Economia românească în perioada 1950-1989

Economia de comandă-control

Stadiul de dezvoltare la care ajunsese economia României la sfârșitul anului 1989, după mai bine
de patru decenii de guvernare comunistă, este evidențiată prin trăsăturile de bază ale
mecanismului de funcționare a vieții economice și sociale din acea perioadă. Una dintre trăsături
era dominația proprietății socialiste, de stat și cooperatiste, monopolul acesteia în toate ramurile
economiei naționale, care și-a pus amprenta asupra funcționării întregului sistem economic
românesc.

Astfel s-a impus conducerea unitară centralizată, cu ajutorul planului național unic al întregii
activități economice și sociale. Planificarea centralizată a dezvoltării întregii economii naționale,
realizată pe cinci ani și anual, era mijlocul principal de dirijare și corelare ex-ante a activității
agenților economici din toate ramurile producției naționale. La nivelul macroeconomiei s-au pus
bazele strategiei generale de dezvoltare economico-socială și tacticii de urmat, până la etajele
inferioare ale economiei. În aceste condiții, activitatea agenților economici și, în general,
macroeconomia, se desfășurau potrivit normelor și reglementărilor stabilite de sus în jos, în
concordanță cu indicatorii economico-financiari din planul național unic aprobate de conducerea
țări. Prin exercitarea capacității de decizie, în problemele fundamentale ale activității economice
la nivelul macroeconomiei, autonomia managerială a agenților economici era limitată la
elemente de mică importanță pentru strategia și tactica întreprinderii. Piața era considerată o
componentă pașnică a sistemului economic, rolul ei reducându-se, în principal, la desfășurarea
actelor de vânzare-cumpărare, legate de aprovizionarea tehnico-materială a întreprinderilor și de
trecere în consumul populației a bunurilor economice necesare.

Prețul, dobânda, creditul, salariile, impozitele și taxele erau dirijate de la centru, prin planul
național unic, fără să reflecte prin nivelul și evoluția lor, raportul real dintre cerere și ofertă pe
piața internă, dar nici condițiile de pe piața internațională. Concurența nu mai avea rolul de a
regla piața, de aceea eficiența și rentabilitatea activității agenților economici nu reflectau
realitățile interne și internaționale. Resursele economice erau alocate centralizat, prin planul
național, iar agenții economici nu mai dispuneau de autonomia și libertatea necesare folosirii
propriilor mijloace economico-financiare.

Procesele de modernizare și retehnologizare a capacităților de producție erau dirijate centralizat

prin planuri și programe speciale, adoptate pe ramuri și subramuri, sau chiar pe ansamblul
economiei naționale. Relațiile economice externe ale României erau organizate și se desfășurau
pe planul național unic, iar acțiunea agenților economici în acest domeniu era în mare măsură
supusă conducerii centralizate a economiei naționale. Echilibrarea balanței comerciale se realiza
prin creșterea forțată a exporturilor și reducerea drastică a importurilor, având consecințe grave
asupra satisfacerii cererilor de pe piața internă și dezvoltării economiei pe termen mijlociu și
lung. Eficientizarea comerțului exterior era concepută și urmărită la nivel macroeconomic, iar
agenților economici nu li se permitea să adopte cele mai bune măsuri și să folosească cele mai
adecvate mijloace economico-financiare. Nu exista interesul necesar găsirii unor modalități mai
eficiente de conducere a afacerilor internaționale.

C2 General
 Veniturile salariaților și ale țăranilor nu reprezentau eficiența reală a activității depuse de fiecare
lucrător, ci de o eficiență globală. Producătorii direcți ai bunurilor economice erau tot mai mult
îndepărtați de rezultatele muncii lor. Din cauza fenomenului de înstrăinare economică, oamenii
au început să manifeste un comportament individual și colectiv bazat pe nepăsare și lipsă de
răspundere, cu consecințe directe asupra motivației muncii. Au existat și o serie de încercări
eșuate de perfecționare a mecanismului economic, cu scopul de a crește nivelul rentabilității și
competitivității.

C2 General