Nursing in oncologie

Curs 1.
Notiuni teoretice de baza in oncologie

Cuvantul cancer sugereaza evolutia unei tumori ce invadeaza

local si disemineaza la distanta (metastazare) in organele sanatoase ale
pacientului.
Prin tumora se intelege o crestere locala de volum a unui tesut.
In sens restrans inseamna neoformarea de tesuturi sub forma unor
cresteri necontrolate a tesuturilor proprii organismului. In cazul
neoplaziilor ganglionilor limfatici si sangelui (proliferari celulare
maligne) este vorba despre afectiuni sistemice. Cresterea in exces nu
este reversibila.
Afectiunile tumorale sunt procese patologice care, daca nu sunt
diagnosticate la timp, mai devreme sau mai tarziu duc, datorita
tendintei de diseminare, la deces. Cel mai terbil, in cazul unui
neoplasm, este durata mare a incertitudinii succesului tratamentului.
Boala neoplazica inseamna pentru pacient, dar si pentru familia
acestuia, un moment important de criza din punct de vedere psihic,
fizic si social.
Asistentii medicali se pot intalni cu pacientii oncologici, atat in
clinicile de specialitate,in ambulatoriul de specialitate cat si in
caminele de ingrijire sau la domiciliul acestuia. Datorita cerintelor
ridicate pe plan personal si profesional necesare in sectiile de
oncologie, devine obligatorie o calificare suplimentara.
Ingrijirile pacientului oncologic necesita atentie, rigoare si
competenta!
Cu aceasta realitate se confrunta personalul sanitar mediu in munca de
zi cu zi. De aceea sunt necesare, in relatia cu pacientii, apartinatorii si
colegii din alte specialitati, cunostinte teroretice de baza despre
cauzele, diseminarea, simptomele generale si diagnosticul tumorilor.
Personalul medical se afla in timpul exercitarii activitatii sale zilnice,
in majoritate, in apropierea pacientului si a familiei acestuia. Aceste
circumstante fac posibil ca activitatea sa sa contribuie la procesul de
educatie sanitara (educand pacientul despre posibilitatile de prevenire
a tumorilor).
Cuvântul tumoră derivă din latinescul „tumor" şi desemnează
neoformaţiile tisulare. Termenul este utilizat atât pentru formele
benigne cât şi pentru cele maligne. Pentru tumorile maligne se
foloseşte şi termenul de neoplazie sau
neoplasm (din grecescul „neos" = nou şi „plaseo"= formaţiune),
justificat de dezvoltarea unui ţesut cu caractere noi.
In oncologie tumorile se clasifica in:
 Tumori benigne, cu malignitate medie

 Tumori maligne sau cancerele

Tumorile benigne sunt diferentiate histopatologic, au o crestere

lenta prin expansiune, sunt circumscrise si incapsulate, fara infiltrarea
tesuturilor vecine, neinvazive si compresive si nemetastazante.
 Tumorile maligne au proprietati de crestere autonoma, rapida,
sunt infiltrative si necapsulate, distructive si invazive si metastazante.
Denumirea de cancer data tumorilor maligne provine de la aspectul
unor cancere de san, care invadeaza tesuturile invecinate prin
ramificatii de aspectul unor tentacule (cuvantul cancer deriva
dingrecescul karcinos- rac, crab).
Tumorile maligne produc simptome generale grave cum ar fi
anemia si casexia si se clasifica:
- carcinoame, care provin din tesutul epitalial, fiind cele mai
frecvente tipuri de cancer, dintre acestea, cancerele cu originea in
tesutul glandular (mamar, colorectal, prostata etc) sunt denumite
si adenocarcinoame.
- sarcoame, care sunt tumori ale tesutului conjunctiv si de
sustinere, muschi, oase
- limfoamele si leucemiile derivate din tesuturile hematopoetice
si din celulele tesuturilor nervoase.
In Romania apar anual 58 000 de cazuri noi de cancer, iar
tumorile maligne se situeaza pe locul doi ca si cauze de deces dupa
afectiunile cardiovasculare. La sexul masculin predomina cancerul
pulmonar, gastrointestinal si de prostata, iar la sexul feminin cancerul
de san, de col uterin si gastrointestinal.
Cancerul are o etiologie multifactoriala. Intelegerea cauzelor
unui anumit cancer este o parte integrala a strategiei pentru succesul
tratamentului, screeningului si preventiei. Aparitia si incidenta
cancerului este dependenta de:
 dispozitie - cauze sau factori patologici endogeni, proprii
organismului
 de expunere - cauze sau factori patologici exogeni, din mediul
inconjurator responsabili de 90% din cancerele umane.
Principalii factori asociati cu o incidenta si mortalitate crescuta
prin cancer sunt:

FACTORII CARE TIN DE DISPOZITIE (FACTORI

ENDOGENI)
Notiunea de dispozitie, inseamna referitor la cancer, ca anumite
persoane sunt receptive la aceasta boala datorita prezentei anumitor
factori si anume:
 Ereditatea (pentru cancerul mamar, gastric, colonic sau bronsic)

 Iritatiile – in regiunile corpului supuse unor iritatii cronice, cum

ar fi inflamatii, ulceratii, cicatrici, neoplasmele au o frecventa mai
mare. Este evidenta incidenta carcinomului de buze la fumatorii de
pipa. Protezele dentare defectuoase pot provoca prin presiune si
frecare in decurs de ani carcinoame ale cavitatii bucale (limba sau
arcade dentare).

 Hormonii – sunt cocarcinogeni (factori care stimuleaza tumora)

cu o importanta hotaratoare in dezvoltarea cancerului de san, uter,
ovar si prostata. Timpul critic pentru aparitia lui este menopauza la
femei si andropauza la barbati..

 Deficientele imune – pacientii cu deficiente imune congenitale

sau dobandite au o incidenta peste medie a neoplasmelor.
 Comportamentul sexual si reproductiv.

FACTORII CARE TIN DE EXPUNERE (FACTORI EXOGENI)

DIAGNOSTICUL:
Diagnosticul in oncologie presupune parcurgerea a trei etape:
 etapa diagnosticului clinic:

 este sugerata de datele anamnestice (antecedente, istoricul ce

include date despre debut si evolutie)

 etapa investigatiilor imagistice:

 este sustinuta de mijloacele de explorare imagistica (radiografii,

radioscopii,ecografii,colonoscopii, CT, RMN, scintigrafii).

 etapa explorarilor biologice:

 este confirmata prin examenul anatomo-patologic

(histopatologic) al unui specimen de tesut (tumora, adenopatie,
metastaza) si analizele de laborator (sange, urina, lichid de ascita,
lichid pleural, markeri tumorali specifici).
Obtinerea certitudinii prezentei malignitatii pe baza examenului
histopatologic adica confirmarea prezentei cancerului este un principiu
de baza al ingrijirii pacientului cu cancer. Tesutul tumoral poate fi
recoltat prin punctie, biopsie sau excizie.
Odata diagnosticul de malignitate certificat (numai histopatologic),
stabilirea stadiului bolii, care defineste marimea si extensia unei
tumori reprezinta al doilea timp obligatoriu; stadiul bolii este cel mai
important factor prognostic si de decizie terapeutica
. „Stadiul unui cancer este descripţia acestuia ( uzual în stadii de la I
la IV) a cât de mult s-a extins acest cancer. Stadiul ia adesea în
consideraţie mărimea tumorii, cât de profund a penetrat, dacă a
afectat organe adiacente. Stadializarea cancerului este importantă
deoarece stadiul bolii la momentul diagnosticului este cel mai
important factor predictor pentru supravieţuire şi tratament, care se
schimbă frecvent în funcţie de stadiu ...” ( def. enciclopedia
Wikipedia).

Clasificarea tumorilor se bazeaza pe sistemul TNM

Sistemul TNM este expresia extensiei anatomice a bolii maligne,
bazat pe evaluarea a trei parametri:
• T (tumora) - extensia tumorii primare
• N (engl. node = ganglion) - absenţa / prezenţa extensiei la
ganglionii limfatici regionali
• M (metastaza) - absenţa / prezenţa metastazelor la distanţă de
tumora primară şi
ganglionii regionali
Sistemul TNM bazat pe extensia anatomica foloseste reperele
furnizate de T, N SI M, iar in functie de aceste date tumorile prezinta
uramatoarele stadii:
 STADIUL I: boala precoce

 STADIUL II: boala localizata

 STADIUL III: boala local-avansata

 STADIUL IV: boala diseminata (metastazanta).

Stadiile I si II sunt stadii curabile, iar stadiile III si IV sunt incurabile.

PRINCIPII DE TRATAMENT:
 CHIRURGICAL:

 Este cel mai vechi tratament si, pana recent, singurul cu sanse de
vindecare a pacientilor cu cancer

 Este indicat in cazul tumorilor limitate si accesibile

 Poate oferi o paleatie optima la pacientii cu boala maligna

avansata.

 Ramane tratamentul de electie in cancerele pentru care nu exista

alternative eficace sau mai sigure.

 Poate fi profilactic, in scop de diagnostic si stadializare si in scop

terapeutic.

Tratamentul chirurgical este contraindicat in neoplasmele cu

puseu evolutiv. In aceste cancere trebuie aplicate metodele terapeutice
capabile sa diminueze faza acuta a bolii maligne pentru realizarea unei
interventii chirurgicale ulterioare.
 RADIOTERAPIC:

 Este una din principalele metode de tratament loco-regional a

pacientilor cu neoplazii maligne.

 Utilizeaza radiatii ionizante in scopuri terapeutice

 Scopul este administrarea unei doze precise de radiatie intr-un
volum tumoral foarte bine definit cu un minim de efeccte toxice pe
tesuturile sanatoase din vecinatate avand ca rezultat eradicarea
tumorii, cresterea calitatii vietii si prelungirea spupravietuirii cu efecte
secundare rezonabile.

 Pe langa rolul curativ (in tumorile localizate) joaca si un rol

paleativ in combatarea unor simptome precum: durerea, obstructia,
hemoragia etc.)

 CHIMIOTERAPIC:

INGRIJIREA PACIENTULUI CU
CANCER TRATAT CHIRURGICA
Chirurgia oncologica reprezinta aplicarea principiilor chirurgicale la
situatiile oncologice. Aceste principii sunt derivate din adaptarea procedurilor
chirurgicale standard la situatiile particulare survenite in tratamentul pacientilor cu
cancer.
TRATAMENTUL CHIRURGICAL ONCOLOGIC PREZINTA
URMATOARELE CARACTERISTICI:
 Este cel mai vechi tratament si, pana recent, singurul cu sanse de vindecare a
pacientilor cu cancer
 Este indicat in cazul tumorilor limitate si accesibile
 Poate oferi o paleatie optima la pacientii cu boala maligna avansata.
 Ramane tratamentul de electie in cancerele pentru care nu exista alternative
eficace sau mai sigure.
 Poate fi profilactic, in scop de diagnostic si stadializare si in scop terapeutic.
Tratamentul chirurgical este contraindicat in neoplasmele cu puseu
evolutiv. In aceste cancere trebuie aplicate metodele terapeutice capabile sa
diminueze faza acuta a bolii maligne pentru realizarea unei interventii chirurgicale
ulterioare.
 Pacientii neoplazici cu urgente necesita o interventie chirurgicala. Aceasta
implica tratamentul hemoragiilor, perforatiilor, drenajul abceselor, dezobstructia
sau decomprimarea organelor vitale, tratamentul insuficientelor respiratorii in
cancerul laringian sau tiroidian, al perforatiilor in cancerele digestive, hemoragiilor
in cancerele ORL.
Fiecare categorie de urgente chirurgicale este unica si necesita o abordare
individualizata. La acestea se adauga particularitatile pacientului oncologic care
poate prezenta: neutropenie, trompopenie, febra, risc de infectii, etc.
ROLUL ASISTENTULUI MEDICAL IN INGRIJIREA PACIENTULUI
ONCOLOGIC TRATAT CHIRURGICAL
Pacientul chirurgical oncologic necesita ingrijiri de nursing asemanataore cu
cele utilizate la orice pacient chirurgical. Cu toate acestea, asistentul medical din
sectorul de chirurgie oncologica trebuie sa fie familiarizat cu problemele specifice
si complicatiile datorate tratamentelor cancerului si a procesului evolutiv al acestor
boli. Efectele cancerului si a terapiilor sale anterioare cresc riscul complicatiilor
postchirurgicale.
In timpul internarii, pacientul oncologic impune o serie de interventii ale
asistentei medicale, precum:
 Evaluarea functilor respiratorie, cardiaca, reanala, hepatica, neurologica, a
motilitatii si a altor probleme gastro-intestinale, si a altor factori care predispun la
aparitia complicatiilor postoperatorii (sangerari, fumat, consum de alcool, droguri).
 Invatarea pacientului despre procedura chhirurgicala care urmeaza sa-i fie
aplicata, complicatiile potentiale, sperantele asteptate prin tratamentul chirurgical.
Asistentul devine „o alta ureche” si va pune intrebari care nu au fost puse de medic.
Asistentul va prezenta pacientului consimtamantul scris, va explica tehnicile
chirurgicale, va pregati pacientul pentru interventie.
 Evaluarea durerii pacientului ca simptom, in termenii necesitatilor de
tratament si a deficientelor existente.
 Va oferi pacientului sustinere emotionala in perioada preoperatorie, va
incuraja pacientul sa-si exprime teama si nelinistile. Adesea numai pronuntarea
cuvantului „cancer” si „chirurgie” inseamna uitarea tuturor instructiunilor
preoperatorii.
Fiecare dintre aceste interventii este particularizata in functie de momentul
interventiei chirurgicale.
 INGRIJIREA PREOPERATORIE A PACIENTULUI CU CANCER
TRATAT CHIRURGICAL

INGRIJIREA PACIENTULUI CU
CHIMIOTERAPIE CITOTOXICA
Chimioterapia (CHT) reprezinta una din modalitatile majore de tratament
sistemic al cancerului, a carei scop principal este distrugerea tuturor celulelor
maligne fara a afecta excesiv celulele normale sau a perturba procesele celulare
normale. De aici si termenul uzual de „chimioterapie toxica”.
TRATAMENTUL CHIMIOTERAPIC PREZINTA URMATORELE
CARACTERSITICI:
 Reprezinta tratamentul sistematic medicamentos al cancerelor care se
bazeaza pe utilizarea unor substante (agenti citostatici sau citotoxici) care interfera
in metabolismul celular determinand moartea celulei;
 Se bazeaza pe principiul toxicitatii selective in care o substanta antitumorala
ucide selectiv celulele tumorale fara a afecta celulele normale.
 Include actual terapii cu citostatice, citotoxice, agenti hormonali, terapii
biologice cu agenti moleculari tintiti, imunoterapia.
 Scopul principal al chimioterapiei este de a preveni ca celulele canceroase sa
nu se multiplice, sa invadeze, sa metastazeze si, in final, sa ucida gazda.

Oncologie si nursing în oncologie

CANCER DE COLON

CANCER DE COLON     
Etiopatogenie:

- ocupa locul IV dupa cancerul

gastric, esofagian, renal

Factori de risc:
 constipatiile cronice, duc la proces cataral in mucoasa, necroza,
ulceratii, cicatrice si proliferari

 regimul alimentar - excesul de grasimi animale si colesterol,

lipsa fibrelor celulozice, duc la formarea agentilor cancerosi.

 fumatul peste 20 ani , abuziv –risc 3%

 starile precanceroase ale colonului

 leziunile inflamatorii precanceroase provocate de boala Crohn

 factori genetici

 polipi ai intregului tract digestiv

Semne si simptome:

- modificarile tranzitului intestinal , diareea sau constipatia, inițial

sunt absente
- rectoragii
- disconfortul abdominal persistent – crampe, balonari sau durere;
- senzatia de evacuare incompleta a continutului intestinal dupa
defecatie;
- slabiciune generala, surmenaj, febra
- scaderea ponderala marcata fara o cauza aparenta.
Multi dintre pacientii cu cancer de colon nu prezinta simptome in
stadiile incipiente ale bolii.Cand acestea apar, depind foarte mult de
marimea tumorii si localizarea sa la nivelul intestinului gros.

Examen paraclinic:
1. Recto- si colonoscopia-permit vizualizarea tumorii, biopsia
si examenul histologic

2. CT cu substanta de contrast releva prezenta metastazelor

hepatice , intraperitoneale, gradul de invazie a peretelui
intestinal

3. Ecografia endoscopica - localizarea tumorilor mari

4. Markeri tumorali - rol diagnostic redus, serveste pentru

monitorizarea recidivelor si a metastazelor: Antigen
carcinoembrionic (ACE) CA 19-9

Tratamentul:
- depinde de stadiul , forma de crestere, forma histologica si starea
generala a bolnavului
1. Tratament chirurgical:

 Hemicolonectomia dreapta- cancer al cecului, colon ascendent,

flexura hepatica a transversului + anastomoza ileo- transversa
terminolaterala

 Hemicolonectomia stinga- inlaturarea flexurii lienale,

descendentul, colonul sigmoid + anastomoza transverso-rectala
termino-terminala sau transversosigmoidiana.

 Rezectii segmentare - CR in 1/3 medie a colonului transvers si

partea distala a sigmoidului

 Rezectie subtotala

 Colonectomia totala

Complicatii postoperatorii: dehiscenta anastomozei, peritonita,

abcese, flegmoane interintestinale., fistule intestinale, hemoragii.

2. Tratament radioterapic - indicatie T3-4 si metastaze

ganglionare.

3. Chimioterapia are un caracter paliativ, sau adjuvant in asociere

cu trat. Chirurgical si radioterapic.

- Indicatii: tumori inoperabile, metastaze la distanta

- Reactii adverse: leucopenia, anemia, trombocitopenia, stomatita.
Oncologie si nursing în oncologie
CANCER RECTAL

CANCER RECTAL                         

Etiopatogenia:

- mai frecvent la femei, dupa 40-60 ani

Factorii predispozanti:
 de mediu - industrializarea, schimbarea conditiilor de trai,
alimentatie bogata in grasimi animale, proteine, ce duc la formarea
cancerigenilor
 starea imunologica
 stari inflamatorii cronice - boala Crohn
 fisuri anale, hemoroizi

Tablou clinic:
- durere abdominala (frecvent periombilicala) 
- scaun sanghinolent sau scaun inchis la culoare, negricios (melena) 
- tulburarea tranzitului intestinal normal (scaune frecvente,
constipatie cronica sau senzatia de defecatie incompleta) 
- fatigabilitate marcata (oboseala accentuata) 
- scaderea in greutate, apare relativ rar (cateva kilograme in ultimele
luni)

Metode de diagnostic si tratament:

 Diagnostic, Anamneza, Factori de risc, Tuseu rectal

 Rectosigmoidoscopia cu prelavare de mucoasă
 Laparoscopia

Tratament:
1. Chirurgical

2. Chimioterapic – in lumenul intestinal

3. Radioterapie

4. Operatia Hartman sau rezectia obstructiva a rectului prin abord

abdominal fara restabilirea tranzitului intestinal; Indicatii: senili cu
formarea anusului contra- naturii; in perforatie sau ocluzie
intestinala, in obezitate excesiva; operatie palativa

Oncologie si nursing în oncologie

CANCERUL HEPATIC
CANCERUL HEPATIC

I. Carcinomul hepatocelular
Incidenţa
Este mai frecvent în Asia, unde este legat în special de infecţia cu
virus B şi C, precum şi în unele ţări africane. Se intâlneşte mai des la
bărbaţi, raportul bărbaţi/femei variind în funcţie de zona geografică
între 4:1 şi 2:1.

Etiologie:
 Motivul principal al incidentei ridicate a carcinomului hepatocelular
in zone din Asia si Africa este frecventa infectiei cronice cu virusul
hepatitei B (VHB) si virusul hepatitei C (VHC).
Aceste infectii cronice duc frecvent la ciroza, care ea insasi este un
factor important de risc pentru carcinomul hepatocelular (riscul de
cancer hepatic intr-un ficat cirotic este de 3% pe an); 60-90% din
aceste tumori apar la pacientii cu ciroza macronodulara.
O serie de substanţe industriale precum solvenţii organici sau
tetra-clorura de carbon, pesticidele organice, policlorura de vinii, etc.
au fost de asemenea implicate în etiologia CHC.
In ceea ce priveste predominanta masculina a cancerului hepatic,
factorii hormonali pot sa joace si ei un rol. Tumorile hepatocelulare
pot apare dupa administrarea indelungata a steroizilor androgeni, si
posibil, dupa expunerea la estrogeni, sub forma de contraceptive
orale.
Tablou clinic:

Oncologie si nursing în oncologie

CANCERUL DE PANCREAS

CANCERUL DE PANCREAS

Clasificare:
- tumori ale pancreasului exocrin: - T. Benigene: chistul pancreatic
- T. Maligne: ADK pancreatic

Epidemiologie:
- mai frecvent la bărbaţi ca la femei de 2x mai frecvent la bărbaţi ca la
femei
- a 4-a cauză de deces prin cancer la bărbati , după colon, plămîn,
prostată-ces prin cancer la
- frecvenţa creşte după 40 ani, maxim : 70-80 ani 40 ani, maxim : 70-
80 ani

Factori de risc:
- fumat
- exces de lipide şi proteine (exces de grasimi animale si de carne)
- diabet
- factori de mediu: persoane care lucrează în industria chimică
(expunerea la benzina, derivatii DDT-lui)
- factori medicali: pancreatita cronica , ulcer peptic operat,
colecistectomie
- factori genetici

Tablou clinic:
- a) Perioada asimptomatică: tumora este mică, diagnostic
întâmplător, debut insidios
b) Perioada de debut cu manifestări de ordin general şi digestiv:
anorexie, astenie fizică şi psihică, sd. dispeptic, scădere în greutate,
modificări ale tranzitului intestinal
c) Perioada de stare cu tablou clinic specific, diagnostic clinic şi
paraclinic uşor de realizat, dar cu şanse reduse de tratament
chirurgical
•Manifestările clinice sunt determinate de topografia tumorii: cancer

cap pancreas, cancer corp şi coadă de pancreas .

Examene de laborator:

Oncologie si nursing în oncologie

MIELOMUL MULTIPLU

MIELOMUL MULTIPLU

Definiție:
Mielomul multiplu este o boală neoplazică a ţesutului sanguin
caracterizată prin:
 proliferarea malignă a plasmocitelor (precursorul limfocitului B).
 producerea unei cantităţi anormale de imunoglobuline.

Etiopatogenie:
Ca factori declansatori ai bolii sunt incriminate: virusuri, iradierea,
expunerea la azbestst, benzen sau alte substanțe chimice toxice.
Tablou clinic:
1. Dureri osoase cu caracter surd, localizate la coloana vertebrală,
bazin, centura scapulară, coaste.
2. Manifestări neurologice: pareze, sciatalgii, diplopie,
somnolență, obnubilare, dezorientare temporospațială, cefalee,
amețeli, vertij, nistagmus.
3. Manifestări renale: litiază renală, insuficiența renală, infecții
urinare.
4. Amiloidoză (amiloidul este o substanță amorfă de origine
proteică cu depunere în special în ficat, rinichi, splină).
5. Manifestări generale: astenie, fatigabilitate, anemie,
manifestări hemoragice.

Examinări paraclinice:

Oncologie si nursing în oncologie

FEOCROMOCITOMUL
 FEOCROMOCITOMUL  

Generalitati

 este o boala maligna rara, in care celulele maligne sunt celule

anormale transformate din celulele cromafine (celule din glandele
suprarenale si din unii ganglioni limfatici) din organism
 majoritatea debuteaza la nivelul glandelor adrenergice
(medulara suprarenala), unde sunt localizate majoritatea celulelor
cromafine. Exista doua glande adrenergice, cate una deasupra
fiecarui rinichi, situate in abdomenul superior. Celulele adrenergice
sintetizeaza hormoni ce sunt vitali pentru functionarea organismului.
 de obicei feocromocitomul afecteaza o singura glanda.
 feocromocitomul poate avea sediul si in alta parte a
organismului, de exemplu in zonele din jurul inimii sau a vezicii
urinare.
 feocromocitomul determina secretia crescuta de hormoni
numiti catecolamine.
 catecolaminele in exces produc hipertensiune arteriala, care la
randul ei determina cefalee (dureri de cap), transpiratii, palpitatii
(perceptii ale batailor ale inimii), durere retrosternala si senzatia de
anxietate. Hipertensiunea arteriala netratata poate
determina afectiuni cardiace, infarct miocardic sau alte probleme de
sanatate.

Factorii de risc
•    Ereditatea
•    Dieta bogata in mangan. Alimentele bogate in  mangan sunt
bananele, ananasul, afinele, legumele verzi, nucile, ouale, orezul,
cerealele integrale si ghimbirul. Excesul de mangan poate reduce, de
asemenea, cantitatea de fier din organism, care este necesar
glandelor suprarenale pentru a produce hormoni, precum si
cantitatea de cupru de care organismul are nevoie de a distruge
anumiti hormoni.
•    Deficienta de fier- glandele suprarenale folosesc fierul pentru a
produce catecolamine. Daca exista prea putin fier in organism atunci
nivelul catecolaminelor este prea mic. Deoarece feocromocitomul
produce, de asemenea, catecolamine, nivelul  scazut de fier
favorizeaza de fapt cresterea tumorii, deoarece tumorile sunt
considerate ca fiind un alt sediu pentru producerea de
catecolamine.•    Deficitul de cupru. Cuprul este folosit de organism
pentru a distruge catecolaminele. Prin urmare, nivelul scazut de
cupru in sange va duce la un exces de catecolamine circulante.
Relatia exacta intre deficitul de cupru si dezvoltarea feocromocitomul
este necunoscuta.

Simptome
Oncologie si nursing în oncologie
CORIOCARCINOMUL PLACENTAR

CORIOCARCINOMUL PLACENTAR
- coriocarcinomul are punct de plecare la nivelul vilozităţilor coriale
placentare. 
- este o tumoră agresivă, invazivă, ce erodează vasele sangvine şi dă
hemoragii şi metastaze pulmonare; exprimă beta-HCG (hormon
corio-gonadotrop).
- incidența sa este de 1 la 30.000 sarcini – 2/3 apar după o sarcină
normală și 1/3 după o sarcină molară.
Clinic:
 se prezintă ca o masă tumorală ce invadează miometrul și
pediculii vasculari, ducând la hemoragie și necroză cu involuție
uterină.
 prezintă o rată înaltă de metastazare în țesuturile bogat
vascularizate (creier, plămâni, ovare, vagin, vulvă, rinichi și ficat) –
datorită afinității celulelor trofoblastice pentru vasele sangvine.
Tratamentul
 constă în monochimioterapie în administrare orală /
intraarterială asociată sau nu cu histerectomie la femeile cu
neoplazie trofoblastică gestațională non-metastatică sau cu neoplazie
metastatică cu risc scăzut (low-risk).
 femeile încadrate în categoria de risc crescut (high-risk) trebuie
tratate cu polichimioterapie la care se asociază radioterapie și
chirurgie. Chiuretajul repetat trebuie evitat deoarece poate duce la
perforarea uterului.
Prognosticul depinde de prezența metastazelor hepatice, cerebrale
sau pulmonare.
TUMORI CEREBRALE

- pot fi: -> primare (debut la nivelul neuronilor,celulelor gliale,

nervilor sau meningelui cerebral)
-> secundare, caz în care se numesc metastaze cerebrale (cu origine
la nivelul altor structuri); metastazele cerebrale sunt mai frecvente şi
se întâlnesc de obicei în cancerul pulmonar, de sân sau de piele

- tumorile cerebrale primare cele mai frecvente apar la nivelul

celulelor gliale, purtând denumirea de glioame.

Ele pot fi:

- benigne, cu margini bine delimitate şi fără să invadeze ţesutul
alăturat, caz în care pot fi extirpate;
- maligne, care cresc rapid şi se pot răspândi în alte regiuni ale
creierului sau, mai rar, ale corpului.

Factorii de risc pentru tumorile cerebrale primare:

Oncologie si nursing în oncologie
CANCERUL DE SAN

CANCERUL DE SAN                                

Incidenta:
- incidenta este crescuta in tarile dezvoltate
- ocupa locul 2 ca si mortalitate prin cancer, dupa cancerul bronho-
pulmonar
- este principala cauza de deces la femeia peste 50 ani
- in Romania : 4200cazuri noi/an, 2500 decese/an
- screeningul este foarte important in depistare precoce a bolii; se
realizeaza prin mamografie
bilaterala la femeile peste 40 de ani , o data pe an
- screening-ul scade mortalitate cu aproximativ 18-25%

Factori de risc
- istoric familial de cancer de san
- varsta
- antecedente personale de cancer de san
- antecedente personale de afectiuni benigne ale sanului
- obezitate, iradiere, alcoolism
- menarha precoce
- menopauza tardiva
- prima sarcina tardiva (dupa 30ani)
- erapie hormonala de substitutie
- utilizarea contraceptivelor orale estrogene

Tablou clinic:

Oncologie si nursing în oncologie

CANCERUL DE OVAR

CANCERUL DE OVAR                        
- dintre toate cancerele genitale, cancerul de ovar reprezintă cea mai
mare provocare clinică şi chirurgicală, în 2/3 dintre cazuri pacientele
se prezintă cu o boală avansată, deoarece cancerul de ovar este mult
timp asimptomatic
- varsta medie de apariţie a cancerului de ovar este de 50-60 de ani

- tipul histologic variază cu vârsta, exista 3 tipuri:

- Cancer epitelial (cel mai comun), care se formeaza in celulele care

invelesc ovarele, apărute la femei în postmenopauză
- Tumori ale celulelor germinale (celulele care produc ovarele), care
se dezvolta in ovare, la paciente mai tinere de 20 de ani
- Tumori stromale, care se dezvolta in celulele care produc hormonii
feminini

CANCERUL OVARIAN EPITELIAL

Etiologie
Oncologie si nursing în oncologie
CANCERUL DE PROSTATA

CANCERUL DE PROSTATA

1. Definiţie
- este o afecţiune malignă în care celulele prostatice se modifică, se
înmulţesc necontrolat şi vor creşte foarte repede dând naştere unei
mase tumorale la nivelul prostatei

Etiologia:
- cancerul de prostata afectează in special barbaţi in vârsta. Patru din
cinci cazuri sunt diagnosticate la barbaţii cu vârsta peste 65 de ani, iar
mai puţin de 1% au vârsta sub 50 de ani. Deşi rar, cancerul de
prostata poate fi întâlnit si la pacienţi de 30-40 de ani.
Factori de risc:
- factorul genetic
- barbaţii care consuma cantitaţi mari de grăsimi – in special carne
roşie si alte surse de grăsime animala – au un risc mai mare de a
dezvolta cancer prostatic
- un nivel crescut de testosteron influenţează, de asemeni, instalarea
cancerului de prostata
- au fost descoperiţi si alţi factori de risc: fabricanţii de baterii,
lucrătorii in industria cauciucului si cei are sunt frecvent expuşi la
cadmiu par sa fie mult mai vulnerabili la cancerul de prostata.
Tablou clinic