SAPTAMANA EUROPEANA 2015 – STRESUL SUB CONTROL – CLUJ NAPOCA, ROMÂNIA

COMBATEREA STRESULUI LA LOCUL DE MUNCĂ

Liliana Moldovan și Gavrilă Rodilă

Liliana Moldovan (ITM BN, România, liliana.moldovan@itmbistrita.ro)
Gavrilă Rodilă (ITM BN, România, gavrila.rodila@itmbistrita.ro)
REZUMAT: The issue of occupational stress has been extensively studied primarily as a result of the
negative effects it has on the organization and employees. Some organizations have programs designed
to help the physical and mental health workers to prevent problems caused by stress and help them
"make do" with work-related stress. Combat stress is an important part of maintaining good physical
and emotional health and healthy relationships with others. In Romania stress management programs
do not know a great success, the reason being particularly mentality. Occupational stress problem in
Romania is still an open question, waiting to be solved.

CUVINTE CHEIE: stres ocupațional, metode și strategii.

1. STRESUL LA LOCUL DE MUNCĂ recrutare și selecție alegând persoane

Nu exista om să nu fi suferit din cauza
stresului la locul de muncă și nu trebuie să
existe om care să nu se înarmeze împotriva
acestuia. Oamenii răspund la stres diferit,
nu exista "o mărime se potrivească tuturor"
și nici o soluție exacta și sigură pentru
gestionarea stresului. Atunci când simțim că
stresul din viața noastră scapă de sub
control, este timpul să luăm măsuri.
Capacitatea oamenilor de a se mobiliza
pentru a face față, cu succes sau nu,
factorilor de stres a fost denumită (din
engleză) în studii publicate în limba română,
sub termenul de coping, ajustare la stres,
automobilizare sau management al stresului.
Managementul stresului se referă, la
mijloacele utilizate pentru contracararea
unei situații stresante obiectiv sau subiectiv
percepute de catre individ.
2. STRATEGII DE COMBATERE A service prompt și eficient.
STRESULUI
Strategiile antistres presupun costuri destul
de mari, dar au beneficii mari, care pot fi
măsurate atât financiar, cât și prin
îmbunatațirea moralului lucrătorilor. Unele
organizații au programe concepute să-i ajute
pe lucrătorii sănatoși fizic și mental să
prevină probleme cauzate de stres și să-i
ajute "să se descurce" cu stresul legat de
activitatea profesională.
Cea mai buna soluție este cea
preventivă, aici ne referim la procesul de
capabile să facă față nivelului de stres
aferent pozițiilor respective, la programele
de training și dezvoltare prin care se
achiziționează cunoștințe și abilibități în
măsură să le permită o mai buna adaptare la
cerințele postului și de a face față stresului
profesional, la procesul de comunicare în
organizație menit să elimine orice
ambiguități iscate.
La nivel organizațional sunt prezentate trei
tipuri de strategii antistres:
1. Strategiile primare, radicale - presupun
o reorganizare profundă în scopul reducerii
insatisfacției în muncă, recurgându-se la
rearanjarea interioarelor, izolare fonică,
adaptarea iluminatului și climatului termo-
ambiental, ergonomizarea spațiilor și
mobilierului, disponibilitatea pentru un
2. Strategiile secundare - urmăresc
reducerea la minimum a nivelului de stres
din organizație prin accesul tuturor
angajaților la săli de sport, diete și
tratamente speciale.
3. Strategiile terțiare - urmăresc sprijinirea
persoanelor cu manifestări clare de stres
prin programe de relaxare, antifumat și
antialcool, și prin consilierea gratuită a
persoanelor care sufera de pe urma stresului
cu menținerea totală a confidențialității.

1
 SAPTAMANA EUROPEANA 2015 – STRESUL SUB CONTROL – CLUJ NAPOCA, ROMÂNIA
Dintre tehnicile individuale de control a
stresului evidențiem urmatoarele:
a) Conduite antistres (evitarea distresului,
provocarea de distresuri controlate,
limitarea, înlaturarea consecințelor)
b) Conduite pro-eustres (cultivarea
eustresului, procurarea de eustresuri)
c) Conduite sanogenetice (deprinderi zilnice
de igienă, de hrănire, activitate fizică,
conduite preventive față de accidente,
evitarea unor excese, examene medicale
periodice).
d) Conduite care vizează cresterea eficientei
filtrelor antistres, care vizeaza modelarea
sistemelor de convingeri (pozitivarea,
adecvarea lor la realitate) și combaterea
unor modalitati de adaptare la stres pentru
individ.
Ca strategie individuală de ajustare a
stresului, detaliăm, cea denumita coping,
care este o strategie multidimensională de
control, a carei finalitate este schimbarea,
fie a situației, fie a aprecierii subiective.
Conceptul de „coping” a fost elaborat de
Lazarus și Launtier în anul 1978, iar S.
Kobasa în anul 1982 descria copingul ca un
simț al controlului personal, o dispoziție de
personalitate care reduce stresul în viață.
Ca strategie de relaționare cu stresul,
copingul, poate modela conduita afectivă a
individului în diferite feluri: modificând
sensul orientării atenției (prin evitare sau
cresterea vigilenței), modificând
semnificația subiectivă a evenimentului
(exagerarea, subevaluarea, sau reevaluarea
evenimentului, evidențierea umorului) și
modificând termenii momentali ai relației
individ - eveniment (înfruntarea situatiei
-problemă în scopul rezolvării acesteia prin
planuri de acțiune). Aceste trei modalități
de orientare a conduitei de adaptare la stres
determină modificarea modului de
percepere a situației, la reevaluarea
potențialului stresant.
Organizatia poate să țină stresul sub control
apelând la urmatoarele mijloace:
2
- prin definirea postului – prin stabilirea de
sarcini precise, prin reducerea elementului
de pericol generat de caracterul ambiguu și
conflictual al funcției și prin acordarea unei
autonomii mai mari angajaților în
îndeplinirea atribuțiilor lor, în limitele unei
structuri organizatorice bine definite;
- prin obiective și standarde de
performanță fixate - stabilirea unor
obiective normale și realizabile, de natura
să-i mobilizeze pe oameni, dar fără a-i
împovara cu sarcini absurde;
- prin modul de repartizare a sarcinilor
-încadrarea atenta a oamenilor în posturi
care să fie pe măsura capacității fiecaruia;
- prin modul de dezvoltare a carierei
-evoluția și promovarea în muncă trebuie să
aiba la bază aptitudinile profesionale, fără a
supraestima sau subestima lucrătorul;
- prin managementul performanței -
trebuie să faciliteze dialogul dintre manager
și lucrători în legatură cu munca
desfășurată, problemele și aspirațiile
acestora;
- prin acordarea de consultanță - crearea
de condiții pentru ca lucrătorii să poată
discuta despre problemele lor cu cineva din
cadrul serviciului de resurse umane, cu
cadrele sanitare ale companiei sau în cadrul
unui program de asistență pentru salariați;
- prin instruirea managerilor în legatură cu
metodele de analiză a performanței și
tehnicile de consiliere, precum și în ceea ce
privește modalitățile de atenuare a stresului
care îi afectează pe ei, dar și pe ceilalti;
- prin asigurarea unui echilibru între
obligațiile de serviciu și obligațiile sociale
-adoptarea de politici care să țină cont de
responsabilitațile angajaților în calitate de
părinți, soți sau tutori legali, aprobându-le
înlesnirile cuvenite, spre exemplu concedii
speciale și programe de lucru flexibile.
Strategiile organizaționale de prevenire a
stresului ocupațional sunt destul de simple,
ele constând în realizarea unui mediu de
 SAPTAMANA EUROPEANA 2015 – STRESUL SUB CONTROL – CLUJ NAPOCA, ROMÂNIA
muncă adecvat din punct de vedere al
caracteristicilor muncii, al relatiilor de
muncă, al structurii organizaționale și
realizarea unei culturi organizaționale
sănătoase. Designul muncii trebuie să
îndeplineasca anumite conditii pentru a crea
un climat organizațional pozitiv, fără stres.
Climatul organizațional pozitiv trebuie să
permită utilizarea abilităților și libertății
lucrătorului; sarcinile de muncă să fie
suficient de variate și provocatoare pentru a
menține interesul angajatului; să se asigure
că sarcinile nu vin în contradicție cu
interesele personale și ca ele asigură o
desfasurare coerenta a muncii; să primească
feed-back asupra performanțelor obținute;
să permită exercitarea responsabilității de
către angajat; să permită individului să
participe la deciziile care-i privesc propria
muncă; să permita învățarea profesională și
să se asigure scopuri clare, care nu vin în
contradicție cu scopurile altora.
Măsurile de reducere a stresului
organizațional sunt măsuri cu caracter
general și consultanță profesională pentru
lucrători.
Măsurile cu caracter general de reducere a
stresului la locul de muncă se referă la
activități ca de exemplu: reducerea
activităților de muncă a individului până la
implementarea unui program de schimbare;
simplificarea procedurilor și a sarcinilor
secundare ale activităților; oferirea
posibilității exprimării sentimentelor față de
starea neplacută în care individul se află.
Consultanta profesională pusă la dispoziția
angajaților, inclusiv a membrilor echipei
manageriale, are un efect deosebit în
reducerea efectelor stresului la locul de
muncă.
Companiile au constatat utilitatea
programelor antistres în reducerea
cheltuielilor medicale pentru angajați. Cele
mai recente programe de acest fel sunt așa
numitele “wellnes programs”, care vizează
atât aspectul fizic, cât și cel psihic al
persoanei. Ele pot conține seminarii
destinate renunțării la fumat si alcool,
slabirii si dietei sanatoase, programe de
exercitii fizice. Unul din programele de
acest gen este cel elaborat de Institutul de
sănătate Weimar din California și intitulat
NEW START. Initialele desemnează factorii
adorabili de către subiecăii dornici să-și
controleze modul de viata într-o direcție de
pregatire a organismului capabil să permită
o diminuare a stresurilor multiple zilnice.
Aceste initiale însemna: N - nutrition
(alimentația); E - exercise (efortul fizic
pentru “limpezirea mintii”); W - water
(consumul zilnic de apa mai mult de 2 litri);
S - sun (soare, expunere judicioasă la lumina
solara); T - temperance (cumpătarea,
inclusiv reglarea perioadelor de
muncă/relaxare); A - air (aer curat); R - rest
(odihna, repausul, inclusiv somnul și
relaxarea la sfârșit de saptamână) și T - trust
(suportul social, încredere în cineva).
Cu rare excepții, în România programele de
management al stresului nu cunosc un succes
deosebit, motivele ținând în special de
mentalitate. Patronii români sunt încă
adeptii teoriei care considera că: “oamenii
prin natura lor sunt leneși și trebuie fortați
să muncească, controlaăi atent și sancționați
prompt”. Pe de alta parte, în unele
companii multinaționale se constată un alt
fenomen: este normal să lucrezi peste
program, să fii permanent ocupat, mereu în
acțiune, grăbit, mereu în criză de timp.
Problema stresului ocupational în România
este înca o problema deschisă, ce așteaptă
sa fie rezolvata.
3. BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ
► Bianca Simona Băican, Stresul psihic si
strategii de coping, București, 2011
► Legeron, P, Cum să te aperi de stres?,
Editura Trei, Bucureşti, 2003.
► Mihaela Stoica, Florin Buicu
Managementul în sănătate, XIV/2/2010
pag. 8-10
3