Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
- PROIECT-
Masteranzi:Talambuţa Dina
Olaru Ştefan
Specializare:MOEAT
2020
2020
1
Introducere
Iran, oficial Republica Islamică Iran, și până la 1935 cunoscută internațional ca Persia, este o
țară în Asia de Sud-Vest, situată între coasta de nord-est al Golfului Persic și coasta sudică a Mării
Caspice. Din anul 1949 sunt folosite atât numele „Persia”, cât și „Iran”. „Iran” este utilizat între
funcționari și în contextul politic-statal. Numele „Iran” este un înrudit cu cuvântul „arian"” și înseamnă
„teren de aur”.
Istoria Iranului este una bogata. Cercetări arheologice recente au arătat ca unele triburi trăiau
încă din vremuri străvechi, cu 10 000 de ani î. Hr., pe litoralul sudic al Marii Caspice, una dintre
puținele regiuni ferite de efectele glaciațiunii cuaternare. Ei au fost, probabil, primii oameni din care au
putut să se îndeletnicească cu creșterea animalelor și cultivarea pământului. Nu după mult timp, aceștia
împreună cu alte neamuri, s-au extins de-a lungul Munților Zagros, ajungând în Iranul central, unde au
întemeiat primele centre de civilizație din țară. Numele mai vechi al Iranului, Persia, se trage de la
numele provinciei Fars sau Pars, care deținea o poziție dominantă în vremea în care grecii, care au
numit-o Persis, au încercat să cucerească ținutul. În prezent, vechea denumire nu mai este folosită decât
de englezi. Acest lucru nu este de mirare, deoarece de fapt „Persia” este, în raport cu Iranul, ceea ce
este „Anglia” în cadrul „Regatului Unit”.
Însă există o legătură mult mai importantă între civilizația europeană și denumirea „Iran”,
deoarece din punct de vedere etimologic acest cuvânt este înrudit cu „arian” și, de-a lungul istoriei, a
fost aplicat, cu intermitențe, atât popoarelor de origine indo-europeană, deci ariană, care trăiau în
Podișul Iranului, cât și Podișului însuși.
Cucerit de arabi (635-651), Iranul adoptă islamismul, dar se desprinde, treptat, în secolele IX-X
din Califatul Arab. Ismail I (1499-1524), întemeitorul dinastiei Sefavizilor, pune bazele unui nou stat
iranian centralizat, care ajunge la o remarcabilă strălucire sub Abbas I cel Mare (1588-1629). În timpul
dinastiei Kajarilor Persia cunoaște o perioadă de declin, pierzând, în războaiele cu Rusia Gruzia,
Daghestanul, Azerbaidjanul de Nord și Armenia de Nord cu Erevanul. În a II-a jumătate a secolului
XIX, influența britanică și rusă, devin predominante, cele 2 state împărțind Persia, prin tratatul din
1907, în 2 zone de influență. Sub dinastia Pahlavi, îndeosebi după Al II-lea Război Mondial, este
urmărită modernizarea structurilor economice, sociale și politice, precum și europenizarea instituțiilor,
2
apelându-se la resursele oferite de exploatarea zăcămintelor de țiței care transformaseră Iranul într-unul
din marii producători mondiali. Noua Constituție, aprobată de un referendum la 2-3 decembrie 1979,
transformă Iranul într-un stat confesional Islamic.
Așezare
Iranul este situat în partea de est a emisferei nordice, în sud-vestul Asiei, fiind considerat ca una din
țările Orientului Mijlociu. Geografic, Iranul este situat între 44 grade și 63 grade longitudine estică și
25 grade și 39,5 grade latitudine nordică. Iranul prezintă o mare diversitate din toate punctele de
vedere, chiar și sub aspectul reliefului și climei. Este o țară mare, cu o suprafață de 1.645.258 km² (cam
de 3 ori cât Franța, sau cât a V-a parte a S.U.A, fiind, deci, mai mare decât Regatul Unit, Franța,
Elveția, Belgia, Olanda și Germania la un loc).
Relieful
Iranul de nord, situat la sud de Marea Caspică, este străbătut de un lanț muntos îngust, dar foarte înalt,
Alborz, care primește peste 1.200 de precipitații anual, și care se pierde, treptat, spre granița cu
Afganistanul. Culmile munților sunt acoperite cu zăpadă tot anul. Cele mai înalte vârfuri sunt
Damavand (5.671m), situat la nord de Teheran, Sabalan (4.880 m), la nord-vest de Teheran și la sud de
Tonkabon. În această parte a țării, pajiștile naturale și pădurile ocupă mari suprafețe. În ținuturile de la
nord de Elburz, terenurile agricole sunt utilizate îndeosebi pentru cultura cerealelor, plantații de ceai și
orezării. Resursele forestiere din ținuturile Mazandaran și Guilan constituie materie primă pentru
întreprinderile de prelucrare a lemnului de la Asalem și Neka. Țărmul Marii Caspice, cu plajele lui de
nisip și peisaj pitoresc, se numără printre cele mai căutate locuri de odihnă și turism din Iran. Cele mai
renumite peșteri se află în Azerbaidjan, în Kurdistan, în apropiere de Hamadan, în provincia Esfahan
(Isfahan) și în împrejurimile Teheranului.
Climă
Clima are un caracter excesiv continental, cu veri foarte călduroase și uscate și ierni geroase, cu căderi
abundente de zăpadă. În ținuturile din semiluna fertilă a Iranului din nord-vest și vest, unde se află
Lurestanul, Kurdistanul și Azerbaidjanul, precipitațiile sunt destul de abundente și constante în timp.
Totuși, clima Iranului este mai favorabilă decât cea a altor țări din Orientul Mijlociu.Potrivit datelor
statistice, circa 20,7% din suprafața totală a Iranului o constituie terenurile deșertice și neproductive,
54,9% sunt pajiști naturale, 7,6% păduri și numai 14,4% teren potențial arabil.
3
Religie
Religia majoritară în Iran este islamul. Aproximativ 98% dintre iranieni aparțin acestei religii.
Majoritatea musulmanilor iranieni sunt șiiți, islamul șiit(Șiismul este o ramură a islamului
predominantă în Iran (95%), Azerbaidjan (85%) și Irak (65%), se consideră că ultimul profet este
întemeietorul acestei ramuri, și care a spus celor ce credeau în el despre adevărata cale a islamului)
fiind religie de stat. Alte religii majoritare, în afară de islam, sunt creștinismul, hinduismul, iudaismul,
bahá'í și zoroastrismul. Zoroastrismul este vechea religie oficială a Persiei, religie înlocuită cu islamul
sunnit după cucerirea arabă din secolul al VII-lea. Islamul sunnit a fost înlocuit cu cel șiit în secolul al
XVI-lea, în timpul dinastiei Safavide. Astăzi mai există în Iran mici comunități cu propriile lor temple
și preoți. De multe ori, persoanele nemusulmane din Iran sunt agresate și supuse la convertiri forțate.
Economie
Rapida dezvoltare economică a țării în deceniile VII-VIII ale secolului XX, în deceniul următor și în
refacere, în prezent, se datorează, în principal, exploatării și prelucrării petrolului, care asigură 1/5 din
produsul național brut (PNB) și cvasitotalitatea exporturilor (peste 70%). Având mari rezerve de petrol,
Iranul și-a sporit producția în ultimii ani, tinzând să redevină unul din principalii producători și
exportatori mondiali în domeniu, cum era înainte de 1980. Posedă importante capacități de rafinare a
petrolului a căror extindere o vizează. Are imense rezerve de gaze naturale, tot mai mult valorificate.
Școlile juridice din islam ( „orientare”, „direcție”, „doctrină”) sunt școli de interpretare a legii
islamice, șaria pornind de la fundamentele dreptului canonic Coranul. Sunniții recunosc patru școli
juridice: (malekit, hanefit, șafeit și hanbalit).
La început, școlile juridice constituiau anumite cercuri de învățați musulmani, care căutau soluții
juridice la problemele nou ivite. Cu timpul, aceste grupări și-au sistematizat preceptele juridice,
devenind „școli juridice” în adevăratul sens al cuvântului, fiecare dintre acestea propunând căi diferite
de soluționare pentru o problemă apărută. Fiecare musulman aparține unei astfel de școli, iar
chestiunile juridice pe care le întâmpină (de exemplu probleme legate de moștenire, de căsătorie etc.),
precum și ritualurile de rugăciune trebuie rezolvate în conformitate cu școala căreia aparține.
4
Capitolul 1
Turismul în Iran
Turismul în Iran oferǎ o gamă largă de activități, de la drumeții și schi în munții Alborz și
Zagros, vacanțe pe plajǎ în Golful Persic și Marea Caspică. Guvernul iranian a făcut eforturi
concentrate pentru a atrage turiști către diverse destinații din țară și numărul turişilor a crescut în ultimii
ani.Există 8-9 milioane de turiști din străinătate ce vizitează Iranul începând din 2018.
Insula Kish a atras în jur de un milion de vizitatori în 2012-2013, majoritatea fiind iranieni, dar zona
atrage de asemenea, mulți musulmani non-iranieni cărora le place să aibă vacanțe pe plajă, cu plaje în
stil islamic, unde bărbații și femeile folosesc plaje separate.
Înainte de revoluția iraniană din 1979, turismul s-a caracterizat printr-un număr semnificativ de
vizitatori care călătoresc în Iran pentru diversele sale atracții, inclusiv splendoare culturale și un peisaj
divers și frumos potrivit pentru o serie de activități.
5
De la revoluție, majoritatea vizitatorilor străini în Iran au fost pelerini religioși și oameni de
afaceri. În Iran, există numeroși sfinți chiiti, cele două principale fiind Altarul Imam Reza din Mashhad
și Altarul Mașūmah Fatimah al-Ma din Qom. În fiecare an, milioane de pelerini din Iran și din alte țări
șiite vizitează aceste locuri sfinte. Cifrele oficiale nu fac distincție între cei care călătoresc în Iran
pentru afaceri și cei care vin pentru plăcere și includ, de asemenea, multi iranieni din diaspora care se
întorc în vizită la familiile lor din Iran sau care fac pelerinaje pe siturile sfinte ale Shiei, în apropiere de
Mashhad, Qom și în alte părți. Turismul a scăzut dramatic în timpul Războiului Iran-Irak din anii '80.
Turismul intern în Iran a fost unul dintre cele mai mari din lume din 2010.
În 2013, numărul turiștilor străini din Iran a ajuns la 4,76 milioane, contribuind cu peste 2
miliarde de dolari la economia națională. Devalorizarea puternică a Rialului iranian de la începutul
anului 2012 a fost un element pozitiv pentru turismul din Iran. Peste cinci milioane de turiști au vizitat
Iranul în anul fiscal 2014-2015, cu patru procente mai mult de la an la an.
În octombrie 2018, Ali Asghar Moonesan, șeful Organizației iraniene de patrimoniu cultural,
artizanat și turism (ICHTO) a anunțat că numărul turiștilor care au vizitat Iranul în primele șase luni ale
anului iranian (începând cu 21 martie) a crescut cu 51 la sută comparativ cu aceeași perioadă din 2017.
Vizitatori străini
Cifrele din 2008 ale Organizației Mondiale a Turismului pentru originea vizitatorilor din Iran arată că
construirea de vizitatori din lumea islamică și asiatică mai largă ar trebui să înceapă de la o bază
scăzută. Aproximativ trei sferturi dintre cei care au intrat în Iran în 1999 proveneau din Europa.
Potrivit New York Times, spre deosebire de majoritatea americanilor care au încetat vizita Iranului
după Revoluție, turiștii europeni au continuat să viziteze țara în număr similar după Revoluție. Acest
lucru se datora mai ales faptului că Revoluția a fost de natură anti-americană, dar nu atât de anti-
europeană. Cetățenii din SUA, Regatul Unit și Canada trebuie, prin lege, să aibă un ghid turistic în
permanență cu ei.
Majoritatea celor 3 milioane de vize turistice acordate în 2003 au fost obținute de musulmani
asiatici, care ar fi putut intenționa să viziteze situri de pelerinaj importante din Mashhad și Qom. Mai
multe turnee organizate din Germania, Franța, Marea Britanie și alte țări europene vin anual în Iran
pentru a vizita siturile și monumentele arheologice. Iranul avea 21 de locuri pe lista patrimoniului
cultural mondial din august 2017 atrăgând mulți turiști culturali.
6
Cerință de viză
Organizația iraniană pentru patrimoniu cultural, turism și artizanat este responsabilă pentru
înființarea, dezvoltarea și exploatarea instalațiilor turistice din Iran, planificarea reparației sau
extinderii instalațiilor turistice prin investiții directe sau acordarea de împrumuturi către sectorul privat
sau încheierea unui parteneriat cu sectorul privat , eliberarea de licențe și supravegherea înființării și
administrării hotelurilor și restaurantelor și agențiilor de turism și calificarea și ratingul acestor unități.
Zonele luate în considerare pentru o extindere suplimentară în sectorul turistic în Iran sunt
turismul ecologic, linia de coastă, restaurarea moaștelor istorice, orașele meșteșugărești și turismul de
sănătate (de exemplu, terapia cu apă), 30.000 de persoane vin în Iran în fiecare an pentru a primi
tratament medical (2012).
De fapt, Iranul ar putea deveni țara fruntașă în lumea islamică atunci când vine vorba de
domeniul turismului medical, datorită mai multor motive care includ poziția geografică unică a țării,
fluctuația monedei iraniene care duce la scăderea prețurilor la servicii medicale, precum și dezvoltarea
în cercetare și tehnologie medicală. Rata de creștere rapidă a sistemului de asistență medicală, care,
potrivit Organizației Mondiale a Turismului, a crescut cu 5% în ultimul deceniu, pare să indice că în
viitor Iranul va fi una dintre cele mai vizitate țări de către turiștii medicali, mai ales provenind din țările
vecine, cum ar fi statele Arzebaijan, Irak și Golful Persic.
Isfahan
Fosta capitala a Iranului, orasul Isfahan are o arhitectura impresionanta si multe bazaruri care
statisfac pe deplin dorinta turistilor pentru cumparaturi. Isfahan este cea mai populara destinatie
turistica din tara, supranumita si “bijuteria Persiei antice”. Perioada care a marcat semnificativ cursul
7
istoriei orasului a fost in secolul al XVI- lea in timpul dinastiei safavide, cand a devenit capitala Persiei,
pentru a doua oara in istorie. Chiar si astazi orasul isi mentine imaginea din perioada sa trecuta de
glorie. Isfahan este renumit pentru arhitectura islamica, cu multele si frumoasele sale bulevarde, cu
podurile acoperite, cu palatele, moscheile si minaretele sale. Toate acestea au dat nastere unui cunoscut
proverb persan, potrivit caruia: "Isfahan este jumatate din intreaga lume."
Isfahan
Resedinta regala in perioada Imperiului Safavid, Palatul este situat in partea vestica din centrul
orasului Isfahan. Cladirea principala este inalta de patruzeci si opt de metri, cu 6 etaje, accesul facandu-
se printr-o scara in forma de spirala. La ultimul etaj in camera de muzica, pot fi admirati peretii
decorati cu incrustatii circulare, care nu au numai o valoare estetica ci influenteaza si acustica. Acolo,
se tineu receptiile si banchetele regale; terasa, este locul de unde sahul urmarea jocurile de polo calare
(sportul national persan) sau paradele trupelor. Palatul a fost construit din ordinul shah-ului Abbas cel
Mare la inceputul secolului al XVII-lea si aici se obisnuia sa fie invitati ambasadorii straini si inalti
oficiali ai statului.
8
Palatul ALI QAPU
TEHERAN
Capitala Iranului, recunoscuta pentru numeroasele sale moschei istorice, biserici, sinagogi si temple
este de asemenea si cel mai important centru economic al tarii. Mai mult de jumatate din industria tarii
este comasata aici. Turnul Azadi (al libertatii), este emblematic pentru capitala Iranului, fiind unul
dintre cele mai impresionante monumente moderne din Teheran.
Turnul construit in anul 1971 este o combinatie de stiluri arhitectonice, sassanid si islamic,
marcand intrarea in oras. Un occidental va gasi in Teheran un oras aproape de standardele cu care s-a
9
obisnuit. Mai ales in partea sa de nord, Teheranul emana modernitate si nivel de viata ridicat. In ciuda
traficului obositor, specific unei capitale mari, Teheranul compenseaza forfota si agitatia cotidiana prin
gradinile sale mari, frumoase si mereu verzi, dar si prin arhitectura sa.
Turnul Teheran
10
Capitolul 2
Reglementǎri privind turismul montan
Unde să mergi la schi? Schiul a început pentru prima dată în anii 1930 în Iran si există în jur de
19 stațiuni de schi în toată țara, iar potențialul pentru turismul de schi este practic nelimitat!
Să începem cu superlativele: Cel mai mare: Dizin Cel mai modern: Darbandsar Cel mai vechi:
Shemshak Aceste trei stațiuni sunt situate în aceeași zonă și la doar 70 km nord de Teheran. Veți găsi
condiții minunate de zăpadă, pârtii lungi și trasee frumoase de freeriding / ski. Majoritatea
ascensoarelor sunt ceva mai vechi și pârtiile nu sunt întotdeauna perfect îngrijite, dar nu vă faceți griji,
ospitalitatea caldă iraniană și experiența unică a schiului din Orientul Mijlociu este mai mult decât
compensează. Faceți o jumătate de zi pentru a vizita Tochal, cea mai înaltă stațiune din Iran. Statiunea
este mica, dar privelistea Teheranului din varf este impresionanta. De la vârf, veți găsi trasee lungi și
frumoase în afara pârtiei cu o expunere nordică, care coboară într-o vale la 20 km de Shemshak. Există
și alte stațiuni de schi, dar majoritatea nu vor satisface schiorii cu experiență în căutarea unui teren
provocator. Cu toate acestea, aceste stațiuni - în general mai mici - oferă posibilitatea de a pleca pe
pista bătută și de a petrece timp cu schiori locali. De asemenea, sunt cele mai bune stațiuni pentru a
stabili o tabără de bază pentru o excursie de schi.
Dar turul de schi în Iran nu se rezumă doar la schi. Este o scufundare într-una dintre cele mai
vechi civilizații de pe pământ. O țară bogată în diferite culturi, limbi și istorii. Prin urmare, Iranul este
foarte sigur, iar iranienii vor face orice pentru a te simți ca acasă. Marea lor ospitalitate, generozitate și
bunătate te vor surprinde.
La fel ca în Europa, perioada cea mai bună pentru schi este din ianuarie până la sfârșitul lunii
martie. În ceea ce privește condițiile de zăpadă, stațiunile de schi se deschid între sfârșitul lunii
noiembrie și începutul lunii mai. În sudul Iranului, sezonul de schi este mai scurt, dar de obicei încă
durează până la sfârșitul lunii martie. Ianuarie și februarie sunt cele mai bune dacă vrei să încerci praful
11
persan. Pentru turismul de schi, sezonul poate dura până la sfârșitul lunii mai (chiar iunie). În afara
sezonului, majoritatea stațiunilor sunt deschise pentru alpinisti, drumeții și bicicliști montani.
Alte activități, cu excepția schiului, Iranul are un patrimoniu istoric și cultural imens! Dacă
stațiunile de schi sunt aproape de orașe, este ușor să organizezi vizite culturale pe tot parcursul
excursiei sale de schi prin Iran. Iranienii sunt fani în aer liber, iar țara este un loc de joacă uriaș:
alpinism, alpinism, canioning, parapente, trekking, deșert, kite-surf, trepied, vânătoare, pescuit,
vizionare de animale .
Dizin este prima stațiune de schi și sport de iarnă din Iran, care a fost recunoscută oficial și a
primit titlul de Federația Internațională de Schi pentru capacitatea sa de a administra competiții oficiale
și internaționale. Sezonul de schi din Dizin durează din decembrie până în mai, datorită altitudinii sale
mari. Cel mai înalt teleschi atinge 3.600 m, ceea ce îl face una dintre cele 40 de stațiuni de schi cele
mai înalte.
12
Zona de schi include 4 gondole, 3 telescaune și 9 telescaune. Cel mai jos punct al stațiunii este
2650m, în timp ce punctul cel mai înalt este de 3600m (11.811 metri deasupra nivelului mării).
Calitatea zăpezii de la Dizin este pulbere fantastică și rivalizează cu multe din zonele de zăpadă din
Europa și Munții Stâncoși. Dizin se află la 70 km nord de capitala Teheranului.
Atmosferă și după-ski este minunată, la fel și pulberea lor! Iranii sunt în general oameni extrem
de amabili și curioși. Au și spiritul de munte! Fiecare va ajunge la propriile concluzii, dar feedback-ul
călătorilor din vest este destul de unanim: IRANUL ESTE MARE! Après-ski ... anumite reguli trebuie
respectate în Iran. Veți găsi multe activități și lucruri de făcut ... Nu vă faceți griji!
13
Capitolul 3
Ecoturismul
Având un peisaj natural, frumos și curat, clime diferite și diverse specii de animale și plante fac
din Iran una dintre cele cinci țări din lume cu cea mai mare biodiversitate și foarte atractivă pentru
ecoturiști. Mai mult, Iranul este considerat ca una dintre cele mai bune destinații de ecoturism din
Orientul Mijlociu și Asia.
Activitățile de ecoturism devin treptat pentru mulți turiști preferați și populari în Iran. Iranul are
o biodiversitate remarcabilă și, de asemenea, diferite atracții naturale, cum ar fi pădurile temperate din
nord, deșerturi amețitoare și lacuri sărate în partea centrală a Iranului, munți înalți (cum ar fi Muntele
Damavand de înaltă 5.604 metri), râuri și zone de coastă.
Ceea ce este cel mai interesant este diferența de temperatură între cele două regiuni, care sunt
foarte apropiate, întrucât este posibil să mergi la schi în Munții Zagros și în câteva ore mai târziu, mergi
în zonele de sud și înot sau schi nautic pe coasta golfului persic. Astfel, te poți bucura de diferite
aventuri într-o singură călătorie.
Teritoriul Iranului este atât de variat și bogat în resurse, fără îndoială că ecoturismul va câștiga
atenția pe care o merită. Pe teritoriul Iranului, există mai mult de 131 de arii protejate și 26 de parcuri
14
naționale. Cele mai multe dintre ele sunt potrivite pentru ecoturism, unde vizitatorii pot vedea nu numai
că pot atinge și natura curată.
Iranul găzduiește 514 păsări, 172 de mamifere, 199 de reptile, 20 de amfibii, 173 de pești și
9000 de specii de plante. De asemenea, există 131 de arii protejate, inclusiv, 26 de parcuri naționale, 91
de rezervații naturale, 12 situri de patrimoniu mondial și o mulțime de atracții cu importanță naturală
sau istorică.
Ambasadorul a spus că construirea de legături între agențiile de turism din Iran și Spania ar fi o
abordare pozitivă pentru atragerea mai multor industrii turistice.
16
Busquets a menționat că agroturismul, orice operație sau activitate bazată pe agricultură care
aduce vizitatori la o fermă sau fermă, este de maximă importanță în Spania, iar țara face în mod
constant progrese în acest sector economic.
Președintele Comisiei de turism din Iran, Camera de comerț, industrii, mine și agricultură
(ICCIMA), a declarat că Iranul găzduiește milioane de turiști anual și crește în fiecare an.
„Iranul oferă servicii de calitate pentru călători, dar este una dintre cele mai atractive și, de asemenea,
17
Bibliografie
1.https://www.eturia.ro/iran/calatorie
2.https://ro.wikipedia.org/wiki/Iran
3.https://en.wikipedia.org/wiki/Tourism_in_Iran
4.https://www.responsibletravel.com/holidays/iran/travel-guide/responsible-tourism-in-iran
5.https://ro.wikipedia.org/wiki/Islamul_șiit#
6.https://www.letsvisitpersia.com/2019/01/31/agritourism/
7.https://irantriptailor.com/518/ecotourism-in-iran/
18