Sunteți pe pagina 1din 8

COMPORTAMENTUL VERBAL

 In cazul copiilor cu autism comunicarea are foarte mult de suferit.


 Copilul nu intelege care este rolul comunicarii si nu este interesat de ceea ce ar putea
obtine comunicand.
 Chiar si copiilor verbali le este dificil sa foloseasca limbajul in sens de comunicare –
ECOLALIE.
The Elementary Verbal Operants
• Skinner sugereaza ca un repertoriu complet al limbajului este compus din mai multe
tipuri diferite de comportamente emitator-receptor. Cele trei tipuri de comportament verbal sunt:
mand, tact si intraverbal. Aceste tipuri de limbaj sunt clasificate in mod traditional ca “limbaj
expresiv”. Impreuna cu aceste trei tipuri de limbaj Skinner (1957) prezinta deasemenea relatiile
cu echoic, textul, dictarea, scrierea prin imitatie.
• MAND – A cere lucruri pe care le vrei. Ceri pantofii pentru ca ai nevoie de ei pentru a
pleca afara.
• TACT – A numi sau a identifica obiecte, evenimente pe care le vezi. Spui pantofi
pentru ca vezi pantofii.
• INTRAVERBAL – A raspunde la intrebari sau a purta conversatii in care cuvintele tale
sunt controlate de alte cuvinte. Spui “pantofi”, pentru altcineva te intreaba “Ce porti in picioare?”
 ASCULTATOR – LIMBAJUL RECEPTIV
A urma instructiile pe care altcineva le da. Iei pantofii cand cineva iti spune “Ia-ti pantofii”
 ECHOIC – IMITAREA VERBALA
A repeta ceea ce auzi. Spui “pantofi” pentru ca altcineva a spus “pantofi”.
 IMITATIA – A imita miscarile motorii ale altei persoane.
 TEXTUAL – A citi cuvinte scrise. Spui “pantofi” pentru ca vezi scris cuvantul
“pantofi”.
 COPIEREA UNUI TEXT – A scrie cuvantul “pantofi” pentru ca altcineva a scris
cuvantul “pantofi”.
 TRANSCRIEREA (DICTAREA) - Scrii “pantofi” pentru ca ai auzit cuvantul “pantofi”
MAND
• Mand este un tip de limbaj in care vorbitorul cere lucruri de care are nevoie. De exemplu,
cand unui copil ii este foame si el cere de mancare – acest comportament verbal este clasificat ca
fiind MAND.
• Skinner (1957) a ales termenul de mand pentru ca este similar, in limba engleza, cu
urmatoarele cuvinte: “command”, “demand”, “reprimand” si “mandatory”. In termeni tehnici
(Skinner, 1957, pp 35-51; Michael, 1984, 1988) mand exista cand forma raspunsului verbal
(ceea ce spune o persoana) este sub motivatia persoanei (MO S) (ceea ce vrea o persona) si
recompensa specifica ( ceea ce primeste).
• De exemplu, privarea de mancare, (a) va face din aceasta o puternica recompensa, (b) va
evoca un comportament verbal de tip mand “prajitura”, daca acest comportament verbal a produs
in trecut “prajitura” ( pentru mai multe informatii vezi Michael,1982a, 2007).
• Recompensele specifice pentru mand sunt strans legate de motivatie. De exemplu, daca
un copil este motivat de impinsul in leagan, recompensa sa va fi impinsul de catre cineva.
Raspunsurile pot fi variate si severe: plans, tavalit, impinsul altor persoane sau un comportament
verbal: “Impinge”. Toate aceste comportamente pot fi considerate cereri pentru a fii dat in leagan,
daca exista o relatie functionala intre motivatie, raspuns si istoria recompenselor si intaritorilor.
Un punct important aici il reprezinta comunicarea care nu este restrictionata doar la cuvinte.
• Cererile sunt importante inca de la varstele fragede. Cererea reprezinta prima forma de
comunicare dobandita de un copil (Bijou & Baer, 1965; Novac, 1996). Aceste cereri timpurii se
intampla de obicei sub forma plansului atunci cand copilul este obosit, nervos, racit, speriat sau
cand il doare ceva. Cu timpul copilul va inlocui plansul cu anumite cuvinte sau cu o alta forma de
comunicare. Cererile ajuta copilul sa aibe control si cu ajutorul lor va incepe sa inteleaga rolurile
de vorbitor si ascultator sunt esentiale pentru dezvoltarea limbajului.
• Skinner(1957) puncteaza faptul ca mand este singurul comportament verbal care aduce
beneficii vorbitorului (jucarii, dulciuri). Ca rezultat, mand devine o forma puternica de
comportament verbal deoarece satisface imediat nevoile copilului. Copii mici se angajeaza de
multe ori in mand, tocmai datorita acestor motive. In ultima faza, mand devine element de baza in
interactiunile sociale, comportamentul academic si orice aspect al comportamentului uman.
• Cea mai valoroasa piesa a informatiei initiale despre un copil o reprezinta natura
repertoriului de mand. Cea mai dificila parte a procesului de mand este aceea ca uneori
variabilele motivatiei evocate nu sunt usor accesibile. De exemplu, un copil poate plange atunci
cand vrea atentie, dar poate fi dificil sa identifici si sa cuantifici “cererea atentiei”. Unele lucruri
ce ii motiveaza sunt mai evidente ( un copil isi doreste o jucarie anume). Ceea ce confirma ca
acea jucarie este o recompensa puternica, cel putin pentru moment.
• Mand poate avea control si in alte variabile; un obiect dorit ( raspunsul devine parte din
tact), stimuli verbali cum ar fi, “Ce vrei sa mananci?” ( parte din intraverbal), echoic- spune
“prajitura” (cu prompt) sau orice combinatie acestor variabile. Toti copii au nevoi de baza ce
trebuiesc satisfacute, iar copilul trebuie sa comunice in diferite moduri aceste nevoi adultului.
Obiectivul mand -ului este sa determine copilul sa foloseasca cuvinte, imagini, gesturi prin care
sa comunice adultului ceea ce vrea. Prima intrebare este: “Cum isi face copilul nevoile si
dorintele cunoscute adultilor?”, “Poate copilul manifesta comportamente negative pentru
satisfacerea acestor nevoi?”. Raspunsurile la aceste intrebari ne vor ajuta sa stabilim prioritatile in
programul de interventie individual mand.
TACT
• Tact este un tip de limbaj in care vorbitorul numeste lucruri, actiuni, aflate in mediul sau
fizic. De exemplu, daca un copil spune “caine” pentru ca a vazut un caine, acest tip de limbaj va
fi clasificat drept tact. Sau, daca un copil aude latratul unui caine si spune “caine” va fi clasificat
tot tact. Acestea vor fi clasificate drept tact deoarece stimulul antecedent a fost nonverbal.
• Skinner (1957) a ales termenul tact deoarece sugereaza faptul ca un vorbitor intra in
contact cu mediul sau. Din punct de vedere tehnic, tact este un operant verbal sub controlul
functional al discriminarii nonverbale al stimulilor (SD) si produce generalizarea conditionata a
recompenselor. Tact este in stransa legatura cu ceea ce indentificat ca fiind “etichetare expresiva”
in mai multe programe de training pentru recuperarea limbajului.
• Acestia pot fi statici, tranzitorii (verbe), relatii intre obiecte(prepozitii), proprietati ale
obiectelor (adjective) sau proprietati ale actiunilor (adverbe). Configuratia stimulilor poate avea
mai multe proprietati nonverbal, iar raspunsul poate fi sub aceste multiple proprietati.
• Repertoriul tact-ului este atat de important in devoltarea limbajului, incat este des
intalnit ca fiind singurul element care necesita training direct. Obiectivul in invatarea tact-ului
este acela de a aduce un raspuns verbal sub controlul unor stimuli nonverbali.
• Daca un copil are repertoriul echoic bine dezvoltat, atunci trainingul pentru tact va fi mult
mai usor. In training se poate prezenta un stimul non verbal nou (un copac) alaturi de promptul
echoic (spune copac). Odata insusit, controlul poate fi transferat catre mand sau catre intraverbal.
Este foarte important sa identificam unde anume stimuli non-verbali sunt puternici si unde nu.
Odata identificati, intructia limbajului in repertoriul tact poate incepe.
INTRAVERBAL
• Intraverbal reprezinta tipul de limbaj in care un copil verbal raspunde la cuvintele altora
(poate raspunde intraverbal si la propriile cuvinte). In general, comportamentul intraverbal
implica “povestirea despre…” lucruri sau activitati care nu mai au loc in prezent. De exemplu, a
spune “autobuz” pentru ca altcineva a spus “Copii merg la scoala cu…” reprezinta un
comportament intraverbal. A raspunde la intrebari de tipul “Ce ai facut ieri?” resprezinta
deasemenea un comportament intraverbal. Raspunsurile intraverbale sunt componente importante
ale repertoriului intelectual; de exemplu , intrebarile de tipul: “De ce are nevoie o planta pentru a
creste?” – raspuns: apa, soare. Repertoriul intraverbal este aparent fara sfarsit, exemplu fiind
faptul ca adultii au mii si mii de legaturi intraverbale in repertoriul limbajului lor.
• In termeni tehnici, un comportament intraverbal are loc atunci cand un stimul
discriminativ verbal (SD) evoca un raspuns verbal (Skinner, 1957, pp. 71-78). La fel ca toti
operantii verbali (exceptand mand), si intraverbal produce intariri. De exemplu, in contextul
educational, intaritorul il reprezinta cuvintele pe care copilul le aude cand da raspunsuri corecte
de tipul: “Bravo, Foarte bine” sau notele bune obtinute in urma acestetor raspunsuri bune.
• Un repertoriu intraverbal faciliteaza achizitia altor comportamente verbale si non-
verbale. Comportamentul intraverbal pregateste un vorbitor sa raspunda rapid si cu acuratete,
respectand propozitiile, toate acestea ajutandu-l sa poarte o conversatie.
• Un procentaj mare al copiilor cu intarziere in dezvoltarea limbajului esueaza in
achizitionarea repertoriului intraverbal. Exista mai multe cauze ,dar una din cele mai importante
este aceea ca relatia intraverbala nu este identificata ca fiind separata de abilitatea limbajului.
Uneori, este posibila aparitia comportamentului intraverbal prin simplul training al tact-ului si din
dezvoltarea abilitatilor de ascultator. Copii tipici incep sa achizitioneaze comportamentul
intraverbal, imediat dupa ce au o achizitie solida a tact-ul si a mand-ului. Pentru majoritatea
copiilor dezvoltarea comportamentului intraverbal poate fi observata in jurul varstei de 2 ani.
Multe dintre relatiile timpurii ale comportamentului intraverbal sunt relativ simple , de exemplu,
cantece, sunetele animalelor, diferite asocieri simple. Raspunsurile intraverbale complexe de tipul
“Unde locuiesti?”, apar de regula in jurul varstei de 3-4 ani.
DIFERENTE INTRE MAND, TACT SI INTRAVERBAL
• Exista diferente importante intre mand, tact si intraverbal. In primul rand, trebuie sa
stim ca acelasi cuvant poate functiona ca mand, tact sau ca intraverbal .
• De exemplu, un copil poate spune “mama” cand isi vede mama (tact), spune “mama”
cand o vrea pe mama sa (mand) sau spune “mama” pentru ca altcineva a spus “tata si…”
(intraverbal).
• Diferenta lui Skinner intre mand, tact si intraverbal este aceea ca acelasi cuvant poate fi
controlat de diferite variabile antecedente si pentru ca raspunsul apare sub controlul unui anumit
tip de antecedent, nu inseamna ca va aparea si sub controlul unui alt tip de antecedent (vezi
Oah&Dickinson,1988; Sautter&LeBlanc, 2006)
• Aceste trei repertorii au nevoie sa fie invatate si achizitionate individual, si deasemenea
poate fi nevoie de training pentru fiecare abilitate verbala.
• De aceea, este o greseala sa consideram ca in cazul in care un copil ii poate arata pe Tom
si Jerry atunci cand ii vede, acelasi copil sa poata ceara sa se uite la desene cu Tom si Jerry sau sa
raspunda intraverbal la intrebari despre Tom si Jerry. Daca raspunsul este Tom si Jerry in toate
aceste trei exemple, atunci cele trei repertorii sunt functionale ca operanti comportamentali
separati.
ECHOIC
• Echoic este tipul de limbaj in care un vorbitor repeta cuvintele spuse de altcineva. De
exemplu, daca un copil spune “pisica” dupa ce a auzit-o pe mama sa spunand “pisica”
demonstreaza un comportament echoic. Repetarea cuvintelor, propozitiilor, frazelor si a altor
stimuli verbali este comuna pentru noi toti. Comportamentul echoic este controlat de un SD
verbal. Comportamentul echoic produce intaritori conditionati precum atentia (Skinner,1957, p.
56). Un parinte poate spune: “Acesta este un urs! Poti spune urs?”. Daca copilul poate raspunde
“urs”, atunci parintele spune “Bravo”. Eventual, copilul inavata sa numeasca(tact) ursul fara
prompt echoic. Aceasta se intampla de obicei dupa cateva trail-uri. Repertoriul echoic este foarte
important in predarea unui copil cu intarziere in dezvoltarea limbajului si deasemenea are rol
important in procesul de invatare al unor abilitati mai complexe ale limbajului
(Lovaas,1977,2003).
• Evaluarea repertoriului echoic pentru VB-MAPP este insotit “Early Echoic Skills
Assessment” (EESA), un subtest dezvoltat de Barbara E. Esch,Ph.D.,CCC-SLP,BCBA. Testul
EESA contine deasemenea un ghid pentru progresul dezvoltarii limbajului pentru copiii cu
dezvoltare tipica.
IMITATIA MOTORIE
• Imitatia motorie poate avea aceleasi proprietati ca imitatia verbala cand vorbim de
comportamentul echoic, demonstat in rolul pe care il joaca achizitia semnelor pentru copii ce au
dezvoltare in limbaj. De exemplu, un copil poate invata in prima faza sa imite un semn pentru
stick-uri, pentru ca apoi sa ceara (mand) fara ajutorul altui prompt imitativ. Imitatia este foarte
importanta pentru un copil ce poate auzi, insa este nonvocal (Sundberg, 1980). Un puternic
repertoriu al imitatiei permite terapeutilor sa invete in scurt timp copii sa foloseasca limbajul
semnelor pentru o mai buna instructie a formelor avansate de limbaj (tact, mand, intraverbal).
Acest lucru permite copilului sa comunice cu alte personae fara a manifesta comportamente
inadecvate pentru a primi ceea ce doreste. Abilitatea copilului de a imita diverse actiuni ale altor
personae joaca un rol important in achizitionarea altor comportamente precum rutina de la scoala,
ingrijirea personala etc. In concluzie, imitatia ajuta la dezvoltarea jocului, a comportamentului
social si a altor activitati de grup (arta, muzica).
• Primul obiectiv al evaluarii este sa determinam daca copilul poate imita diferite miscari
atunci cand i se cere. De exemplu, daca un adult bate din palme, va bate si copilul din palme?
Copilul poate avea nevoie de prompt verbal de tipul: “Fa ca mine” pentru a raspunde, insa pe
durata evaluarii el nu ar trebui sa primeasca nici prompt fizic, nici verbal.
TEXTUL (CITIREA)
• Comportamentul textual (Skinner,1957) se gaseste in abilitatea copilului de a identifica
ceea ce un cuvant inseamna, dar nu neaparat necesara citirea “cu intelegere”a ceea ce a fost citit.
Intelegerea a ceea ce a fost citit implica de obicei si alte abilitati nonverbal si verbale precum
comportamentul intraverbal (comprehensiunea) sau discriminarea a ceea ce aude (instructii sau
complianta). De exemplu, copilul spune “carte” pentru ca a vazut scris cuvantul carte
(comportament textual). A intelege ce sunt cartile (au coperta, te poti uita si poti citi pe ele),
reprezinta comportament intraverbal. Skinner a ales termenul “textual” pentru acesta abilitate,
pentru ca termenul “citit/citire” implica mai multe procese in acelasi timp. Multi copii cu
intraziere in dezvoltarea limbajului dobandesc abiliatea de a citi cu ajutorul instructiei. Un mic
procentaj al copiilor diagnosticati cu autism sunt identificati “hiperlexici” si de obicei dobandesc
citirea si exprimarea cuvantului cu ajutorul unei instructii, insa comprehensiunea cuvantului este
absenta sau slaba. Testul VB-MAPP contine masuratori timpurii ale abilitatilor texuale si ale
comprehensiunii citirii. Acesta include interest fata de carti si ascutarii unei povesti, abilitatea de
a identifica litere si citirea propriului nume, iar la final, potrivirea catorva cuvinte cu imaginile
acestora si vice versa. Alte arii ale VB-MAPP (intraverbal) include comprehensiunea povestilor
citite. Obiectivul evaluarii este sa determinam daca pre-citirea si abilitatea propriu-zisa a citirii
este in curs de dezvoltare tipica pentru varstele trei-patru ani.
TRANSCRIEREA (Dictarea/Literele cuvintelor) SI COPIEREA UNUI TEXT
 
• Transcrierea(dictarea) consta in a scrie cuvinte auzite de copil (Skinner,1957). Skinner se
refera la acest comportament incluzand acuratetea scrierii cuvintelor. In termeni tehnici,
transcrierea (dictarea) este un tip de comportament verbal unde un stimul verbal controleaza
scrisul sau tastatul ca raspuns. De exemplu, daca cerem copilului sa ne spuna pe litere cuvantul
“ghiozdan”-este raspuns, g-h-i-o-z-d-a-n este o transcrierea.
• Invatarea copilului sa spuna de exemplu, cuvantul “English” (in limba engleza) pe
litere, reprezinta un repertoriu destul de greu de achizitionat. In limba romana, nu este la fel de
dificil, deoarece multe dintre cuvinte se scriu asa cum se aud.
• Copierea unui text face parte din acelasi tip de abilitati precum imitatia si echoic
(Michael, 1982b). Copierea unor litere sau cuvinte reprezinta o forma de imitatie care nu necesita
si intelegerea acestora. Abilitatea de a scrie sau a tasta litere reprezinta o componeneta esentiala
in spunerea cuvintelor pe litere.
• De obicei, copii incep de dezvolte procesul de invatare al scrierii prin colorat sau prin
implicarea in relatia cauza efect dintre instrumentul de scris si o o suprafata pentu scris. Controlul
scrierii de obicei nu apare pana la varsta de doi ani. Evaluarea controlului scrisului se intalneste
in nivelul 3 al testului VB-MAPP (trasarea unor forme, copierea literelor, scrierea propriului
nume). Obiectivul acestei parti al evaluarii consta in determinarea abilitatilor de scriere timpurii.