Sunteți pe pagina 1din 1

1.—B-Dreptul de folosinţă include şi libertatea persoanei de a nu folosi bunul.

Poate fi instituită prin lege


obligaţia de folosire dacă nefolosirea bunurilor ar contraveni intereselor publice. În acest caz, proprietarul
poate fi obligat fie să folosească el însuşi bunul ori să-l dea în folosinţă unor terţi în schimbul unei
contraprestaţii corespunzătoare.
2.—A-
3.—A-Se consideră fără stăpîn bunurile mobile al căror proprietar a renunţat expres la dreptul de
proprietate, bunurile abandonate, precum şi bunurile care, prin natura lor, nu au proprietar.
4.—A- Posesorul unui bun mobil fără stăpîn adica care a renunţat expres la dreptul de proprietate, a
abandonat bunul, devin prin ocupaţiune proprietatea altuia, de la data intrării în posesiune în condiţiile
legii.
5.—C-  În cazul în care într-un bun imobil, se descoperă o comoară, ea aparţine pe jumătate proprietarului
bunului imobil în care a fost descoperită şi pe jumătate descoperitorului dacă ei nu convin altfel.
6.—A- Dacă proprietarul sau o altă persoană îndreptăţită nu pretinde, în termen de 6 luni, transmiterea
bunului găsit, acesta este remis, în baza unui proces-verbal, celui care l-a găsit. Procesul-verbal reprezintă
pentru acesta din urmă titlu de proprietate, opozabil şi fostului proprietar.
7.—C-  Proprietarul sau fostul posesor al bunului găsit este obligat să plătească celui care l-a găsit o
recompensă în proporţie de cel mult 10% din preţul sau din valoarea actuală a bunului.
10.—B- Deoarece conform prevederilor codului civil, în cazul în care se unesc două bunuri mobile avînd
proprietari diferiţi, atunci fiecare dintre proprietari poate pretinde separarea bunurilor dacă celălalt
proprietar nu ar suferi astfel un prejudiciu.
11.—A- Deoarece conform prevederilor codului civil adjunctiunea presupune unirea a doua bunuri adica
a unui bun accesoriu cu un bun principal care apartin la proprietari diferiti si care formeaza un nou bun.
12.—B- Dacă două bunuri care aparţin diferiţilor proprietari s-au unit încît nu se mai pot separa fără a fi
deteriorate sau fără muncă sau cheltuieli excesive, noul bun aparţine proprietarului care a contribuit cel
mai mult la constituirea bunului, prin muncă sau prin valoarea bunului iniţial, fiind obligat să plătească
celuilalt proprietar preţul bunului unit cu bunul principal.
13.—A- Dacă contractul nu prevede altfel, dupa regula generala dreptul de proprietate asupra bunului
rezultat din prelucrarea materiei aparţine proprietarului ei, care este obligat să plătească valoarea
manoperei

18.-C- Proprietarul de teren care a efectuat construcții și alte lucrări cu materiale străine devine
proprietarul lucrării, neputînd fi obligat la ridicarea acesteia și nici la restituirea materialelor întrebuințate.
El este obligat față de proprietarul materialelor să plătească valoarea acestora. Dacă lucrările au fost
efectuate cu rea-credință, proprietarul de teren este obligat să repare și prejudiciul cauzat.