Portul maritim

Unitatea de învăţare Nr. 4

PORTUL MARITIM

Cuprins Pagina
Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 4 29
1.1 Definiţia şi clasificarea porturilor 30
1.2 Funcţiile portului 34
Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 4 37
Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de autoevaluare 37
Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 4 37

Transporturi internaţionale 29
 Portul maritim

OBIECTIVELE unităţii de învăţare nr. 4

Principalele obiective ale unităţii de învăţare Nr. 4 sunt:
 Înţelegerea rolului porturilor în realizarea transporturilor maritime
 Evoluţia concepţiei manageriale asupra portului de la centru de servicii
la platformă logistică

4.1 Definiţia şi clasificarea porturilor

Portul maritim Portul reprezintă suprafaţa amenajată pe care se întâlnesc, îmbinându-se, căile
de transport maritim cu cele terestre ale zonei deservite de port şi unde are loc
schimbul permanent şi organizat de mărfuri. Porturile reprezintă în acelaşi
timp şi adăposturi naturale sau artificiale situate în zona litorală, în golfuri, la
gurile de vărsare ale fluviilor sau în alte locuri convenabile, care în urma unor
lucrări hidrotehnice şi industriale speciale şi a unor măsuri organizatorice
riguroase pot asigura: intrarea şi ieşirea navelor, adăpostirea lor contra
vânturilor şi valurilor, aprovizionarea, întreţinerea şi repararea acestora,
efectuarea celorlalte operaţii portuare1.
Conform H.G. nr. 42 din ianuarie 1999 prin port înţelegem: „parte delimitată a
teritoriului naţional situată la litoral sau la malul unei ape, protejată natural sau
artificial împotriva valurilor, vânturilor, curenţilor, gheţurilor, având ca scop
primirea şi adăpostirea navelor, prestarea de servicii pentru nave, pasageri şi
mărfuri, precum şi facilitarea de activităţi comerciale şi industriale.
Clasificarea porturilor

Clasificarea I. După aşezarea geografică, porturile pot fi: de litoral şi maritime-fluviale.

porturilor după
aşezarea Porturile de litoral sunt situate pe ţărmul mărilor sau oceanelor, pe continente
geografică sau pe insule (Constanţa, Palermo, Marsilia etc.).
Porturile maritime-fluviale sunt situate la gurile fluviilor sau pe sectoarele
maritime ale acestora (Rotterdam, Londra, Le Havre, Galaţi etc.).
II. După destinaţie, porturile se clasifică în: comerciale; militare; speciale.
După destinaţie
 Porturile comerciale pot fi specializate sau parţial specializate pentru
un anumit trafic: mărfuri generale, mărfuri de masă, produse petroliere,
cherestea, pasageri etc.

1
T. Sbora – Sistemul unitar al transporturilor, Ed. Scrisul românesc, Craiova, 1984, p.236.

Transporturi internaţionale 30
 Portul maritim

 Porturile militare au amenajări şi organizare specifice destinaţiei lor.

 Porturile speciale pot fi: - industriale, care servesc o anumită industrie;
de pescuit, situate în zone cu activitate
intensă de pescuit, fără alte activităţi legate de transportul maritim în
general şi care sunt cel mai adesea porturi de adăpost şi uneori porturi
industriale pentru prelucrarea peştelui;
de adăpost, situate de obicei pe traversade
oceanice şi maritime lungi, ca locuri de refugiu pentru navele surprinse de
furtuni sau avariate. Acestea sunt de regulă porturi naturale cu amenajări
După minime.
importanţa III. După importanţa comercială, exprimată prin capacitatea traficului anual de
comercială
mărfuri, porturile pot fi: mondiale; internaţionale; naţionale.
 Porturile mondiale sunt noduri puternice în circuitul general al
mărfurilor (Rotterdam, Hamburg, Yokohama, New-York etc.).
 Porturile internaţionale asigură relaţii de transport între mai multe ţări
apropiate sau chiar dincolo de oceane cum sunt: Trieste, Constanţa,
Odessa, Vancouver etc.
 Porturile naţionale, regionale sau locale au zona de activitate în
limitele ţării respective.
Ţinând seama de întindere şi gradul de dispersare al acvatoriului şi al
frontului de operare unele porturi au caracter unitar (concentrat) în timp ce
altele se prezintă ca un complex portuar având bazine de operare dispersate pe
mari întinderi (Londra, Rotterdam).
In funcţie de
stadiile de De asemenea, luând în considerare ansamblul prestaţiilor furnizate de zona
dezvoltare portuară pentru realizarea schimburilor economice, CNUCED a propus
avand în vedere împărţirea porturilor în trei categorii, în funcţie de stadiile de dezvoltare ce au
concepţia
în vedere concepţia managerială. Această grupare nu se bazează pe criterii de
managerială
mărime, localizare geografică şi nici natura formei de proprietate. Ea are în
vedere trei criterii şi anume: politica de dezvoltare a portului; scopul şi
extinderea activităţii, în special în domeniul informatizării; integrarea
activităţii şi organizarea portului.
Transformările de ordin managerial în activitatea portuară au determinat
Caracteristicile următoarele delimitări, respectiv aşa cum sunt denumite, generaţii:
porturilor din
prima generaţie Prima generaţie

Până în anul 1960 porturile erau mai ales localizări ale interacţiunii dintre

Transporturi internaţionale 31
 Portul maritim

transportul maritim şi cel terestru şi se caracterizau prin :

o deciziile cu privire la administraţia portului erau luate la nivel
guvernamental sau municipal
o atitudine pasivă şi conservatoare
o activitatea de investiţii este concentrată exclusiv în infrastructura
portuară fără a se acorda importanţă la ce se întâmplă cu navele şi marfa în
afara zonei portuare
Această atitudine contribuie la izolarea portului de sistemul de transport în
ansamblu şi de cel comercial. Abuzând de poziţia monopolistă de care dispune
în acest caz, portul nu mai este receptiv la nevoile şi cerinţele utilizatorilor
portuari adică proprii clienţi, fapt ce se traduce într-o colaborare defectuoasă
cu rezultate negative pe termen lung pentru ambele părţi.

Participarea la comerţ şi la întregul lanţ de transport nu este corelată cu

deciziile portuare şi promovarea portului, ca o entitate lucrativă, nu se bazează
pe o concepţie coerentă de marketing.
De regulă, porturile aparţinând primei generaţii din punct de vedere
managerial, au propriul sistem informaţional, documentar şi statistic astfel că
nu este conectat cu cel al utilizatorilor. Izolarea organizatorică poate exista
chiar şi în relaţiile cu municipalitatea.

Ca rezultat, productivitatea muncii şi tonajul nu sunt de amploare, iar

utilizatorii portuari sunt mai familiarizaţi cu sectoarele portului decât cu portul
ca o entitate. Aceste porturi nu au putut atrage decât mărfuri generale şi
anumite categorii de mărfuri în vrac.
Caracteristicile
porturilor din a A doua generaţie
doua generaţie În această categorie de porturi, guvernele, autorităţile portuare şi cei
care furnizează servicii portuare au o deplină înţelegere a funcţiilor portului.
Acesta este privit ca un centru de servicii pentru activitatea de transport,
industrială şi comercială. Astfel, porturile sunt dispuse să preia din oferta
industrială şi comercială a utilizatorilor care nu sunt conectaţi direct la
activitatea de încărcare / descărcare.

Scopul activităţii portuare este dirijat spre latura comercială şi preia orice
activitate de transformare a mărfii. Transformările de ordin industrial se
realizează chiar în incinta porturilor. Dezvoltarea portuară prezintă o
expansiune mai ales în domeniul industrial prin prezenţa în cadrul zonei
portuare a unor unităţi productive din industria grea, în special siderurgică şi
petrochimică. Porturile nu mai reprezintă deci nişte simple centre de transport
ci şi centre industriale şi comerciale.

Transporturi internaţionale 32
 Portul maritim

Ele au apărut în anii ’60, când pe plan mondial a avut loc o creştere a cantităţii
de materii prime importate de ţările industrializate. Această tendinţă s-a
suprapus şi cu apariţia navelor de mare capacitate pentru produsele petroliere
şi de mărfuri în vrac. Porturile mai sunt denumite şi platforme industriale.

Celei de-a doua generaţii îi este specifică corelaţia puternică a partenerilor de

transport cu cei de comerţ care prelucrează marfa în zona portului. Principalii
beneficiari ai acestei legături sunt marii încărcători şi armatori. În interiorul
angrenajului economic al portului, diferitele activităţi devin integrate pe
Caracteristicile măsură ce creşte cantitatea şi viteza de rulare a mărfurilor.
porturilor din a
A treia generaţie
treia generaţie
Aceste porturi au apărut în anii 1980, având la bază mondializarea
containerizării şi intermodalismului în condiţiile economiei globale a acestor
ani.

Viziunea managerială este complet diferită, ea este orientată către solicitările

utilizatorilor portuari. Bazaţi pe această opinie, factorii de decizie trec de la o
atitudine pasivă la una activă bazată pe o ofertă cu facilităţi şi servicii care
satisfac integral utilizatorii portuari. De multă vreme s-a încetăţenit obiceiul ca
porturile să aştepte marfa şi navele prin aceasta înţelegând că la o marfă sosită
în port îi va urma o navă.

Abia în această etapă se conştientizează ideea că mărfurile sunt mult mai fluide
decât în trecut sub aspect economic. Ca urmare se fac eforturi mari pentru
atragerea mărfurilor şi pentru menţinerea acestor fluxuri de mărfuri. Drept
rezultat porturile au devenit centre de transport integrate, veritabile platforme
logistice pentru comerţul internaţional. Apartenenţa unui port la această
generaţie, din punct de vedere conceptual şi managerial, nu trebuie interpretată
în sensul dispariţiei activităţilor specifice primelor două generaţii. Prestările de
servicii portuare, manipularea, expediţia mărfurilor, rămân în continuare
domenii de bază, dar caracteristic acestei generaţii sunt activităţile logistice şi
de distribuţie oferite utilizatorilor. Infrastructura este modernă, iar conducerea
se realizează cu tehnologia informaţională actuală.

În concluzie, porturile din a treia generaţie reprezintă la momentul actual o

Porturile după încununare a tuturor realizărilor din domeniul serviciilor portuare, fiind
rolul autorotăţii capabile să ofere toată gama de servicii tradiţionale dar la un nivel calitativ net
portuare în superior concomitent cu noi categorii determinate de structura şi tendinţele
activitatea lor
economiei mondiale şi comerţului internaţional, între care cele mai importante
sunt globalizarea vieţii economice şi revoluţia informaţională.

Transporturi internaţionale 33
 Portul maritim

Importanţa clasificării porturilor rezidă în faptul că ea este în măsură să

definească, fie şi numai parţial, caracterul şi amploarea activităţii portului,
gradul de dezvoltare al construcţiilor hidrotehnice, a amenajărilor, instalaţiilor
şi utilajelor din dotare, a organizării complexe a teritoriului portului şi a
comunicaţiilor terestre, aeriene şi chiar fluviale cu căile maritime
internaţionale şi zonele industriale adiacente.
În studiul intitulat „Principiile managementului şi organizării moderne a
portului” s-a accentuat ideea că au existat două categorii importante de porturi
şi anume „porturi de operare” în care autoritatea portuară asigură mijloacele
şi le operează şi „porturi funciare” în care autoritatea portuară asigură şi
controlează facilităţile, dar nu le şi operează. S-a mai adăugat o categorie
intermediară numită „porturi mijlocitoare” în care autoritatea portuară
furnizează utilizatorilor facilităţi complet echipate2.

Test de autoevaluare 4.1.

1. Care este importanţa clasificării porturilor pe generaţii?
2. Cum clasificaţi porturile avînd in vedere rolul jucat de autoritatea portuară
în derularea activităţii?

Răspunsul se va da în spaţiul gol de mai sus. Răspunsul la test se găseşte la pagina 37.

4.2. Funcţiile portului

Funcţiile principale ale unui port sunt: funcţia de transbordare, funcţia de

depozitare şi funcţia tehnică de prelucrare industrială.

Funcţia de transbordare constă în transferul mărfurilor de pe nave, la uscat şi

Funcţia de invers şi are rolul să asigure condiţii corestpunzătoare pentru facilitarea
transbordare fluxului de mărfuri de la expeditor la destinatar. Perfecţionarea activităţii de
transbordare este hotărâtoare atât pentru eficienţa economică a portului, cât şi
pentru creşterea randamentului navelor.

Transbordarea are loc în acvatoriul portului, de regulă, de-a lungul frontului de

acostare.

Modul de organizare a acestei activităţi se reflectă pozitiv în timpul şi eficienţa

lucrărilor de infrastructură (moluri, bazine, cheiuri etc.) cât şi a celor de

2
Raportul UNCTAD 1993. Regimul juridic şi comercial al porturilor. Revista română de drept maritim nr.2/2001

Transporturi internaţionale 34
 Portul maritim

suprastructură, reprezentate de mijloacele de transbordare amplasate de-a

lungul frontului de acostare.

Transbordarea are caracter de universalitate, întrucât se aplică la cele trei

categorii de mărfuri (lichide în vrac, solide în vrac, generale), cât şi în ambele
sensuri ale fluxului, atât la încărcare, cât şi la descărcare.

În perfecţionarea activităţii portuare sunt de semnalat câteva direcţii: reducerea

duratei de staţionare a navelor sub operaţiuni, prin limitarea duratei
transbordării; asigurarea manipulării în flux continuu, la debite orare cât mai
mari, a mărfurilor solide în vrac şi pe marile vrachiere şi mineraliere (50.000 –
30.000 tdw); rezolvarea introducerii fluxului continuu, pe scară cât mai largă,
în manipularea mărfurilor generale.

În acest fel, se realizează creşteri importante ale vitezei de operare şi, implicit,
reducerea duratei de staţionare a navelor sub operaţiuni şi majorarea numărului
anual de voiaje prin scurtarea ciclurilor.

Funcţia de depozitare se manifestă sub forma depozitării tranzitorii şi

depozitării de înmagazinare.
Funcţia de
Prin depozitare se creează stocuri de echilibrare a disproporţiei dintre
depozitare
capacitatea mare a navelor moderne faţă de cea a mijloacelor de transport
terestre; stocuri tampon, pentru cazurile de întreruperi imprevizibile în
aprovizionarea import-export; stocuri curente sau de manevră, pentru
acumularea caricului sau completării de caric la navele de mărfuri generale, în
special produse industriale şi mărfuri în unităţi de sarcină (palete, containere
etc.).
Depozitarea de înmagazinare are caracter economic comercial şi se prezintă
sub formele: înmagazinare de echilibrare, datorită aprovizionării sezoniere faţă
de consumul în flux permanent; înmagazinare din dispoziţie, pentru economie;
înmagazinare cu caracter comercial, ca o măsură de precauţie contra
fenomenului de variaţie a preţurilor pe plan mondial; înmagazinare de
marketing, până la găsirea unui cumpărător; înmagazinare pe durata
prelucrării, mai ales pentru mărfurile care necesită maturizare înainte de
prelucrare.
În porturi, predarea mărfurilor de la navă la mijloacele de transport terestre sau
invers se face în două variante: varianta directă navă-vagon (autocamion) şi
varianta indirectă navă-magizie-vagon (autocamion).
Cea de-a doua variantă, deşi mai complexă, este mai frecventă datorită
diferenţei mari existente între capacitatea de transport a navelor şi capacitatea
mijloacelor de transport terestre.

Transporturi internaţionale 35
 Portul maritim

Pe platformele fronturilor de acostare sunt instalate, paralel cu danele, două

linii de depozitare; una situată pe chei, denumită linia depozitelor tampon sau
linia întâi (în care sunt concentrate partizile de mărfuri complet pregătite
pentru a fi încărcate direct pe nave, vagoane sau autocamioane) şi alta situată
în spatele acestei linii (denumită linia depozitelor din spatele cheiului sau linia
a doua).

În depozitele din linia a doua şi cele ale beneficiarilor (care se găsesc tot în
incinta portului), mărfurile sunt păstrate un timp mai îndelungat şi în unele
cazuri sunt supuse unor operaţii suplimentare de sortare, ambalare, cântărire
etc. Aceste depozite joacă un rol important în compensarea neuniformizării
fluxurilor de marfă.

Depozitele portuare pot fi platforme descoperite, special amenajate pentru

mărfuri în vrac (cărbuni, minereuri etc.), pentru lemnărie şi cherestea, produse
petroliere şi alte produse lichide (în rezervoare, butoaie etc.), precum şi pentru
mărfuri generale care pot fi păstrate în aer liber; hangare pentru mărfuri
generale de mică valoare şi mărfuri grele sau voluminoase, care nu pot fi
păstrate în magazi; magazii speciale pentru cereale, peşte, fructe etc.

Funcţia tehnică de prelucrare industrială. Numeroase porturi au concentrat în

perimetrul lor sau în zonele imediat învecinate (adiacente) ori mai îndepărtate
dar legate, prin ape interioare navigabile, cu porturi de bază, puternice unităţi
ale industriei grele, pentru prelucrarea materiilor prime de masă (rafinării
pentru produse petroliere, combinate siderurgice, complexe ale industriei
chimice şi de prelucrare a cerealelor), cât şi mari unităţi ale industriei
construcţie de maşini, inclusiv şantiere navale.

Test de autoevaluare 4.2

1. Care sunt funcţiile portului maritim modern?

Răspunsul se va da în spaţiul gol de mai sus. Răspunsul la test se găseşte la pagina 37

În loc de Am ajuns la sfârşitul unităţii de învăţare nr. 4.

rezumat Vă recomand să faceţi o recapitulare a principalelor subiecte prezentate în
această unitate şi să revizuiţi obiectivele precizate la început.
Este timpul pentru întocmirea Lucrării de verificare nr. 4 pe care urmează să o
transmiteţi tutorelui.

Transporturi internaţionale 36
 Portul maritim

Lucrare de verificare unitate de învăţare nr. 4

Prezentaţi in maxim o pagina evoluţia porturilor avînd în vedere concepţia
managerială.

Răspunsurile testelor de autoevaluare

Raspunsul la testul de verificare 4.1
1. Importanţa clasificării porturilor constă în faptul că ea este în măsură să
definească, caracterul şi amploarea activităţii portului, gradul de
dezvoltare al construcţiilor hidrotehnice, a amenajărilor, instalaţiilor şi
utilajelor din dotare, a organizării teritoriului portului şi a comunicaţiilor
terestre, aeriene şi chiar fluviale cu căile maritime internaţionale şi
zonele industriale adiacente.
2. Au existat două categorii importante de porturi, avînd în vedere
contribuţia autorităţii portuare in desfăşurarea activităţii:
- porturi de operare în care autoritatea portuară asigură mijloacele şi le
operează
- porturi funciare în care autoritatea portuară asigură şi controlează
facilităţile, dar nu le şi operează
- porturi mijlocitoare în care autoritatea portuară furnizează
utilizatorilor facilităţi complet echipate

Răspunsul la testul de verificare 4.2.

Funcţiile portului maritim sunt:
- funcţia de transbordare
- funcţia de depozitare
- funcţia tehnică de prelucrare industrială

Bibliografie unitate de învăţare nr. 4

S. L. Utureanu(Dordea) – Sistemul transporturilor, Ed.Muntenia, 2006

Filip, Gh., Dreptul transporturilor, Ed. „Şansa” S.R.L., Bucureşti, 1993

Transporturi internaţionale 37