PARTICULARITĂŢI ALE SUPRAVEGHERII MEDICALE ALE

ADOLESCENŢILOR. STRESUL PROFESIONAL

Ioan RĂDULESCU
(ITM Bihor, România, ioan.radulescu@itmbihor.ro)

PARTICULARS OF MEDICAL SUPERVISION OF ADOLESCENCE. PROFESSIONAL STRESS

RESUME: Stress at work is in progress to become one of the most important risk factors for the workforce. In the
European Union it is estimated that over 41 million Europeans are affected by stress at work.This risk factor is
responsible for millions of working days unused each year.Although the figures are significant , many businesses do
not realize how much stress can affect performance and productivity.

CUVINTE CHEIE: securitatea muncii, examen medical, adolescenți, stres profesional, stresori.

1. GENERALITĂȚI contraindicaţii de orientare spre anume domenii de

În accepţia cea mai generală, securitatea
muncii are ca obiectiv cunoaşterea şi înlăturarea
tuturor perturbaţiilor ce pot apărea în procesul de
muncă, susceptibile să provoace accidente şi
îmbolnăviri profesionale.
Pentru a-şi putea atinge scopul – securitatea
omului în procesul de muncă, securitatea muncii
implică existenţa şi funcţionarea unui sistem,
multidisciplinar fundamentat, de concepte
teoretice, acte legislative, măsuri şi mijloace
tehnice, social – economice, organizatorice, de
igienă şi medicina muncii.
Examenul medical constituie o importantă
măsură de prevenire, contribuind la eliminarea
acelor cauze ale accidentelor de muncă şi bolilor
profesionale care au ca substrat lipsa, insuficienţa
sau deficienţele unor însuşiri fizice şi psihice ale
executantului, respectiv starea anormală a sănătăţii
acestuia.
Adolescenţii reprezintă o categorie specială a
forţei de muncă, la nivel naţional, care necesită o
supraveghere medicală continuă până la atingerea
stadiului de maturizare.
Examenul medical în vederea orientării şi
selecţiei profesionale presupune parcurgerea
obligatorie a unor etape şi anume: o anamneză
amănunţită care intenţionează să deceleze condiţii
favorizante pentru o vulnerabilitate crescută la
anumite condiţii de muncă, condiţionată de
antecedentele patologice; investigaţii
somatoscopice, somatometrice şi eventual de
electrofiziologie care să aprecieze dezvoltarea
fizică şi coordonarea kinetică; examenul clinic pe
aparate şi sisteme inclusiv cu examinări de
specialitate şi de laborator.
Concluziile examenului medical se formuleză
de o manieră integrativă, relevând posibilităţile de
care dispune adolescentul pe linia pregătirii
profesionale şi formularea eventualelor
pregătire.
Aceste examinări, împreună cu observaţiile
psihologului şi ale altor specialişti urmăresc
evidenţierea unui eventual handicap care ar
face din tânărul respectiv o ţintă vulnerabilă la
agresiunile locului de muncă pentru care optează.
Examenul medical periodic poate depista
eventualele anomalii în dezvoltarea normală a
adolescentului precum şi unele afecţiuni
specifice care trebuiesc diagnosticate în faza lor
incipientă.
Atât examenul medical la angajare cât şi cel
periodic urmăresc în mod special unele aparate şi
sisteme ale organismului care în această perioadă,
suferă transformări importante.
Adolescenţa este şi perioada maturaţiei psihice
care produce o serie de tulburări psihologice
cunoscute ca şi „crize juvenile“ şi care asociate cu
stresul profesional pot agrava tulburările
psihologice.
În Uniunea Europeană, stresul în muncă
reprezintă a doua problemă de sănătate legată de
activitatea profesională, după afecţiunile dorsale.
Acesta afectează 28% dintre angajaţii din
cadrul Uniunii Europene. Stresul legat de
activitatea profesională apare atunci când
solicitările mediului de muncă depăşesc
capacitatea angajaţilor de a le face faţă sau de a le
menţine sub control.
La locul de muncă, stresul apare atunci când
exigenţele profesionale depăşesc resursele de care
dispune fiinţa umană.
Este important de amintit că stresul nu este
numai rezultatul unor evenimente majore negative
ci şi al unor tensiuni şi presiuni zilnice.
Acestea din urmă, prin frecvenţa lor, au un rol
important in mediul profesional şi afectează mai
mult individul.
2. STRESUL PROFESIONAL
2.1. Ce este stresul
2.1.1 stare intensă şi neplăcută care, pe termen
lung are efecte negative asupra sănătăţii,
performanţelor şi productivităţii;
2.1.2 reacţie individuală şi rezultatul ineracţiunii
dintre exigenţele mediului pe de o parte şi
resursele, capacităţile şi posibilităţile individului
pe de altă parte;
2.1.3 Hans Selye în anul 1950 defineşte stresul ca
„sindrom general de adaptare“, care comportă trei
stadii: de alarmă, de rezistenţă şi de epuizare;
2.1.4 Mihai Golu, stresul psihic este „o stare de
tensiune, încordare şi disconfort determinată de
agenţi afectogeni cu semnificaţie negativă, de
frustrarea sau reprimarea unor stări de motivaţie
(trebuinţe, dorimţe aspiraţii), de dificultatea sau
imposibilitatea rezolvării unor probleme”;
2.1.5 Paul Popescu Neveanu, în „Dicţionar de
Psihologie”, Editura Albatros, Bucureşti, 1978,
atribuie termenului de stres două accepţiuni:
a. situaţie, stimul, ce pune organismul într-o stare
de tensiune;
b. însăşi starea de tensiune deosebită a
organismului prin care acesta îşi mobilizează toate
resursele sale de apărare pentru a face faţă unei
agresiuni fizice sau psihice.
2.2. Clasificarea stresorilor
2.2.1 Catastrofe: dezastre naturale; evenimente
cauzate de om (coflagraţii, accidente etc.).
2.2.2 Modificări majore de viaţă: decesul unui
membru de familie; divorţul; închisoarea; şomajul.
2.2.3 Stres zilnic – exemple: ambianţă
zgomotoasă; trafic intens în drum spre locul de
muncă; colegi antipatici la locul de muncă; timpi
morţi, de aşteptare de exemplu la banda rulantă;
distrugerea unor lucruri.
Luaţi individual, aceşti ultimi factori nu sunt
importanţi, dar când acţionează împreună, devin
agenţi stresori.
La locul de muncă, stresul apare atunci când
exigenţele profesionale depăşesc resursele de care
dispune fiinţa umană.
Stresul nu este numai rezultatul unor
evenimente majore negative ci de asemenea al
unor tensiuni şi presiuni zilnice.
Acestea din urmă, prin frecvenţa lor, au un rol
important în mediul profesional şi afectează
mai mult individul, decât evenimentele negative
majore, dar mai rare.
Uneori, stresul profesional este considerat ca
un element pozitiv, cu efect benefic asupra
performanţelor.
Aceasta se referă Ia „EUSTRES" care se
traduce prin activarea, mobilizarea resurselor
individuale.
Este important să se facă distincţie între
„eustres" şi „distres", ca o stare de stres cu efecte
benefice, respectiv cu efecte negative asupra
sănătăţii.
În condiţiile în care o exigenţă a mediului
profesional este motivantă pentru individ, aceasta
acţionează ca un factor de stres pozitiv.
În acelaşi timp, dacă o constrângere este
percepută ca neplăcută, dificilă şi se manifestă
permanent, ea poate conduce la stres („distres") și
la efectele sale negative.
Stresul se caracterizează prin modificări
hormonale intense, secreţie masivă de adrenalină.
Se produc de asemenea modificări morbide
(hipertensiune, ulcere gastrice etc.).
Stresul psihologic este provocat de emoţii
prelungite datorate în primul rând frustraţiei,
conflictelor, anxietăţii.
Există stres de suprasolicitare dar şi stres de
subsolicitare.
Un stres moderat antrenează şi stimulează
vitalitatea organismului.
Caracterul nociv al stresului apare atunci când
degradările produse sunt prea ample,depăşind
capacităţile adaptative.
Stresul este reacţia pe care oamenii o pot avea
atunci când simt ca nu se pot adapta solicitărilor şi
presiunilor cărora trebuie să le facă faţă în viaţa de
familie, personală sau la locul de muncă.
Solicitările nu conduc neapărat la stres.
Ele pot stimula succesul care conduce la
satisfacţia în muncă.
Problemele apar atunci când solicitările sunt
prea mari şi pe termen lung sau acţionează din mai
multe direcţii; unele persoane işi pot pierde
controlul ceea ce poate conduce la stres; altele se
pot adapta mai bine la agenţii stresori, altele mai
puţin, în funcţie de personalitate şi circumstanţe.
Factorii de stres care acţionează în viaţa de
familie sau în viaţa personală pot afecta
comportamentul la locul de muncă sau se pot
cumula, cu cei de la locul de muncă, rezultând
probleme de sănătate.
2.3. Factori de stres la locul de muncă
2.3.1 Stilul de conducere: lipsa unor obiective
clare; slaba comunicare şi lipsa de informare în
cadrul organizaţiei; neconsultarea şi neimplicarea
angajaţilor în schimbările şi modificările de la
locul de muncă; lipsa sprijinului din partea Un grup de cercetători au abordat subiectul din
conducerii. diferite perspective şi au stabilit un cadru
2.3.2 Statutul, rolul în organizaţie: statut neclar în conceptual de bază pentru definirea şi soluţionarea
organizaţie; obiective şi priorităţi contradictorii; stresului la locul de muncă.
nivel înalt de responsabilitate la locul de muncă. Pentru început au fost stabiliţi factorii din
2.3.3 Cariera: incertitudine în evoluţia carierei; mediul de muncă care pot cauza stresul
frustrări în dezvoltarea carierei; statut incert şi angajaţilor.
lipsa recunoaşterii; nesiguranţa locului de muncă; În mare, aceşti factori pot fi clasificaţi în două
insuficienţa programelor de instruire; modificarea categorii:
statutului în cadrul organizaţiei. a) factori fizici (biologici, bio-mecanici, chimici şi
2.3.4 Decizie şi control: slaba participare la luarea radiologici);
deciziilor; lipsa controlului asupra propriei munci. b) factori psihosociali.
2.3.5 Relaţiile la locul de muncă: izolare fizică Astfel, stresul în muncă poate fi cauzat de
sau socială; legături slabe cu superiorii, lipsa de riscuri psihosociale cum sunt proiectarea
comunicare; conflicte interpersonale; diferite activităţilor, organizarea şi managementul muncii,
tipuri de hărţuire (agresivitate verbală, hărţuire de exemplu: solicitări profesionale deosebite şi
sexuală etc.). posibilităţi reduse de control asupra propriei
2.3.6 Proiectarea locului de muncă: sarcini de activităţi sau probleme cum ar fi violenţa şi
muncă repetitive şi monotone; riscuri hărţuirea la locul de muncă.
semnificative de accidentare şi îmbolnăvire Unele riscuri fizice cum sunt zgomotul şi
profesională la temperatura din mediul de muncă pot, de
locul de muncă (tehnologii cu riscuri de asemenea, să cauzeze stresul în muncă.
accidentare, zgomot, noxe chimice etc.); teama de Agenţia Europeană pentru Sănătatea şi
tehnologie în raport cu responsabilitatea; lipsa de Securitatea în Muncă din Bilbao - Spania, a
competenţă. elaborat un studiu pilot asupra situaţiei securităţii
2.3.7 Sarcina de muncă şi ritmul de muncă: lipsa şi sănătăţii în muncă în UE, studiu care ilustrează
controlului asupra ritmului de muncă; sarcini de măsura în care stresul afectează populaţia
muncă supra sau subîncărcate; lipsa prioritizării implicată în procesul de muncă. În continuare este
activităţilor. prezentat un indicator de expunere specific în
2.3.8 Programul de lucru: program de lucru industria construcţiilor.
inflexibil;
apariţia imprevizibilă a unor supraîncărcări ale Tabelul 1. Indicator de expunere - Munca în ritm
sarcinii de muncă; ore de lucru suplimentare accelerat.
neplanificate; lucrul în schimburi; lucrul
suplimentar excesiv. Efecte potenţiale Munca în ritm
Atunci când solicitările depăşesc capacităţile asupra sănătăţii accelerat, datorită
individului, stresul poate avea efecte fizice, stresului, poate duce
intelectuale, comportamentale şi/sau intelectuale la diverse afecţiuni, la
asupra persoanei respective. creşterea tendinţei de
2.3.8.1 Efectele fizice includ: dureri de cap, a face erori umane,
palpitaţii, hipertensiune arterială, dureri lucru care conduce la
musculare, indigestie, boli cardiovasculare. accidente de muncă
2.3.8.2 Efectele mentale includ: oboseală, Statistică europeană 56% din angajaţii
anxietate, iritabilitate/ agresivitate, dificultăţi de intervievaţi au
concentrare, apatie, insomnie etc. menţionat că sunt
2.3.8.3 Efectele intelectuale includ: reducerea obligaţi să lucreze în
creativităţii şi flexibilităţii, luarea de decizii ritm accelerat pe
pripite, incapacitatea de a rezolva unele probleme. parcursul a cel puţin
Efectele stresului nu se răsfrâng numai asupra 25% din timpul de
individului, ci poate avea repercusiuni şi asupra muncă
întregii organizaţii. Sectoare de activitate Industria
Astfel factorii care pot afecta producţia şi expuse la risc construcţiilor
costurile, datorită stresului, sunt: incidente şi erori, Categorii Muncitori calificaţi şi
conflicte şi dezacorduri, incapacitatea de muncă profesionale necalificaţi din
(accidente de muncă) şi concediile de boală, expuse industria onstrucţiilor,
fluctuaţia de personal, lipsa de competenţă etc. manageri, funcţionari
 din sistemul De exemplu:
administrativ, şoferi, implementarea
operatori procedurilor de
organizare a muncii;
Tabelul 2. Rezultatul - Stres la locul de muncă. promovarea
participării angajaţilor
Efecte potenţiale Stresul la locul de la luarea de decizii;
asupra sănătăţii muncă poate cauza rotirea personalului,
oboseală, anxietate, acordarea de pauze
emoţii, panică. Poate regulate; instruirea /
duce la dificultăţi în informarea angajaţilor
relaxare, lipsa de asupra tehnicilor de
concentrare, relaxare în vederea
somnolenţă. reducerii stresului la
Unele persoane pot locul de muncă.
deveni agresive, pot
suferi depresii. 3. CONCLUZIE
Stresul creşte Stresul la locul de muncă este în curs de a deveni
susceptibilitatea de a unul din factorii de risc cei mai importanţi pentru
face ulcer, boli forţa de muncă.
mentale, boli În cadrul Uniunii Europene se estimează că peste
cardiovasculare şi 41 de milioane de europeni sunt afectaţi de stres la
unele afecţiuni de locul de muncă.
piele. Acest factor de risc este responsabil pentru
Statistică europeană 28% din angajaţi au milioane de zile lucrătoare neutilizate, în fiecare
menţionat că sunt an.
afectaţi de stres la Deşi cifrele sunt semnificative, multe întreprinderi
locul de muncă. nu realizează cât de mult poate afecta stresul
Sectoare de activitate Sectorul performanţa şi productivitatea.
expuse la risc construcţiilor,
Sectorul sanitar,
Asistenţă socială; 5. BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ
Sectorul educaţional;
Administraţia publică. [1] Facts – European Agency for Safety and
Categorii Muncitori calificaţi şi Health at Work, Bilbao.
profesionale necalificaţi din [2] Magazine 5 / 2002, ”Working on stress” –
expuse industria European Agency for Safety and Health at
construcţiilor, Work, Bilbao.
asistenţi [3] Research on work-related stress – European
sociali,medici, Agency for Safety and Health at Work, Bilbao.
profesori, funcţionari, [4] How to tackle psychosocial issues and
cercetători. reduce work-related stress – European Agency
Acţiuni Stresul se poate datora for Safety and Health at Work, Bilbao.
preventive şi condiţiilor de [5] Comprehensive Network Programmes
muncă (ex. zgomot, (CNP) on stress at work – ISPESL.
noxe chimice, pulberi,
microclimat cald) sau
şi muncii în
schimburi.
Sunt o mulţime de
măsuri care pot fi
adoptate şi
implementate pentru a
reduce riscul datorat
stresului la locul de
muncă.