2.

DETERMINAREA VÂRSTEI LA BOVINE

Determinarea vârstei la bovine este necesară pentru practica

zootehnică, deoarece o serie de însuşiri economice sunt diferite în anumite
perioade de vârstă.
Cel mai sigur criteriu de determinare a vârstei îl constituie
evidenţele zootehnice, iar în cazul când acestea lipsesc, aprecierea vârstei
se poate face după aspectul dinţilor (incisivii) şi după alte semne
ajutătoare.
La bovine deosebim dinţi de lapte (caduci) şi dinţi permanenţi.
Incisivii se găsesc numai pe arcada inferioară şi sunt denumiţi, începând de
la mijloc înspre laturi, astfel: cleşti, mijlocaşi primi, mijlocaşi secunzi şi
lăturaşi.
Pe cele două maxilare (inferior şi superior) se găsesc premolarii şi
molarii.
Formulele dentare sunt:
0 0 6 0
- pentru dentiţia de lapte: I= ; C= ; Pm= ; M=
8 0 6 0
0 0 6 6
- pentru dentiţia permanentă: I= ; C= ; Pm= ; M= .
8 0 6 6
Aprecierea vârstei după dentiţie se bazează pe apariţia şi uzura
dinţilor de lapte, schimbarea lor cu dinţi permanenţi, uzura dinţilor
permanenţi.
Morfologic, un incisiv este alcătuit din două părţi: rădăcina, care
este partea fixată în alveola dentară şi are, pe secţiune, formă rotundă şi
coroana, partea care se găseşte în afară şi are forma unei lopeţi.
Nu toţi incisivii sunt la fel de mari. Adâncimea lor scade treptat de
la cleşti către lăturaşi. De asemenea, mărimea lor se reduce o dată cu
înaintarea în vârstă, prin uzură, până la dispariţie.
Ca structură, un incisiv este format dintr-o masă osoasă, numită
dentină, acoperită la nivelul coroanei cu un strat mai dur, numit smalţ, iar
pe rădăcină cu un strat extern de fixare, numit cement (fig. 2.1).
Incisivii nu sunt bine fixaţi în alveolele maxilarului inferior, ceea ce
le permite o uşoară clătinare.
Imediat după apariţie, incisivii se uzează prin “tocire”, începând de
la marginea liberă a lor către gingie.
Tocirea reprezintă dispariţia smalţului de pe o anumită porţiune a
feţei linguale şi apariţia “crestei dentare”, de formă sinuoasă şi a dentinei
de culoare gălbuie.

26
 Când smalţul a dispărut complet de pe tabla dentară, care devine
netedă în totalitate, iar creasta dentară capătă o formă semirotundă la
nivelul gâtului dintelui, incisivii sunt “nivelaţi”.

Fig. 2.1. Incisivul la bovine.

În funcţie de particularităţile şi semnele care apar, se menţin şi apoi

dispar, la taurine se deosebesc patru perioade de vârstă:
- perioada I, în care are loc erupţia incisivilor de lapte, tocirea şi
nivelarea lor;
- perioada a II-a, când se produce schimbarea incisivilor de lapte
cu cei permanenţi;
- perioada a III-a, denumită şi perioadă de tocire şi nivelare a
incisivilor permanenţi;
- perioada a IV-a, în care procesul de uzură este foarte avansat.
Este perioada răririi şi căderii dinţilor.
Perioada I durează de la naştere până la vârsta de 18 luni.
De obicei, viţeii se nasc cu 8 incisivi apăruţi, uneori cu 6 şi foarte
rar cu 4.
Incisivii, care nu au erupt la naştere, vor apărea până la vârsta de 2
săptămâni.
Tot la naştere apar şi premolarii sau numai Pm 2 şi Pm3; primul
premolar apare la 2-3 săptămâni.
27
 Cu oarecare abateri, retragerea gingiei de pe coroana incisivilor are
loc la următoarele vârste:
- de pe cleşti la 12-14 zile;
- de pe mijlocaşii primi la 17 zile;
- de pe mijlocaşii secunzi la 21 zile;
- de pe lăturaşi la 28-30 zile.
La vârsta de o lună, toţi incisivii sunt complet ieşiţi din gingie,
aliniaţi sub forma unui arc de cerc, uşor mobili, iar la vârsta de 18 luni sunt
bine evidenţiaţi şi fixaţi în alveole (fig. 2.2).

Fig. 2.2. Vârsta la 3-4 luni - toţi incisivii de lapte au ajuns la nivel.

Pe măsură ce viţelul creşte şi consumă diferite nutreţuri, începe şi

tocirea şi nivelarea incisivilor de lapte (fig. 2.3).

Fig. 2.3. Nivelarea incisivilor de lapte.

Atât tocirea, cât şi nivelarea, sunt fenomene variabile în funcţie de

rasă, individ şi alimentaţie şi se desfăşoară, în mod obişnuit, astfel:
- la 3-3 ½ luni începe tocirea cleştilor;
- la 4-5 luni începe tocirea mijlocaşilor primi şi secunzi;
28
 - la 6 luni începe tocirea lăturaşilor;
- la 9-12 luni sunt nivelaţi cleştii;
- la 13-15 luni sunt nivelaţi mijlocaşii primi;
- la 16-18 luni sunt nivelaţi mijlocaşii secunzi;
- la 19-22 de luni se nivelează şi lăturaşii.
Tot în această perioadă apar şi cei trei molari (M): la 4-5 luni apare
M1; la 15-18 luni M2; la 24-30 de luni M3.
Perioada a II-a. Schimbarea incisivilor de lapte.
Vârsta schimbării dinţilor diferă în funcţie de rasă, precocitate,
individualitate, alimentaţie şi stare fiziologică.
Această perioadă durează între 1 ½-5 ani şi se desfăşoară astfel:
- la 1 ½ ani cad cleştii de lapte şi sunt înlocuiţi cu cei permanenţi,
care ajung la nivel la vârsta de 2 ani (fig.2. 4);
- la 2 ½ ani cad mijlocaşii primi de lapte şi apar cei permanenţi,
care ajung la nivel la 3 ani (fig.2.5);
- între 3 ½-4 ani se schimbă mijlocaşii secunzi (fig. 2.6);
- între 4 ½-5 ani se schimbă lăturaşii, când gura se consideră
încheiată (fig. 2.7).

Fig. 2.4. Dentiţia la vârsta de 2 ani Fig. 2.5. Dentiţia la vârsta de 3 ani

Fig. 2.6. Dentiţia la vârsta de 4 ani

29
 Fig. 2.7. Dentiţia la vârsta de 5 ani (gura este încheiată)
Perioada a III-a: Tocirea şi nivelarea incisivilor permanenţi.
Tocirea se manifestă prin dispariţia treptată a smalţului şi
descoperirea dentinei de pe suprafaţa linguală a tablei dentare. Gradul de
tocire se determină prin examinarea vizuală a tablei dentare sau prin
palpare. Când această suprafaţă este complet netedă şi uşor excavată
dintele este nivelat.
La 6 ani cleştii sunt tociţi pe jumătate din suprafaţa de frecare a
tablei dentare (fig. 2.8);
-la 7 ani cleştii sunt nivelaţi (fig. 2.9);
-la 8 ani sunt nivelaţi mijlocaşii primi (fig. 2.10);
-la 9 ani sunt nivelaţi mijlocaşii secunzi (fig. 2.11);
-la 10 ani sunt nivelaţi lăturaşii (fig. 2.12).
În această perioadă, un rol hotărâtor în apariţia tocirii şi nivelării
dinţilor îl are alimentaţia.

Fig. 2.8. Dentiţia la vârsta de 6 ani Fig. 2.9. Dentiţia la vârsta de 7 ani

30
 Fig. 2.10. Dentiţia la vârsta de 8 ani

Fig. 2.11. Dentiţia la vârsta de 9 ani

Fig. 2.12. Dentiţia la vârsta de 10 ani (lăturaşii sunt nivelaţi)

Perioada a IV-a: Rărirea şi căderea incisivilor (fig. 2.13, 2.14).

Vârsta după 10 ani se poate determina cu aproximaţie, după
mărimea şi rărirea incisivilor, dar şi după forma suprafeţei de frecare a
tablei dentare.
31
 După tocire şi nivelare, incisivii se micşorează progresiv, se răresc,
iar rădăcinile încep să iasă din gingie. Suprafaţa de frecare trece succesiv
de la conturul pătrat la cel rotund şi apoi biangular (oval antero-posterior);
- la 11 ani dinţii sunt rari, iar pe cleşti tabla dentară tinde spre forma
rotundă;
- la 12 ani incisivii sunt mai mici, mai rari, iar tabla dentară a
cleştilor şi mijlocaşilor primi este rotundă;
- la 13 ani incisivii se micşorează şi mai mult, iar uneori, unul sau
ambii cleşti lipsesc. Pe cleşti tabla dentară devine biangulară;
- la 14-15 ani dinţii sunt complet uzaţi, au suprafaţa de tocire ovală
antero-posterior, sunt rari şi de multe ori căzuţi.

Fig. 2.13. Dentiţia bovinelor la vârsta Fig. 2.14. Dentiţia bovinelor la vârsta
de peste 12 ani de peste 13 ani

Toate aceste modificări ale dentiţiei sunt influenţate de rasă,

constituţie, starea de sănătate, regim de alimentaţie etc.
Uneori, însă, pot să apară abateri determinate de starea fiziologică
specială (gestaţia), de constituţia şi starea de sănătate a tineretului, de felul
nutreţurilor şi forma lor de administrare.
În stabilirea vârstei taurinelor după dentiţie, pot să apară erori
determinate de unele anomalii dentare şi anume:
- pleiodonţia şi oligodonţia, respectiv existenţa unui număr mai
mare sau mai mic de incisivi;
- schimbarea neregulată a dinţilor de lapte cu cei permanenţi; sunt
cazuri când dinţii permanenţi cresc alături de cei de lapte;
- prognatismul şi brevignatismul superior şi inferior determină
anomalii de formă, mărime şi uzură a incisivilor, făcând dificilă aprecierea
vârstei;
- anomalii de uzură determinate, fie de masticaţia pe una din părţi
(dreapta sau stânga), fie de poziţia anormală a incisivilor pe arcada dentară.

Alte semne după care se apreciază vârsta la bovine:

32
 - Cordonul ombilical, care este moale şi umed la viţeii fătaţi recent,
se usucă până la 5-6 zile şi cade la vârsta de 12-14 zile, rămânând o crustă
care dispare (cade) la vârsta de 30 zile.
- Pernuţa fetală este un apendice de corn moale, ce apare pe faţa
plantară a unghiilor în primele zile de viaţă, după care se usucă şi cade (la
4-5 zile).
- Apariţia şi creşterea coarnelor. La naştere, în locul în care vor
apare coarnele, există un smoc de peri lungi şi subţiri. La 14-16 zile pielea
se îngroaşă şi formează o calozitate, la o lună cade smocul de peri de pe
calozitate iar la vârsta de 1-1½ luni sub calozitate se simte, la palpare, o
uşoară proeminenţă osoasă.
La vârsta de 2 luni cornul are lungimea de aproximativ 1 cm, la 3
luni 2 cm, la 4 luni 3 cm. După vârsta de 4 luni, la tăuraşi şi 5 luni la viţele,
nu se mai ia în considerare mărimea coarnelor pentru stabilirea vârstei la
taurine.
Determinarea vârstei la bubaline. La bubaline formula dentară
este la fel ca la taurine, însă incisivii sunt mai mari, au faţa labială mai
convexă, iar diferenţa de mărime dintre cleşti şi ceilalţi incisivi este mai
puţin evidentă.
Perioadele, în stabilirea vârstei la această specie, sunt aceleaşi ca la
taurine, dar modificările caracteristice fiecărei perioade se produc ceva mai
târziu, astfel:
- tocirea incisivilor de lapte se produce la 10-11 luni pe cleşti,12-
13 luni pe mijlocaşii primi, 14-15 luni pe mijlocaşii secunzi şi 16-17 luni
pe lăturaşi;
- nivelarea incisivilor de lapte are loc la 24, 26, 28 şi respectiv 30
luni, în ordine, începând cu cleştii;
- schimbarea incisivilor de lapte cu cei permanenţi se realizează
în următoarea ordine: la 2½–3 ani cleştii, la 3½-4 ani primii mijlocaşi, la
4½-5 ani secunzii mijlocaşi şi la 5½-6 ani lăturaşii;
- nivelarea incisivilor permanenţi se produce la 7 ani, 8 ani, 9-10
ani şi respectiv 11 ani, în aceiaşi ordine.

33