CANDIDOZA BUCALĂ

Candidoza bucală/ orofaringiana este o infecție fungica a mucoasei orofaringiene.

1).Etiologie și etiopatogenie

Candida, ciuperca ce determina candidoza bucală este prezentă în mod normal, în cantități mici,
la nivelul gurii și a altor mucoase ale organismului. În mod obișnuit, ea nu produce leziuni. În condițiile
apariției unor factori favorizanți, ciuperca se înmulțește excesiv și necontrolat invadând țesuturile din
jur.

Candidoza bucală este determinata cel mai frecvent de Candida albicans, dar pot fi implicate și
alte genuri precum Candida tropicalis, Candida krusei, Candida parapsilosis sau Candida glabrata.

Înmulțirea acestei ciuperci este controlată de o serie de bacterii prezente la nivelul mucoasei
bucale. Apariția unei noi bacterii la nivelul gurii ce rupe echilibrul dintre microorganismele deja
prezente aici, va permite ciupercii să se înmulțească în mod necontrolat.

Alți factori ce cresc riscul de apariție a candidozei bucale sunt:

- un sistem imunitar deficitar. În condițiile unui sistem imunitar normal, candida nu se poate dezvolta
excesiv;

- sugarii sunt mai predispuși la apariția candidozei bucale deoarece sistemul lor imunitar nu este complet
dezvoltat. Astfel, candidoza bucală este foarte frecventă în primele săptămâni de viață ;

- bătrânii au un sistem imunitar slăbit;

- pacienții HIV pozitivi. Aproximativ 90% dintre aceștia au dezvoltat candidoza bucală cel puțin o data
pe parcursul evoluției bolii;

- pacienții cu diabet zaharat sunt, de asemenea predispuși la candidoza, deoarece nivelul crescut al
glucozei în sânge reprezintă un factor favorizant pentru creșterea în exces a ciupercilor;

- uscăciunea mucoasei bucale (xerostomia) poate să apară fie prin folosirea excesivă a apei de gura, fie
datorita unor afecțiuni , precum sindromul Sjogren;

- sarcina. Modificările hormonale din timpul sarcinii pot duce la alterarea echilibrului
microorganismelor de la nivelul gurii, favorizând apariția candidozei;

- igiena orala precara (în special la cei cu proteze dentare);

- abuzul de antibiotice. Acestea pot favoriza apariția candidozei prin alterarea echilibrului
microorganismelor de la nivelul mucoasei bucale.
2).Clasificare

Cea mai folosită clasificare pentru candidoza bucală împarte infecția în: candidoză bucala
pseudomembranoasa acută/cronică, candidoza eritematosa - candidoza bucală atrofica acută/cronică,
candidoza bucală hiperplazică.

3).Aspecte clinice ale tipurilor de candidoze bucale. Afecțiuni asociate.

Candidoza pseudomembranoasă este prezentarea clasică a candidozei orale. Deşi de obicei este
asimptomatică, poate apărea o senzaţie de arsură orală, modificări în percepţia gustului, un gust acru sau
tendinţa de sângerare uşoară la locurile afectate. Leziuni pot fi acute sau cronice; plăcile albe se pot
şterge uşor cu tifon, lăsând în urmă o suprafaţă eritematoasă. Cel mai adesea apare la persoanele
imunodeprimate, de asemenea, sunt afectate persoanele vârstnice şi sugarii.

Candidoza bucala pseudomembranoasa acută complică ocazional folosirea inhalatorilor

corticosteroidieni.

Candidoza bucală eritematoasă

Candidoza atrofică acută se prezintă sub formă de plasturi eritematoase, cel mai frecvent pe
palat, în special la pacienţii cu HIV. Patch-uri eritematoase pot fi prezente pe mucoasa bucală sau limbă,
de asemenea poate fi prezentă atrofie. Pacientul poate acuza o senzaţie de arsură la nivelul gurii şi durere
la nivelul buzelor şi limbii. Factorii predispozanţi pentru dezvoltarea candidozei atrofice acute includ:
antibiotice cu spectru larg (cresc riscul pentru supraaglomerarea C. albicans prin scăderea florei
bacteriene normale la nivel bucal), corticosteroizii, HIV, diabetul zaharat necontrolat, anemia cu deficit
de fier şi deficienţa de vitamina B12.

Candidoza atrofică cronică apare la persoanele cu proteze, de obicei cele care neadaptate
ocluzează mucoasa bucală şi inhibă fluxul salivar, ceea ce duce la supraîncărcarea cu Candida. Leziunile
sunt eritematoase, edematoase şi sunt limitate în mod caracteristic la mucoasa bucală, poate fi prezent
cheilitis unghiular.
Tipurile candidozei atrofice:
• Tipul I este limitat la semnele locale de boală cu hemoragie petechială identificată şi inflamaţie locală.
• Tipul II se prezintă ca eritem al mucoasei în contact cu proteza dentară.
• Tipul III descrie eritemul palatului dur central sau cu hiperplazia papilară a mucoasei bucale în contact
cu proteza dentară.

Cheilita unghiulară (stomatita unghiulară), prezintă zone eritematoase, fisurate de-a lungul
comisurilor bucale. Este de obicei bilaterală şi însoţită de durere. Dezvoltarea acestei afecţiuni ţine atât
de C. albicans cât şi de Staphylococcus aureus. De obicei, apare la purtătorii de proteze dentare, la cei
care îşi ling buzele şi îşi muşcă colţurile gurii, de asemenea, la cei cu deficienţă de acid folic, fier,
riboflavină, tiamină şi vitamina B12.

Eritemul gingival liniar apare ca o bandă eritematoasă discretă de-a lungul marjei gingivale a
unuia sau mai multor dinţi. Această afecţiune poate fi cauzată atât de infecţiile cu candidoză, cât şi de
infecţiile bacteriene şi poate fi considerată marker clinic în infecţia HIV dar poate fi dezvoltată şi de
către copii sănătoşi.

Candidoza mucocutanată cronică este o afecţiune eterogenă, în cadrul căreia se evidenţiază

leziuni cronice orale (cheilită unghiulară, candidoză hiperplastică şi cheilită pseudomembranoasă),
cutanate (suprafeţele acrale şi scalpul evidenţiază plăci eritematoase hiperkeratotice), dar şi unghiale.
Această formă este de obicei legată de disfuncţia imunitară şi are un răspuns slab la agenţi antifungici
topici. Se asociază cu anomalii endocrine şi formează un set rar de sindroame, inclusiv
poliendocrinopatie autoimună-candidoză-distrofie ectodermică şi sindrom endocrino-candidoză.
Anomaliile endocrine care au fost asociate cu această formă de candidoză includ diabetul zaharat,
hipoparatiroidismul şi boala Addison .

Cheilocandidioza este reprezentată de o leziune ulceroasă localizată pe buză, de regulă pe

marginea inferioară a vermilionului.

Candidoza multifocală cronică prezintă plăci eritematoase în două sau mai multe locuri ale gurii.
Afectează, de obicei, persoanele de sex masculin mai în vârstă şi fumători. Criteriile pentru această
afecţiune includ leziunile care sunt prezente mai mult de 4 săptămâni şi în absenţa factorilor de risc
identificabili.

Candidoză hiperplastică este reprezentată de plăci albe bine circumscrise, uşor ridicate, cel mai
frecvent aderente la mucoasa bucală. Leziunile pot fi atât dimensiuni mici translucide, cât şi de
dimensiuni mari opace. Candidoza hiperplastică se găseşte rar pe limbă sau pe palat. În cazul candidozei
hiperplastice, plăcile nu pot fi înlăturate cu uşurinţă. Candidoza hiperplastică a fost asociată cu
modificări crescute maligne în comparaţie cu leucoplazia noncandidală.

Candidoza bucala hiperplazica cronica a fost apoi impartita in alte patru grupe, in functie de
localizare si implicarea endocrina: candidoza orala cronica(leucoplakia candozica), sindromul
candidozic endocrin, candidoza mucocutanata localizata cronica si candidoza difuza cronica. Candidoza
eritematoasa este termenul folosit pentru leziunile rosii ale candidozei.

Alte aspecte diagnostice

Pe lângă examenul clinic, diagnosticul poate fi confirmat prin obţinerea unui frotiu, probă de
clătire orală, probă de salivă integrală sau efectuarea unei biopsii orale. Candidoza pseudomembranoasă
poate fi confirmată prin obţinerea unui frotiu de citologie sau a unui specimen de biopsie al leziunii şi
aplicarea coloraţiei PAS pe eşantion.
Când se suspectează diagnosticul de candidoză orală la un pacient cu leziuni orale, diagnosticul
diferenţial se face cu leucoplazia păroasă orală (o afecţiune declanşată de virusul Epstein-Barr),
angioedem, stomatită aftoasă, herpes, gingivostomatită, herpes labialis, rujeola (pete Koplik). Vor
fi luate în considerare şi: dermatita periorală, sindromul Stevens-Johnson, histiocitoza,
blastomicoza, limfohistiocitoza, difteria, esofagita, sifilisul, faringita streptococică, lichenul plan,
arsurile chimice şi traumatismele.
Evoluția candidozei bucale depinde de starea generală a organismului. Copiii sănătoși se vindecă de
regulă în 2-3 zile, un rol important în aceasta avandu-l igiena bucală corectă. Formele ușoare de
candidoza orofaringiana se pot vindecă spontan însă în formele grave e necesară respectarea unei
scheme de tratament.

4).Tratament

În tratamentul pentru candida bucală se vor trata afecțiunile de fond care favorizează candidoza,
se vor întrerupe sau diminua dozele de antibiotice, corticosteroizi dacă reprezintă cauza probabila. La
pacienții cu imunosupresie severa prevenția colonizării extensive este scopul terapiei. Pacienții cu risc
crescut de candidoză, cum sunt cei cu HIV și persoanele care primesc chimioterapie pentru cancer,
imunosupresive sau antibiotice de durată necesită antifungice profilactice. În infecțiile HIV agenții
topici controlează infecția în general pană cînd deficitul imun în creștere necesită agenți sistemici.
Agenții antifungici topici sunt disponibili că tablete, creme și soluții. Soluțiile orale sunt eficiente pentru
persoanele cu mucoasa uscată sau care nu pot dizolva tabletele.

Plăcile dentare conțin frecvent candida. Pentru a preveni stomatita indusă de dantură sunt
necesare soluții pentru gura. Acestea conțin enzime litice și proteolitice, acid benzoic care distruge
complet candida. Soluțiile de gura pot fi împărțite în grupe în funcție de componentele conținute:
peroxizi alcalini, hipocloriți alcalini, acizi, dezinfectanți și enzime. Cele mai eficiente sunt enzimele.
Acidul benzoic și gluconatul de clorhexidina distrug complet candida.

Prognosticul este bun pentru majoritatea gazdelor imunocompetente, dar la pacienții

imunocompromisi rezistenta antifungica este frecventă.

Terapia antifungică

Fluconazolul este activ împotrivă candidozei orale în HIV și produce remisiunea într-o
saptamână. Este preferat deoarece nu are efecte adverse importante și este rapid eficient. Terapia de
menținere cu fluconazol este necesară pentru a preveni recăderile. Alte antifungice disponibile cuprind:
cotrimazol, miconazol, econazol, ketoconazol, fluconazol, itraconazole, acestea fiind antifungice
sintetice cu activitate de spectru larg împotrivă unui număr mare de ciuperci, incluzind candida.
Acționează prin inhibarea biosintezei ergosterolului, principalul sterol din membrana fungica. Un efect
advers al azolilor este acumularea precursorilor de ergosterol. Pentru triazoli și diazoli este importantă
hepatotoxicitatea și toxicitatea endocrină.

Rezistența la azoli este bine cunoscută astăzi și devine semnificativă, mai ales la persoanele cu
HIV. Pacienții ar trebui să evite fumatul, medicația xerostomica, antibioticele, corticosteroizii și
imunosupresantele.
 5).Concluzii

Candidoza orală poate să apară în mai multe forme. Fiecare formă este caracteristică fie unor
afecţiuni asociate, fie unei anumite categorii de persoane. Atât aspectul fiecărei forme, cât şi complianţa
la tratament diferă. Sunt importante aspectul diagnosticului diferenţial şi metoda de confirmare a
diagnosticului.

6).Bibliografie:
1. https://odontologie.usmf.md/wp-content/blogs.dir/143/files/sites/143/2018/04/Candidozele-
mucoasei-cavit%C4%83%C8%9Bii-bucale.pdf
2. https://rjmp.com.ro/articles/2019.3/RJMP_2019_3_Art-05.pdf Diferenţierea formelor de
candidoză orală în contextul clinic
3. https://www.scribd.com/doc/135384616/Afectiuni-Bucale-Si-Faringiene
4. https://abceurodent.ro/index.php/acasa/77-stiri/534-candidoza-bucala

Autor: Iacob Anca Mihaela

Universitatea Titu Maiorescu,
Facultatea de Medicina Dentara An III,
Grupa 4