Caiet Petrologic

Caiet Petrologic
Introducere
Petrologia este o ramură a geologiei prin care se studiază rocile și modul în care s-au format. Denumirea provine de la cuvintele grecești petros pentru piatră și logos pentru discurs și are semnificația mai largă de
discurs sau lecție despre pietre. Termenul de litologie este destul de apropiat, dar se utilizează aproape exclusiv pentru descrierile macroscopice ale rocilor și fragmentelor de rocă, în timp ce petrologia se ocupă în
detaliu și de aspectele microscopice ale acelorași roci. În ce privește metodologia de studiu, petrologia include diverse domenii, cum sunt mineralogia, petrografia, mineralogia optică sau analiza chimică. Pentru a
descrie marile cicluri geologice și procesele termodinamice de formare a rocilor petrologiștii apelează și la alte discipline științifice, cum sunt: geofizica, geochimia sau termodinamica. În funcție de originea lor, rocile
se subîmpart în trei categorii: 1. magmatice, produse prin topirea și recristalizarea unor substanțe minerale 2. sedimentare, produse prin depunerea și depozitarea unor substanțe minerale 3. metamorfice, produse prin
alterarea structurală a unor roci preexistente, ca rezultat al unor acțiuni fizice sau chimice (temperatură, presiune, oxido-reducere). Corespunzător acestor categorii, petrologia are trei ramuri principale: 1. petrologia
rocilor magmatice 2. petrologia rocilor sedimentare 3. petrologia rocilor metamorfice. Petrologia modernă include și discipline experimentale cu ajutorul cărora se studiază în condiții de laborator sinteza unor roci
identice cu cele naturale, sau a unor materiale compozite complet noi.
În termeni generali, petrologia se ocupă cu descrierea tipurilor de roci ce formează cele trei mari categori, la care se adaugă și noțiuni geologice specifice pentru fiecare dintre categorii. De exemplu, pentru
înțelegerea rocilor magmatice sunt necesare noțiuni privitoare la propritățile fizice ale magmelor, clasificarea și diagramele de flux ale proceselor prin care magmele se topesc sau se solidifică. Pentru înțelegerea rocilor
sedimentare sunt necesare noțiuni generale referitoare la crusta continentală. În ce privește rocile metamorfice, studiul proceselor tectonice și cel al proceselor de alterare fizică și chimică simplifică înțelegerea
mecanismelor prin care rocile pot suferi alterări structurale sau chimice.
Acest caiet de tip memorator presupune că principalele noțiuni au fost deja însușite în cadrul unui proces de studiu sistematic. Nu este un curs școlăresc, ci doar o referință sintetică a principalelor informații de
interes practic. Pentru fiecare tip de rocă prezentată este inclusă și o fotografie reprezentativă cu imaginea de ansamblu a unui zăcământ, cea a unui fragment de rocă, imaginea unei suprafețe de fractură și un câmp
microscopic (uneori în lumină polarizată). Descrierea mai include și informații sintetice privitoare la: compoziția chimică, aspectul macroscopic, textura, compoziția mineralogică, geneza, proprietățile fizice și chimice,
rezistența la stress fizic, interacțiunea dinamică cu apa, răspândirea în natură, principalele utilizări și curiozități sau date cu caracter istoric și cultural.
Rocile Magmatice
Introducere
Rocile magmatice formează circa 15 % din scoarța de suprafață a Pământului și împreună cu cele metamorfice reprezintă până la 90-95 % din volumul rocilor ce formează primii 16 km de la suprafața scoarței. Rocile
magmatice se formează prin solidificarea magmei (o mixtură de roci topite sau semi-topite în subteran) sau a lavei vulcanice (roci topite cu temperaturi cuprinse între 700 și 1200 de grade Celsius, expulzate la suprafața
scoarței, în contact cu aerul). Atunci când solidificarea magmei are loc în subteran, rocile formate poartă denumirea de roci intruzive, iar atunci când lava vulcanică se solidifică la suprafața scoarței rocile formate poartă
denumirea de roci extruzive. Prin răcire, mineralele se pot cristaliza pentru a forma roci cristaline, sau pot forma o masă amorfă denumită sticlă naturală.
Rocile intruzive se formează prin răcirea lentă a magmei subterane, înconjurată de un strat izolator format din rocile native, astfel că se formează cristale de dimensiuni mari ce rezultă într-o textură rugoasă cu
granulație mare, vizibilă cu ochiul liber. Cele mai caracteristice roci din acest tip sunt granitul, gabroul sau dioritul. În majoritatea masivelor muntoase, nucleul central al muntelui este format din astfel de roci intruzive,
cel mai frecvent granitice. Uneori aceste pungi de roci intruzive pot fi expuse la suprafață după ce rocile înconjurătoare, mai friabile, au fost înlăturate prin procese de eroziune. Rocile intruzive formate la adâncimi mari
mai poartă și denumirile de roci plutonice, sau abisale iar cele formate aproape de suprafață mai poartă și denumirile de roci subvulcanice sau hipoabisale.
Rocile extruzive, cunoscute mai ales sub denumirea de roci vulcanice, se formează la suprafața scoarței prin răcirea unor roci topite ce provin fie din manta fie din crusta terestră (lava vulcanică topește și rocile pe
care le penetrează). Rocile extruzive se răcesc mult mai rapid decât cele intruzive formând cristale mult mai mici, astfel că au o textură catifelată, fin granulară. Cel mai caracteristic tip de rocă extruzivă este bazaltul,
ușor de recunoscut deoarece prin răcire formează niște coloane lungi poligonale, ca rezultat al fisurilor formate în timpul răcirii bruște. Uneori lava expulzată se răcește atât de repede încât nu se mai formează nici
microcristale și roca formată are structura sticlei naturale, cum sunt de exemplu rocile piroclastice sau obsidianul. În general, rocile cu structură microcristalină sunt mai greu de diferențiat decât cele cu structură
macrocristalină și analize suplimentare pe lângă o simplă examinare microscopică.
Pentru rocile cu cristale mari, vizibile cu ochiul liber, se utilizează și termenul de phaneritice iar pentru cele cu cristale microscopice se utilizează termenul de aphanitice. Pentru rocile la care se disting cristale mari
înglobate într-o matrice cristalină cu granulație mai mică se utilizează și termenul de roci porfiritice. Pentru descrierea texturii se mai utilizează și alți termeni cum sunt: veziculară (cristalele conțin bule gazoase),
vitroasă, sticloasă sau hialină (structura este amorfă, fără cristale), piroclastică (fragmente de cristale sparte), equigranulară (cristalele sunt de dimensiune egală).
În ce privește forma cristalelor, acestea pot fi euhedrale (au aceeași formă), subhedrale (forma este doar parțial păstrată) sau anhedrale (nu se poate recunoaște o formă distinctă). În ce privește compoziția chimică și
mineralogică, rocile magmatice pot fi clasificate în următoarele tipuri principale: 1. felsice (peste 63 % silicați) 2. intermediare (silicați între 52 și 63 %) 3. mafice (silicați între 45 și 52 %, bogate în magneziu și
fier) 4. ultramafice (foarte bogate în fier și magneziu cu mai puțin de 45 % silicați) 5. alcaline (cu mai mult de 15 % K2O + Na2O în compoziție). Atunci când raportul dintre potasiu și sodiu este mai mare decât 3,
rocile alcaline se mai numesc și ultrapotasice iar când sunt în proporții egale se utilizează și termenul de peralcaline. Rocile alcaline cu mai mult sodiu decât potasiu se mai numesc și peraluminoase.
Magma se formează din scoarța terestră ca urmare a unor procese de creștere a temperaturii, scădere a presiunii, schimbarea compoziției sau o combinație acestor procese. Frecvent la originea acestor procese se află
mișcări tectonice. Plăcile continentale prin mișcarea lor deasupra mantalei, sau una deaspra alteia, generează temperaturi extrem de înalte rezultate prin frecare. Mantaua abisală este formată aproape exclusiv din roci
peridotitice. Dacă astfel de roci peridotitice topite sunt angrenate de curenți de convecție formați prin decompresiune în urma unor fisuri sau fracturi, se formează volume mai mici sau mai mari de roci intruzive sau erup
la suprafață prin procese vulcanice. Rocile penetrate de magma lichidă cu temperaturi cuprinse între 800 și 1500 de grade Celsius pot conține cantități apreciabile de apă, bioxid de carbon și gaze sulfuroase, substanțe ce
contribuie la creșterea exponențială a presiunii și respectiv la fracturarea și fisurarea rocilor din straturile superioare. Procesul de penetrare se perpetuează astfel lent spre straturile superioare până când intervine o
erupție vulcanică cu decompresiune bruscă.
Majoritatea magmelor nu sunt formate în întregime din roci topite, ci sunt un amestec de roci lichide și cristale deja formate, cu punct de topire mai înalt decât temperatura actuală a magmei. Procesul de răcire are
loc fracțional, diferitele tipuri de cristale fiind formate la temperaturi succesive. Prin simpla observație microscopică a cristalelor cu topografie diferită se poate deduce dinamica de răcire a magmei respective. Prin
răcire fracțională, primele cristale formate sunt cele de olivină și piroxeni, urmate de amphiboli, feldsparii plagioclazi, feldsparii orthoclazi, muscovit și cuarț. Secvența de cristalizare a fost sistematizată de petrologi
prin seria de reacție Bowen, reproductibilă în condiții de laborator. La nivel macroscopic, astfel de procese de cristalizare fracționară se reflectă de exemplu prin prezența unor reziduri de tip granitic în interiorul unei
magme cu compoziție gabroică. Diagrama include doar cristalele produse prin răcirea unor silicați deoarece peste 90 % din compoziția rocilor magmatice este formată din minerale ce conțin combinații ale elementelor:
siliciu, oxigen, aluminiu, sodiu, potasiu, calciu, fier și magneziu.
Compoziția în elemente chimice sau în substanțe minerale se exprimă de obicei în procente (%), iar pentru elementele rare se exprimă prin părți per milion (ppm). În ce privește compoziția chimică și mineralogică,
diversitatea este atât de mare încât poate că ar fi mai corect să se vorbească despre familii sau clustere de roci, decât despre tipuri bine definite de roci. Până în prezent, în rețeaua Internet sunt disponibile peste 230 000
analize chimice ale unor roci, dar cercetarea științifică este încă doar în stadiul de pionierat, iar în ce privește rocile sintetice, informațiile oferite sunt încă extrem de sumare.
Principalele roci magmatice
1. Andezit
Chimie: SiO2 57-63 %, Al2O3 16-18 %, Fe2O3 2-7 %, MgO 3-6 %, CaO 2-5 %, Na2O 2-4 %, K2O 1-3 %, (Ti,Ba,F,Mn,Sr)
Tip: rocă magmatică extrusivă (vulcanică) cu compoziție intermediară între bazalt și riolit
Textura: afanitică spre porfiritică (fenocristale ce plutesc într-o masă amorfă)
Culoare: gri spre gri închis cu pete roșietice, galbene sau galben-brune
Componenți principali: feldspați plagioclazi, piroxeni, hornblendă
Componenți accesorii: magnetit, apatit, ilmenit, biotit, zircon, granați
Componenți accidentali: ortoclaz, anortoza, olivină
Geneza: prin cristalizarea magmei mafice, sau prin topirea crustei, în zonele de convergența a platourilor continentale, este versiunea extruzivă a rocii plutonice denumite diorit.
Porozitate: 0,5-4 %
Absorbția apei: 1-2 %
Permeabilitate: 0,01 miliDarcy
Densitate: 2.500-2.800 Kg/m3
Rezistența la tracțiune: 6-25 MPa
Rezistența la compresiune: 60-250 MPa
Răspândire: SUA, Canada, Mexic, Columbia, Chile, Siberia, Malaesia, Italia, Elveția, România
Utilizări: drumuri și căi ferate, construcții, pavaj, pietre fasonate, piatră cubică
Comentarii: împreună cu bazaltele sunt o componentă majoră și în scoarța Marțiană. Andezitul a fost identificat și în roca provenită din doi meteoriți (GRA 06128, GRA 06129)
2. Anortozit
Chimie: SiO2 42-45 %, Al2O3 25-28 %, CaO 8-15 %, Na2O 4-5 %, K2O 3 %, (Ti,Fe,Mn,Mg)
Tip: rocă magmatică intruzivă, phaneritică, cu predominența feldspaților plagioclazi (> 90 %)

Textura: faneritică (cristale mari de feldspat, granulare, vizibile cu ochiul liber)
Culoare: cenușiu sau albăstrui cu pete albe, negre, albastre sau gri
Componenți principali: feldspați plagioclazi
Componenți accesorii: piroxeni, ilmenit, magnetit, olivină
Componenți accidentali: granați, amfiboli
Geneza: apare în mase plutonice intrusive stratificate sun formă de blocuri sau batholiți, formează bazine cu suprafața de zeci, sute sau mii de kilometri pătrați
Porozitate: 0,1-0,3 %
Absorbția apei: practic nulă
Permeabilitate: practic nulă
Rezistența la tractiune: 15-25 MPa
Răspândire: Canada, SUA, Rusia, Suedia, Norvegia, Franța, Peru, India
Utilizări: material de construcție, sursă pentru geme și pietre prețioase, extracție de aluminiu și titan
Comentarii: acest tip de rocă este prezent în probele prelevate de pe Luna, Marte și din unii dintre meteoriți
3. Aplita
Chimie: SiO2 74-76 %, Al2O3 17-20 %, K2O 5-14 %, Na2O 2-4 %, (Ca,Fe,Mg,F,Ba,Rb,Cs)
Tip: rocă magmatică intruzivă compusă predominent din feldspați și cuarț, asemănătoare cu granitul dar cu granule mult mai mici, mai mici de 1 mm, de obicei sub formă de vene de cuarț și feldpar
Textura: granulară zaharoidă (vizibilă doar cu lupa)
Culoare: albă, gri cenușiu sau roz
Componenți principali: cuarț, feldspar potasic, microclin, albit
Componenți accesorii: oligoclaz, muscovit, apatit, zircon
Componenți accidentali: biotit, turmalină, minerale feromagneziene
Geneza: cristalizează ultima din magma pătrunsă în interspațiile rocilor existente, pentru a forma vene și dyke-uri cu diametru de până la câțiva metri
Răspândire: Anglia, Italia, Franța, Austria, Argentina, Peru, Elveția, India, Thailanda, Japonia, Germania, Coreea și România
Utilizări: producția de sticlă, ceramică, electrozi de sudură, izolatori electrici, adezivi și materiale de construcție izolatoare
Comentarii: este o sursă ieftină de fenocristale, de obicei intercalată în zăcămintele de granit, sienit, diorit și gabron
4. Bazalt
Chimie: SiO2 45-55 %, Al2O3 11-20 %, CaO 6-11 %, MgO 8-19 %, FeO 6-12 %, Fe2O3 0-3 %, TiO2 0-4 %, (Na,K,Mn,P)
Tip: rocă magmatică extrusiva (vulcanică), mafică, este una dintre cele mai comune roci din Sistemul Solar
Textura: afanitică (făinoasă, cristale fine ce nu pot fi observate decat cu lupa), tipic prin răcire se fracturează și formează coloane poligonale, frecvent hexagonale iar când erupe subacuatic formează bulgări în formă
de pernă
Culoare: cenușie sau neagră
Componenți principali: feldspar calcic, piroxeni, olivină
Componenți accesorii: magnetit, ulvospinel, ilmenit, cuarț, cristobalit, apatit
Componenți accidentali: hornblendă, biotit
Geneza: majoritatea magmelor bazaltice sunt generate prin topirea mantalei la 50-100 Km adâncime și 1.200 grade Celsius, urmată de expunere la suprafață cu decompresiune și răcire rapidă
Răspândire: Siberia, China, Franța, India, Brazilia, Islanda, Canada, SUA, Hawai si România
Utilizări: construcții, piatră cubică, statui, izolatori termici (vată minerală)
Comentarii: numele a fost utilizat pentru prima dată în anul 1556 în lucrarea lui Georgius Agricola intitulatî De re metalica (în limba latina basaltes = piatră foarte tare)
5. Bazanit
Chimie: SiO2 42-45 %, Al2O3 12-14 %, FeO 5-8 %, Fe2O3 3-5 %, MgO 4-12 %, Na2O 0-3 %, K2O 0-2 %, (Ti,Mn,Ca,P)
Tip: rocă magmatică extruzivă (vulcanică), mafică

Textura: afanitică spre porfiritică (fenocristale într-o masă amorfă)
Culoare: cenușie, albăstruie spre negru
Componenți principali: nefelin, leucit, augit, olivină, ilmenit, magnetit
Componenți accesorii: hornblendă, biotit, sodalit
Componenți accidentali: feldspar potasic
Geneza: erupții subacuatice continue ce formează conuri, până se ridică la suprafață sub formă de insule vulcanice
Absorbtia apei: foarte scăzută
Permeabilitate: 0,05 microDarcy
Rezistența la compresiune: 60-110 Mpa
Răspândire: insule vulcanice (Hawai, Comore, Azore, Canare, Madeira, Tasmania, Noua Zeelanda, Grecia)
Utilizări: construcții, metalurgie, abrazivi
Comentarii: în antichitate cu astfel de roci se testa calitatea monedelor de aur (piarta Lydiana)
6. Carbonatit
Chimie: SiO2 2-32 %, CaO 11-47 %, CO2 15-30 %, Al2O3 0-21 %, FeO 0-12 %, Na2O 0-4 %, P2O5 2-17 % (Nb,Ce,K,Ti,Zr,Sr,Th,Ba,U,V)
Tip: rocă intruzivă, uneori poate fi și extruzivă, conține mai mult de 50 % minerale carbonatate (calcit, aragonit, magnezit, siderit)
Textura: mediu granulară spre graunțoasă, asemanatoare cu marmura
Culoare: gri cenușiu, gri gălbui, pestriț
Componenți principali: sovită calcitică, dolomit
Componenți accesorii: magnetit, apatit, barit, fluorit, ancylite, nefelin, olivină
Componenți accidentali: niobiu, zircon, stronțiu, bariu, fosfor, uraniu, vanadiu, titan
Geneza: magma intruzivă topește rocile calcaroase sau marmura, pentru a forma un lichid nemiscibil ce conține silicați și carbonați
Porozitate: 5-12 %
Absorbția apei: prezentă (carbonații sunt solubili)
Permeabilitate: mare cu alterare hidrotermală denumită fenitizare
Răspândire: Canada, SUA, Africa de Sud, Brazilia, Rusia, India, Australia, Norvegia, Spania, Tanzania
Utilizări: la fel ca marmura, poate conține vene de fluorit și thoriu, sau concentrații exploatabile de elemente rare
Comentarii: obisnuit apare sub forma de vene, lentile, dike-uri și sill-uri intercalate între rocile magmatice, se cunoaște un singur vulcan carbonatitic activ (Ol Doinyo Lengai în Tanzania)
7. Dacit
Chimie: SiO2 63-68 %, Al2O3 14-16 %, FeO 2-8 %, Fe2O3 1-3 %, CaO 4-8 %, Na2O 2-5 %, K2O 1-2 %, (Ti,Mg,Mn,P)
Tip: rocă magmatică extruzivă felsică (vulcanică), cu compoziție intermediară între andezit și riolit (conține feldspați și cuarț)
Culoare: gri, cenușiu, brun deschis, brun gălbui, gri verzui
Componenți principali: feldspați plagioclazi, cuarț, biotit, hornblendă, piroxeni
Componenți accesorii: magnetit, ilmenit, sticlă
Componenți accidentali: sanidin
Geneza: scurgeri de lavă, sill-uri și dike-uri de rocă intruzivă formate prin scufundarea crustei oceanice felsice sub platoul continental
Porozitate: 3-12 %
Absorbția apei: 0,1-0,7 %
Răspândire: România, SUA, India, Rusia, Franța, Australia, Noua Zeelandă, Hawai
Utilizări: construcții, balast, drumuri și căi ferate, agregate și umplutură pentru baraje
Comentarii: a fost descris pentru prima data în România și a primit numele de la Dacia (fosta provincie a Imperiului Roman)
8. Diabaz
Chimie: SiO2 45-53 %, Al2O3 13-15 %, FeO 8-10 %, CaO 9-10 %, MgO 6-14 %, TiO 1-3 %, (Na,K,Mn,P,Zr)
Tip: rocă subvulcanică, mafică, holocristalină, intermediară între bazaltul eruptiv și gabroul plutonic
Textura: diabazică, cu fenocristale fine de plagioclaz (62 %) într-o masă amorfă de augit (20-29 %)
Culoare: verde albăstrui, cenușiu verzui, bej spre roșcat, gălbui
Componenți principali: feldspați plagioclazi, augit, piroxeni
Componenți accesorii: olivină, magnetit, ilmenit, hornblendă, biotit, apatit
Componenți accidentali: serpentinit, clorit, calcit, calcopirit
Geneza: vene, dike-uri și sill-uri de magmă intruzivă localizate relativ aproape de suprafață, în vecinătatea unei suturi
Absorbția apei: 0,2-1 %
Răspândire: SUA, Venezuela, Australia, Africa de Sud, Rusia, Franța, Italia, Germania, Scoția, România
Utilizări: piatră cubică, sculpturi și monumente, piatră ornamentală, material izolator, vată minerală
Comentarii: o rocă subvulcanică, sau hipoabisală este o rocă magmatică răcită la adâncimi mici sau medii, cu textura intermendiară între rocile vulcanice și cele plutonice
9. Diorit
Chimie: SiO2 52-65 %, Al2O3 14-18 %, CaO 5-11 %, FeO 6-12 %, Fe2O3 3 %, MgO 4-10 %, Na2O 2-7 % (K,Rb,Y,Cr,Sc,V)
Tip: rocă magmatică intruzivă intermediară, compusă în principal din feldspati plagioclazi și piroxeni
Textura: mediu granulară, uneori porfiritică
Culoare: negru sau cenușiu, albăstrui cu tenta verzuie
Componenți principali: feldspați plagioclazi, biotit, hornblendă, piroxen
Componenți accesorii: cuarț, microclin, olivină, apatit, magnetit, ilmenit
Componenți accidentali: zircon, sulfide
Geneza: în arcurile vulcanice oceanice, rezultă din topirea parțială a rocilor mafice în zonele de subducție a plăcilor continentale
Porozitate: 0,1-2 %
Răspândire: Franța, Italia, Finlanda, Germania, Norvegia, Suedia, USA, Turcia, Noua Zeelandă, Egipt și România
Utilizări: piatră de construcție, pavaj, dale și piatră cubică, statui, material abraziv pentru granit
Comentarii: dioritul este o rocă extrem de dură, celebrul cod al lui Hamurabi a fost inscripționat înaintea erei noastre pe o placa din diorit cu suprafața de 2,23 metri
10. Dunit
Chimie: SiO2 36-42 %, MgO 36-52 %, Fe2O3 6-22 %, (Ca,Al,Na,K,Cr,Ni)
Tip: rocă magmatică plutonică intruzivă, ultramafică, compusă predominant din olivină (> 90 %)
Textura: grăunțoasă sau faneritică (cristale vizibile cu ochiul liber într-o masă amorfă)
Culoare: verzui, gri-brun, gălbui sau albăstrui
Componenți principali: olivină
Componenți accesorii: piroxeni, cromit, granați (pirop), magnetit, ilmenit
Componenți accidentali: platină, crom
Geneza: dunitul este un constituent major al mantalei subcontinentale la adâncimi de aproximativ 400 Km, este expus în cursul mișcarilor orogenice, prin coliziunea plăcilor continentale
Absorbția apei: 0,25 %
Răspândire: Noua Zeelandă, Rusia, Turcia, Africa de Sud, Suedia, SUA, România
Utilizări: sursă importantă pentru crom, platină și magneziu, material izolator, piartă pentru construcții
Comentarii: a fost denumit dupa Muntele Dun, din Noua Zeelandă (dun = culoare brun cenusie)
11. Essexit
Chimie: SiO2 44-51 %, MgO 9-13 %, CaO 10-22 %, Al2O3 4-8 %, FeO 6-12 %, K2O 3-6 %, Na2O 1-7 %, TiO 3-4 %, (Mn,P)
Tip: rocă plutonică mafică, magmatică intruzivă, compusă din feldspați și nefelin
Textura: fin granulară holocristalină
Culoare: gri cenușiu sau negru
Componenți principali: nefelin, feldspați plagioclazi, augit, hornblendă, biotit
Componenți accesorii: olivină, apatit, magnetit, ilmenit
Componenți accidentali: stronțiu, cesiu, bariu, rubidiu, potasiu
Geneza: magma intruzivă în care se topesc maxim 10 % din rocile adiacente, pentru a forma depozite de elemente rare litofile (K,Ba,Rb,Cs,Sr)
Porozitate: 0,125-3 %
Absorbția apei: foarte scăzută
Rezistența la tracțiune: 15-20 Mpa
Răspândire: USA, Canada, Bohemia, Scoția, România
Utilizări: extracția mineralelor rare, piatră ornamentală, pietre pentru curling
Comentarii: numele provine de la localitatea tip din districtul Essex Massachusetts unde a fost descrisă pentru prima data
12. Gabrou
Chimie: SiO2 47-53 %, Al2O3 13-18 %, MgO 7-18 %, FeO 6-12 %, Fe2O3 3-5 %, CaO 5-11 %, TiO 2-3 % (K,Na,Ti,Nb,V)
Tip: rocă mafică, magmatică intruzivă, echivalentă chimic cu bazaltul dar plutonică
Textura: grăunțoasă, faneritică sau porfiritică (cristale vizibile de peste 1 mm grosime)
Culoare: cenușiu închis, verzui sau culori închise
Componenți principali: piroxeni, feldspat plagioclaz, amfiboli, olivină
Componenți accesorii: magnetit, ilmenit, apatit, ulvospinel
Componenți accidentali: corindon, granați, biotit, minerale rare
Geneza: coloane de magma topită, blocate și răcite sub scoarță pentru a forma mase cristaline
Porozitate: practic nulă
Răspândire: Canada, SUA, Italia, Germania, Norvegia, Elveția, Turcia, Suedia, România
Utilizări: piatră cubică, dale, piatră ornamentală (granit negru), sursă de extractie pentru crom, nichel, cobalt, argint, aur și platină
Comentarii: intruziuni și centuri gabroice se formează mai ales în zonele de rift și în cele marginale unui rift din crusta oceanica
13. Granit
Chimie: SiO2 68-72 %, Al2O3 13-15 %, Na2O 3-4 %, K2O 2-4 %, FeO 1-3, Fe2O3 1-2 %, CaO 1-3 %, (Ti,Mg,Mn,P)
Tip: rocă felsică, magmatică plutonică intruzivă, compusă mai ales din cuarț, mică și feldspat
Textura: cristalină, grăunțoasă sau mediu granulară, ocazional cu fenocristale mari vizibile (porfiritică)
Culoare: gri spre roz, alb cenușiu, gălbui, maro-roșcat, verzui sau albăstrui
Componenți principali: cuarț, feldspați alcalini, muscovit, biotit, piroxen, amfiboli
Componenți accesorii: ilmenit, magnetit, apatit, pirită, zircon
Componenți accidentali: hornblendă, granați
Geneza: din magma intruzivă, prin topirea rocilor din scoarță la adâncimi mari cuprinse între 1,5-50 Km
Porozitate: 0,2-1 %
Răspândire: Italia, Egipt, Canada, Brazilia, Anglia, Franța, Germania, Suedia, Finlanda, Turcia, România
Utilizări: construcții (piramida roșie din Egipt), coloane, sculpturi, dale, piatră cubică, drumuri și căi ferate
Comentarii: zăcămintele sunt de obicei stock-uri relativ mici (sub 100 Km2) asociate cu orogeneza unor masive muntoase
14. Granodiorit
Chimie: SiO2 60-68 %, Al2O3 15-25 %, Fe2O3 3-5 %, Na2O 1-6 %, K2O 1-4 %, CaO 1-4 % (Ti,Mg,Mn,P)
Tip: rocă magmatică intruzivă plutonică cu compoziție chimică intermediară între granit și diorit
Textura: faneritică (cu cristale de feldspat plagioclaz)
Culoare: gri închis, cenușiu sau negru cu puncte albe, maroniu sau verzui
Componenți principali: cuarț, plagioclaz, feldspați alcalini, biotit, mică, hornblendă
Componenți accesorii: magnetit, ilmenit, apatit, zircon
Componenți accidentali: sericit, calcit, titanit
Geneza: intruzii de magmă silicioasă racită sub scoarță în forma de stock-uri și batholiți, adusă la suprafață prin mișcari tectonice și eroziune
Porozitate: 0,2-1 %
Răspândire: Austria, Norvegia, Japonia, SUA, China, Polonia, India, Australia, România
Utilizări: construcții, baraje, piatră ornamentală, dale și pavaj, sculpturi
Comentarii: Roseta Egiptiană este un bloc de granodiorit inscripționat în anul 196 î.e.n și utilizat de J.F.Champollion pentru descifrarea hieroglifelor
15. Granofir
Chimie: SiO2 66-78 %, Al2O3 10-14 %, Fe2O3 6-8 %, K2O 4-6 %, Na2O 3-5 %, (Ca,Mg,Mn,Ti)
Tip: rocă felsică, magmatică intruzivă hipoabisală (subvulcanică), conține cuarț și feldspați alcalini
Textura: granofirică (porfiritică cu un pattern caracteristic de cristale de cuarț și feldspat ce se întrepatrund angular)
Culoare: roz deschis până la gri închis, roșiatic, alb cenușiu
Componenți principali: feldspați potasici, cuarț
Componenți accesorii: albit, plagioclaz, amfiboli, biotit, piroxeni, magnetit, ilmenit, apatit
Componenți accidentali: muscovit, zircon, topaz, beril, turmalină
Geneza: roci magmatice intrusive cristalizate fracțional sub scoarță la adâncimi relativ mici
Porozitate: 0,3 %
Răspândire: Italia, Canada, Brazilia, Anglia, SUA
Utilizări: construcții, piatră ornamentală, amenajari interioare
Comentarii: uneori apare și în stratul superior rezultat prin topire la impactul unui meteorit (Exemplu: craterul Sudbury)
16. Hornblendit
Chimie: SiO2 43-50 %, MgO 17-25 %, FeO 4-7 %, CaO 8-11 %, Al2O3 1-5 %, (Mn,Na,K,Cr,Ni,V)
Tip: rocă mafică, magmatică intruzivă plutonică, compusă mai ales din hornblendă
Textura: granulară (cu cristale gigante ce pot atinge câțiva centimetri)
Culoare: negru cu tentă ușor verzuie
Componenți principali: hornblendă (> 90 %)
Componenți accesorii: olivină, piroxen, magnetit, ilmenit, cromit
Componenți accidentali: augit
Geneza: vene și dike-uri formate de lava intruzivă picrobazaltică prin topirea rocilor cu conținut bogat în hornblendă
Răspândire: Thailanda, Scoția, Franța, Rusia, Cuba, India, Brazilia, Grecia, Noua Caledonie
Utilizări: construcții, plăci de pavaj, piatră ornamentală
Comentarii: rocile transformate metamorfic compuse predominant din hornblendă și plagioclazi se numesc amfibolite
17. Kimberlit
Chimie: SiO2 26-32 %, Al2O3 2-3 %, MgO 25-33 %, Fe2O3 9-13 %, CaO 10-14 %, TiO2 2-4 %, K2O 2-7 %, (Nb,V,Sc,Zr,Hf,Y,Ba,Rb)
Tip: rocă potasică ultramafică magmatică intruzivă, ce erupe violent în coloane verticale și conține frecvent diamante
Textura: inechigranulară pseudoporfiritică (cu macrocristale de 0,5-10 mm și megacristale de 10-200 mm plutind într-o masă amorfă)
Culoare: galben, verzui, albăstrui, cenușiu sau negru
Componenți principali: olivină, ilmenit, cromit, flogopite, biotit, piroxen
Componenți accesorii: diopsid, spinel, apatit, monazit
Componenți accidentali: diamante, grafit, granate (geme), calcit
Geneza: roci formate la adâncimi de 150-450 Km ce erup rapid și violent, formând coloane verticale foarte înguste, denumite kimberliți
Porozitate: variabilă, până la 4-7 %
Absorbția apei: până la 12 % (când conține și brecii)
Permeabilitate: 0,001-1 miliDracy
Răspândire: Africa de Sud, Siberia, SUA, Canada, Brazilia, Zair, Suedia
Utilizări: mai ales pentru extragerea diamantelor sau a pietrelor prețioase naturale
Comentarii: primul zăcământ de acest gen a fost descris în Africa de Sud, la Kimberly
18. Komatit
Chimie: SiO2 40-45 %, MgO 12-32 %, FeO 10-17 %, Al2O3 5-10 %, CaO 8-13 %, (Ni,Ti,Mn,Na,K,P,Cr)
Tip: roci ultramafice, magmatice extrusive (vulcanice) cu un conținut mare sau extrem de mare în magneziu
Textura: cristalină aciculară (cristale lungi de olivină)
Culoare: cenușiu, cenușiu închis, verzui, albăstrui
Componenți principali: olivină, piroxeni, anortit, cromit, augit, bronzit, ilmenit
Componenți accesorii: clorit, amfiboli, plagioclaz, cuarț, oxizi de fier
Componenți accidentali: flogopite
Geneza: prin topirea rocilor din scoarță în amestec cu apa la temperaturi extreme. Erupția lor s-a produs mai ales în era Arhaică (acum 2,5 miliarde de ani).
Porozitate: 1 %
Răspândire: Africa de Sud, Australia, Canada, Guiana, Columbia, Rusia, China
Utilizări: pentru extracția magneziului și a nichelului (circa 14 % din producția mondială de nichel)
Comentarii: denumirea provine de la o localitate situată pe raul Komati din Africa de Sud unde a fost descrisă pentru prima dată.
19. Lamprofir
Chimie: SiO2 37-50 %, Al2O3 13-17 %, MgO 9-20 %, CaO 5-12 %, Fe2O3 1-5 %, FeO 6-19 %, K2O 2-5 %, (Ni,Cr,Ba,Cs,Rb)
Tip: rocă ultramafică ultrapotasică, magmatică intruzivă, compusă din amfiboli sau biotit și feldspat
Textura: porfiritică (cristale de biotit și amfibol într-o masă de feldspat)
Culoare: cenușiu închis sau negru cu intruziuni maro-roșcate
Componenți principali: biotit, amfiboli, piroxeni, feldspat
Componenți accesorii: hornblendă, olivină, magnetit, ilmenit, siderit
Componenți accidentali: calcit, zeoliți, limonit, cuarț, caolin
Geneza: prin topirea parțială a rocilor și a elementelor litofile la adâncimi și temperaturi mari, în zonele de subducție
Răspândire: Irlanda, Scoția, Mexic, Canada, Australia, Franța, Elveția, Germania, Norvegia, Finlanda, SUA, Anglia
Utilizări: piatră decorativă pentru bijuterii, sursă pentru elemente rare
Comentarii: este o rocă deosebită prin faptul ca feldspații nu cristalizează. Nu se încadrează perfect în sistemul clasic de clasificare.
20. Leucitit
Chimie: SiO2 45-50 %, CaO 13-25 %, MgO 8-15 %, Al2O3 11-15 %, FeO 4-6 %, Fe2O3 1-3 %, TiO 1-4 % (Mn,Na,K,P,Cr,Ba,V)
Tip: rocă magmatică extruzivă (vulcanică) ce conține leucit și augit

Textura: porfiritică (granule fine din cristale de leucit și augit)
Culoare: gri închis cu cristale albe sau cenușii
Componenți principali: leucit, augit
Componenți accesorii: sandinit, apatit, titanit, magnetit, melilit
Componenți accidentali: sticlă, nefelin, zeolit
Geneza: magma bazaltică bogată în leucit ce a erupt în epoca Paleogena, Neogena sau Holocena, este de obicei asociată magmatismului generat prin deriva continentelor
Porozitate: variabila 1-9 %
Absorbția apei: prezentă
Permeabilitate: 10-85 microDarcy
Răspândire: Italia, Australia, Japonia, Indonezia, Brazilia, Zair, SUA, Uganda
Utilizări: pietre de moară, construcții, pietră decorativă, sursă pentru geme
Comentarii: cea mai cunoscută locație este lângă Roma, fiind formată din lava împraștiată de vulcanul Vezuviu
21. Lherzolit
Chimie: SiO2 40-45 %, MgO 17-50 %, FeO 2-10 %, Al2O3 2-4 %, CaO 1-4 %, (Ti,Cr,Mn,Na,Ni,Pl)
Tip: rocă magmatică intruzivă ultramafică, formată predominent din olivină (40-90 %) și ortopiroxeni
Textura: granuloblastică (granule echidimensionale vizibile cu ochiul liber)
Culoare: galben-verzui spre brun
Componenți principali: olivină , ortopiroxen, clinopiroxen
Componenți accesorii: hornblendă, feldspat plagioclaz
Componenți accidentali: crom, spinel, granați
Geneza: prin separarea magmei intruzive bogate în olivină din magma bazaltică subsaturată
Porozitate: 0,1 %
Răspândire: Franța, Africa de Sud, Cuba, Norvegia, Maroc, Cipru, Elveția, SUA
Utilizări: sursă pentru geme și pietre pretioase, extracția de nichel, crom, platina
Comentarii: denumirea provine de la localitatea tip din masivul Lherz (Pirineii Francezi)
22. Limburgit
Chimie: SiO2 40-42 %, Al2O3 10-12 %, CaO 10-12 %, MgO 10-12 %, FeO2 5-7 %, Fe2O3 3-5 %, Na2O 2-3 %, (Ti,K,Cr,Ni,Ba,V,Zr)
Tip: rocă magmatică extruzivă (vulcanică) compusă din olivină și augit dar fără feldspați
Textura: amigdaloid-porfiritică (conține și vezicule, unele dintre ele pline cu minerale secundare)
Culoare: gri închis, maroniu, violet, cu vezicule transparente, albe sau galbene
Componenți principali: olivină, augit
Componenți accesorii: ilmenit, apatit
Componenți accidentali: feldspar, nefelin, biotit, hornblendă
Geneza: roci eruptive din scurgeri de lavă, sill-uri și dyke-uri, sunt asociate de obicei magmelor bazaltice
Răspândire: Germania, Bohemia, Scoția, Spania, Franța, Brazilia, Tanzania
Utilizări: sursă pentru nichel, crom și platină, piatră ornamentală, construcții, diguri (Rheinbergadigung)
Comentarii: numele provine de la localitatea de referința Limburg (Mt. Keisersthul) din Germania
23. Monzonit
Chimie: SiO2 53-65 %, Al2O3 13-18 %, FeO 3-7 %, K2O 4-6, Na2O 3-5 %, CaO 2-4 %, (Ti,Ba,Cr,V,Sr,Zr,Ni)
Tip: rocă magmatică intruzivă cu compoziție intermediară formată din feldspați plagioclazi și alcalini
Textura: mediu granulară (proporții egale de feldspat potasic și plagioclaz)
Culoare: gri închis spre verde
Componenți principali: plagioclaz sodic, feldspat ortoclaz, hornblendă, biotit
Componenți accesorii: ilmenit, magnetit, cuarț, piroxeni
Componenți accidentali: nefelin, olivină, cuarț
Geneza: intruziuni ale magmei originare din mantaua litosferică (asemănător cu granitul)
Absorbția apei: foarte redusă
Răspândire: Italia (Monzoni), Austria, Norvegia, Scoția, Armenia, Ukraina, Rusia, SUA
Utilizări: construcții, sursă pentru minerale rare, substitut pentru granit
Comentarii: apare în mase relativ mici, asociate cu diorit sau gabrou, localitatea tip este în Italia (Monzoni)
24. Nefelinit
Chimie: SiO2 37-45 %, Al2O3 6-8 %, CaO 14-18 %, FeO 8-11 %, MgO 4-5 %, Na2O 3-5 %, K2O 1-2 %, TiO 1-3 % (Ti,K,Ba,Sr,Zr,La,Cs)
Tip: rocă magmatică intruzivă sub-saturată în siliciu, formată aproape în întregime din nefelin și augit
Textura: afanitică fin granulară (fenocristale mari de augit într-o matrice foarte fin granulară)
Culoare: cenușiu închis spre negru
Componenți principali: nefelin, augit
Componenți accesorii: plagioclaz calcic, olivină, melilit, apatit
Componenți accidentali: pământuri rare, carbonatit
Geneza: intruziuni ale magmei hiperpresurizate, cu un grad redus de topire fracțională și un volum mare de bioxid de carbon dizolvat
Răspândire: insule vulcanice (Oahu, Hawai), Japonia, Canada, SUA, Tanzania
Utilizări: construcții, piatră decorativă, substitut pentru granit și bazalt, industria ceramică
Comentarii: o erupție tipică de lavă bogată în melilit, olivină și nefelină a fost înregistrată la Hamada în Japonia
25. Norit
Chimie: SiO2 45-60 %, Al2O3 16-20 %, MgO 8-15 %, CaO 10-12 %, FeO 5-11 %, (Ti,Mn,Na,K,Ni,Ge,Cs)
Tip: rocă mafică magmatică intruzivă, compusă mai ales din labradorit și hipersten cu olivină
Textura: equigranulară, mediu granulară spre grăunțoasă (varietate de gabrou)
Culoare: gri deschis spre roz
Componenți principali: labradorit, hipersten, olivină
Componenți accesorii: magnetit, ilmenit, cromit
Componenți accidentali: cordierit, biotit, hornblendă
Geneza: intruziuni stratificate cu magmă formată din roci mafice și ultramafice împreună cu gabroul, frecvent asociază și depozite de platină
Răspândire: Africa de Sud, Canada, Rusia, SUA, Turcia, Norvegia, România
Utilizări: piatră pentru pavaj, piatră ornamentală, sursă pentru nichel, substitut pentru gabrou
Comentarii: noritul se întalnește frecvent în eșantioanele de rocă aduse de misiunea Apollo de pe Lună
26. Obsidian
Chimie: SiO2 72-82 %, Al2O3 10-13 %, K2O 3-5 %, Na2O 2-4 %, (Ca,Mg,Fe)
Tip: rocă felsică magmatică extruzivă, (sticlă vulcanică)

Textura: hialină (sticlă lucioasă)
Culoare: negru mătăsos, uneori cu cristobaliți albi
Componenți principali: sticlă
Componenți accesorii: feldspați, oxizi de fier
Componenți accidentali: fier, magneziu
Geneza: lava acidă eruptivă se răcește brusc cu o creștere minimă a cristalelor din suspensie, se găsește de obicei în marginile scurgerilor de lavă riolitică
Densitate: 2.350-2400 Kg/m3
Răspândire: Italia, Argentina, SUA, Franța, Canada, Islanda, Japonia, Peru, Chile, Guatemala, Mexic, Turcia, România
Utilizări: lame pentru bisturiu, geme, ace pentru pick-up, abrazivi, unelte (în epoca Neolitică)
Comentarii: descris pentru prima dată în Istoria Naturală a lui Pliniu cel Bătrân, obsidianul este uneori clasificat ca mineraloid (deoarece are prea puține minerale în compoziție)
27. Pegmatit
Chimie: SiO2 61-74 %, Al2O3 14-17 %, Fe2O3 1-8 %, CaO 1-6 %, MgO 0-4 %, Na2O 0-3 %, K2O 0-3 %, (Ti,Mn,Cr,Ni,Zr)
Tip: rocă magmatică intruzivă macrocristalină, compusă din cuarțz, feldspat și mică
Textura: cristalină (denumită și pegmatitică cu cristale ce se întrepatrund, frecvent apar și cristale mai mari de 25 mm)
Culoare: amestec de culori (roz, alb, crem, argintiu, galben, maro, verde, violet, albastru, negru)
Componenți principali: cuarț, feldspat și mică
Componenți accesorii: turmalină, apatit, topaz
Componenți accidentali: beril, zircon, columbit, tantalit, zinnwaldit
Geneza: din magma cu o concentrație mare de elemente de flux dar cu rată scăzută de nucleație efectivă, la gradiente termice mici și la presiuni mari ale apei și vaporilor termali
Porozitate: 0,1-9 %
Absorbția apei: până la 4-5 %
Permeabilitate: prezentă, variabilă
Răspândire: Brazilia, Franța, Australia, India, Maroc, Nigeria, Egipt, Norvegia, România
Utilizări: sursă pentru geme (aquamarin, turmalin, topaz, corindon) și elemente rare (Be,W,Li,Ti,Ni,Mo)
Comentarii: dimensiunea cristalelor este frapantă, frecvent ating 5 cm lungime dar au fost descrise și cristale de peste 10 metri lungime
28. Peridotit
Chimie: SiO2 40-45 %, MgO2 40-51 %, FeO2 6-8 %, Al2O3 2-4 %, CaO 1-3 %, (Na,K,Mn,Ti,Cr,Ni,Pl)
Tip: rocă ultramafică magmatică intruzivă, se descriu patru tipuri: dunit, harzburgit, lherzolit și wherlit
Textura: grăunțoasă (mai ales olivină și piroxeni)
Culoare: verde închis, maro, maro-verzui
Componenți principali: olivină, piroxeni
Componenți accesorii: plagioclaz, cromit, amfiboli
Componenți accidentali: hornblendă, biotit, bronzit, flogopite
Geneza: blocuri solide sau fragmente de roci formate prin cristalizarea magmei intruzive în straturile superioare ale scoarței
Porozitate: 0,1 %
Răspândire: Canada, Anglia, Africa de Sud, India, Thailanda, Noua Zeelandă, SUA
Utilizări: sursă pentru geme (peridot) și minerale rare (Ni, Pl, Cr)
Comentarii: peridotitul este o rocă dominantă în stratul superior al scoarței, însă în majoritate este transformat metamorfic în serpentinit
29. Perlit
Chimie: SiO2 70-75 %, Al2O3 12-15 %, KO2 2-4 %, Fe2O3 1-2 %, Na2O 2-4 %, (Mg,Ca,Mn,Ti)
Tip: sticlă vulcanică amorfă, formată prin hidratarea obsidianului atunci când magma penetrează pânzele freatice
Textura: hialină (sticlă amorfă)
Culoare: gri deschis, gri verzui, gri maroniu
Componenți principali: sticlă naturală (obsidian hidratat)
Componenți accesorii: magnetit, ilmenit, feldspat, apă
Componenți accidentali: cuarț, feldspat, mică, minerale feromagneziene
Geneza: erupții vulcanice relativ recente conținând roci terțiare sau riolitice
Porozitate: foarte mare, până la 30-50 % pentru aer
Absorbția apei: foarte mare, prin încalzire la 860-900 de grade Celsius, apa din vacuole este vaporizată și roca se expandează de 7-16 ori față de volumul inițial
Permeabilitate: mare, 42-164 miliDarcy
Densitate: 1.100 Kg/m3 neexpandat și 30-150 Kg/m3 după expandare (plutește pe apă)
Rezistența la compresiune: foarte mică, 10-20 MPa
Răspândire: China, SUA, Ungaria, Turcia, Grecia, Japonia, Rusia, Anglia, Franța, Italia
Utilizări: construcții, lianți și mortar, material izolant, filtrarea aerului, amendament agricol
Comentarii: rezervele mondiale de perlit sunt estimate la circa 700 milioane de tone, cu un consum anual de circa 2 milioane de tone/an
30. Picrit (picrobazalt, oceanit)

Chimie: SiO2 45-50 %, MgO 8-30 %, FeO 4-10 %, Fe2O3 3-8 %, CaO 8-10 %, Al2O3 7-12 %, (Ti,Na,Sr)
Tip: rocă vulcanică ultramafică intruzivă, compusă mai ales din olivină și augit
Textura: afanitică (fenocristale de olivină într-o masă de augit)
Culoare: gri închis cu fenocristale de olivină galben-verzui
Componenți principali: olivină, augit, feldspat plagioclaz
Componenți accesorii: feldspat plagioclaz sodic, cuarț, ilmenit, magnetit
Componenți accidentali: biotit
Geneza: acumularea cristalelor de olivină într-un lac de lavă sau într-o cameră magmatică
Răspândire: insule vulcanice (Hawai, Curacao, Reunion)
Utilizări: construcții, furnale și turnătorii, cărămizi refractare
Comentarii: erupții recente de picrobazalt s-au înregistrat în Hawai la erupțiile vulcanului Mauna Loa din anii 1852 și 1886
31. Piroclastice (tuff, cenușă, lapilli, agregate)

Chimie: SiO2 55-69 %, Al2O3 6-19 %, Fe2O3 2-22 %, MgO 1-14 %, CaO 1-3 % (Na,K,Ca,F,Cl,SO4)
Tip: roci clastice compuse din material vulcanic extrusiv

Textura: piatră ponce fărâmițată, formează aglomerate și blocuri, lapilli sau pietriș (2-64 mm), cenușă (< 2 mm)
Culoare: cenușiu închis, cenușiu, alb-cenușiu, maroniu, verde închis, negru
Componenți accesorii: feldspat plagioclaz, piroxeni, olivină, magnetit, ilmenit
Componenți accidentali: roci din crater
Geneza: roci expulzate în timpul erupției, cenușă, fragmente sau conglomerate
Porozitate: variabilă între 1 și 46 %
Permeabilitate: variabilă, 1-500 miliDarcy
Densitate: 1.200- 2.650 Kg/m3
Rezistența la tracțiune: 0,1-0,9 MPa
Răspândire: Italia, Japonia, SUA, Indonezia, Chile, insule vulcanice (Islanda, Hawai)
Utilizări: material de construcție, ciment, pozzolana, amendament agricol
Comentarii: printre cele mai spectaculoase forme de roci piroclastice se numără depozitele de roci ignimbrite, formate prin depunerea de cenușă vulcanică în jurul vulcanului activ
32. Ponce (Pumice)

Chimie: SiO2 50-70 %, Al2O3 15-20 %, Fe2O3 3-5 %, MgO 3-8 %, Na2O 3-5 %, K2O 2-5 %, CaO 2-11 %, (Ti,Mn)
Tip: rocă vulcanică extruzivă, lavă spumoasă solidificată, destul de ușoară ca să plutească pe apă
Textura: hialină (sticlă microveziculară cu bule transparente)
Culoare: albă, gri, alb-gălbuie, crem, albăstruie, verde-maronie, neagră
Componenți accesorii: silicați minerali, zeoliți, calcit
Componenți accidentali: silicon, aluminiu
Geneza: prin erupția violentă a rocilor puternic presurizate și răcirea bruscă cu încorporarea bulelor de gaz
Porozitate: foarte mare, 60-90 %
Permeabilitate: mare, 10-230 miliDarcy
Densitate: 640-1.100 Kg/m3 în funcție de porozitate
Răspândire: Italia, Indonezia, Japonia, Grecia, Chile, Spania, Turcia, SUA, România
Utilizări: ciment ușor, cărămizi tip BCA, aditivi pentru ciment, pozzolana, abrazivi, piatră decorativă
Comentarii: după explozia vulcanului Krakatoa blocuri de piartă ponce au plutit pe ocean timp de peste 20 de ani
33. Porfir
Chimie: SiO2 68-74 %, Al2O3 13-15 %, K2O 3-5 %, Na2O 3-5 %, (Ti,P,Fe,Mn,Mg,Na,Zr)
Tip: rocă felsică, magmatică extruzivă (vulcanică), compusă din feldspați și cuarț
Textura: porfiritică (cristale mari de feldspat și cuarț într-o masă fină de feldspat)
Culoare: roșu-purpuriu
Componenți principali: feldspați, hornblendă, biotit, cuarț
Componenți accesorii: piroxen, ilmenit, magnetit, apatit, zircon
Componenți accidentali: hematit, uralit, oxizi metalici (Au, Cu, Mo, Pb, Sn, Zn, W)
Geneza: coloana de magmă în urcare se racește în doua etape, prima etapă, la adâncime, formând cristale mari și a doua etapă cu răcire bruscă în timpul erupției cu formare de cristale foarte mici
Porozitate: 0,1-1 %
Răspândire: Italia, Austria, Scoția, Rusia, SUA, Egipt, Groenlanda, China, Turcia, România
Utilizări: construcții, piatră ornamentală, sculpturi și monumente, sursă pentru metale prețioase
Comentarii: în Imperiul Roman această rocă era foarte respectată deoarece culoarea roșu-purpuriu este un simbol imperial (împărații Bizanțului se nasc în purpură)
34. Riolit
Chimie: SiO2 69-77 %, Al2O3 7-15 %, Fe2O3 1-3 %, Na2O 2-4 %, K2O 1-6 %, CaO 1-3 %, (Mg,Ti,Zr,Nb)
Tip: rocă flesică, magmatică extruzivă (vulcanică), compusă din feldspați, cuarț și biotit
Textura: orice tip de textură: sticloasă, afanitică sau porfiritică
Culoare: gri spre roz, roșu, negru, alb
Componenți principali: cuarț, feldspat alcalin, feldspat plagioclaz
Componenți accesorii: sticlă, biotit, hornblendă, magnetit, ilmenit
Componenți accidentali: cristobalit, amfiboli, piroxeni
Geneza: este echivalentul eruptiv al rocilor plutonice granitice
Permeabilitate: 0,1-10 microDarcy
Răspândire: Italia, Etiopia, Ungaria, Anglia, Japonia, SUA, Chile, Noua Guinee, Alaska, România
Utilizări: construcții, izolatori, agregate, balast, drumuri și căi ferate, piatră decorativă
Comentarii: erupțiile cu acest tip de rocă sunt relativ rare, în secolul XX s-au înregistrat doar trei erupții de acest gen
35. Sienit
Chimie: SiO2 46-68 %, Al2O3 16-21 %, MgO 2-5 %, Na2O 2-10 %, K2O 2-5 %, TiO 1-3 %, (Fe,Mn,Ca,P)
Tip: rocă magmatică intruzivă similară cu granitul dar cu mai puțin de 5 % cuarț
Textura: grăunțoasă sau holocristalină în cazul sienitului nefelinic
Culoare: gri, alb, roz, violet sau albăstrui
Componenți principali: feldspat potasic, amfiboli
Componenți accesorii: piroxen, nefelin, biotit, ilmenit, magnetit, zircon, apatit
Componenți accidentali: olivină, hornblendă, fluorit, oxizi de fier
Geneza: din roci magmatice intruzive alcaline ce pătrund în grosimea scoarței continentale
Răspândire: Austria, Italia, Germania, Norvegia, Portugalia, SUA, Rusia, Malawi, Elveția, Brazilia, China, România
Utilizări: construcții, piatră ornamentală, ceramică, piatră cubică, promotor pentru cristalizare
Comentarii: sienitul nefelinic conține 66 % feldspat și 22 % nefelină și are aspectul general asemănator cu granitul
36. Trahit
Chimie: SiO2 58-67 %, Al2O3 11-18 %, Fe2O3 3-7 %, FeO 2-10 %, K2O 3-6 %, Na2O 4-7 %, CaO 1-2 %, (Mg,Mn,P,Ti,Ba,Zr,Rb)
Tip: rocă magmatică extruzivă (vulcanică) bogată în feldspați potasici

Culoare: alb, gri, maro-verzui sau cu pete
Componenți principali: feldspat sanidinic, plagioclaz, cuarț, nefelin
Componenți accesorii: biotit, clinopiroxen, olivină
Componenți accidentali: zircon, apatit, sticlă
Geneza: din magma alcalină formată în interiorul crustei continentale, este echivalentul eruptiv al sienitului
Răspândire: SUA, Islanda, Azore, Noua Zeelandă, Madagascar, Germania, Franța, Italia, Scoția, România
Utilizări: dale pentru pavaj, materiale sanitare, ceramică, piatră cubică, piatră ornamentală, bijuterii
Comentarii: la grosime mică lasă lumina să treacă fără să fie însă complet transparent, uneori este utilizat ca piatră gemă (doar după șlefuire)
Rocile Sedimentare
Introducere
Rocile sedimentare acoperă circa 73 % din suprafața uscatului, reprezentând o mare parte din suprafața continentelor, dar în ansamblu nu reprezintă mai mult de 8 % din întregul volum al scoarței terestre. Rocile
sedimentare nu formează decât un strat relativ subțire deasupra rocilor magmatice sau metamorfice din profunzime. Se formează prin depunerea și depozitarea ulterioară a materialului de la suprafața Terrei, sau a
materialului ce plutește în apă. Prin termenul de sedimentare se definește colectiv procesul prin care particulele minerale și organice, se așează într-un anumit loc. Aceste particule, denumite generic sediment, se
formează prin alterarea și erodarea altor roci sau prin degradarea unor organisme acvatice (sau scoici și carapace), apoi sunt transportate la locul depunerii de către agenții de denudare: apă, vânt, gheață, mișcări
tectonice sau alunecări de teren. Rocile sedimentare se depun în straturi succesive ce formează niște structuri mai mari denumite paturi. Studiul acestor straturi poate oferi informații despre evoluția climatică la scara
geologică a timpului. Caracteristicile mecanice ale fiecărui strat trebuiesc analizate atent atunci când se proiectează construcția de drumuri, case, tuneluri sau canale. Rocile sedimentare pot găzdui și depozite
exploatabile de cărbune, combustibili solizi, apă potabilă sau zăcăminte minerale.
După mecanismul de formare rocile sedimentare pot fi clasificate în: 1. clastice 2. biochimice 3. chimice 4.altele. Rocile sedimentare clastice sunt compuse din particule și componente rezultate în urma
fragmentării fizice a unor roci preexistente. Fragmentele clastice sunt formate în cea mai mare parte din cuarț, feldpat, argilă și mică. În funcție de dimensiunea fragmentelor sau a particulelor dominate, rocile
sedimentare clastice pot fi clasificate în roci formate din: pietriș (diametrul > 2 mm), nisip (1/16 mm < diametrul < 2 mm), nămol (1/256 mm <diamertul< 1/16 mm) și pulberi fine (diametrul < 1/256 mm). Exemple:
rocile conglomerate și breciile sunt formate predominant din pietriș, gresiile sunt formate predominant din nisip, iar ardezia și argilitul sunt formate predominant din argile. Rocile sedimentare biochimice sunt create
prin cimentarea unor fragmente derivate din organisme acuatice, cum sunt coralii, moluștele sau foraminiferele și planctonul. Exemple: calcarul se formează din scheletul calcaros al coralilor și moluștelor, coquina se
formează din scoici, cărbunele se formează din resturi de plante sau creta se formează din scheletul silicios al unor organisme microscopice cum sunt radiolaria și diatomitele. Rocile sedimentare chimice se formează
prin precipitarea substanțelor minerale dintr-un mediu fluid, atunci când soluția devine suprasaturată. Exemplele cele mai comune sunt evaporitele (sarea, sylvit, barit, gips) sau oolitele calcaroase. În ultima categorie
sunt incluse rocile sedimentare formate prin orice alt mecanism, cum sunt de exemplu cele formate din fragmente rezultate prin impact fizic, scurgeri de lavă sau prin cimentarea cenușei vulcanice împreună cu
fragmente piroclastice.
În funcție de tipul rocilor pre-existente din care au rezultat fragmentele ce formează rocile sedimentare se disting mai multe categorii denumite astfel: 1. roci sedimentare siliciclastice 2. roci sedimentare carbonatate
3. roci sedimentare evaporitice 4. roci sedimentare bogate în material organic 5. roci sedimentare silicioase 6. roci sedimentare bogate în fier 7. roci sedimentare fosfatice.
După depunere sedimentul suferă diverse procese de transformare ce duc la modificarea proprietăților fizice, chimice sau biologice. Atunci când aceste procese au loc la temperaturi și presiuni mari, se utilizează
termenul de transformare metamorfică iar rocile rezultate se numesc roci metamorfice. Când aceste transformări au loc la temperaturi și presiuni mici sau moderate, se utilizează termenul de transformare diagenetică,
iar rocile rezultate se numesc tot roci sedimentare, chiar dacă diferă de cele originale. Cele mai caracteristice procese diagenetice sunt cele de consolidare și compactare a unor sedimente cu formarea de brecii sau
conglomerate. Tipic, consolidarea rezultă ca urmare a presiunii litostatice exercitată de noile straturi ce se depozitează succesiv deasupra stratului respectiv. Presiunea litostatică generează și ușoare creșteri de
temperatură ce pot stimula inițierea unor reacții chimice, cum este cazul atunci când materialele organice se transformă în lignit sau cărbune. Alte procese diagenetice sunt generate de activitatea biologică a unor
bacterii, fungi sau plante, cum este de exemplu procesul de mineralizare și pietrificare a resturilor organice.
Majoritatea rocilor sedimentare conțin cuarț sau calcit. Spre deosebire de rocile magmatice, compoziția lor este de obicei mult mai omogenă și conțin relativ puține specii minerale, ca urmare a procesului de
decantare suferit în timpul transportului. Chiar dacă se formează din roci magmatice, rocile sedimentare clastice au o compoziție chimică mai puțin complexă, elementele cu densitate diferită fiind depuse fracționat.
Rezistența lor la eroziune este determinată de mineralul ce formează fracțiunea de cimentare și se exprimă secvențial prin seria de reacție Bowen. În această serie, mineralul cel mai rezistent la uzură este cuarțul, urmat
de feldspar, mică și apoi calcar împreună cu restul mineralelor puțin stabile. Eroziune rocilor sedimentare nu depinde doar de rezistența rocilor ci depinde și de intensitatea factorilor de eroziune (de exemplu în climatele
extreme).
Printre alte curiozițăți, rocile sedimentare pot conține și fosile formate în diferitele ere geologice. Numărul acestor fosile este cu atât mai mare cu cât rata de sedimentare este mai lentă, asftel încât resturile organice
au rămas în mediu anoxic suficient timp pentru a fi pietrificate înainte de inițierea proceselor diagenetice. Fosilele sunt supuse apoi acelorași procese diagenetice ca și restul rocii. Astfel, prin dizolvarea lentă a calciului
nu mai rămâne decât o amprentă a fostelor organisme sau schelete, fiind înlocuite de un ciment silicios. Majoritatea fragmentelor organice păstrate sunt reprezentate prin oase, scoici sau fragmente de lemn, urmele de
țesuturi moi fiind foarte rare și întotdeauna mai recente decât ultimii 40 de milioane de ani.
Straturile, sau paturile de material sedimentar depus pot avea de la câțiva centimetri până la câțiva metri și se caracterizează prin compoziție litologică și textură uniformă. Straturile subțiri centimetrice se mai
denumesc și laminae, iar procesul de depunere se mai numește și laminare. În mod normal starturile sunt depuse în plan orizontal, sau în plan puțin înclinat. Există însă și roci cu staturi ce se încrucișează formînd un
unghi oarecare. Acest tip de rocă se fromează atunci când în timpul depunerii o parte din sediment este îndepărtat prin eroziune iar noile straturi se depun la un unghi diferit (de exemplu sub acțiunea valurilor). La fel ca
inelele din trunchiul arborilor, straturile laminare pot prezenta o variație sezonieră (denumite varve), sau pot fi influențate de modificările climatice mari. Paturile sedimentare sunt tot niște structuri primare formate în
cursul procesului de depozitare și pot oferi indicii despre mediul în care s-au format. Astfel de paturi sedimentare, cum sunt dunele și aluviunile, prezintă de obicei la suprafața lor urme elongate sau vălurite ce indică
direcția de curgere a mediului de transport.
Alte structuri se formeză în rocile sedimentare după depunere și sunt denumite generic structuri scundare. Astfel de structuri secundare indică fenomene și procese ce au avut loc după depunerea sedimentului.
Exemple sunt galeriile fosilizate ale unor moluște sau artropode ce atestă prezența unui mediu biologic în urma depunerii. Alte structuri secundare sunt formate prin procese diagenetice. De exemplu, după evaporarea
apei rocile carbonatitice formează niște concrețiuni denumite stilolite, rezultate prin precipitarea diverselor minerale dizolvate în apă. Aceste concrețiuni sunt de obicei concentrice, realizând spectaculoase degradeuri, în
variate culori. Alte structuri secundare sunt formate prin deformarea fizică a sedimentului depus. De exemplu, când sedimentul este format din particule cu densitate diferită, cum sunt argila și nisipul, particulele mai
grele de nisip se vor afunda în cele mai ușoare de argilă, formând un aspect de limbi de foc răsturnate cu capul în jos. Structuri asemănătoare se pot forma și în climatele reci, prin procese repetate de îngheț-dezgheț.
Alte deformări fizice pot fi produse ca rezultat al diferenței de presiune superficială a apei de infiltrație, diferență generată de particulele cu porozitate diferită. Astfel de deformări pot duce la formarea de fisuri și
crăpături ce sunt apoi umplute cu material dislocat, pentru a forma vene de material sedimentar. Când astfel de defărmări au loc pe panta unui deal se pot produce ruperi masive, cu alunecări de teren.
Tipul de sediment depus nu depinde numai de materialul sedimentar, ci și de mediul de sedimentare. Mediul pentru formarea sedimentelor poate fi marin, continental sau eolian. Mediul marin de suprafață se referă la
zonele de coastă cu adâncimi mai mici de 200 de metri, caracterizat printr-o energie ridicată a mediului de transport, astfel că sub acțiunea valurilor pot fi depuse particule de dimensiuni mai mari, cu aspect rugos
(pietriș, scoici și nisip). Mediul marin de suprafață se caracterizează și prin bogăția în animale marine cu schelet calcaros, ce se pot pietrifica pentru a forma roci calcare. Mediul marin de adâncime, începe de la 200 de
metri și poate ajunge până la peste 4 km. La aceste adâncimi, curenții sunt foarte slabi astfel că nu pot fi transportate decât particulele foarte fine. La adâncimi mai mari decât 4 km, solubilitatea carbonaților crește foarte
mult, astfel că orice material calcaros ajuns la aceste adâncimi este dizolvat. Atunci când fundul oceanelor are un plan înclinat se pot produce și alunecări de material sedimentar, cu deplasarea unor volume mari de
substanțe minerale și formarea unor curenți de turbiditate. Mediul continental de sedimentare este format din lagune, lacuri, mlaștini, terenuri inundate sau material aluvionar. Particularitățile de sedimentare sunt
determinate și în acest caz de energia mediului de transport, respectiv viteza de deplasare a apei. Mediul de sedimentare eolian este reprezentat întotdeauna prin particule fine sau foarte fine, bine sortate, depuse
fracționar, în gradient de energie a mediului de transport (vîntul). Singurele sedimente complet nesortate sunt cele deplasate de ghețarii în mișcare.
Fiecare mediu de sedimentare se caracterizează prin formarea unor roci tipice denumite și faciesuri de sedimentare. Astfel prin identificarea unui strat de rocă de un anumit fel se identifică simultan și mediul în care
s-a format. De exemplu, prezența unei roci formată din scheletul unor organisme marine se identifică cu formarea într-un mediu marin de suprafață. Cartarea diferitelor faciesuri de sedimentare se utilizează pentru
realizarea unor hărți de paleogeografie ce prezintă transgresia sau regresia unei coaste continentale, sau diferitele modificări de paleoclimat.
Depunerea de sediment în cantități mari are loc în spații denumite bazine de sedimentare. Volumul de sediment depus depinde de așa numitul spațiu de acomodare format din suprafața bazinului înmulțită cu
adâncimea. Bazinul format prin îndepărtarea plăcilor continentale poartă numele de bazin de rift și este alungit, îngust și adânc. Pe lângă sedimente continentale, bazinul de rift se mai poate umple și cu depozite de
origine vulcanică. Când astfel de bazine de rift se lărgesc suficient de mult, poate pătrunde apa de mare, adăugând astfel și sedimente marine. Un alt tip de bazin de sedimentare, denumit bazin de tasare, se formează
atunci când unele zone ale litosferei, încălzite prin torsionare, se răcesc din nou. Prin răcire, zonele respective cresc în densitate și se tasează isostatic. Astfel de bazine se formează în lungul zonelor pasive ale marginilor
continentale, dar pot să apară uneori și în interiorul continentelor. Sedimentele depuse în aceste bazine de tasare cresc sarcina și conduc la o nouă tasare, formând astfel un cerc vicios. Prin acest mecanism, în unele
bazine de tasare grosimea sedimentelor poate ajunge până la 10 km. Un al treilea tip de bazin de sedimentare se formează dea lungul marginii convergente a plăcilor continentale, acolo unde plăcile se supapun. În fața
plăcii care se scufundă sub cea juxtapusă se formează un bazin în formă de arc, alungit și asimetric. Aceste bazine de subducție se umple cu sediment marin și material din curenții de turbiditate, pentru a forma o
secvență de roci stratificate cunoscută sub numele de flysch. Atunci când subducția celor două continente se oprește și se transformă în coliziune, bazinul de arc se transformă în bazin de sedimentare de tip continental.
În același timp, prin mișcări tectonice, o parte din crustă se pliază și formează o centură de munți ce vor alimenta bazinul de arc cu material de eroziune denumit molassă. Datorită greutății mai mari, terenul rămas în
spatele munților se tasează pentru a forma un bazin de sedimentare marin în spatele lanțului muntos, denumit bazin din spatele arcului. Acest bazin se umple de obicei cu sediment marin.
La scara geologică a timpului, trăsăturile litologice ale rocilor sedimentare pot reflecta uneori marile cicluri astronomice cu efect asupra climatului de pe Terra. Cel mai scurt ciclu de aces fel este produs de mișcarea
de rotație a Lunii în jurul Pământului. Mareele se produc zilnic, dar intensitatea lor este variabilă fiind corelate la un ciclu egal cu semitimpul de revoluție cu durata de circa două săptămâni. La o scară mai mare a
timpului, sunt ciclurile Milankovitch generate de schimbările de înclinație a axei Pământului. Aceste cicluri au o periodicitate cuprinsă între 10 000 și 200 000 de ani. La scara milioanelor de ani, clima de pe Terra este
influențată de mediul prin care se deplasează Sistemul Solar, în mișcarea sa circumgalactică. Cele mai cunoscute astfel de cicluri astronomice cu influențe terestre sunt marile glaciațiuni.
Respectând principiul superpoziției, în cazul rocilor sedimentare stratificate stratul situat la bază este cel mai vechi, cu excepția situațiilor în care rocile au fost dislocate de la locul depunerii prin mișcări tectonice sau
prin deplasări de teren. Ca urmare a acestei dispuneri stratigrafice, rocile sedimentare conțin intrinsec importante informații istorice despre evoluția geologică a Terrei. Geologii și paleontologii găsesc în canioanele și în
rift-urile create accidental în roci sediementare adevărate laboratoare de cercetare a unor evenimente petrecute cu zeci de mii de ani în urmă, uneori chiar în urmă cu milioane de ani.
Principalele roci sedimentare
1. Arcoza
Chimie: SiO2 72-94 %, Al2O3 3-11 %, K2O 1-4 %, CaO 2-4 %, MgO 1-2 %, (Fe,Mn,Ti,Na)
Tip: rocă sedimentară detritică, o varietate de gresie ce conține minimum 25 % feldspat

Textura: foarte fin granulară până la grăunțoasă, clastică (nisip pietrificat)
Culoare: gri spre roșietic, alb-gălbui
Componenți principali: cuarț, feldspat și ciment calcitic pe post de liant
Componenți accesorii: muscovit, biotit, fragmente de roci granitice
Componenți accidentali: granați, turmalină, epidot, zircon, oxizi de fier, fosile
Geneza: în urma dezagregarii prin eroziune a rocilor vulcanice și metamorfice (frecvent granitice) și depozitarea lor rapidă urmată apoi de cimentare în medii reci sau aride
Porozitate: 2-13 %
Permeabilitate: 1-100 miliDarcy
Răspândire: Australia, SUA, Rusia, China, Germania, India, Scoția, Afganistan, Indonezia, România
Utilizări: construcții, balast, sursă de feldspat pentru industria sticlei
Comentarii: monolitul denumit Uluru (Ayers Rock) din Centrul Australiei este format din arcoză depusa spre sfârșitul epocii Cambriene
2. Argila
Chimie: SiO2 50-68 %, Al2O3 16-34 %, MgO 3-7 %, Fe2O3 2-7 %, Na2O 1-3 %, (Ca,K,P,Ti)
Tip: rocă sedimentară detritică, clastică formata din particule cu diametrul mai mic de 0,0039 mm
Textura: pelitică (granulația nu se poate observa decât sub microscop)
Culoare: albă, cenușie, verzuie, albăstruie, roșietică, maronie, neagră
Componenți principali: illit, montmorilonit, caolin, smectit, clorit
Componenți accesorii: cuarț, pirit, oxizi de fier, calcit
Componenți accidentali: dolomit, biotit, turmalină
Geneza: prin depunerea sedimentară graduală, în bazine marine sau în lacuri, a rocilor erodate chimic, sau prin activitate hidrotermală
Porozitate: 33-66 %
Răspândire: pe tot globul
Utilizări: ceramică, baraje, vase pentru gătit, obiecte artizanale, industria hârtiei, ciment, tencuială, dale pentru pavaj
Comentarii: amestecată cu apă argila devine plastică, în antichitate peste 2/3 dintre locuințe erau construite din argilă (cu schelet din lemn sau din piatră)
3. Argilit
Chimie: SiO2 52-62 %, Al2O3 12-20 %, FeO 5-9 %, Fe2O3 1-3 %, MgO 3-5 %, K2O 2-5, (Ti,Mn,Ca,Na,Ba)
Tip: rocă sedimentară compusă predominant din particole de lut uscat (nămol și noroi pietrificat)
Textura: pelitică, fin granulară (0.0002 până la 0.002 mm), clastică, stratificată
Culoare: gri până la negru, verzui, roșiatic
Componenți principali: cuarț, feldspați, biotit, clorit, muscovit
Componenți accesorii: illit, caolinit, montmorilonit, sepiolit
Componenți accidentali: oxizi de fier, sulfați, carbonati
Geneza: nămol puternic indurat ce se transformă în șist argilos pe masură ce se formează fisurile de stratificație
Porozitate: 4-10 %
Răspândire: pe toată suprafața globului
Utilizări: construcții rudimentare, extragerea de uleiuri bituminoase sau sulf, amendament agricol, sculpturi rudimentare
Comentarii: indienii din Canada (British Columbia) sunt renumiți pentru totemurile arborigene sculptate în argilit (Haida carvings)
4. Bauxita
Chimie: SiO2 3-12 %, Al2O3 50-81 %, Fe2O3 2-29 %, TiO 2-4 %, (Mg,Ca,Na,K,P,Cr,Ga,Zr)
Tip: rocă sedimentară reziduală, zăcământ de aluminiu

Textura: oolitică sau pisolitică (mici sfere, sau noduli, cimentate cu un liant)
Culoare: alb, crem, gri, gălbui, maro roșcat
Componenți principali: gibbsit, boehmit, diaspor
Componenți accesorii: goethit, hematit, caolinit, limonit
Componenți accidentali: cuarț, vanadium, crom, berilium, pământuri rare
Geneza: transformarea lateritică a rocilor bogate în silicați de aluminium, prin eroziune în climat cald și umed tropical
Porozitate: 8,4 %
Permeabilitate: 0,4-1 miliDarcy
Răspândire: Australia, China, Brazilia, India, Jamaica, Guinea, Vietnam, Grecia, Surinam, Kazahstan, Rusia, România
Utilizări: este principala sursă pentru extracția de aluminiu, cimenturi, cărămizi refractare, chimicale
Comentarii: a fost denumit dupa localitatea Les Baux din sudul Franței, unde a fost descrisă în anul 1821 de către Pierre Berthier
5. Bentonita
Chimie: SiO2 56-70 %, Al2O3 13-23 %, MgO 1-5 %, Fe2O3 1-10 %, CaO 1-4 %, (K,Na,P,Ti)
Tip: rocă sedimentară pelitică (argilă impură), compusă mai ales din montmorillonit (silicat de aluminiu)
Textura: pelitică (fin granulară), ceroasă, uneori păstrează textura sticloasă din roca originală
Culoare: gri crem, alba crem, albă gălbui, albă albăstrui, roz, maronie, neagră
Componenți principali: montmorillonit, illit, beidelit
Componenți accesorii: caolinit, cuarț, feldspați, calcit, gips
Componenți accidentali: smectit, albit
Geneza: prin degradarea atmosferică a cenușelor vulcanice, de obicei în prezența apei
Porozitate: 18-43 %
Densitate: 1.500-2.800 Kg/m3 (în funcție de apa conținută)
Rezistența la tracțiune: 0,5-2 MPa
Răspândire: SUA, China, Grecia, Turcia, Australia, India, Rusia, Italia, Mexic, Brazilia, Germania, Argentina, România
Utilizări: gel pentru foraj, ciment, adezivi, industria ceramică, industria metalurgică, matrițe de turnare, desicanți, amendament agricol
Comentarii: bentonita are capacitatea de a absorbii cantități impresionante de apă cu expandarea volumului de 8-9 ori, este plastică și tixotropică (vâscozitatea ei scade sub presiune)
6. Brecia
Chimie: SiO2 40-65 %, Al2O3 8-17 %, CaO 8-45 %, FeO 8-18 %, MgO 2-32 %, TiO2 1-9 %, (Na,K,P)
Tip: rocă detritică sedimentară (fragmente de rocă și minerale cimentate)

Textura: clastică (fragmente de rocă, angulare, inegale, nesortate, într-o masă cu granulație mai fină)
Culoare: maro, maro-gălbui ca mierea, cenușiu, cenușiu închis, verzui
Componenți principali: fragmente din diverse roci (gneis, cuarț, granit, andezit, bazalt, dolomită)
Componenți accesorii: intruziuni mafice si ultramafice, vene din aplita
Componenți accidentali: cupru, argint, aur, alte metale
Geneza: prin petrificarea unor fragmente angulare de roci, rezultate din alterarea detritică a rocilor native și cimentarea acestora prin precipitarea unor minerale cum este cuarțul
Răspândire: SUA, Rusia, China, Afganistan, Slovacia, Anglia, Polonia, Bulgaria, Turcia, România
Utilizări: drumuri și căi ferate, piatră ornamentală, fațadă pentru ziduri și coloane (Pantheonul din Roma)
Comentarii: breciile pot avea origine diferită formând următoarele tipuri structurale: sedimentare, tectonice, vulcanice, prin impact meteoritic sau hidrotermale
7. Calcar
Chimie: CaCO3 85-97 % (CaO 48-54 %, CO2 20-40 %), SiO2 1-3 %, MgO 1-3 % (Al,Fe,Mn,Na,K,P,Ti)
Tip: rocă sedimentară formată din carbonat de calciu (calcit și aragonit)

Textura: granulară macrocristalină (sau cu fragmente de resturi scheletale, ooide, peloide sau interclastice)
Culoare: alb, gălbui, gri crem, roz, maro-roșcat, albăstrui, verzui, cenușiu închis, violet
Componenți principali: calcit, aragonit
Componenți accesorii: calcedonie, cremene, argila, pirit, oxizi de fier, nisip
Componenți accidentali: spicule de spongieri, diatomee, radiolari, fosile mari
Geneza: depunerea de fragmente scheletale ale unor organisme marine cum sunt coralii și foraminiferele, sau prin precipitarea chimică a calcitului și a aragonitului
Porozitate: 5-30 %
Absorbția apei: 0,5-10 %, este parțial solubil (mai ales în acizi)
Permeabilitate: 0,2-1.000 miliDarcy
Răspândire: pe tot globul (formează circa 10 % din rocile sedimentare)
Utilizări: material de construcție (Marea Piramidă din Giza), agregat și balast, industria chimică, vopsele, ciment și mortar, sursă de calciu, amendament agricol
Comentarii: sub acțiunea apei formează un relief carstic cu fenomene geologice caracteristice: peșteri și avenuri, chei și canioane, platouri montane și doline
8. Cărbune
Chimie: carbon 75-91 %, hidrogen 4-6 %, oxigen 3-10 %, sulf 1 %, (N,Si,V,Ni)
Tip: rocă sedimentară combustibilă, carbon fosilizat

Textura: granulară sortată, stratificată (fragmente vegetale lungi orientate paralel cu solul)
Culoare: negru sau brun închis
Componenți principali: carbon
Componenți accesorii: hidrogen, sulf, oxigen, azot
Componenți accidentali: siliciu, vanadium, nichel
Geneza: prin descompunerea și deshidratarea resturilor vegetale în procese geologice îndelungate (până la 300 milioane de ani)
Densitate: 1.250 Kg/m3
Răspândire: China, USA, India, Australia, Indonezia, Rusia, Africa de Sud, Polonia, Kazahstan, Columbia și România
Utilizări: combustibil cu putere calorică între 28.000 și 35.000 Kj/kg (3-9.000 Kcal/Kg), sursă pentru hidrocarburi aromatice, sinteze chimice, mina de creion, lubrifianți
Comentarii: principalele tipuri sunt: turbă, lignit (28.470 Kj/Kg), huilă (33.900 Kj/Kg), antracit (35.300 Kj/Kg) și grafit
9. Conglomerate
Chimie: variabila in functie de rocile componente (mai ales silicati)
Tip: rocă sedimentară clastică compusă prin cimentarea unor fragmente rotunjite de rocă (cu diametrul mai mare de 2 mm)
Textura: clastică (similară cu brecia dar fragmentele cu diametre între 2 și 150 mm nu sunt angulare ci rotunjite)
Culoare: cenușiu, galben brun, maroniu roșcat, verzui, negru
Componenți principali: roci rotunjite prin eroziune (cuarț, gnais, granit, andezit, bazalt, gresie, calcar, marnă, argilă)
Componenți accesorii: liant format mai ales din carbonați
Componenți accidentali: silicați, sulfuri, oxizi de fier
Geneza: prin consolidarea și cimentarea fragmentelor de rocă rezultate în urma eroziunii în mediu marin, fluvial, aluvial sau glaciar
Porozitate: 1-15 %
Răspândire: Scoția, Anglia, Franța, Polonia, SUA, Rusia, Italia, Spania, Australia
Utilizări: drumuri și căi ferate, piatră ornamentală, baraje și diguri, construcții, balast
Comentarii: după dimensiune fragmentele componente se împart în: granule (2-4 mm), pietriș (4-64 mm), grohotiș (64-256 mm), bolovăniș ( > 256 mm)
10. Coquina
Chimie: (CaCO3 80 %), SiO2 5-6 %, CaO 45 %, CO2 36 %, Al2O3 2-3 %, Fe2O3 1-2 %, (Na,K,Mg,Mn,Ti,P,S)
Tip: rocă sedimentară compusă prin cimentarea unor scoici și cochilii, întregi sau fragmentare
Textura: clastică (fragmente de scoici mai mari de 2 mm)
Culoare: culoarea nisipului, galben portocaliu, roșcat scorțișoară, gri deschis
Componenți principali: calcit ( > 75 % )
Componenți accesorii: fosfați, gips, caolin
Componenți accidentali: cuarț
Geneza: sedimentarea carapacelor de nevertebrate marine (moluște, trilobiți, brahiopode), după ce au fost sfărâmate și sortate mecanic prin acțiunea valurilor
Porozitate: 22-60 %
Densitate: 1,100-2,2400 Kg/m3
Rezistența la compresiune: 0,4-28 MPa
Răspândire: pe țărmul mărilor și oceanelor
Utilizări: piatră de construcție, dale pentru pavaj, piatră ornamentală, îngrășământ agricol (fosfat)
Comentarii: roca proaspătă este foarte fragilă, înainte de utilizare trebuie uscată timp de 1-3 ani
11. Cremene
Chimie: SiO2 95-98 %, Al2O3 0-2 %, Fe2O3 0-1 %, CaO 0-1 %, (Na,K,Mg,Mn,P)
Tip: rocă sedimentară formată exclusiv din cuarț

Textura: microcristalină, criptocristalină, microfibroasă (granule de 0,5-20 microni)
Culoare: alb, gri, gri-brun, verzui deschis, roșu ruginiu, negru
Componenți principali: cuarț
Componenți accesorii: calcar, dolomit, creta
Componenți accidentali: fosile
Geneza: diageneza unor sedimente marine, silicifiate sub presiune pentru a forma noduli sau mase în interiorul unor zăcăminte de calcar sau cretă
Porozitate: microporozitate
Răspândire: Anglia, Germania, România, Polonia, Turcia, Kenia, Siria, Australia, SUA
Utilizări: unelte în epoca de piatră, amnar, cocoș de pușcă, piatră abrazivă, construcții, ceramică
Comentarii: este cunoscută și sub denumirile de silex, cuarțit, calcedonie, chert, amnar, cute
12. Creta
Chimie: (CaCO3 70-99 %), SiO2 < 1 %, CaO 50-55 %, CO2 40-43 %, MgO 1-6 %, Al2O3 0-4 %, (Na,K,P,Fe)
Tip: rocă sedimentară poroasă, o formă de calcar compusă din calcit

Textura: fină granulară, ușor de pulverizat, poroasă
Culoare: albă spre gri deschis
Componenți principali: calcit
Componenți accesorii: cuarț, fragmente de șisturi și argilă
Componenți accidentali: silicați de magneziu și calciu, fosile
Geneza: acumularea progresivă de calcit, format prin depunerea coccolitoforelor (scoica unor microorganisme) în apele marine puțin adânci
Porozitate: 3,3-55,5 % (în medie 34 %)
Densitate: 1.200-2.500 Kg/m3 (în medie 1.800 Kg/m3)
Rezistența la compresiune: 0,8-4 MPa
Răspândire: Anglia, Franța, Danemarca, Germania, Australia, SUA, Japonia, Rusia, Peru, Africa de Sud, România
Utilizări: mortar tencuială și ciment, amendament agricol, pastă de dinți, polizarea fină a metalelor, cretă pentru tablă, amenajari interioare, sculptură
Comentarii: se gasește în natură în straturile Paleogen și Cretacic Superior, uneori stratul poate atinge grosimi de sute de metri (600 m în regiunea Kharkov)
13. Diatomit
Chimie: SiO2 70-90 %, Al2O3 10-16 %, FeO 1-2 %, Fe2O3 2-9 %, Na2O 2-4 %, K2O 1-2 %, (Ca,Mg,Mn,P)
Tip: rocă sedimentară silicioasă formată din resturi de diatomee fosilizate (alge cu cochilie)
Textura: foarte fin granulară, se sfărâmă ușor pentru a forma o pulbere albă (particule cu diametrul între 10 și 200 microni)
Culoare: alb-gălbuie, maroniu deschis
Componenți principali: silicați amorfi, opal
Componenți accesorii: illit, smectit, caolin, cuarț, calcit
Componenți accidentali: Cu, Zn, Pb, componente biotice (spongieri, moluște, crustacee)
Geneza: acumularea de silicați amorfi prin depunerea de alge microscopice moarte (diatomee) în sedimente lacustre sau marine
Porozitate: 50-70 %
Densitate: 2.100-2.200 Kg/m3 ( 320-640 Kg/m3 pentru pudra deshidratată)
Răspândire: Germania, SUA, Sahara, Canada, Cehia, Franța, Danemarca, Grecia, Rusia
Utilizări: filtre minerale, abraziv moale, insecticid mecanic, absorbant pentru lichide, ciment și mortar, izolator termic și fonic
Comentarii: Alfred Nobel a utilizat proprietațile chimice ale diatomitului pentru producția de dinamită (pentru stabilizarea nitroglicerinei)
14. Dolomita
Chimie: (CaCO3 57 % si MgCO3 43 %), CaO 31-50 %, CO2 26-45 %, MgO 20-43 %, SiO2 0-2 %, Fe2O3 0-1 %, (Al,Na,K,Mn,P,S)
Tip: rocă sedimentară compusă predominant din carbonat de calciu și magneziu CaMg(CO3)2
Textura: cristalină, zaharoidă (cristale medii spre grosiere de dolomita și magnezit)
Culoare: roz, galben-gri, alb crem, maro deschis
Componenți principali: dolomit, magnezit, calcit
Componenți accesorii: oxizi de fier, argilă, gips, sulfați, fosfați
Componenți accidentali: cuarț
Geneza: diageneza rocilor calcaroase (magneziul înlocuiește calciul), după precipitarea carbonatului de calciu sub formă de sedimente marine
Porozitate: 5-18 %
Răspândire: Italia, Elveția, Germania, Anglia, SUA, Canada, Mexic, Spania, Turcia, China, Rusia, România
Utilizări: industria siderurgică, construcții, industria chimică, amendament agricol, cărămizi refractare, vopsele, industria sticlei
Comentarii: un proces industrial interesant este prin precipitarea carbonaților de către Bacillus amyloliquefaciens (utilizat pentru restaurarea marmurei și a plăcilor de calcar uzate)
15. Evaporit
Chimie: SiO2 0-16 %, CaCO3 2-47 %, NaCl 1-74 %, CaO 1-6 %, MgO 1-6 %, SO4 0-15 %, (mai ales sare, calcit si sulfați)
Tip: rocă sedimentară rezultată prin evaporare

Textura: fină spre mediu granulară
Culoare: gri, alb, gălbui, ca nisipul, maro deschis, maro roșcat, negru
Componenți principali: calcit, gips, aragonit, halit (sare)
Componenți accesorii: anhidrit, cuarț (alte 80 de minerale posibile)
Componenți accidentali: silvit, carnalit, langbeinit, polihalit
Geneza: concentrarea și cristalizarea prin evaporare din soluții apoase (în mari și oceane, lagune, lacuri)
Absorbția apei: foarte ridicată (anhidritul se transformă în gips)
Răspândire: Anglia, SUA, Australia, Pakistan, Afganistan, Iran, Siberia, Peru, Chile, Rusia, Canada, Spania, România
Utilizări: ciment, amendament agricol, sursă pentru extragerea nitraților, industria chimică, piatră decorativă, ceramică
Comentarii: evaporitele non-marine conțin frecvent minerale ca: borax, epsomit, gaylussit, glauberit, mirabilit, thenardit și trona
16. Fier în bandă

Chimie: SiO2 41-60 %, Fe2O3 40-58 %, MgO 0-2 % (Al,Ti,Mn,Ca,Na,K,P)
Tip: rocă sedimentară, formată din straturi subțiri de oxizi de fier (magnetit sau hematit), din epoca Precambriană
Textura: fină granulară, în bandî (cremene colorată cu oxizi de fier)
Culoare: roșu (ruginiu), cu benzi albe, gălbui, crem sau cenușiu
Componenți principali: magnetit, hematit, cuarț
Componenți accesorii: pirit, muscovit, biotit, apatit
Componenți accidentali: feldspat, amfiboli, calcit
Geneza: în apa oceanelor, în era Precambriană ( 1.900 milioane de ani îen), prin formare de oxizi de fier din oxigenul eliberat prin fotosinteză de algele verzi (cianobacterii) combinat cu fierul dizolvat în apă
Porozitate: 0,1-1 %
Răspândire: China, Australia, India, SUA, Canada, Chile, Brazilia, Rusia, Africa de Sud, România
Utilizări: pentru extracția fierului
Comentarii: bine lustruite, fragmentele de rocă sunt foarte frumoase și pot fi utilizate ca pietre geme (jad roșu, ochi de tigru)
17. Gips (Ghips)

Chimie: CaSO4 x 2H2O 85-94 % (CaO 38 %, SO3 56 %, H2O 3-20 %), Fe2O3 2-9 %, SiO 1-4 %, (Al,Fe,Mg,Mn,Na,K)
Tip: depozit de mineral evaporitic (când este impur este clasificat ca rocă sedimentară)
Textura: microgranulară, cristalină
Culoare: albă sau alb crem, uneori maro deschis sau roz
Componenți principali: gips
Componenți accesorii: anhidrit, calcit, dolomit, limonit, pirit, argilă, halit, silvit
Componenți accidentali: sare, calcedonie, cuarț, argilă
Geneza: depus ca mineral prin evaporare, sau prin hidratarea anhidritului
Porozitate: 1-8 %
Permeabilitate: este moderat solubil în apă (2-2,5 g/litru)
Răspândire: China, Iran, Spania, Italia, Mexic, Tunisia, SUA, Anglia, Pakistan, Franța, Grecia, Rusia, Brazilia, Thailanda, Australia, România
Utilizări: construcții, mortar și tencuieli, decorațiuni interioare, amendament și fertilizator agricol, industria chimică (producția mondială este de circa 150 milioane de tone/an)
Comentarii: solubilitatea gipsului scade cu creșterea temperaturii (este retrogradă), în Mexic au fost găsite cristale de gips cu lungime de până la 11 metri
18. Gresie
Chimie: SiO2 60-98 %, CaO 2-20 %, Al2O3 1-14 %, Fe2O3 1-6 %, K2O 0-2 % (Mg,Na,Mn,Ti,Zr,Ba)
Tip: rocă sedimentară clastică formată din nisip pietrificat

Textura: clastică, grunjoasă, cristalină (cristale de 0,06-2 mm într-o matrice de calcit sau argilă)
Culoare: maro nisip, maro deschis, gălbui, roșietic, gri, roz, alb, negru
Componenți principali: fragmente de roci < 2 mm (nisip), calcit, argilă
Componenți accesorii: cuarț, feldspat, hematit, limonit, anhidrit, gips, baritină
Componenți accidentali: granați, zircon, turmalină, magnetit
Geneza: prin cimentarea nisipului (fragmente pre-existente de roci erodate), în râuri, lacuri, deșerturi sau în mediu marin
Porozitate: 1-20 %
Permeabilitate: 1-1.000 miliDarcy
Răspândire: Sahara, Arabia, Australia, și pe tot globul dar în cantități mai mici
Utilizări: construcții, pavaj, piatră ornamentală, industria sticlei, piatră pentru polizor, abrazivi
Comentarii: în funcție de predominența mineralelor componente și tipul cimentului se descriu următoarele tipuri: arenite, arcoza, graywacke, wacke, aeolianite și oolite
19. Greywacke
Chimie: SiO2 65-73 %, Al2O3 12-15 %, FeO 2-4 %, Fe2O3 1-3 %, K2O 2-3 %, Na2O 2-3 %, CaO 1-3 %, MgO 1-2 %, (Mn,Ti,P,Ba,Zr)
Tip: rocă sedimentară, o varietate de gresie argiloasă

Textura: clastică ( granule angulare slab sortate, cu dimensiuni între 0.006 și 2 mm, vizibile și fără lupă)
Culoare: gri cenușiu, maro, galben brun până la negru
Componenți principali: cuarț și fragmente de rocă vulcanică
Componenți accesorii: feldspați (ortoclaz și plagioclaz), piroxeni, biotit, clorit, muscovit, apatit, hornblendă
Componenți accidentali: vene de cuarț vizibile cu ochiul liber
Geneza: avalanșe submarine sau curenți turbionari puternici ce amestecă neomogen sedimentele de roci vulcanice, urmate de cimentare prin deshidratare
Răspândire: Noua Zeelandă, SUA, Canada, Australia, Africa de Sud, Ghana, Slovacia, Portugalia, Egipt, Sudan
Utilizări: construcții, drumuri și pavaj, agregate, balast, diguri marine
Comentarii: în Noua Zeelandă greywacke deține un procent important din structura geologică, în stratul Paleozoic (vechi de 300 milioane de ani)
20. Laterit
Chimie: SiO2 8-32 %, Al2O3 30-50 %, Fe2O3 18-30 %, MgO 2-6 %, CaO 5-10 %, TiO2 1-2 %, (Ni,Na,K,Mn,P)
Tip: pământuri argiloase roșii-ruginii, bogate în oxizi de fier și aluminiu

Textura: poroasă, friabilă, stratificată, argiloasă (particule fine mai mici de 2 microni)
Culoare: roșu ruginiu
Componenți principali: oxizi de fier și aluminiu (caolin, goethit, hematit, baoxita)
Componenți accesorii: argilă, fragmente de roci, cuarț
Componenți accidentali: zăcăminte de nichel
Geneza: prin degradarea intensivă și de lungă durată (lateritizare) a rocilor subjacente, în regiunile calde și umede tropicale
Porozitate: 40-60 %
Răspândire: India, Australia, Peninsula Arabă, Brazilia, Indonezia, Cuba, Guatemala, Columbia, Africa Centrală
Utilizări: cărămizi pentru construcții (vezi templul Angkor), drumuri, tratamentul apelor reziduale, rar pentru extracția fierului
Comentarii: denumirea de laterit a fost utilizată prima dată de Dr. Francis Buchanan Hamilton la zăcământul Angadipuram și provine de la cuvântul latinesc lateres = cărămizi
21. Loess
Chimie: CaCO3 28-33 % (CaO 8-16 %, 8-14 %), SiO2 50-69 %, Al2O3 3-14 %, Fe2O3 3-6 %, MgO 1-4 %, (Mn,Na,K,P,Ti)
Tip: rocă sedimentară detritică neconsolidată (praf), de origine eoliană

Textura: foarte poroasă, pelitică (particule angulare de 20-50 microni)
Culoare: galben deschis, gri, gri gălbui, gri roșcat, maroniu
Componenți principali: nisip fin (cuarț, feldspați, mică)
Componenți accesorii: argilă, calcit
Componenți accidentali: fragmente de plante, cochilii sau fosile
Geneza: sediment eolian, format prin depunerea microparticolelor purtate de vânt
Porozitate: 5-20 %
Rezistența la tracțiune: nu este cazul
Rezistența la compresiune: nu este cazul
Răspândire: China, Argentina, USA, Ukraina, Rusia, Turkestan, Germania, Ungaria, Bulgaria, România
Utilizări: ceramică (cărămizi, olane, țiglă), agent de afânare pentru sol, uneori sursă pentru aluminiu și fier
Comentarii: cuvântul provine din limba germană, de la losch = volant și a fost utilizat pentru prima dată în valea Rhinului în anul 1821
22. Marnă
Chimie: CaCO3 35-66 % (CaO 25-35 %, CO2 15-30 %), SiO2 25-35 Al2O3 3-10 %, Fe2O3 1-4 %, (Mg,Mn,Na,K,P)
Tip: rocă sedimentară calcaro-argiloasă

Textura: pelitică, microcristalină (cu granule nesortate)
Culoare: gri, gri verzui, gălbui, roșietic, albăstrui, alb, gri închis
Componenți principali: calcit, dolomit, argilă, siderit
Componenți accesorii: gips, anhidrit, sare, cuarț, pirit
Componenți accidentali: fosile și microfosile, zircon
Geneza: precipitația chimică a carbonaților (65-35 %) și a argilei (35-65 %) în medii marine și lacustre
Porozitate: 3-10 %
Densitate: 1.800-2.200 Kg/m3 (când este deshidratată)
Utilizări: ciment și clinker, adezivi și tencuieli, amendament agricol, fundația barajelor, diguri
Comentarii: marna este o combinație de calcar și argilă ce poate fi: calcar marnos (CaCO3 80-95 %), marnă calcaroasă (CaCO3 40-80 %) sau argilă marnoasă (CaCO3 < 40 %)
23. Oolite
Chimie: CaCO3 40-97 % (CaO 25-50 %, CO3 15-43 %), SiO2 1-24 %, Al2O3 2-8 %, Fe2O3 0-30 %, MgCO3 0-3 % %, (Na,K,P)
Tip: rocă sedimentară formată din granule sferice, compuse la rândul lor din straturi concentrice
Textura: granulară (ooidele sunt sferule de 0,25-2 mm formate din straturi concentrice de calcar)
Culoare: maro, gri deschis, maro-gălbui, alb, roșietic, albăstrui
Componenți accesorii: fosfați, hematit, cuarț
Componenți accidentali: fosile, oxizi de fier
Geneza: prin precipitarea și calcifierea algelor marine sub formă de granule cu straturi dispuse concentric
Porozitate: 10-25 %
Răspândire: SUA, China, Anglia, Franța, Ungaria, India, Indonezia, Bahamas, Australia, Turcia, România
Utilizări: construcții și zidărie, mortar și tencuială, piatră decorativă, piatră semiprețioasă (șlefuită)
Comentarii: de obicei este formată din calcit, dar există și oolite din cuarț, hematit, fosfați sau dolomit
24. Pietriș
Chimie: variabilă în funcție de originea rocilor componente
Tip: rocă sedimentară neconsolidată formată din fragmente de roci cu dimensiuni variabile
Textura: fragmente de rocă neconsolidate (cu granule cuprinse între 2 mm și 150 mm)
Culoare: alb, gri, cenușiu, maroniu, roșcat, verzui, gălbui, roz, negru
Componenți principali: fragmente de roci cu origine diversă
Componenți accesorii: nisip
Componenți accidentali: minerale valoroase, pământuri rare
Geneza: ca rezultat al fragmentarii rocilor prin eroziune și agenți de mediu, sau produse artificial în cariere prin sfarâmarea și sortarea rocilor dure
Porozitate: 5-25 %
Rezistența la tracțiune: nu este cazul
Rezistența la compresiune: nu este cazul
Utilizări: pentru fundația drumurilor, fabricarea cimentului, aleei și parcuri, agregate și balast, construcții
Comentarii: pe plan mondial există mai multe drumuri pavate cu piatră decât cu beton sau asfalt (doar în Rusia există peste 400.000 Km de drumuri pietruite)
25. Silt
Chimie: SiO2 38-73 %, Al2O3 2-22 %, Fe2O3 3-6 %, CaO 1-32 %, MgO 2-20 %, Na2O 0-12 %, (K,Fe,P,Ti)
Tip: rocă sedimentară clastică formată din silt (loess, nisip fin și praf)
Textura: clastică, cristalină (granule cu dimensiune între 0,004 și 0,6 mm)
Culoare: ca nisipul, maro deschis, roșcat, verde, cenușiu, cenușiu închis
Componenți principali: nisip foarte fin (silt), calcit, argilă
Componenți accesorii: cuarț, feldspat, hematit, limonit, anhidrit, gips, baritină
Componenți accidentali: granați, zircon, turmalină, magnetit
Geneza: depunerea și compactarea granulelor foarte fine de nisip, în mediu marin
Porozitate: 10-13 %
Permeabilitate: 1-20 %
Utilizări: construcții, dale și țigle, sculpturi, abrazivi, garduri și ziduri de apărare
Comentarii: silt-urile sunt formate din granule mai mici decât cele din gresie, dar mai mari decât cele din argilă
26. Sisturi (Fliș)

Chimie: SiO2 30-75 %, Al2O3 5-20 %, Fe2O3 2-8 %, CaO 6-30 %, MgO 1-3 %, K2O 0-4 %, (Na,P,Ti,Ba)
Tip: rocă sedimentară clastică compusă din noroi, argilă și fragmente minerale mici
Textura: laminată, fisurată (se desface în folii paralele), granulară (fragmente > 0,06 mm)
Culoare: gri cenușiu, negru, roșu, maro, verde
Componenți principali: caolin, montmorillonit, clorit, illit, smectit, cuarț
Componenți accesorii: cremene, calcit, dolomit, ankerit, feldspar, albit, pirit
Componenți accidentali: hematit, goetit, limonit, biotit, fosile
Geneza: prin compactarea nisipurilor depuse în ape lent curgătoare (lagune, delte, terenuri inundate, pe fundul mărilor și al oceanelor)
Porozitate: 8-29 %
Răspândire: Franța, Italia, Cipru, SUA, Canada, India, Nigeria, Australia, China, Rusia, România
Utilizări: ceramică, materie primă pentru dale, cărămizi și țigle, sursă pentru alumină (formeaza circa 70 % din scoarța terestră)
Comentarii: este o rocă frecvent asociată cu alunecările de teren (rocă expansivă), porozitatea mare și permeabilitatea mică permit acumularea de apă, sau uneori petrol și gaze, în cantități semnificative (vezi și șisturi
bituminoase)
27. Sisturi bituminoase

Chimie: carbon organic 14-24 %, SiO2 3-52 %, Al2O3 3-22 %, Fe2O3 1-10 %, CaO 6-52 %, SO3 2-9 %, (Mg,Na,K,Mn,Ti,Cu,Ni,U)
Tip: rocă sedimentară ce conține petrol și gaze naturale

Textura: fin granulară (fragmente detritice într-o matrice argiloasă)
Culoare: maro, maro închis, maro gălbui, gri până la cenușiu închis
Componenți principali: hidrocarburi, cretă, marnă, calcit, dolomit, feldspar, pirit
Componenți accesorii: gips, cuarț, caolin, apatit, illit, goethit
Componenți accidentali: fosile și microfosile
Geneza: componenta organică provine din resturile celulare ale plantelor marine, lacustre sau terestre, alterate prin încalzire geotermală
Porozitate: 6-15 %
Răspândire: SUA, Brazilia, China, Rusia, Canada, Australia, Suedia, Estonia, Turcia, Jordania
Utilizări: extracția de petrol, gaze naturale, sulf, amoniac, alumină, cenușa sodică si uraniu
Comentarii: conține între 100 și 200 litri de petrol/tonă, roca uscată are o valoare termică cuprinsă între 500 și 4.000 Kcal/Kg
28. Travertin
Chimie: CaCO3 95-97 % (CaO 48-54 %, CO2 20-44 %), SiO2 0-1 %, Al2O3 0-1 %, Fe2O3 0-2 %, (Mg,Mn,Na,K,P,Ti)
Tip: rocă sedimentară, o varietate de calcar depozitat de izvoarele minerale hidrotermale

Textura: poroasă, cu vacuole și găuri mari, fin cristalină (depozit de calcit)
Culoare: bej, alb murdar, crem, gri deschis, galben, maroniu, verzui
Componenți accesorii: calcedonie, cremene, argilă, nisip, oxizi de fier
Componenți accidentali: vegetale petrificate
Geneza: prin precipitarea chimică a carbonatului de calciu din ape de adâncime, de suprafață sau geotermale
Porozitate: 6-20 %
Densitate: 2.300-2.600 MPa
Răspândire: Italia, Turcia, China, USA, Iran, Afganistan, Spania, Guatemala, Croația, Indonezia, România
Utilizări: material de construcție (Colosseum, Sacre Coeur), dale, fațada clădirilor, decorațiuni interioare, sculptură
Comentarii: o parte din pori sunt formați prin încastrarea florei geotermale (macrofite, briofite, alge, cianobacterii, plante)
29. Beton
Chimie: SiO2 22-60 %, CaO 3-64 %, Al2O3 4-25 %, Fe2O3 2-10 %, MgO 2-4 %, SO3 1-10 % (Na,K,P,Ti)
Tip: material compozit format din ciment și aggregat granular (este o brecie artificială făcută de om)
Textura: de la fina granulară până la grăunțoasă, sau cu material agregat vizibil, poate fi și lustruit sau ormanentat cu elemente decorative (compoziție tipică: ciment 7-15 %, apă: 14-21 %, agregat: 60-80 %)
Culoare: gri, alb, gri închis sau colorat cu pigmenți
Componenți principali: ciment (o pudră fină din calcar, argilă și gips)
Componenți accesorii: agregat (nisip, roci sfărâmate, zgură de furnal, cenușă, piatră de râu, sticlă spartă) și apă
Componenți accidentali: mixturi și lianți sau agenți de afânare ( CaCl2, Ca(NO3)2, NaNO3, zahăr, sucroză, acid citric, acid tartric, pigmenți)
Geneza: evaporarea apei dintr-o mixtură de ciment/apă cu un raport variabil, de obicei cuprins între 0.30-0.45
Porozitate: 1-10 % (până la 40 % pentru betonul special ultra ușor de tip BCA)
Permeabilitate: 0.1-10 microDarcy (după ce a fost uscat timp de minimum 24 de zile), asemănător cu granitul
Densitate: 2.200-2.400 Kg/m3 (2.600-2.800 kg/m3 împreună cu agregatul)
Răspândire: în întreaga lume (anual se produc circa 7.5 miliarde de metri cubi)
Utilizări: locuințe și clădiri publice, baraje, structuri industriale mari, drumuri și autostrăzi, fundații, poduri, diguri, bazine și piscine
Comentarii: tehnologia turnării betonului era cunoscută încă din Antichitate (mortarul roman sau pozzalana) dar a fost redescoperită și modernizată doar începând cu jumătatea secolului al XVIII-lea.
Rocile Metamorfice
Introducere
Rocile metamorfice formează o mare parte din scoarța terestră și reprezintă circa 12 % din suprafața uscatului. Rocile metamorfice apar prin transformarea unor roci pre-existente, în urma unui proces denumit
metamorfism (meta = schimbare, morphos = formă). Roca originală este supusă la temperaturi mai mari decât 150-200 grade Celsius și la presiuni de peste 150 MPa (sau 1500 bari) ce produc modificări fizice și
chimice profunde asupra rocilor originale. Se pot produce pur și simplu prin scufundarea rocilor sub straturi suprajacente de rocă, straturi ce produc prin sedimentare continuă presiuni și temperaturi din ce în ce mai
mari. Se pot produce și ca urmare a unor procese tectonice, cum sunt de exemplu coliziunile plăcilor continentale, caz în care forțele de presiune sunt dispuse orizontal iar temperatura crescută rezultă prin fricțiunea și
distorsiunea rocilor inițiale. Există și roci metamorfice formate prin procese magmatice, caz în care creșterea presiuni și a temperaturii sunt cauzate de magmă intruzivă ce penetrează în apropierea stratului de rocă
inițial. Studiul rocilor metamorfice poate oferi informații retroactive despre presiunile și temperaturile la care au fost produse, la diferite adâncimi ale scoarței. Cele mai cunoscute roci metamorfice sunt marmura,
gnaisul, ardezia, schisturile și cuarțitul.
Există un grup de minerale, cunoscute sub denumirea generică de minerale metamorfice, ce nu se formează decât în condițiile de temperatură și presiune specifice procesului metamorfic. Din grupul acestor
minerale, utilizate ca indicatori pentru rocile metamorfice, cele mai cunoscute sunt silimanitul, kyanitul, staurolitul, andaluzitul și unii dintre granați. Alte minerale cum sunt olivina, piroxenii, amfibolii, mica, fedspații
și cuarțul, pot fi prezente în rocile metamorfice, chiar în cantități mari, dar nu sunt specifice proceselor metamorfice fiind prezente în toate tipurile de roci. Aceste minerale ubiquitare sunt stabile chiar și la presiuni și
temperaturi înalte și rămân nealterate în cursul procesului metamorfic. Cunoscând temperaturile și presiunile la care se alterează diferitele tipuri de minerale se pot stabilii retroactiv condițiile de formare pentru o
anumită rocă metamorfică. Schimbarea de formă sau de mărime a cristalelor unui mineral oarecare poartă numele de recristalizare. De exemplu, în urma unui proces metamorfic, cristalele mici de calcit din calcar sau
cretă se pot transforma în cristale mari ce formează marmura. Similar, cristalele mici de cuarț din gresii se pot recristaliza pentru a forma cristalele mari din cuarțit. Atât temperatura ridicată cât și presiunea ridicată
contribuie la procesul de recristalizare. Presiunile înalte permit ca atomii și ionii din cristalele solide să migreze pe poziții noi, formând astfel cristale reorganizate, în timp ce temperaturile ridicate determină cristalele să
formeze o soluție la punctul lor de contact, pentru a forma prin răcire cristale mai mari.
Procesul prin care rocile se scurtează într-un ax oarecare în timpul procesului de recristalizare (se tasează), poartă denumirea de foliere (folia = frunze) și are ca rezultat formarea de straturi suprapuse. În timpul
procesului de foliere, mineralele aplatizate sau alungite, cum sunt de exemplu mica și chloritul, sunt rotate în ax în așa fel încât axul longitudinal devine perpendicular pe direcția de scurtare a rocii (perpendicular pe
direcția de acțiune a forței). Ca urmare, mineralele de acest tip formează benzi caracteristice în culoarea mineralului din care s-au format, în timp ce restul mineralelor formează benzi în culoarea rocii inițiale. Ca urmare
a procesului de foliere, textura rocilor metamorfice poate fi foliată sau nefoliată, după cum forțele de presiune au acționat într-un singur plan, sau au acționat în planuri multiple și nu se mai pot distinge benzile de
foliere. Nu sunt foliate nici rocile metamorfice în care nu există minerale cu cristale reorientabile. De exemplu, marmura este de cele mai multe ori nefoliată, motiv pentru care este preferată pentru sculpturi în piatră.
Atunci când o rocă este supusă la un gradient de presiuni, tipul de foliere va fi corespunzător cu intensitatea procesului metamorfic. De exemplu, dacă argila este supusă la presiuni foarte mici se formează ardezie, iar
dacă este supusă la presiuni ceva mai mari se formează filit. Schisturile se formează la nivele medii ale proceselor metamorfice în timp ce pentru formarea gnaissului sunt necesare procese metamorfice de nivel înalt.
Pe lângă deformările fizice, în timpul proceselor metamorfice pot avea loc și reacții chimice între minerale, chiar dacă mineralele nu sunt topite. În cursul unor astfel de procese, mineralele pot schimba atomi între
ele pentru a forma minerale noi. De cele mai multe ori, apa supra-încălzită formează mediul de dispersie în care au loc reacțiile chimice. La temperaturi înalte au loc numeroase reacții complexe, asfel încât fiecare
ansamblu mineral poate prezenta semne caracteristice pentru temperaturile și presiunile la care s-a format. Atunci când se produc modificări drastice ale compoziției chimice, prin intruziunea unor substanțe chimice din
rocile înconjurătoare, procesul metamorfic poartă numele de metasomatism. Apa supra-încălzită poate transporta mineralele dizolvate la distanțe mari, astfel că rocile metamorfice pot avea în compoziție substanțe noi și
în același timp pot fi lipsite de o parte dintre substanțele prezente în roca inițială. În cazul modificării compoziției chimice, recristalizarea poate produce simetrii radical diferite față de cele din roca inițială.
În funcție de natura procesului ce a stat la baza transformărilor metamorfice, procesele metamorfice pot fi clasificate în metamorfism de contact și metamorfism regional. Termenul de metamorfism de contact se
utilizează atunci când transformările sunt induse de magma topită injectată în roci solidificate. În acest caz, modificările sunt profunde în planurile de contact direct cu magma, acolo unde temperaturile sunt cele mai
mari, și scad progresiv spre straturile mai îndepărtate. În jurul rocii magmatice formate prin răcirea magmei se formează o zonă de metamorfism cunoscută sub denumirea de aureola contactului metamorfic. Procesele
metasomatice ce au loc la nivelul contactului metamorfic sunt extrem de importante pentru geologi deoarece în zona de contact se pot forma depozite importante de metale și substanțe valoroase. De cele mai multe ori,
contactul metamorfic cu magma topită duce la formarea unor roci mai indurate, cu structură cristalină mai rugoasă. Multe dintre rocile alterate prin acest mecanism au fost denumite de geologi hornfels (roci corneene).
De exemplu, marna sau calcarul impur, se pot transforma prin metamorfism de contact în roci corneene silicioase sau respectiv în marmură silicioasă. Asemănător, gresiile se pot transforma prin metamorfism de contact
în cuarțit. Dacă roca inițială a fost foliată, este posibil ca roca metamorfică să fie tot bandată. De exemplu, gresiile laminate sau foliate pot fi transformate în roci corneene bandate. Uneori chiar și fosilele pot fi păstrate
cu forma inițială, deși mineralele din compoziție sunt recristalizate. De cele mai multe ori cristalele nou formate sunt alungite și aplatizate, cu formarea unui volum semnificativ mai mare de mică, muscovit și biotit. În
cazuri rare, rocile fuzionează pentru a forma un produs sticlos din care se pot separa cristale de silimanit, cordierit și spinel. Frecvent marnele pot fi transformate astfel în urma unor intruziuni bazaltice, iar gresiile
feldspatice pot fi vitrificate complet. Marnele pot fi metamorfozate astfel și dacă sunt doar supra-încălzite pe cărbuni încinși sau într-un furnal. În ce privește procesele metasomatice din zona de contact, pot avea loc
diverse schimburi de substanțe chimice. De exemplu rocile granitice pot absorbii fragmente de marnă sau fragmente de bazalt, pentru a forma niște roci hibride denumite skarn-uri.
Termenul de metamorfism regional, denumit și metamorfism dinamic se utilizează pentru volume imense de rocă ce ocupă suprafețe foarte mari, supuse acelorași interacțiuni fizico-chimice. Majoritatea rocilor de
adâncime sunt roci metamorfice regionale ca urmare a presiunii imense exercitate de starturile suprajacente. Cu excepția intruziunilor magmatice, toate rocile din straturile inferioare ale crustei continentale sunt
metamorfice. Alt mecanism regional de formare a rocilor metamorfice este produs prin mișcările tectonice orizontale, produse de coliziunea continentelor, cu formare de centuri orogenetice. Atunci când rocile acestor
centuri sunt ridicate la suprafață și expuse eroziunii, faciesurile metamorfice apar pe suprafețe întinse sub formă de centuri. Uneori procesul metamorfic distruge complet trăsăturile caracteristice ale rocilor originale,
astfel că procesul de evoluție nu mai poate fi reconstituit. De exemplu, de cele mai multe ori procesul de recristalizare distruge complet textura și fosilele din rocile sedimentare. Metamorfismul regional are tendința de a
forma roci mai indurate, mai foliate și mai schistoase decît cele originale. În aceste roci nou formate, mineralele se aranjează în planuri paralele, în așa fel încât cristalele prismatice și cele aplatizate sunt dispuse în
câmpul microscopic cu axul lung paralel față de cel al cristalelor învecinate (în foi de ceapă). Din acest motiv, multe dintre rocile metamorfice se sparg mai ușor pe direcția axului longitudinal al cristalelor. De exemplu,
un fragment de mica schist se va sparge mai ușor pe direcția stratului de mică, lăsând impresia că întreaga rocă este formată doar din mică. Dacă acceași rocă este însă spartă transversal se vor observa ușor straturile de
cuarț granular. În gnaisuri, straturile alternante sunt mai groase și mai puțin regulate decât în schisturi și mai ales conțin mai puțină mică. Ca regulă generală, gnaisurile conțin mai mult feldspat decât schisturile și ca
urmare sunt mai rezistente, mai greu de spart. Nu rare ori aceste straturi paralele sunt contorsionate, sau sunt sfărâmate ca urmare a forțelor aplicate în gradient de presiune. Atât rocile sedimentare cât și cele magmatice
pot fi transformate în roci metamorfice ca urmare a unui proces metamorfic regional. Dacă procesul metamorfic a fost de nivel înalt și compoziția chimică este asemănătoare, textura și chimia rocilor nou formate nu mai
permite distincția dintre diferitele tipuri de roci parentale. De exemplu, atât cuarțul porfiriu cât și gresia felspatică pot fi transformate metamorfic pentru a forma un mica-schist de culoare gri sau roz. În ce privește
textura specifică rocilor metamorfice se disting 5 tipuri: 1. ardezie 2. gnaiss 3.schistos 4. granuloblastic 5. hornfelsic (cornean).
Principalele roci metamorfice
1. Amfibolit
Chimie: SiO2 45-55 %, Al2O3 15-20 %, Fe2O3 9-15 %, CaO 8-15 %, MgO 4-8 %, (Na,K,Mn,P,Zn,V,Cu)
Tip: rocă metamorfică compusă mai ales din amfiboli (hornblenda, actinolit)
Textura: crăpată ori foliată, cu textură schistoasă (cu preponderența mineralelor lamelare cum sunt mica și hornblenda)
Culoare: negru, cenușiu închis sau albastru cu fulgi albi (aspect de sare și piper)
Componenți principali: amfibolit, albit, feldspat
Componenți accesorii: calcit, epidotit, zoizit, clorit, cuarț, sfen, biotit
Componenți accidentali: ilmenit, magnetit, cuarț
Geneza: prin transformarea metamorfică la adâncime a rocilor mafice sau a unor depozite de dolomit, siderit sau marnă
Porozitate: 0,1-1 %
Răspândire: Anglia, Germania, Franța, Canada, Rusia, Pakistan, Afganistan, Bulgaria, Danemarca, Spania
Utilizări: piatră cubică, construcții, pavaj, fațada clădirilor
Comentarii: se utilizează și următoarele denumiri alternative: orto-amfibolit, para-amfibolit, epidiorit, uralit
2. Antracit
Chimie: carbon 92-98 %, hidrogen 1-2 %, oxigen 1-4 %, (S,N,Si)
Tip: cărbune metamorfic cu cel mai ridicat conținut de carbon

Textura: nestratificată, organică cu granule fine, tare, de culoare negru strălucitor
Culoare: negru închis
Componenți principali: carbon
Componenți accesorii: hidrogen, sulf, oxigen, azot
Componenți accidentali: silicați
Geneza: prin metamorfismul depozitelor de cărbune formate în Era Carboniferă (la adâncimi mari în condiții de presiune și temperatură ridicată)
Porozitate: 10-40 %
Densitate: 1.300-1.500 MPa
Răspândire: China, Rusia, Ukraina, Coreea de Nord, Vietnam, Anglia, Australia, Africa de Sud, India
Utilizări: încălzire și termoficare, industria siderurgică, termocentrale electrice, filtre organice, turnătorie, sinteze chimice
Comentarii: antracitul reprezintă circa 1 % din rezervele mondiale de cărbune și are cea mai mare putere energetica
3. Ardezie (Slate)
Chimie: SiO2 55-70 %, Al2O3 12-20 %, Fe2O3 3-8 %, CaO 1-4 %, MgO 2-3 %, Na2O 0-2 %, K2O 0-2 %, (Mn,P,Ti)
Tip: rocă metamorfică formată din argilă sau cenușă vulcanică

Textura: foliată (clivaj în plăci), schistoasă, fin granulară (granulele nu se văd cu ochiul liber)
Culoare: cenușie, gri cenușiu, maronie, maro roșcat
Componenți principali: cuarț, muscovit, clorit, sericit, illit
Componenți accesorii: biotit, hematit, pirit, apatit, caolin, magnetit, feldspați
Componenți accidentali: grafit, turmalină, zirconiu, fosile
Geneza: metamorfism de grad redus al silturilor (recristalizare și comprimare la temperaturi și presiuni relativ mici)
Porozitate: 0,4-5 %
Permeabilitate: 0.01-0,3 miliDarcy
Răspândire: Franța, Spania, Germania, China, India, Rusia, Turcia, Brazilia, România
Utilizări: dale pentru pavaj și acoperiș, izolator electric, izolator termic
Comentarii: înainte de mijlocul secolului al XIX-lea termenii de ardezie, șist sau silt erau imprecis delimitați
4. Blueschist
Chimie: SiO2 30-50 %, Al2O3 14-18 %, Fe2O3 11-17 %, MgO 6-10 %, CaO 5-12 %, Na2O 0-5 %, (Mn,P,V,Ba)
Tip: rocă metamorfică produsă prin alterarea metavulcanică a bazaltului sau a rocilor similare
Textura: schistoasă, lepidoblastică sau nematoblastică (minerale elongate cum sunt glaucofanul sau mica)
Culoare: albastru, negru, gri sau albastru verzui
Componenți principali: glaucofan, lawsonit, epidotit
Componenți accesorii: jadeit, albit, clorit, muscovit, cuarț, aragonit
Componenți accidentali: granați, titanit, zoizit
Geneza: prin metamorfismul rocilor bazaltice la adâncimi de 15-30 Km (la presiuni de 0,6 GPa și temperaturi de 200-500 grade Celsius)
Răspândire: SUA, China, Chile, Iran, Kazakhstan, Grecia, Marea Britanie, Italia, Turcia, Antile, Japonia, Noua Zeelandă
Utilizări: studii petrologice și pentru utilizări oportuniste
Comentarii: se găsesc în mod tipic în interiorul centurilor orogene, în falia tectonică, împreună cu șisturi verzi sau cu roci eclogite
5. Cataclasit
Chimie: SiO2 55-60 %, Al2O3 14-18 %, FeO 6-7 %, MgO 2-3 %, Na2O 2-3 %, K2O 2 %, CaO 0-20 %, (Mn,P,Ti)
Tip: rocă metamorfică cataclastică (formată prin fracturare cominutivă în timpul mișcărilor tectonice)
Textura: clastică, coezivă (fragmente angulare < 0,1 mm într-o matrice foarte fin granulară)
Culoare: cenușiu închis, negru, roșu, verde închis, maro închis
Componenți principali: cei din rocile fracturate
Componenți accesorii: cei din rocile fracturate
Componenți accidentali: cei din rocile fracturate
Geneza: mișcări tectonice repetate, ce determină fracturări și fărâmițări progresive ale granulelor minerale și ale agregatelor lor, urmate de deformare și recimentare
Porozitate: până la 27 %
Absorbția apei: până la 25 %
Permeabilitate: până la 800 miliDarcy
Răspândire: Japonia, Australia, China, USA, Austria, Chile, Noua Zeelandă, Italia, Africa de Sud
Utilizări: studii petrologice și utilizări oportuniste (balast)
Comentarii: se descriu următoarele varietăți: protocataclasit (matrice < 50 %), mezocataclasit (matrice 50-90 %), ultracataclasit (matrice > 90 %) și brecii tectonice
6. Eclogit
Chimie: SiO2 38-40 %, Al2O3 20-22 %, FeO 14-27 %, CaO 8-10 %, MgO 4-34 %, (Mn,Na,P,Ti)
Tip: rocă metamorfică bazaltică

Textura: foliată, granuloblastică, porfiroblastică sau poichiloblastică (granați roșii într-o matrice verde de piroxeni)
Culoare: gri-verzui cu pete roșii spre roz
Componenți principali: piroxeni și granați
Componenți accesorii: cuarț, rutil, lawsonit, coesit, amfiboli, paragonit, dolomit, corindon
Componenți accidentali: feldspați plagioclazi, zoizit, diamante
Geneza: metamorfismul rocilor bazaltice sau gabroice, în zonele de subducție, la presiuni foarte mari (1,2-2 GPa și 400-1.000 grade Celsius)
Răspândire: SUA, Japonia, Scoția, Germania, Guatemala, Australia, Italia, Canada, Turcia, Groenlanda, Franța
Utilizări: studii petrologice, sursă oportunistă pentru granați și diamante
Comentarii: eclogitul se metamorfozează la presiuni extrem de mari și are proprietățile mecanice cele mai înalte (densitate, rezistență la tracțiune și la compresiune)
7. Filit
Chimie: SiO2 33-39 %, Al2O3 5-12 %, Fe2O3 18-25 %, FeO 5-9 %, MgO 8-14 %, (Ca,Na,K,P,Ti)
Tip: rocă metamorfică cu metamorfism intermediar între ardezie și șisturile cristaline

Textura: foliată, schistoasă, filitică, cu luciu mătăsos (cristale mici cu suprafețe de clivaj)
Culoare: cenușiu închis spre negru, cenușiu verzui
Componenți principali: cuarț, mică, clorit, sericit
Componenți accesorii: feldspat plagioclaz, muscovit, illit, montmorillonit, sepiolit
Componenți accidentali: grafit, oxizi de fier, turmalină, granați
Geneza: prin metamorfism de grad scăzut al șisturilor sau prin continuarea transformării metamorfice a ardeziei
Porozitate: 0,5-1 %
Răspândire: Franța, Polonia, Rusia, Scoția, Alaska, Chile, India, Norvegia
Utilizări: construcții, agregate și balast, întreținerea drumurilor, dale pentru pavaj și acoperiș
Comentarii: cristalele de filit sunt mai mari decât cele de ardezie și au o mai bună reflexie a luminii (prezintă un luciu caracteristic ce face distincția dintre cele două roci)
8. Gnais
Chimie: SiO2 51-75 %, Al2O3 13-16 %, FeO 6-10 %, Fe2O3 2-3 %, CaO 4-6 %, Na2O 3-6 %, MgO 3-5 %, (Mn,K,P,Ti)
Tip: rocă metamorfică regională cu benzi compoziționale formate din minerale mafice sau felsice
Textura: granuloblastică, porfiroblastică, foliată mediu spre grosier (recristalizată extensiv)
Culoare: alb, albăstrui, verzui, maro închis, gri cenușiu, în benzi alternative
Componenți principali: cuarț, feldspați, mică (biotit, muscovit)
Componenți accesorii: albit, epidotit, apatit, turmalină, magnetit, ilmenit, pirit
Componenți accidentali: zircon, clorit, hornblendă, augit
Geneza: prin metamorfism regional de grad înalt al rocilor sedimentare (paragnais) sau vulcanice (ortognais)
Porozitate: 0,1-2 %
Răspândire: Italia, Franța, Australia, Brazilia, Canada, SUA, Japonia, Spania, Norvegia, India, Rusia, Groenlanda, România
Utilizări: construcții, pavaj și decorațiuni interioare, piatră ornamentală, sculpturi, fațada clădirilor
Comentarii: cuvântul gnais provine din verbul german gneist = a scânteia, deoarece spărtura rocii strălucește la lumină (conține cristale de mică)
9. Gossan
Chimie: SiO2 9-52 %, Al2O3 2-24 %, Fe2O3 11-54 %, CuSO4 2-22 %, MgO 0-2 %, (Ca,Na,K,Ti,Au,Ag,Zn,Pb)
Tip: rocă metamorfică intens oxidată sau decompusă, este partea superioară a unui zăcământ metalifer
Textura: poroasă, pământoasă sau crăpată (ca un fagure de miere)
Culoare: roșu ruginiu, verde, albastru verzui, purpuriu
Componenți principali: limonit, hematit, siderit, goethit, pirit, cuarț
Componenți accesorii: caolin, calcit, aragonit, biotit, piroxeni, clorit, ghips
Componenți accidentali: actinolit, granați, zoisit, argentit, cuprit, malachit
Geneza: prin oxidarea intensă a rocilor vulcanice sub acțiunea agenților fizici externi sau hidrotermali și transformarea acestora în depozite de oxizi metalici și cuarț
Porozitate: 25-50 %
Absorbția apei: autolimitată prin oxidare
Răspândire: India, Anglia, Indonezia, Spania, Canada, Turcia, Australia, USA, China
Utilizări: este utilizat de geologi pentru identificarea venelor de zăcăminte metalifere subjacente (Fe, Cu, Au, Ag, Zn, Pb)
Comentarii: denumit și pălăria zăcământului, numele de gossan provine din limba celtă, de la cuvantul gos = sânge, cu referire la culoarea oxidului de fier
10. Granulit
Chimie: SiO2 51-75 %, Al2O3 13-16 %, FeO 6-10 %, Fe2O3 2-3 %, CaO 4-6 %, Na2O 3-6 %, MgO 3-5 %, (Mn,K,P,Ti)
Tip: rocă metamorfică cu compoziție felsică și granați porfiroblaști

Textura: granulară mediu spre graunțoasă, schistoasă (granit recristalizat)
Culoare: maro, albastru închis, gri spre cenușiu închis, bej, gri verzui
Componenți principali: piroxeni, hornblendă, feldspat plagioclaz, biotit
Componenți accesorii: cordierit, silimanit, cuarț, amfiboli, albit
Componenți accidentali: granați, zircon, oxizi de fier, zoisit, diamante
Geneza: prin metamorfism regional, la temperaturi foarte înalte ce depășesc uneori 1.000 grade Celsius
Răspândire: India, Australia, China, USA, Rusia, Italia, Elveția, Franța, Africa de Sud, Antartica
Utilizări: studii petrologice, sursă oportunistă pentru diamante și pietre semiprețioase
Comentarii: granulitul este foarte asemănător cu gnaisul dar are granule mai fine, este mai puțin foliat, are mai multi granați, microscopic cristalele sunt rotunjite și formează un mozaic
11. Greenschist
Chimie: SiO2 45-52 %, Al2O3 13-17 %, CaO 8-12 %, MgO 8-15 %, FeO 8-16 %, Na2O 3-5 %, (Mn,K,P,Ti)
Tip: rocă metamorfică rezultată din alterarea rocilor mafice

Textura: schistoasă, lepidoblastică, nematoblastică, foliată (cristale mici, turtite, aciculare cu alinierea mineralelor)
Culoare: verde cenușiu
Componenți principali: clorit, actinolit, epidotit, piroxeni
Componenți accesorii: feldspați plagioclazi, quartz, albit, serpentinit, calcit, dolomit
Componenți accidentali: talc, granați, grafit
Geneza: prin metamorfismul rocilor bazaltice sau gabroice (sau mafice similare), la temperaturi relativ joase (400-500 grade Celsius) și la presiuni moderate (0,6 GPa)
Porozitate: 0,1-1 %
Permeabilitate: 0,05-2,5 microDarcy
Răspândire: Australia, Canada, Madagascar, Africa de Vest, Africa de Sud, Rusia, Finlanda, Norvegia, Groenlanda, SUA, România
Utilizări: studii petrologice și utilizări oportuniste (construcții, pavaj, căi ferate)
Comentarii: culoarea verde provine de la mineralele verzi predominante: clorit, actinolit și epidotit
12. Hornfels (roci corneene)

Chimie: extrem de variabilă, în funcție de roca originală alterată termic
Tip: rocă metamorfică formată la contactul dintre rocile argiloase și magma vulcanică
Textura: schistoasă, granulară (cristale mici echigranulare dispuse sub formă de mozaic)
Culoare: maro închis spre negru, alb, galben, verde pal, maro, verde închis, uneori bandată
Componenți principali: feldspat, biotit, sillimanit, cordierit, andaluzit
Componenți accesorii: spinel, cuarț, turmalină, pirit
Componenți accidentali: granați, hornblendă, epidotit, oxizi de fier
Geneza: prin metamorfism de contact între magma fierbinte și roci argiloase sau șisturi, se formeaza un echivalent alterat termic (recristalizat) al rocii originale
Răspândire: Franța, Norvegia, Scoția, USA, Germania, Africa de Sud, Mexic, Australia, toate insulele vulcanice, România
Utilizări: construcții și drumuri, balast
Comentarii: rocile originale alterate prin contact pot fi: gresii, șisturi, marne, calcare, diabaze sau argile
13. Marmura
Chimie: CaCO3 80-97 %, SiO2 1-4 %, MgCO3 1-20 %, (Fe,Al,P)
Tip: rocă metamorfică nefoliată, compusă din calcar recristalizat

Textura: macrocristalină, zaharoidă, nefoliată (cristale minerale ce se întrepătrund, vizibile și cu ochiul liber)
Culoare: alb, roșu, negru, verzui, gri deschis, roz, purpuriu, maro
Componenți principali: calcit
Componenți accesorii: dolomit, serpentinit, pirit, brucit
Componenți accidentali: cuarț, feldspați, epidotit, mică, oxizi de fier
Geneza: prin recristalizarea metamorfică a rocilor ce conțin carbonat de calciu (calcar, dolomită)
Porozitate: 0,5-2 %
Permeabilitate: 0,002 miliDarcy
Răspândire: Pakistan, Italia, Rusia, China, USA, India, Germania, Franța, Polonia, Spania, Scoția, Grecia, Turcia, România
Utilizări: sculptură, pavaj, amenajări interioare, material de construcție (Taj Mahal)
Comentarii: cuvântul marmură provine din limba greacă de la marmaron = piatră strălucitoare
14. Migmatit
Chimie: SiO2 65-70 %, Al2O3 13-15 %, Fe2O3 5-18 %, CaO 2-10 %, K2O 1-5 %, Na2O 2-4 %, (Mg,Mn,P,Ti,Ba,W)
Tip: rocă metamorfică compusă din vene de rocă recristalizată (leucosome) alternativ cu roci netopite (mesosome)
Textura: bandată, granulară cu vene (dike-uri) plisate incoherent (pliuri ptygmatice)
Culoare: gri cenușiu cu alb sau cu roz
Componenți principali: cuarț, feldspați plagioclazi, biotit, hornblendă
Componenți accesorii: muscovit, cordierit, sillimanit, amfiboli
Componenți accidentali: granați
Geneza: prin retopirea parțială sau fracționată a rocilor vulcanice în condiții de temperatură extremă
Porozitate: 0,4-1 %
Permeabilitate: 0,1-0,5 miliDarcy
Răspândire: Canada, Finlanda, Franța, Scoția, Germania, Antarctica, SUA, Spania, Suedia
Utilizări: studii petrologice și utilizări oportuniste (în loc de granit)
Comentarii: numele provine din grecescul migma = amestec și a fost utilizat pentru prima dată de petrologul finlandez Jakob Sederholm în anul 1907
15. Milonit
Chimie: depinde de roca parentală
Tip: rocă metamorfică produsă prin recristalizare dinamică (cataclastică)

Textura: foarte fin granulară, schistoasă foliată (porfiroblaști turtiți strâns întrepătrunși)
Culoare: gri cu alb, maro, sau în culoarea rocii parentale
Componenți principali: cuarțz, feldspat, biotit, hornblendă
Componenți accesorii: clorit, apatit, muscovit, calcit, epidiorit, amfiboli, epidotit
Componenți accidentali: granați, sfen, oxizi de fier
Geneza: deformare și pulverizare prin întindere, produse de forța de forfecare acumulată în faliile tectonice, urmate apoi de recristalizare cu granule mai mici
Răspândire: Japonia, USA, Noua Zeelandă, Canada, Polonia, Spania, Portugalia, Brazilia, Islanda, Pakistan, Norvegia, Chile
Utilizări: ca agregat pentru construcții și drumuri
Comentarii: numele provine de la cuvântul grecesc mylos = moară
16. Pseudotachilit
Chimie: SiO2 54-70 %, Al2O3 14-18 %, Fe2O3 1-5 %, FeO 2-6 %, CaO 2-7 %, Na2O 2-3 %, (Mg,Mn,K,P,Ti)
Tip: rocă metamorfică tectonică produsă prin fricțiune seismică, cu aspect de sticlă bazaltică
Textura: sticloasă, foarte fin granulară cu microcristale concentrice dispuse radial și cu fragmente din roca de falie
Culoare: cenușiu închis spre negru
Componenți principali: cuarț, feldspat, biotit, amfiboli
Componenți accesorii: titanit, hornblendă, cromit, calcit
Componenți accidentali: bronzit, flogopit, sticlă
Geneza: topirea rocilor de contact din falia seismică prin fricțiunea generată de mișcările tectonice rapide, sau de un impact meteoritic
Răspândire: SUA, Africa de Sud, Italia, China, Spania, Kenia, Australia, Noua Zeelandă
Utilizări: studii petrologice
Comentarii: grosimea stratului de pseudotachilit este un indicator pentru magnitudinea unui eveniment paleoseismic, motiv pentru care roca mai este denumita și fosilă seismică
17. Cuarțit (Quartzit)

Chimie: SiO2 88-94 %, Al2O3 1-3 %, Fe2O3 0-2 %, CaO 1 %, MgO 1 %, (Na,K,Mn,P,Ti,Cu)
Tip: rocă metamorfică nefoliată fromată prin alterarea gresiilor

Textura: granuloblastică, medium granulară, zaharoidă (granule echidimensionale vizibile cu ochiul liber)
Culoare: alb, gri, cenușiu, roz, roșu
Componenți principali: cuarț
Componenți accesorii: feldspat, muscovit, biotit, apatit, magnetit, rutil
Componenți accidentali: zircon, granați, ilmenit, calcit, oxizi de fier
Geneza: recristalizarea gresiilor la temperaturi și presiuni mari produse de compresiunea plăcilor tectonice la nivelul centurilor orogene
Permeabilitate: 0,01-0,1 microDarcy
Răspândire: India, USA, Brazilia, Franța, Rusia, Anglia, Canada, Ukraina, Indonezia, Australia, China
Utilizări: căi ferate, pavaj, dale ornamentale, drumuri, construcții, amenajări interioare
Comentarii: distincția dintre cuarțit și gresii se poate face și prin spărtură: la cuarțit trece prin granule în timp ce la gresii ocolește granulele vizibile
18. Rodingit
Chimie: SiO2 34-45 %, Al2O3 12-18 %, CaO 9-27 %, FeO 6-9 %, MgO 6-38 %, (Mn,Na,K,P,Ti)
Tip: rocă metamorfică metasomatică, calcitică-silicioasă, frecvent asociată cu roci ultramafice serpentinizate
Textura: granuloblastică zonată în benzi paralele (cristale mari vizibile cu ochiul liber)
Culoare: alb, crem, verzui, roz, roșu, gri, albăstrui
Componenți principali: granați, hornblendă, chlorit, diopsid, piroxeni, vezuvianit
Componenți accesorii: cuarț, calcit, ilmenit, grossular, epidotit, sfen
Componenți accidentali: amfiboli, vezuvianit
Geneza: prin cristalizarea apelor magmatice concentrate în roci ultramafice (gabroice) la temperaturi și presiuni înalte, asociate unor procese de serpentinizare
Răspândire: Noua Zeelandă, USA, Italia, Pakistan, Australia, Japonia, Serbia, China, Turcia, Rusia, Germania, Grecia
Utilizări: sursă importantă pentru extragerea granaților (pietre prețioase)
Comentarii: termenul de rodingit a fost utilizat pentru prima dată de Bell, Clark și Marshall (1911), pentru a descrie niște roci bogate în grossular din valea râului Roding (Noua Zeelandă)
19. Serpentinit
Chimie: SiO2 32-37 %, MgO 20-38 %, H2O 10-14 %, CaO 2-9 %, CO2 10-19 %, Fe2O3 5-10 %, (Al,Mn,Na,K,P,Ti)
Tip: rocă metamorfică compusă din minerale sepentinice (silicați fero-magnezieni)

Textura: pământoasă, aplatizată sau solzoasă, fibroasă sau spumoasă
Culoare: verde, galben verzui, gri verzui, alb, verde albăstrui
Componenți principali: serpentina (lizardit, antigorit, crisotil)
Componenți accesorii: magnetit, magnezit, talc
Componenți accidentali: tremolit, brucit, dolomita, clorit
Geneza: transformarea metamorfică a piroxenilor și a olivinei (din rocile peridotitice) în minerale serpentinice, la temperaturi medii și în prezența apei (pe fundul oceanelor), printr-o reacție exotermă ce generează
izvoare hidrotermale submarine
Răspândire: Rusia, SUA, Franța, Italia, Slovacia, Anglia, Noua Zeelandă, Noua Caledonie, Japonia, Australia
Utilizări: piatră ornamentală (tip marmură), material izolator (fibre de azbest), sursă pentru extracția magneziului
Comentarii: denumirea provine de la asemănarea cu pielea de șarpe: culori pestrițe, luciu ceros, suprafața netedă lustruită și conținut ridicat în metale foarte toxice
20. Șisturi
Chimie: SiO2 40-95 %, Al2O3 2-31 %, Fe2O3 1-17 %, MgO 0-11 %, CaO 0-24 %, Na2O 0-10 %, K2O 0-8 %, (Mn,P,Ti), variablă în funcție de roca parentală
Tip: rocă metamorfică cu metamorfism intermediar între filit și gnais, conține peste 50 % minerale lamelare (mică, clorit, talc, hornblendă, grafit)
Textura: foliată (fisibilă), schistoasă (cu cristale de mică vizibile cu ochiul liber)
Culoare: alb, gri, cenușiu închis, verde cenușiu, maro închis, argintiu
Componenți principali: cuarț, mică, biotit, muscovit, clorit, hornblendă, talc
Componenți accesorii: feldspați, apatit, turmalină, magnetit, ilmenit, pirit
Componenți accidentali: granați, zircon, grafit, cordierit, amfiboli
Geneza: gresii, șisturi sau roci magmatice, ce sunt metamorfozate la temperaturi și presiuni foarte mari astfel încat peste 50 % dintre mineralele lamelare se turtesc și se aliniază în straturi subțiri
Răspândire: Scoția, USA, Japonia, Germania, Australia, Norvegia, Noua Zeelandă, Turcia, India, Indonezia, Nigeria, România
Utilizări: construcții, drumuri, agregate și balast, piatră decorativă
Comentarii: șisturile se denumesc dupa mineralul predominant sau neobișnuit din compoziție. Exemple: mica șist, șist granatic, șisturi verzi
21. Skarn
Chimie: variabilă în funcție de roca parentală (calciu și siliciu), depozite de metale rare (W,St,Mo,Cu,Fe,Pb,Zn,Au)
Tip: rocă metamorfică metasomatică de contact

Textura: magmatică în interior, granuloblastică fin granulară în exterior (straturi de magnetit, fluorit, vezuvianit, turmalină)
Culoare: verde cenușiu, verde gălbui, roșu, maro, argintiu
Componenți principali: calcit, piroxeni, magnetit, hematit, epidiorit, cassiterit
Componenți accesorii: turmalină, apatit, tantalit, rodonit, barit, fluorit, corindon, topaz, beril
Componenți accidentali: granați, fier, cupru, zinc, plumb, alte metale rare
Geneza: prin dizolvarea calciului din rocile calcare în lichidele din zona de contact cu magma și apoi recristalizarea acestora sub formă de skarn
Porozitate: 0,1-2 %
Răspândire: Tasmania, Paua Noua Guinee, SUA, Noua Zeelandă, Japonia, Mexic, Bolivia, Peru, Anglia, Australia, Canada, Namibia
Utilizări: sursă pentru granați (pietre prețioase) și metale rare
Comentarii: se disting șapte tipuri majore (Au,Cu,Fe,Mo,Sn,W și Zn-Pb), denumite după metalul aflat în concentrații exploatabile
22. Steatit (Soapstone)

Chimie: SiO2 40-45 %, Al2O3 5-10 %, FeO 1-9 %, Fe2O3 4-12 %, CaO 4-8 %, MgO 20-24 %, (Mn,Na,K,P,Ti)
Tip: rocă metamorfică în mare parte compusă din talc

Textura: nefoliată, foarte moale, grăsoasă, schistoasă
Culoare: alb, crem, gri deschis, gri verzui, gri albăstrui
Componenți principali: talc, clorit, amfiboli
Componenți accesorii: dolomita, magnetit, magnezit, steatit
Componenți accidentali: oxizi de fier
Geneza: prin transformarea metamorfică a serpentinitului și a dunitului sau prin alterarea hidrotermală a dolomitelor
Porozitate: 0,5-5 %
Răspândire: SUA, Canada, India, China, Rusia, Italia, Pakistan, Brazilia, Kenya, Singapore, Australia
Utilizări: decorațiuni interioare, sculpturi, matrițe pentru obiecte din argint, material izolator termic și electric
Comentarii: prin conținutul mare de talc steatitul are duritatea 1 pe scara Mohs, este moale și lucios la atingere ca săpunul, de unde și denumirea anglo-saxonă
23. Suevit
Chimie: SiO2 52-64 %, Al2O3 12-20 %, Fe2O3 4-10 %, CaO 3-15 %, MgO 1-5 %, (Mn,Na,K,Ti)
Tip: rocă metamorfică formată în timpul unui impact cu un meteorit

Textura: sticlă veziculară, brecioasă sau poroasă (fragmente angulare de roci într-o matrice sticloasă)
Culoare: gri verzui, roșu, maro roșcat, negru
Componenți principali: sticlă și fragmente de roci
Componenți accesorii: cuarț, feldspat plagioclaz, feldspați alcalini, biotit, hornblendă
Componenți accidentali: diamante
Geneza: în interiorul și în jurul craterului de impact meteoritic, formate prin sudarea rocilor topite cu fragmente de rocă netopită
Porozitate: 10-27 %
Răspândire: Nordlinger Ries (Germania), Sudbury Basin (Canada), Popigai Crater (Rusia), Chicxulub Crater (Mexic), Kara Crater (Rusia), Azuara (Spania)
Utilizări: pentru diagnosticul craterelor de impact meteoritic
Comentarii: termenul generic pentru roci create sau transformate de un impact meteoritic (brecii de impact, suevite, pseudotachylite, tektite) este cel de impactite
24. Whiteschist
Chimie: SiO2 48-56 %, Al2O3 9-23 %, MgO2 13-25 %, Fe2O3 3-12 %, (Na,K,Ti,Ca)
Tip: roci metamorfice neobișnuite formate la presiuni înalte sau foarte înalte, prezentând o asociere caracteristică de: talc, kyanit și cuarț
Textura: schistoasă, foliată, cu lame de kyanit lungi până la 10 mm și fragmente de granați fracturați
Culoare: albă, gri deschis
Componenți principali: kyanit, talc, clorit, hematit, cuarț, cordierit, yoderit
Componenți accesorii: dravit, staurolit, antofilit
Componenți accidentali: biotit, amfiboli, granați
Geneza: alterarea metasomatică a unor roci pelitice, evaporitice, cu intruziuni bazaltice sau felsice, produse în faliile tectonice
Porositate: nulă
Rezistența la tracțiune: lipsa unor date publicate
Rezistența la compresiune: lipsa unor date publicate
Răspândire: în interiorul centurilor orogene: Zambia, Afganistan, Tanzania, Kazakhstan, Italia, Congo, Tasmania, Zimbabwe
Utilizări: utilizări oportuniste, studii de interes științific
Comentarii: în cazul rocilor de tip whiteschist, unii dintre componenți precum: Na2O, CaO, K2O, MnO, Ba, au fost îndepărtați din rocile originale prin acțiunea hidrotermală a unor fluide

Caiet Petrologic

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Caiet Petrologic

Încărcat de

Drepturi de autor:

Caiet Petrologic

Principalele roci magmatice

Tip: rocă magmatică intruzivă, phaneritică, cu predominența feldspaților plagioclazi (> 90 %)

Tip: rocă magmatică extruzivă (vulcanică), mafică

Tip: rocă magmatică extruzivă (vulcanică) ce conține leucit și augit

Tip: rocă felsică magmatică extruzivă, (sticlă vulcanică)

30. Picrit (picrobazalt, oceanit)

31. Piroclastice (tuff, cenușă, lapilli, agregate)

Tip: roci clastice compuse din material vulcanic extrusiv

32. Ponce (Pumice)

Tip: rocă magmatică extruzivă (vulcanică) bogată în feldspați potasici

Principalele roci sedimentare

Tip: rocă sedimentară detritică, o varietate de gresie ce conține minimum 25 % feldspat

Tip: rocă sedimentară reziduală, zăcământ de aluminiu

Tip: rocă detritică sedimentară (fragmente de rocă și minerale cimentate)

Tip: rocă sedimentară formată din carbonat de calciu (calcit și aragonit)

Tip: rocă sedimentară combustibilă, carbon fosilizat

Tip: rocă sedimentară formată exclusiv din cuarț

Tip: rocă sedimentară poroasă, o formă de calcar compusă din calcit

Tip: rocă sedimentară rezultată prin evaporare

16. Fier în bandă

17. Gips (Ghips)

Tip: rocă sedimentară clastică formată din nisip pietrificat

Tip: rocă sedimentară, o varietate de gresie argiloasă

Tip: pământuri argiloase roșii-ruginii, bogate în oxizi de fier și aluminiu

Tip: rocă sedimentară detritică neconsolidată (praf), de origine eoliană

Tip: rocă sedimentară calcaro-argiloasă

26. Sisturi (Fliș)

27. Sisturi bituminoase

Tip: rocă sedimentară ce conține petrol și gaze naturale

Tip: rocă sedimentară, o varietate de calcar depozitat de izvoarele minerale hidrotermale

Principalele roci metamorfice

Tip: cărbune metamorfic cu cel mai ridicat conținut de carbon

Tip: rocă metamorfică formată din argilă sau cenușă vulcanică

Tip: rocă metamorfică bazaltică

Tip: rocă metamorfică cu metamorfism intermediar între ardezie și șisturile cristaline

Tip: rocă metamorfică cu compoziție felsică și granați porfiroblaști

Tip: rocă metamorfică rezultată din alterarea rocilor mafice

12. Hornfels (roci corneene)

Tip: rocă metamorfică nefoliată, compusă din calcar recristalizat

Tip: rocă metamorfică produsă prin recristalizare dinamică (cataclastică)

17. Cuarțit (Quartzit)

Tip: rocă metamorfică nefoliată fromată prin alterarea gresiilor

Tip: rocă metamorfică compusă din minerale sepentinice (silicați fero-magnezieni)

Tip: rocă metamorfică metasomatică de contact

22. Steatit (Soapstone)

Tip: rocă metamorfică în mare parte compusă din talc

Tip: rocă metamorfică formată în timpul unui impact cu un meteorit

S-ar putea să vă placă și