Tema si viziunea despre lume-Ultima noapte de dragoste.

Intaia noapte de
razboi

Epicul reuneste,  prin excelenta,  textele literare  scrise sub forma narativa, in care sunt realizate
evenimente lacare participa personaje. Existenta conflictului, evoutia gradata a actiunii, precum
si plasarea acesteia in timp si spatiu definesc caracterul epic al unui text.

Romanul este specie ampla a genului epic, in care actiunea se desfasoara pe mai multe fire
nartive, conflictul are loc atat pe plan exterior, cat si pe interior, iar la evenimente participa
un numar mare de personaje bine individualizate, intre care conflictul evolueaza gradat. Unul
dintre cele mai ample romane moderne in literatura romana este opera" Ultima noapte de
dragost. Intaia noapte de razboi", de Camil Petrescu care se remarca prin unicitatea
perspectivei narative, naratiunea la persoana intai, luciditatea auto-analizei si timpul subiectiv
prin rememorarea afectiva a vietii.

Este un roman subiectiv, naratorul fiind protagonistul operei, psihologic prin analiza
constiintei si prin accentul pus pe conflictul interior si roman al experientei, prezentand o
traire esential de viata si anume razboiul. Camil Petrescu este unul dintre promotorii
literaturii moderne sustinand ca literatura unei epoci tulbure trebuie sa se sincronizeze cu
celelalte domenii ale cunoasterii.

Romanele sale se structureaza pe o pasiune sau o idee ,sunt romane de observatie a vietii
interioare, iar creatorul descrie realitatea, in masura in care a trait-o printr-o experienta
directa. Titlul romanului indica cele doua teme majore care sunt in acelasi timp doua
experiente fundamentale de cunoastere, traite de protagonist. De asemenea, aceste doua
experiente traite de personajul principal ii marcheaza destinul, ii inchid orizontul de viata la
inceput si il elibereaza de obsesii la final. Perspectiva narativa este subiectiva si unica cu
focalizare interna. Identitatea intre planul naratorului si cel al personajului principal face ca
cititorul sa stie despre ce alte personaje, tot atat cat ii permite protagonistul.

Situarea eului narativ in centrul romanului, confera operei autenticitate, iar faptele si
personajele sunt interpretabile si analizate psihologic, prin monologul interior, Stefan
Gheoghidiu analizeaza alternand trairile interioare cu faptele si intamplarile exterioare.
Compozitional, romanul este alcatuit din doua parti principale in titlu. Prima parte reprezinta
rememorarea dintre Ghiorghidiu si Ella, iar partea a doua, construita sub forma jurnalului de
companie a lui Ghiorghidiu prezinta experienta lui de pe front in Primul Razboi Mondial.
Prima parte este in intregime fictionala, in timp cea de-a doua valorifica jurnalul autorului, cu
articolele si documentele care confera autenticitate. Unicitatea celor doua parti se realizeaza
prin constiinta unica care analizeaza cele doua experiente, dar si prin primul capitol care este
un artificiu compozitional.

Romanul debuteaza printr-un artificiu compositional: actiunea primului capitol "Piatra

Craiului in munte " este posterioara intamplarilor relatate in restul Cartii intai. Capitolul pune
in evidenta cele doua planuri temporale din discursul narativ: timpul nararii(prezentul
frontului) si timpul narat(trecutul povestii de iubire). Stefan Ghiorghidiu , aflat la popota
ofiterilor , el participa la o discutie despre dragoste si fidelitate. Aceasta discutie declanseaza
memoria afectiva a protagonistului , trezindu-i amintirile legate de cei doi ani si de jumatate
de casnicie cu Ella.

Intriga este declansata la inceputul celui de al doilea capitol, prin fraza "Eram insurat de doi
ani si jumatate cu o colega de la Universitate si banuiam ca ma insala " . Tanarul, pe atunci
student la filozofie, se casatoreste din dragoste cu Ela, studenta la litere, o fata orfana crescuta
de o matusa. Dupa casatorie, cei doi soti traiesc modest, dar sunt fericiti . Echilibrul tinerei
familii este tulburat de o mostenire pe care Ghiorghidiu o primeste la moartea unchiului sau
avar, Tache. Ella se implica in discutiile despre bani, iar sotului sau ii displace acest lucru:
"As fi vrut-o mereu feminina, deasupra acestor discutii vulgare". Spre deosebire de
Ghiorghidiu , Ella este atrasa de viata moderna, iar banii mosteniti de sot ii ofera acest acces.
Cei doi incep sa aiba probleme, iar punctul culminant al crizei lor matrimoniale are loc cu
ocazia excursiei de la Odobesti. Acolo Ella ii acorda o atentie exagerata unui anume G., care,
dupa opinia personajului-narator ii va deveni mai tarziu amant. Dupa o scurta despartire , Ella
si Stefan se impaca. Inrolat pe front, Ghiorghidiu cere o permisie, ca sa verifice daca sotia lui
il insala, fapt nerealizat, din cauza izbucnirii razboiului. A doua experienta in planul
cunoasterii existentiale o reprezinta razboiul. Imaginea razboiului este haotica, frontul
inseamna haos, masuri absurde, invalmaseala, dezordine.

Ordinele ofiterilor superiori sunt contradicotrii, informatiile sunt eronate, iar altileria
romana isi fixeaza tunurile asupra propriilor batalioane. Iar la confruntarea cu inamicul se
adauga frigul si ploaia.

Operatiunile incep cu atacarea postului vamal maghiar. Stefan Ghiorghidiu si unitatea lui
cuceresc magura Bran, trec Oltul si se indreapta spre Sibiu . Experientele dramatice de pe
front modifica atitudinea personajului-narator, fata de celelalte aspecte ale existentei sale.
Capitolul "Ne-a descoperit pamantul lui Dumnezeu" ilustreaza tragismul confruntarii cu
moartea. Eroismul este inlocuit de teama de moarte, doar instincul de supravietuire se mai
pastreaza "Nu mai e nimic omenesc in noi " . Drama colectiva, a razboiului pune, in umbra
drama individuala a iubirii. Clipa de clipa eroul analizeaza si se autoanalizeaza, observa si
noateaza ceea ce se intampla in jurul lui. El are capacitatea de a se dedubla privindu-se ca
obiect si ca subiect al hazardului.

Sufletul lui Stefan Ghiorghidiu se cutremura de incertitudinea existentei umane, cauzata

de apropierea mortii . Scena finala a intalnirii dintre Stefan si Orisan, amandoi raniti intr-un
spital, este patetica: “Intre noi este o prietenie ca viata si ca moartea". Obsesia iubirii
nefericite ii inchisese eroului orizontul, experienta razboiului l-a salvat de inchistare.
Razboiul l-a schimbat in adancuri. Ghiorghidiu se intoarce acasa la Bucuresti, dar se simte
detasat de tot ce il legase de Ella. Obosit sa mai caute certitudini si sa se mai indoiasca, o
priveste acum cu indiferenta "cu care privesti un tablou" si hotaraste sa o paraseasca. Omul
izolat in gelozia lui, devine in final de o larga generozitate, daruindu-i Ellei o mare parte din
averea mostenita, "adica tot trecutul". Romanul se incheie cu aceasta revelatie in constiinta a
unui tanar care traieste doua experiente fundamentale de viata si ajunge sa se inteleaga pe
sine.

In concluzie, "Ultima noapte de dragoste, Intaia noapte de razboi", este un roman modern
de tip subiectiv, cu personaje complexe, unul dintre cele mai semnificative romane interbelice
din literatura noastra.