Agricultura[modificare | modificare sursă]

Articol principal: Agricultura României.

România are o suprafață agricolă de 14,7 milioane de hectare, dintre care doar zece milioane sunt
ocupate cu terenuri arabile[26]. După o evaluare făcută în noiembrie 2008, aproximativ 6,8
milioane de hectare agricole nu sunt lucrate[27].

Agricultura reprezintă 6% din PIB-ul țării (anul 2007)[26], față de 12,6% în 2004[28]. Circa trei
milioane de români lucrează în agricultură, aproximativ 30% din totalul persoanelor ocupate
(august 2009), comparativ cu doar 4-5 procente în țările occidentale[28][29]. Agricultura României
este departe de ceea ce se practică în Europa atât ca producție, cât și ca tehnologie. Produsele
„made în România” sunt prezente în cantități mici pe piața externă, în timp ce importurile cresc
de la an la an, fostul „grânar al Europei” în perioada interbelică devenind un importator net, pe
anumite segmente - exemplele cele mai concludente sunt carnea, fructele și legumele[29].

Din punct de vedere al mecanizării, în septembrie 2009 situația se prezintă astfel: România
dispune de o dotare cu tractoare și utilaje agricole printre cele mai slabe din Europa, încărcătura
pe fiecare tractor fiind de aproximativ 54 de hectare, comparativ cu UE, unde media este de
numai 13 hectare[19]. Parcul intern de tractoare se ridică la circa 170.000 de unități, din care circa
80% sunt îmbătrânite[19]. Spre deosebire de Occident, unde tractoarele sunt considerate vechi la
3.000-4.000 de ore, în România încărcătura pe tractor ajunge chiar și la peste 12.000 de ore de
utilizare.[19]

Problemele majore ale agriculturii din România sunt: lipsa unor investiții majore în agricultură—
nu atât din cauza lipsei fondurilor de finanțare, ci mai degrabă din dificultatea accesării acestora
—fărâmițarea pământurilor, litigiile legate de proprietate și tehnologia precară[29]. Produsele
românești nu corespund întotdeauna standardelor de calitate ale UE, ceea ce și explică lipsa
prezenței pe piețele externe, în timp ce mărfurile din import au invadat rafturile magazinelor
autohtone[29].

Dintre companiile străine, au pătruns pe piața româneasca giganți precum Smithfield Foods, cu
investiții de câteva sute de milioane de euro, Cargill, Bunge, Glencore, Lactalis și Meggle[29].

Conform I.N.S., în 2006 au fost cultivate 991.000 hectare cu floarea-soarelui, 191.000 hectare cu
soia și 110.000 hectare cu rapiță.

Producția de cereale s-a ridicat, în 2006, la 15,1 milioane de tone, din care cea de grâu a fost de
5,3 milioane tone, iar cea de porumb - de 8,6 milioane tone[30].

În anul 2007, peste 60% din culturile agricole au fost distruse de secetă, iar România a obținut o
producție de grâu de 3 milioane de tone, fiind apreciată de specialiști drept cea mai mică din
1940[31]. În anul 2006, producția a fost de 5,52 milioane tone[26].

Recolta de cereale, fructe și legume: (mii de tone)

C2 General
 An 2015[32] 2014[33] 2013[33] 2008[34] 2007[34] 2006[26][30] În anul 2008,
efectivul de porci se
Grâu 7.000 (est.) 7.458 7.296 7.144 3.044 5.520 situa între 5 și 5,5
milioane de
Porumb 7.500 (est.) 11.734 11.305 8.600 capete[35].

Floarea-soarelui 2.129 2.142 1.159 547 Datorită Politicii

Agricole Comune
Cartofi 3.520 3.290 3.649 3.712 (PAC), România
beneficiază de
Mere 382 387 325 362 fonduri pentru
agricultură în
valoare de 14,5
miliarde de euro, în perioada 2007-2013, după cum precizează Banca Mondială în Strategia de
Parteneriat cu România pentru 2009-2013[28].

Suprafața fondului forestier a înregistrat o creștere cu 0,9%, până la 6.484.572 milioane de

hectare, la 31 decembrie 2007 comparativ cu 31 decembrie 2006. Volumul de masă lemnoasă
recoltată în cursul anului 2007, conform reglementărilor legale, a fost de 17.238 mii metri cubi,
cu 9,9% mai mare față de anul precedent. În anul 2007, s-au realizat lucrări de împăduriri pe o
suprafață de 10.716 hectare, cu 31% mai puțin față de 2006[36].

Turismul[modificare | modificare sursă]

Turismul reprezintă sectorul economic care dispune de un potențial valoros de dezvoltare ce

poate deveni o sursă de atracție atât a investitorilor cât și a turiștilor străini, însă concurența
puternică din partea țărilor învecinate (Ungaria, Bulgaria, Croația) și amploarea problemelor
legate de competitivitatea turismului românesc îngreunează situația.

Un potențial mare îl reprezintă agroturismul, România fiind una din puținele țări din UE în care
se prezervă mediul de tip rural[necesită  citare].

Alte puncte turistice importante ce ar putea fi exploatate mai intens, și mai ales dezvoltate, sunt:
Valea Prahovei, Delta Dunării, Litoralul Mării Negre, Maramureșul și Bucovina, Munții
Apuseni, Valea Oltului etc.

Orașe predispuse de a fi importante atracții turistice pentru străini sunt: Sibiu (Capitală Culturală
Europeană în 2007), Timișoara (Capitală Culturală Europeană în 2021), Băile-Herculane,
Brașov, Cluj-Napoca, Sighișoara, Constanța, Iași, Suceava, Târgoviște, București etc.

În anul 2009, litoralul Mării Negre din România a fost vizitat de 1,3 milioane de turiști, din care
maxim 40.000 au fost străini[37].

Comunicațiile[modificare | modificare sursă]

Articol principal: Comunicațiile în România.

C2 General
 Internet[modificare | modificare sursă]

Penetrarea serviciilor de internet în bandă largă a ajuns la 11,7% în ianuarie 2009, față de sub 9%
în ianuarie 2008, și este una dintre cele mai mici din Europa, în principal din cauza slabei
penetrări a PC-urilor, a lansării târzii a serviciilor de internet pe piață, a acoperirii broadband
slabe și a veniturilor mici ale populației, în special în zonele rurale[38]. Prin comparație, în UE,
media era de 54% în anul 2008[39]. În prezent (martie 2009), principalii furnizori de servicii de
internet sunt Romtelecom, care este și cel mai mare operator de telefonie fixă de pe piață, cu
peste 550.000 de clienți, RCS&RDS, cu peste 850.000 de clienți, și UPC România, cu peste
230.000 de utilizatori, în timp ce piața de internet mobil este dominată de Orange România și
Vodafone România, primii doi jucători de telefonie mobilă[38].

Telefonia mobilă[modificare | modificare sursă]

Rata de penetrare a serviciilor de telefonie mobilă din 2008, calculată în funcție de numărul de
cartele SIM preplătite „active”, a ajuns la 114%, depășind 24,5 milioane de unități, adică
abonamente și cartele preplătite valabile prin intermediul cărora s-a realizat trafic tarifabil[40]. Din
cei 9,7 milioane de utilizatori cu abonament lunar existenți la data de 31 decembrie 2008, peste
70% reprezentau persoane fizice (6,8 milioane), iar cei 2,9 milioane persoane juridice
reprezentau mai putin de 30%[40]. Piața este dominată de Orange România și Vodafone România,
urmați de Cosmote România, RCS&RDS și Zapp.

Telefonia fixă[modificare | modificare sursă]

La data de 31 decembrie 2008, în România existau 5,04 milioane linii de acces, rata de penetrare
a telefoniei fixe la nivel de populație fiind de 23,4%, iar la nivel de gospodarii de 53,6%,
procentele maxime la care a ajuns vreodată acest indicator[41]. Dintre acestea, 3 milioane de linii
aparțineau companiei Romtelecom, care a deținut monopolul telefoniei fixe în România, până în
anul 2003. Următorul furnizor de telefonie fixă, ca mărime, este RCS&RDS, cu 1,2 milioane
abonați. Numărul furnizorilor alternativi care oferă servicii de apeluri a ajuns la 49 la sfârșitul
anului 2008, fiind în scădere față de sfârșitul anului precedent, în special datorită numărului mare
de achiziții și fuziuni încheiate pe parcursul anului 2008[41].

av

C2 General