importuri sistematice de produse alimentare, deşi România are
Gospodăria rurală reprezintă prima formă
organizată de gestiune sistematică a spaţiului
rural (V. Surd, 1993).
Păşunatul extensiv al oilor lângă Râpa Roşie,
loc. Sebeş, judeţul Alba.
„Îmbătrânirea satelor” din România se remarcă
la tot pasul. Aceasta se răsfrânge în mod direct
asupra valorificării terenului, productivităţii
agricole, calităţii infrastructurii rurale etc.
104
un remarcabil potenţial agricol natural. O ţară dependentă de
piaţa de produse alimentare externă, este în cele mai multe
cazuri o ţară aservită.
B. Caracteristicile gospodăriei rurale
române
Întregul mecanism de valorificare agricolă a teritoriului
este elaborat în cadrul gospodăriei rurale. Gospodăriile rurale,
ca entităţi de bază în valorificarea spaţiului rural, se clasifică
după mai multe criterii, dintre care enumerăm: numărul
membrilor din gospodărie, suprafaţa terenului agricol,
numărul de animale, gradul de dotare tehnică a agriculturii şi
gradul de confort al locuinţei.
O gospodărie rurală standard din România se compune
din trei persoane care valorifică un teren agricol de cca. 2.5
hectare. Din acesta, două hectare reprezintă terenul arabil, iar
0,5 hectare, fâneţe naturale. În perioada caldă a anului se
practică păşunatul extensiv al ovinelor şi bovinelor pe păşuni
obşteşti. Pe terenul arabil se cultivă, în rotaţie, grâu şi porumb,
la care se adaugă cultura cartofului. Fertilitatea solului este
îmbunătăţită prin aplicarea de îngrăşăminte organice. Pentru
combaterea dăunătorilor se utilizează substanţe chimice, în
special la cultura cartofului.
În gospodărie se cresc două bovine pentru lapte, cinci
ovine, două porcine şi zece păsări. Tot a patra gospodărie
dispune de un cal pentru tracţiune şi munci agricole. La 25 de
gospodării se află un tractor, folosit pentru nevoile proprii, dar
şi pentru muncă la alte gospodării. Gospodăria dispune de
curte, o casă cu două camere şi o bucătărie anexă, grajd pentru
animale, coteţ pentru păsări, cămară pentru cereale şi alimente,
pivniţă pentru legume şi produse alcoolice, fântână şi un WC
„outdoor”. Tot în intravilan, în conexiune spaţială, se află o
grădină pentru zarzavat şi livadă cu pomi fructiferi.
Acest model de organizare exclude specializarea în
procesul producţiei agricole, de unde şi producţii scăzute şi un
slab disponibil pentru piaţă. De aici, caracterul autarhic al
gospodăriilor rurale din România.
Gospodăriile rurale suportă mutaţii structurale şi
cantitative în raport cu marile unităţi de relief. În zonele de
câmpie predomină caracterul cerealier şi legumicol al
gospodăriilor, în cele deluroase caracterul mixt al acestora (se