– Codrule, codruţule,

                        Ce mai faci, dră guţule,

                        Că de câ nd nu ne-am vă zut
                        Multă vreme au trecut
                        Ş i de câ nd m-am depă rtat,
                        Multă lume am umblat.
 
                        – Ia, eu fac ce fac de mult,
                        Iarna viscolu-l ascult,
                        Crengile-mi rupâ ndu-le,
                        Apele-astupâ ndu-le,
                        Troienind că ră rile
                        Ş i gonind câ ntă rile;
                        Ş i mai fac ce fac de mult,
                        Vara doina mi-o ascult
                        Pe că rarea spre izvor
                        Ce le-am dat-o tuturor,
                        Umplâ ndu-şi cofeile,
                        Mi-o câ ntă femeile.
 
                        – Codrule cu râ uri line,
                        Vreme trece, vreme vine,
                        Tu din tâ nă r precum eşti
                        Tot mereu întinereşti.
 
                        – Ce mi-i vremea, câ nd de veacuri
                        Stele-mi scâ nteie pe lacuri,
                        Că de-i vremea rea sau bună ,
                        Vâ ntu-mi bate, frunza-mi sună ;
                        Ş i de-i vremea bună , rea,
                        Mie-mi curge Dună rea.
                        Numai omu-i schimbă tor,
                        Pe pă mâ nt ră tă citor,
                        Iar noi locului ne ţinem,
                        Cum am fost aşa ră mâ nem:
                        Marea şi cu râ urile,
                        Lumea cu pustiurile,
                        Luna şi cu soarele,
                        Codrul cu izvoarele.