Zipiși Alexandru-Dănuț

Anul I ,semestrul II

Modulul “ De la Marele Război la Războiul în Familie : Țările Române din sec.XVII până la începutul
sec.XIX “

Șerban Papacostea ,”Oltenia sub stăpânirea austriacă:1718-1739”

- comentariu bibliografic -

Șerban Papacostea este un istoric român ( n.1928 ) ,fiind membru corespondent al Academiei Române . Între
anii 1990 – 2001 , acesta a fost director al institutului de Istorie “ Nicolae Iorga “ din București .

Cartea , “Oltenia sub stăpânirea austriacă :1718-1739” , al cărei subiect va fi dezbătut istoric este, de fapt,
lucrarea sa prin care a obținut titlul de doctor în istorie , teza fiind premiată trei ani mai târziu , de Academia
Română.

În cadrul capitolelor studiate de mine (Cap. VII “ Organizarea fiscală “ și Cap.VIII “Organizarea
Administrativă și Judecătorească“) autorul analizează un moment din istoria fiscalității și a administrației
Țării Românești din timpul celor de 21 de ani de stăpânire Austriacă în Oltenia.

Șerban Papacostea a apelat pentru realizarea cărții sale la diferite materiale documentare precum la arhivele
vieneze editate în colecția Hurmuzaki , volumele publicate de C. Giurescu și de protocoalele Administrației
austriece în Oltenia , păstrate în Arhivele Statului de la Sibiu.

Acesta își începe analiza prin explicarea faptului că principalul izvor de venituri al locuitorilor și al statului
era reprezentat de creșterea animalelor și că privilegiile fiscale de-a lungul secolului al XVIII-lea erau una
din caracteristicile cele mai marcante ale fiscalității Țării Românești .

Din cauza dărilor foarte apăsătoare care făceau ca populația să fugă , Imperiul Austriac crede de cuviință că
adoptarea unui nou tip de organizare a sistemului fiscal va pune capăt acestor acțiuni ale țărănimii, însă
reglementarea problemei fiscale presupunea o confruntare a puterii de stat cu boierimea 1 care după observă
autorul va reprezenta inamicul principal în atingerea scopurilor austriece.

Pe baza documentelor lăsate de Administrația Austriacă , istoricul rezumă ideea principală a acestei
reorganizări a fiscalității,aceea a desființării contribuției anuale în tranșe ce funcționa încă de pe vremea

1
Șerban Papacostea , “ Oltenia sub stăpânirea austriacă:1718-1739 ”,București ,Ed.Enciclopedică,1998 , p
voievozilor ,și aplicarea unei contribuții plătindu-se o dată pe an la anumite termene dictate de aceștia . O a
doua idee este ca boierii să nu participe la aceste incasări 2.

Însă , de la teoretizarea la aplicarea acestor măsuri ,drumul nu a fost deloc ușor ,deoarece, marea boierime
care controla pozițiile cheie in viața sociala a ridicat bariere în calea modificărilor.

Nu a fost un proiect de reformă unic , el fiind inspirat de cel al lui Constantin Brâncoveanu in 1701 prima
măsura reformatoare fiind în ambele fixarea unui cuantum anual global numit contribuție.

Această contribuție este la răndul ei ,încasată sub doua denumiri: Contribuția obișnuită care consta
din tributul provinciei și Contribuția extraordinară care însemna cheltuielile provinciei și întreținerea
aparatului administrativ.

De-a lungul anilor de dominație austriacă ,aceștia nu au făcut decât să exploateze resursele
economice ale provinciei fapt vizibil în evoluția cuantumului.

În acest capitol dedicat fiscalității ,înțelegem faptul că administrația austriacă voia să limiteze puterea
boierilor , care după cum am văzut exploata poporul după bunul lor plac. Deci , putem să spunem ca anii de
sub ocupare austriacă s-au caracterizat printr-o continuă luptă între puterea de stat pe de-o parte și marea
boierime pe cealaltă.

Capitolul VIII „ Organizarea Administrativă și Judecătorească “ explică faptul că statul nu era așa
cum se credea unul autoritar și puternic centralizat ,ci avea unele limite. Prin această reforma la nivel
administrativ și judecătoresc ( manifestări ale aceleeași puteri) s-a încercat transformarea puterii dintr-una
care satisfăcea interesele boierilor într-una fidelă și sub strictă autoritate a Curții de la Viena .

O caracteristică importantă a acestei reforme administrative , din perspectiva autorului o constituie

restrângerea categoriilor de excepție , dar și simplificarea și unificarea structurilor fiscale .

În ceea ce privește domeniul juridic , s-a hotărât introducerea procedurii scrise în dauna celei orale și
afirmarea justiției de stat în detrimentul justiției senatoriale și ecleziastice mai puternic conturate până
atunci. Problema cu care se confruntau austriecii era aceea că unele pături ale societăți adică robii și
rumânii , nu intrau sau intrau parțial în jurisdicția puterii domnești , stăpânii de moșii avănd control
discreționar asupra acestora.

Unul din aspectele reformei la nivel judecătoresc a fost instituirea unei ierarhii de instanțe (instanțe locale)
cu rolul de a uniformiza întreaga provincie stabilind persoana care judecă fiecare clasă sociala în parte.

La sate , pârcălabii judecau pricinile mărunte , abaterile de la morala , imediat după aceștia urmau
ispravnicii care judecau pricinile de gravitate mai mare , iar în vârful ierarhiei se afla vornicul având doar
drept de sentință capitală și referitoare la stăpânirea bunurilor.

2
Hurmuzaki , VI, p.347
Prin comparație cu presiunea otomană exercitată asupra fiscalității în cursul secolului al XVI- lea , presiunea
austriacă a fost una minuțioasă și exactă , însă foarte rigidă și apăsătoare din punct de vedere al raportului
fiscal , în timp ce presiunea otomană , într-o oarecare pondere a dus la transformarea și consolidarea puterii
statale.3

3
Marian Coman, “ Putere și teritoriu:Țara Românească medievală “,Ed.Polirom ,Iași, 2013 ,pag.40