n − un număr natural ce caracterizează mărimea datelor de intrare ale unui algoritm.

În majoritatea cazurilor n reprezintă numărul de elemente ale unei mulţimi, gradul unei ecuaţii,
numărul de componente ale unui tablou etc.;
V(n) − volumul de memorie internă necesară pentru păstrarea datelor cu care operează
algoritmul;
T(n) − timpul necesar executării algoritmului.
Vd(n) volumul de memorie ocupat de variabilele globale în segmentul date;
Vs(n) volumul de memorie ocupat de parametrii actuali şi de variabilele locale în stivă;
Vh(n) volumul de memorie ocupat de variabilele dinamice în heap.

Q(n) este numărul de operaţii elementare  adunarea, scăderea, înmulţirea, compararea etc.
necesare pentru soluţionarea unei probleme
Admitem că într-o expresie E apar m operatori PASCAL şi k apeluri ale funcţiei F. Evident,
numărul QE de operaţii elementare necesare pentru calcularea expresiei E se determină ca
QE = m + k QF ,
unde QF este numărul de operaţii elementare necesare pentru calcularea funcţiei F.