Motivația reprezintă un concept fundamental in psihologie și in stiințele despre om ,
exprimând faptul că la baza conștiinței umane se află întodeauna un ansanblu de mobiluri -trebuințe ,tendințe , afecte , interese , intenții , idealuri -care susțin energetic și orientează realizarea anumitor acțiuni , fapte , atitudini ale individului . Aceste mobiluri , reprezintă condiții interne interpuse între stimulii mediului și reacțiile organismului , mediind , cerând , întreținând un anume comportament . Motivația , în evoluția sa , se restructurează și ajusteză continuu în concordanță cu funcția psihică pe care o servește , incluzând în componența sa factori fiziologici , psihologici și socio-culturali .În motivație sunt implicate cerințe de scurtă ,medie și lungă durată a personalității , denumite și trebuințe . Motivul apare ca o expresie a modului în care trebuințele interacționează în interiorul organismului și direcționează organismul către un scop . Orice modificare apărută în sistemul de trebuințe al unui individ influențează profund gradul de motivare al acestuia : fie dinamizează individul , în acest caz motivul are o structură energizantă , fie orientează și direcționeză spre un scop . La baza motivației poate sta principiul homeostazei , care constă în menținerea în organism a unui echilibru constant , in ciuda modificărilor intervenite în mediu. Orice dezechilibru este tradus în plan psihic ca o trebuință provocată de o lipsă . De-a lungul existenței sale , orice ființă vie , poate parcurge perioade când echilibrul său este perturbat de anumite trebuințe fie native ( nevoia de hrană , de apă , de căldură , etc ) fie trebuințe dobândite în cursul existenței ( nevoia de a fuma , de a vedea un film , de a se plimba cu automobilul , etc ) . În urma trebuințelor apare starea de dezechilibru , această stare dă naștere tendințelor care impulsionează către mișcare , către acțiune . Abraham Maslow , susține că ființele umane sunt motivate de anumite nevoi nesatisfăcute și luând drept criteriu urgența și ordinea de satisfacere a nevoilor , a construit “ piramida trebuințelor “ . Deși toate nevoile sunt instinctive , nu toate sunt la fel de puternice . Nevoile cele mai puternice au fost așezate la baza “ piramidei trebuințelor “ , cu cât o nevoie urcă spre vârful piramidei , aceasta este mai slabă și mai specifică individului respectiv . Nevoile primare sunt comune tuturor oamenilor , ele includ nevoile fiziologice : cele biologice ( hrana , apă ,aer , igienă ) , somnul , sexul și temperatura corpului . Odată ce aceste nevoi sunt satisfăcute individul se concentrează pe nevoile de siguranță care implică stabilitatea , securitatea casei și a familiei . În anumite situații nevoia de siguranță motivează unii indivizi să devină religioși , religia oferindu-le confortul unei promisiuni de siguranță printr-un loc paradisiac . Urmează pe “ scara trebuințelor “ nevoia de iubire și apartenență care include nevoia de prietenie , familie ,apartenență la grup , implicare intr-o relație intimă . Stima ocupă nivelul al-IV-lea în ierarhia nevoilor , recunoașterea venită din partea altor indivizi , respectul de sine .Nevoile de auto-actualizare motivează omul de a deveni din ce în ce mai bun , de a-și fructifica la maximum capacitățile proprii . Primele patru nivele ale piramidei ( descrise anterior ) sunt nevoi , care, dacă sunt satisfăcute , persoana nu simte nimic special , dar simte un disconfort atunci când nu sunt satisfăcute . Dincolo de aceste nevoi urmează nevoile de “ creștere “ care motiveză puternic individul : trebuințe de cunoaștere , trebuințe estetice , trebuințe de concordanță . Sfera motivațională a omului conține pe lângă trebuințe , interese și idealuri . Interesele reprezintă legătura dintre oameni și diferitele aspecte ale realității și domeniul de activitate ; Idealurile reprezintă forța de proiecție și de propulsie a etaloanelor și modelelor de devenire a propriei personalități . Există o varietate foarte largă de teorii asupra motivației , părerile autorilor sunt împărțite . Teoria instinctuală : instinctual este o dispoziție moștenită pentru activarea comportamentelor specifice proiectate pentru atingerea unui scop sau obiectiv , în cazul animalelor . W. James arată că oamenii au instincte care sprijină supraviețuirea și comportamentul social ( dragostea , simpatia , modestia , foamea , sexul , afirmarea de sine ). Teoria inducerii impulsurilor ( Clark Hull ) organismele se angajeză in comportamente care reduc impulsurile . Omul învață răspunsuri care odată aplicate reduc parțial sau complet impulsurile : satisfacerea stării interioare de necesitate pentru a elibera tensiunile provocate de necesitate . Teoria umanistă evidențiază faptul că oamenii pot tolera anumite tensiuni ( foame , durere , etc ) pentru a obține împlinire personală . Motivația intrisecă și motivația extrinsecă – Dorința de a derula o sarcină independent de stimulii externi ține de motivația intrisecă . Derularea unei sarcini pentru obținerea unor recompense reprezintă o motivație extrinsecă . Optimum motivațional se obține atunci când intensitatea optimă a motivației permite obținerea unei performanțe înalte .