Procesul dinamic al globalizării economiei mondiale, accelerarea

proceselor concurențiale și de concentrare a producției și a

capitalului au condiționat amplificarea identificării de instrumente
mai eficiente de gestiune și realizare a obiectivelor strategice. La
etapa actuală, întreprinderile tind să aplice diverse modalități de
creștere și dezvoltare. Fuziunile și achizițiile constituie cea mai
răspândită modalitate de creștere și concentrare a capitalului. În
primul rând, se poate opta pentru o creștere internă, când resursele
interne sunt suficiente. Este o strategie ideală pentru entitățile care
tind să-și păstreze independența și identitatea. Întreprinderile care
optează pentru operațiuni de fuziune sau achiziții își doresc să
dezvolte în comun un produs, o tehnologie etc., dar și să împartă
costurile, riscurile, chiar și profiturile. Astfel, fuziunile şi achizițiile au
devenit elemente importante în planurile strategice ale marilor
grupuri de companii, dar şi ale întreprinderilor mici, transformându-
se treptat într-o practică cotidiană de creștere externă, dezvoltare,
specializare și integrare sau diversificare a întreprinderilor din cele
mai diverse domenii de activitate. Cercetarea problematicii
operațiunilor de concentrare a capitalului prin fuziuni și achiziții
scoate în evidență diverse modalități de realizare a creșterii
externe. Aceste operațiuni reprezintă acele modalități de dezvoltare
pe care întreprinderile le au la dispoziție pentru îmbunătățirea
poziției strategice în cadrul mediului concurențial, precum și în
calitate de pârghii pentru a crea valoare pentru acționari. Studiile
realizate de către experţi în domeniu arată că operațiunile de
achiziție predomină pe piața internațională a fuziunilor și achizițiilor
(Mergers and acquisitions – M&A), fuziunile reprezentând sub 3%
din numărul total al tranzacțiilor M&A. Tot mai mulți experți susțin
că, de fapt, fuziuni în sensul direct nu există, chiar şi atunci când
fuziunile par a se realiza între două companii relativ egale,
deoarece o companie domină operaţiunea de fuziunoare. De
aceea, este foarte dificil de efectuat o delimitare clară a
operațiunilor de fuziune şi a celor de achiziție. Acesta este motivul
pentru care, de cele mai multe, sunt cercetate ca fuziuni și achiziții,
fiind posibile între entități care au obiective comune, între care
există o legătură și pot fi combinate pentru a facilita dezvoltarea de
produse, realizarea de inovaţii şi crearea unor noi activităţii ce vor
produce valoare. Motivul cel mai des invocat al deciziilor de fuziune
şi achiziţie sunt sinergiile (operaţionale sau financiare), ce
contribuie la sporirea eficienţei operaţionale prin economiile de
scară şi de scop. Ca rezultat al operațiunilor M&A, scad costurile de
capital datorită nivelării fluxurilor de numerar, realizând economii
financiare de scară şi o mai bună corelare a oportunităţilor de
investiţii cu fluxurile interne de numerar. Beneficiari ai economiilor
de scop sunt în principal acele firme care deţin capacităţi diferite,
dar complementare [1, p.38]. Una din principalele motivaţii ale
achiziţiilor și fuziunilor constă în reducerea riscurilor entităţilor
economice şi a acţionarilor, atunci când intenționează să pătrundă
într-o industrie foarte atractivă. Efectul de sinergism operaţional
este mai redus sau chiar inexistent, dar apar și alte efecte
favorabile, precum flexibilizarea personalului, transferul de
tehnologie etc. Efectul operațiunilor M&A se manifestă sub diverse
aspecte, fiind menționat în lucrările cercetătorilor experți și
practicienilor ca mijloc de îmbunătățire a performanțelor
economice, care se manifestă prin [3, p.38]:  creșterea eficienței
economice a întreprinderilor;  întărirea puterii de piață, fuziunile și
achizițiile fiind instrumente de pătrundere pe noi piețe,  obținere
de sinergii,  captare de noi resurse,  diminuare a costurilor de
tranzacție,  diversificare a activităților. Operațiunile de concentrare
pot conduce la:  mărirea puterii de piață,  consolidarea poziției
firmei pe piață,  ridicarea de bariere la intrare,  pot urmări
contracararea acțiunilor unui concurent deranjant. Adesea, inițierea
operațiunilor de fuziuni și achiziții are la bază motivații subiective,
ce țin de dorința managerilor de a-și întări poziția în cadrul
organizației, sfera de influență și reputația. În ultimul deceniu, piaţa
de fuziuni şi achiziţii ale companiilor s-a diminuat faţă de perioadele
precedente. Datele prezentate în figura 1 indică o evoluție ciclică a
pieței mondiale a fuziunilor și achizițiilor în perioada analizată,
evidențiindu-se trei cicluri. Primul ciclu corespunde perioadei 1990-
2000, cu o ascensiune accelerată în ultimii trei ani ai perioadei,
care corespunde unei funcții polinominale de gradul doi. În al doilea
ciclu, ce corespunde perioadei 2001-2007, evoluția pieței M&A
urmează o traiectorie descendentă bruscă, atingând în anul 2003
nivelul anului 1997, după care urmează o creștere accelerată
începând cu anul 2005, ca în anul 2007 să atingă cel mai înalt nivel
– 1 033 de trilioane de dolari SUA, care nu a fost depășit nici până
la momentul de față. Având în vedere procesele de fuziuni și
achiziții, este important să se concentreze pe aspecte legate mai
degrabă de alegerea strategiei de dezvoltare a companiilor ce
preferă fuziuni şi achiziţii, decât opțiuni alternative pentru ele, în
special, strategia de creștere organică [2, p.81]. În concluzie, putem
menţiona că fuziunile și achizițiile reprezintă o parte predominantă
a investițiilor străine directe. În aceste condiții, este important ca
întreprinzătorii din Republica Moldova să înțeleagă efectul acestui
tip de investiții în economia țării gazdă.