bolnav, sărmanul, și-l duceți la vro doftoroaie
undeva, să se caute.
— Ba nu, cucoană, răspunse unul dintre țărani; să ierte cinstită față dumnevoastră, dar aista e un
leneș care nu credem să fi mai având păreche în lume, și-l ducem la spânzurătoare, ca să curățim
satul de-un trândav.
— Alei! oameni buni, zise cucoana, înfiorându-se; păcat, sărmanul, să moară ca un câne, în
fărădelege! Mai bine duceți-l la moșie la mine; iacătă curtea pe costișa ceea. Eu am acolo un
hambar plin cu posmagi, ia așa, pentru împrejurări grele, Doamne ferește! A mânca la posmagi și-
a trăi și el pe lângă casa mea, că doar știu că nu m-a mai perde Dumnezeu pentr-o bucățică de
pâne. Dă, suntem datori a ne ajuta unii pe alții.
— I-auzi, măi leneșule, ce spune cucoana; că te-a pune la coteț, într-un hambar cu posmagi, zise
unul dintre săteni. Iaca peste ce noroc ai dat, bată-te întunerecul să te bată, uriciunea oamenilor!
Sari degrabă din car și mulțămește cucoanei, că te-a scăpat de la moarte și-ai dat peste belșug,
luîndu-te sub aripa dumisale. Noi gândeam să-ți dăm sopon și frânghie. Iar cucoana, cu bunătatea
dumisale, îți dă adăpost și posmagi; să tot trăiești, să nu mai mori! Să-și puie cineva obrazul pentru
unul ca tine și să te hrănească ca pe un trântor, mare minune-i și asta. Dar tot de noroc să se
plângă cineva... Bine-a mai zis cine-a zis că: "Boii ară și caii mănâncă". Hai dă răspuns cucoanei,
ori așa, ori așa, că n-are vreme de stat la vorbă cu noi.
— Dar muieți-s posmagii? zise atunci leneșul, cu jumătate de gură, fără să se cârnească din loc.
— Ce-a zis? întrebă cucoana pe săteni.
— Ce să zică, milostivă cucoană, răspunde unul. Ia, întreabă, că muieți-s posmagii?
— Vai de mine și de mine, zise cucoana cu mirare, încă asta n-am auzit! Da' el nu poate să și-i
moaie?
— Auzi, măi leneșule: te prinzi să moi posmagii singur, ori ba?
— Ba, răspunse leneșul. Trageți mai bine tot înainte! Ce mai atâta grijă pentru astă pustie de gură!
Atunci unul dintre săteni zise cucoanei:
— Bunătatea dumneavoastră, milostivă cucoană, dar degeaba mai voiți a strica orzul pe gâște.
Vedeți bine că nu-l ducem noi la spânzurătoare numai așa, de flori de cuc, să-i luăm năravul. Cum
chitiți? Un sat întreg n-ar fi pus oare mână de la mână ca să poată face dintr-însul ceva? Dar ai pe
cine ajuta? Doar lenea-i împărăteasă mare, ce-ți bați capul!
Cucoana atunci, cu toată bunăvoința ce ave, se lehămesește și de binefacere și de tot, zicând:
— Oameni buni, faceți dar cum vă va lumina Dumnezeu!
Iar sătenii duc pe leneș la locul cuvenit și-i fac felul. Și iaca așa au scăpat și leneșul acela de
săteni, și sătenii aceia de dânsul. Mai poftească de-acum și alți leneși în satul acela, dacă le dă
mâna și-i ține cureaua.
Ș-am încălecat pe-o șa și v-am spus povestea așa. (“Povestea unui om leneș”, de Ion Creangă)
*
B. Povestea negustorului de peștișori aurii
1.Bunica mea, Lao Lao, era o ghicitoare cunoscută în toată lumea. Oameni din sate îndepărtate
se înghesuiau în fața casei noastre, așteptând să le prezică date norocoase pentru nunți și viitorul
copiilor. Dacă s-a întâmplat vreodată să se înșele, ei bine, n-a ajuns niciodată la urechile mele.
Însă, cu o săptămână înainte ca eu să împlinesc nouăsprezece ani, am auzit-o văitându-se la ea în
cameră. Ne-am grăbit să ajungem la ea și am găsit-o șezând pe podea, cu bețele de ghicit
împrăștiate în jur.
Spre surprinderea mea, de cum m-a zărit, m-a fulgerat cu privirea.
— Tu, a zis ea, vei muri săptămâna viitoare, de ziua ta.
Părea că explodase o pocnitoare în cameră. Părinții, mătușile și verișorii mei au început cu toții să
se vaite și să jelească.
— E adevărat, e adevărat, a insistat bunica, am verificat de nu știu câte ori și bețele de fiecare dată
spun același lucru. Săptămâna viitoare, de ziua lui, va muri. Așa-i e scris.
Nu-mi credeam urechilor. Cum se putea una ca asta? Însă încrederea în bunica era de
nezdruncinat; dacă ea așa zicea, înseamnă că așa urma să se întâmple. Rămăsesem pironit, în timp
ce neamurile se învolburau în jurul meu. Într-un final, am îndrăznit să vorbesc, deși îmi simțeam
gura uscată ca nisipul:
— Lao, Lao, nu e nimic de făcut?
— Ba da, poți face un singur lucru, a răspuns ea, însă mă îndoiesc că vom izbuti.
— O să-l fac, am zis.
— În primul rând, a explicat Lao Lao, trebuie să facem rost de o sticlă de vin din cel mai scump soi
și să pregătim o cutie cu dulciuri.
Așa că Lao Lao s-a dus la bogatul magistrat al orașului și l-a convins să-i dăruiască o sticlă din
cel mai de soi vin al său. Mama și mătușa mea s-au întrecut în pricepere la bucătărie, preparând
torturi, prăjituri și bomboane, cu mai multă grijă ca oricând. Miresmele îmbietoare ale
delicateselor s-au răspândit în tot satul înainte să fie închise într-o cutie superb decorată și toate
animalele de prin vecini s-au înșirat, adulmecând la poarta noastră.
Lao Lao s-a întors în odaia ei încercând să prezică iar cu bețele de ghicit. Când a ieșit din
cameră, mi-a întins cutia de dulciuri și sticla de vin și mi-a făcut semn să mă așez.
— Ascultă-mă cu mare atenție, a început ea, trebuie să faci întocmai cum îți spun. Mâine dimineață,
trebuie să pornești spre miazănoapte. Nu te oprești până vezi luna ridicându-se pe cer. Atunci,
înaintea ta vei zări un munte, iar la poalele acestuia vei da peste un bătrân care citește o carte.
Deschide cutia cu dulciuri și sticla de vin și așază-le lângă el, însă nu scoate niciun cuvânt, decât
dacă ți se adresează el mai întâi. E singura ta șansă de a-ți schimba soarta.
Și-așa, a doua zi dis-de-dimineață, am făcut întocmai cum mi-a poruncit bunica și totul a decurs
exact așa cum a prevestit. Am tot mers o zi întreagă și când, în sfârșit, soarele a coborât de pe cer,
în fața mea s-a ivit un munte uriaș, al cărui vârf părea să zgârie luna. La poalele muntelui ședea
turcește un bătrân, citind într-o carte uriașă. Lumina lunii îi dădea o strălucire argintie. Am deschis
sticla de vin și cutia de dulciuri și le-am pus în tăcere lângă el, apoi m-am așezat și am așteptat
răbdător.
Bătrânul părea nici să nu fi băgat de seamă prezența mea și și-a văzut mai departe de citit. Îmi
lăsa gura apă de la aromele dulciurilor care împânzeau aerul, însă nu m-am clintit. Și, chiar dacă
bătrânul părea cufundat în lectură, probabil că și el simțea mirosul, fiindcă, fără să-și ridice
privirea din carte, s-a servit din cutie.
Abia după ce a isprăvit vinul și dulciurile, bătrânul și-a ridicat privirea, parcă surprins să vadă o
prăjitură pe jumătate mâncată în mâna lui.
— Pare-se c-am mâncat merindele cuiva, și-a spus ca pentru sine. Și, uitându-se în jur, a dat cu
ochii de mine, care-i ședeam alături. Băiete, era mâncarea ta asta?
— Da, am răspuns, apropiindu-mă de el când mi-a făcut semn.
— Prea bine, ce te-aduce pe-aici? m-a întrebat.
I-am istorisit bătrânului povestea mea, în timp ce el mă asculta mângâindu-și barba. Când am
isprăvit, fără să scoată o vorbă, a început să frunzărească prin carte. Într-un târziu, a dat din cap
aprobator.
— Da, așa e, a zis bătrânul. Ți-e scris să trăiești doar nouăsprezece ani.
Apoi a întors cartea spre mine, iar eu, în lumina lunii, mi-am putut citi numele pe pagină. În dreptul
lui, era scris numărul nouăsprezece.
— Vă rog, l-am implorat, nu este nicio cale de a-mi schimba soarta?
— S-o schimbi? a întrebat bătrânul, sincer surprins de idee. Să schimbi Cartea Norocului?
— Da, am încuviințat.
— Ei bine, zise bătrânul, mângâindu-și barba. Îți sunt îndatorat, fiindcă ți-am mâncat merindele.
A scos o pensulă din mantie și a cercetat pagina cu atenție.
“Hmmm…și-a zis în sine, poate dacă…nu…dar dacă…Ah! Da, uite ce putem face!”
Și, dintr-o singură mișcare, a transformat numărul nouăsprezece în nouăzeci și nouă.
— Așa, mi-a zis bătrânul. Acum ai mulți ani de trăit. Trăiește-i cu înțelepciune!
Apoi a închis cartea, s-a ridicat și a pornit spre munte, înainte ca eu să mai apuc să scot o vorbă.
Am rămas acolo până s-a făcut nevăzut, apoi am făcut cale întoarsă spre casă.
În săptămâna următoare, chiar de ziua mea, s-a abătut asupra satului nostru un uragan cumplit.
Vântul vuia mai tare ca oricând și un copac s-a prăbușit peste odaia mea, dar eu am scăpat ca prin
urechile acului. Dacă ar fi căzut la doar câțiva centimetri mai încolo, m-ar fi zdrobit cu totul. În
timp ce mă cățăram printre ruinele casei, am zărit-o pe bunica fixându-mă. A dat din cap fără să
rostească vreun cuvânt. Nu era nevoie de vorbe pentru a-mi spune ce se întâmplase. Soarta îmi
fusese schimbată. (“Bătrânul din lună”, de Grace Lin; traducere de Alexandra Columban)
*
C. 1.Teatrul pentru Copii şi Tineret „Luceafărul” din Iaşi va aniversa, în curând, 65 de ani de
existenţă, cu un spectacol după celebra „Poveste a unui om leneş”, de Ion Creangă. Sărbătoarea
coincide cu prima zi de primăvară şi va aduce, o dată în plus, în centrul atenţiei teatrul, „într-un
mod specific, prietenesc, deschis, apropiat de aşteptările publicului”.
Programul va debuta, la ora 10.00, la sala mică, cu o nouă reprezentaţie a „Peştişorului de
aur”, spectacolul fondator, într-o versiune a lui Constantin Brehnescu, un recital cu Doina
Iarcuczewicz şi Liviu Smîntînică în distribuţie. „Cu o longevitate extraordinară, «Peştişorul de
aur» a rămas în topul publicului şi continuă să se joace din anii '90, în mii de reprezentaţii,
obţinând în cursul anilor multe premii naţionale şi internaţionale. Fiind cel dintâi titlu înscris în
urmă cu 65 de ani pe afiş, acest spectacol se va afla continuu, în diverse versiuni, în repertoriul
nostru”, afirmă Oltiţa Cîntec, directorul artistic al Teatrului „Luceafărul”.
La ora 11.00, în foaier, va fi vernisată expoziţia video „Luceafărul derulat” (concept -
videoartist Andrei Cozlac), iar de la ora 11.30, publicului îi va fi oferită premiera „Povestea unui
om leneş” după Ion Creangă. O alegere repertorială motivată şi de faptul că 1 martie este ziua de
naştere a povestitorului Ion Creangă, şi de noutatea titlului pe afişul Teatrului, care intră astfel în
proiectul „Integrala Creangă”. Realizatorul noii producţii este regizorul Constantin Brehnescu, a
cărui carieră se confundă practic cu aceea a Teatrului „Luceafărul”. De mai bine de şase decenii,
Constantin Brehnescu a creat pentru această scenă spectacolele imaginate de domnia sa, fiind
vizionate de generaţii întregi de fani.
La 1 martie 1950, un înscris oficial consemna data de naştere a ceea ce astăzi este Teatrul
„Luceafărul” Iaşi. „Străbunicul” se numea Teatrul de Păpuşi de Stat Iaşi, iar sediul era o săliţă
din curtea Bisericii Catolice de-atunci, un fost cinematograf cu 200 de locuri. În 1973, numele
instituţiei s-a schimbat în Teatrul pentru Copii şi Tineret Iaşi, iar în 1977, după cutremur, trupa s-a
mutat la Casa de Cultură a Studenţilor. Un deceniu mai târziu, artiştii s-au instalat în clădirea care
a fost construită special pentru ei, iar numele complet a devenit Teatrul pentru Copii şi Tineret
„Luceafărul” Iaşi. O instituţie emblematică pentru oraş, România şi Europa, „Luceafărul” este un
centru cultural activ, cu producţii de toate genurile, pentru toate categoriile de public, de la
preşcolari, la adulţi şi seniori, în număr de peste 53.000 pe sezon, organizând evenimente de
amploare internaţională, precum Festivalul Internaţional de Teatru pentru Publicul Tânăr (FITPT).
(text publicat în data de 24.02.2015 în Evenimentul Regional al
Moldovei, vizualizat la 8.10.2016 pe http://www.ziarulevenimentul.ro/)
Subiectul I - 20 de puncte
Fie că se confundă cu ideea de carieră, fie că este implacabil sau, dimpotrivă, că poate fi modificat,
destinul este un concept care apare în deplina sa complexitate în toate cele trei texte. Scrieți o
compunere, de 200-300 de cuvinte, în care să analizați rolul destinului în viața omului, justificându-
vă ideile prin valorificarea semnificațiilor propuse de textele-suport, precum și a lecturilor, a
experienței personale și culturale. În elaborarea răspunsului vostru, veți avea în vedere:
- interpretarea evenimentelor din cele trei texte, în vederea justificării răspunsului; 12p
- corelarea ideilor din cele trei texte-suport cu idei din diverse alte opere parcurse sau cu aspecte
din experiența personală sau culturală; 8p
- respectarea structurii unei compuneri și a limitei de spațiu. 2p
Redactare: ortografie, punctuație, exprimare, coerență- 8p. Punctajul pentru redactare se acordă
doar în cazul în care compunerea are minimum 200 de cuvinte și dezvoltă subiectul propus.
Scrieți o compunere creativă, de 200-300 de cuvinte, în care să relatați întâlnirea imaginară dintre
protagonistul textului B și omul cel leneș, care să aibă loc la Teatrul pentru Copii și Tineret
“Luceafărul”, din Iași. În elaborarea compunerii, veți avea în vedere:
- construirea unor idei creative și originale adecvate cerinței, respectând relația dintre temă și
conținut; 4p
- respectarea succesiunii evenimențiale și a reperelor spațio-temporale; 6p
- respectarea structurii unei compuneri și a limitei de spațiu. 2p
Redactare: ortografie, punctuație, exprimare, coerență- 8p. Punctajul pentru redactare se acordă
doar în cazul în care compunerea are minimum 200 de cuvinte și dezvoltă subiectul propus.
Colegiul Național Mihai Eminescu
Decembrie 2019
Olimpiada de Limbă și literatură română
Clasa a VII-a
Subiectul I - 20 de puncte
1. Răspunsul corect: b -2p
2. Răspunsul corect: a - 2p
3. Răspunsul corect: c - 2p
4. Răspunsul corect: a- 2p
5. - “ridicându-se”- precizarea modului gerunziu- 1p; identificarea funcției sintactice de atribut
verbal- 1p~~2p
6. - identificarea celor trei verbe copulative diferite: textul A, de exemplu, verbul “a fi” din
secvența “lenea-i împărăteasă mare”, textul B, de exemplu, verbul “a rămâne” din secvența
“rămăsesem pironit”, textul C, de exemplu, verbul “a deveni” din secvența “numele complet a
devenit Teatrul…”- 1.5p (0.5p*3); construirea enunțului cerut, de exemplu: El a rămas acasă/El
este acasă- 0.5p ~~ 2p
7. -identificarea locuțiunilor verbale: textul A, de exemplu, locuțiunea “a lua sub aripă” din
secvența “ luându-te sub aripa dumisale”, sau “a pune obrazul”, din secvența “să-și puie cineva
obrazul…”, respectiv din textul B, locuțiunea verbală “a băga de seama”, din secvența
“Bătrânul părea nici să nu fi băgat de seamă prezența mea”- 2p (1p*2)
8. - precizarea raportului sintactic din fraza dată- de coordonare prin joncțiune- 1p; identificarea
valorii morfologice a cuvântului indicat- conjuncție coordonatoare adversativă- 1p ~~2p
9. - construirea celor două enunțuri, de exemplu: Tata a montat ușa, fixând-o în locul specific.
Familia s-a tot mutat dintr-un oraș în altul, fixându-se până la urmă în capitală. -2p (1p*2)
10. - construirea enunțului indicat care să conțină valorile morfologice diferite ale verbului
solicitat- 1p (0.5p*2), respectând două moduri verbale diferite- 1p (0.5p*2)~~ 2p
- interpretarea adecvată și nuanțată a evenimentelor din cele trei texte: 12p; interpretarea
schematică a evenimentelor din cele trei texte: 8p; încercarea de interpretare: 4p;
- corelarea corespunzătoare a ideilor din cele trei texte-suport cu idei din diverse alte opere
parcurse sau cu aspecte din experiența personală sau culturală: 8p; corelarea parțială a ideilor din
cele trei texte-suport cu idei din diverse alte opere parcurse sau cu aspecte din experiența
personală sau culturală -4p;
- respectarea structurii unei compuneri și a limitei de spațiu - 2p;
- redactare: 8p- ortografie: 2p (0-1 eroare: 2p; 2-3 erori: 1p; peste 3 erori: 0p); punctuație: 2p (0-1
eroare: 2p; 2-3 erori: 1p; peste 3 erori: 0p); exprimare: 2p (0-1 eroare: 2p; 2-3 erori: 1p; peste 3
erori: 0p); coerență: 2p (0-1 eroare: 2p; 2-3 erori: 1p; peste 3 erori: 0p). Punctajul pentru
redactare se acordă doar în cazul în care compunerea are minimum 200 de cuvinte și dezvoltă
subiectul propus.
- construirea unor idei creative și originale adecvate cerinței, respectând relația dintre temă și
conținut: 4p; construirea unor idei lipsite de creativitate și de originalitate: 2p;
- respectarea succesiunii evenimențiale și a reperelor spațio-temporale: 6p; organizare superficială
a succesiunii evenimențiale și prezentarea parțială a reperelor spațio-temporale: 3p
- respectarea structurii unei compuneri și a limitei de spațiu: 2p;
- redactare: 8p- ortografie: 2p (0-1 eroare: 2p; 2-3 erori: 1p; peste 3 erori: 0p); punctuație: 2p (0-1
eroare: 2p; 2-3 erori: 1p; peste 3 erori: 0p); exprimare: 2p (0-1 eroare: 2p; 2-3 erori: 1p; peste 3
erori: 0p); coerență: 2p (0-1 eroare: 2p; 2-3 erori: 1p; peste 3 erori: 0p). Punctajul pentru
redactare se acordă doar în cazul în care compunerea are minimum 200 de cuvinte și dezvoltă
subiectul propus.