2.18.
Amenajarea locală şi regională
Amenajarea teritoriului semnifică ansamblul măsurilor
de ordin administrativ, legislativ şi tehnic de punere în valoare
a unui teritoriu.
Aceasta se referă la crearea de noi structuri teritoriale
(drumuri, locuinţe, industrii, canale, sisteme de irigaţii, sisteme
hidroenergetice, aeroporturi, staţiuni turistice etc.) precum şi la
corectarea unor structuri teritoriale stânjenitoare (împădurirea
terenurilor defrişate, combaterea eroziunii solului, demolarea
cartierelor insalubre, asanarea de mlaştini etc.).
Amenajarea locală şi cea regională se realizează într-o
strânsă legătură, amenajarea regională asigurând cadrul general
de manifestare şi implementare a amenajării locale.
Amenajarea locală nu semnifică realizarea unor nuclee
locale de dezvoltare independente, ci implică o conexare a
acestora în vederea perceperii graduale a unui optim teritorial.
Spre exemplu, construcţia unei autostrăzi nu reprezintă numai
o cale de asigurare a legăturilor rapide între două centre urbane
mari, ci şi o interrelaţionare a mediilor adiacente locale şi
cuplarea acestora la un angrenaj teritorial de rang superior, care
este regiunea. (fig. 43).
Regiunea de dezvoltare reprezintă un teritoriu de
extensiune variabilă, asupra căruia se focalizează factorii
concurenţi ai dezvoltării. Aceştia sunt: capitalul, tehnologia şi
factorul demografic.
Delimitarea regiunilor de dezvoltare porneşte de la
identificarea apartenenţei regionale a comunităţilor locale şi nu
prin trasarea unor limite artificiale care au mai degrabă o
conotaţie politică, nefiind eficiente. Bunăoară, încadrarea
Depresiunii Maramureşului la Regiunea de Dezvoltare de
Nord-Vest constituie un act de extremă artificializare,
maramureşenii negăsindu-şi o identificare potrivită în noul
angrenaj regional artificial. De aceea este mai oportună
constituirea unei regiuni transfrontaliere de dezvoltare, decât o
asociere teritorială artificială.
Cu cât disponibilul de capital, de tehnologie de înalt nivel
şi de populaţie bine instruită este mai ridicat, cu atât procesul
dezvoltării locale şi regionale va genera o optimizare a
utilizării resurselor şi a bunăstării populaţiei.
Cuvinte cheie
¾ amenajarea teritoriului
¾ amenajarea locală
¾ regiunea de dezvoltare
¾ amenajarea regională
Abordarea problemelor de amenajare a
teritoriului la nivel substatal (local, regional)
reprezintă consecinţa politicilor de
descentralizare administrativă şi politică, şi
sporirea rolului comunităţilor regionale şi
locale în edificarea bunăstării lor. Statul
„paternalist” a centralizat puternic rolul de
decizie şi puterea economică, adoptând politici
severe de „nivelare teritorială”, prin excluderea
actorilor principali (populaţia locală şi
regională) de la formularea şi aplicarea
deciziilor în materie de dezvoltare teritorială.
Procesul amenajării locale porneşte de la
nivelul aşezărilor care reprezintă principalele
centre de „control şi comandă” ale teritoriului.
Acesta vizează redimensionarea vetrelor de
aşezări în conformitate cu noile nevoi de
locuire, reconfigurarea tramei stradale,
amplasarea optimă a dotărilor publice (de
preferinţă în centrul localităţii, pentru a fi uşor
accesibile), echiparea cu infrastructuri edilitare
(reţele de alimentare cu apă, gaz metan, energie
electrică, canalizare, modernizarea drumurilor,
rampe de depozitare a deşeurilor etc.). Aceste
categorii de intervenţii teritoriale se realizează
în conformitate cu reglementările legislative în
vigoare, fiind statuate prin planuri de amenajare
locale (P.U.Z.- Plan Urbanistic Zonal, P.U.G.-
Plan Urbanistic General şi P.U.D. – Plan
Urbanistic de Detaliu).
109