CAPITOLUL 1

Integrale curbilinii

1. Noţiuni şi rezultate teoretice

1.1. Integrale Riemann-Stieltjes. Fie funcţiile
f, g : [a, b] → R.
Pentru ∆ ∈ D([a, b]) fixată şi ξ ∈ ξ(∆), se va considera
n−1
X
σ(f, g, ∆, ξ) := f (ξi )(g(xi+1 ) − g(xi )),
i=0

suma Riemann-Stieltjes asociată funcţiilor f , g, diviziunii ∆ şi sistemului de puncte

intermediare ξ.
Definiţia 1. (Definiţia integrabilităţii Riemann-Stieltjes). Fie funcţiile f , g :
[a, b] → R. f se va numi integrabilă Riemann-Stieltjes ı̂n raport cu g pe [a, b] ⇐⇒
∃ I ∈ R, ∀ ε > 0, ∃ ηε > 0, ∀ ∆ ∈ D([a, b]) cu ||∆|| < ηε şi ∀ ξ ∈ ξ(∆), avem
|σ(f, g, ∆, ξ) − I| < ε.
Se poate deduce simplu că I cu proprietăţile de mai sus este unic determinat.
Z b
Se va nota I =: f (x)dg(x) şi se va numi integrala Riemann-Stieltjes ı̂n raport
a
cu g a lui f pe [a, b].
Se poate deduce
Teorema 1. Orice funcţie continuă f : [a, b] → R este integrabilă Riemann-
Stieltjes pe [a, b] ı̂n raport cu orice funcţie crescătoare g : [a, b] → R.
Are loc următoarea teoremă de calcul:
Teorema 2. Fie funcţia f : [a, b] → R continuă şi g : [a, b] → R, de clasă C 1
pe [a, b]. Atunci f : [a, b] → R este integrabilă Riemann-Stieltjes pe [a, b] ı̂n raport
cu g şi
Z b Z b
f (x)dg(x) = f (x)g 0 (x)dx.
a a

1.2. Integrale curbilinii ı̂n plan.

Definiţia 2. O aplicaţie continuă γ : [a, b] → R se numeşte drum. Se mai scrie
sub forma ½
x = f (t)
γ: , t ∈ [a, b].
y = g(t)
Un drum se numeşte ı̂nchis dacă γ(a) = γ(b); el se numeşte simplu dacă nu
există t1 < t2 ı̂n [a, b] cu γ(t1 ) = γ(t2 ); el se numeşte neted dacă γ ∈ C 1 ([a, b]).
1
2 1. INTEGRALE CURBILINII

Două drumuri γ1 : [a, b] → R şi γ2 : [α, β] → R se numesc echivalente dacă

există o aplicaţie h : [α, β] → [a, b] continuă, strict monotonă şi bijectivă cu γ 1 =
γ2 ◦ h. Se scrie γ1 ∼ γ2 .
Observaţia 1. Două drumuri echivalente au aceeaşi imagine. Se deduce sim-
plu că relaţia de echivalenţă a drumurilor este o relaţie de echivalenţă pe mulţimea
tuturor drumurilor, clasele de echivalenţă numindu-se curbe. O curbă se poate da
ca o descriere generală a imaginii oricărui drum ce ı̂i aparţine, plus o modalitate de
parcurgere. A găsi un reprezentant drum dintr-o clasă curbă se zice parametrizare a
curbei. Uneori se mai face confuzie ı̂ntre o curbă şi un drum reprezentant standard
al său, mai ales prin prisma rezultatelor 2 şi 3.
Definiţia 3. Pentru F : D → R continuă, D ⊂ R2 ,
½
x = f (t)
γ: , t ∈ [a, b],
y = g(t)
und drum cu Imγ ⊂ D, se defineşte integrala curbilinie de prima speţă a lui F de-a
lungul lui γ ca fiind integrala Riemann-Stieltjes
Z Zb
F (x, y)ds = F (f (t), g(t))dl(t),
γ a

unde l este funcţia lungime a drumului γ (care este o funcţie crescătoare).

Observaţia 2. Se poate deduce simplu, utilizând schimbarea de variabilă,
faptul că dacă dacă γ1 ∼ γ2 , atunci
Z Z
F (x, y)ds = F (x, y)ds,
γ1 γ2

deci are sens a scrie Z

F (x, y)ds,
C
unde C este curba clasă de echivalenţă a lui γ1 şi γ2 . Se mai face confuzie ı̂ntre
o curbă şi un drum reprezentant standard al său, mai ales prin prisma acestui
rezultat.
Teorema 3. În condiţiile definiţiei anterioare, dar cu γ drum neted, avem
Z Zb p
F (x, y)ds = F (f (t), g(t)) (f 0 (t))2 + (g 0 (t))2 dt.
γ a

Definiţia 4. Pentru P , Q : D → R continue, D ⊂ R2 deschisă,

½
x = f (t)
γ: , t ∈ [a, b],
y = g(t)
un drum cu Imγ ⊂ D, se defineşte integrala curbilinie de a doua speţă a lui A =
(P, Q) de-a lungul lui γ ca fiind suma integralelor Riemann-Stieltjes (dacă acestea
există, de exemplu pentru f , g cu variaţie mărginită)
Z Zb
P (x, y)dx + Q(x, y)dy = P (f (t), g(t))df (t) + Q(f (t), g(t))dg(t).
γ a
 1. NOŢIUNI ŞI REZULTATE TEORETICE 3

Teorema 4. În condiţiile definiţiei anterioare, dar cu γ drum neted, avem

Z Zb
P (f (t), g(t))f 0 (t) + Q(f (t), g(t))g 0 (t) dt.
¡ ¢
P (x, y)dx + Q(x, y)dy =
γ a

Observaţia 3. Se poate deduce simplu, utilizând schimbarea de variabilă,

faptul că dacă dacă γ1 ∼ γ2 , atunci
Z Z
P dx + Qdy = P dx + Qdy,
γ1 γ2

deci are sens a scrie Z

P dx + Qdy,
C
unde C este curba clasă de echivalenţă a lui γ1 şi γ2 .
Se mai face confuzie ı̂ntre o curbă şi un drum reprezentant standard al său, mai
ales prin prisma acestui rezultat, dar şi 2.
1.3. Integrale curbilinii ı̂n spaţiu. Se pot defini drumuri ı̂n R 3 ca funcţii
continue γ : [a, b] → R3 ,

 x = f (t)
γ: y = g(t) , t ∈ [a, b].
z = h(t)


Se pot defini şi aici drumuri echivalente, curbe, integrale curbilinii de speţa
ı̂ntâi şi a doua şi se pot obţine rezultate analoage integralelor curbilinii din plan.
Dacă
A = P i + Qj + Rk,
x = r(t) = xi + yj + zk = f (t)i + g(t)j + h(t)k,
unde P , Q, R : Ω → R de clasă C 1 , Imγ ⊂ Ω ⊂ R3 , rezultatul analog Teoremei 4
se va scrie
Teorema 5. – sub formă vectorială:
Zb
dr
Z
A·r= A· dt;
dt
γ a

– sub formă carteziană

Z
P (x, y, z)dx + Q(x, y, z)dy + R(x, y, z)dz =
γ

Zb h
= P (f (t), g(t), h(t))f 0 (t) + Q(f (t), g(t), h(t))g 0 (t)+
a
i
+R(f (t), g(t), h(t))h0 (t) dt.
4 1. INTEGRALE CURBILINII

1.4. Independenţa de drum a integralelor curbilinii.

Teorema 6. Fie P , Q : D → R de clasă C 1 , D ⊂ R2 deschisă, simplu conexă
(i.e. orice drum ı̂nchis cu imaginea ı̂n D poate fi micşorat ”continuu” la un punct,
fără a părăsi mulţimea) şi
½
x = f (t)
γ: , t ∈ [a, b],
y = g(t)
un drum de clasă C 1 cu Imγ ⊂ D.
∂P ∂Q
Atunci = pe D ⇐⇒ există o funcţie F de clasă C 2 pe D, cu dF (x, y) =
∂y ∂x
P (x, y)dx + Q(x, y)dy (P (x, y)dx + Q(x, y)dy se numeşte o diferenţială totală), i.e.
∂F ∂F
= P, = Q pe D ⇐⇒ oricare ar fi (x1 , y1 ), (x2 , y2 ) ∈ D şi două drumuri γ
∂x ∂y
şi γ cu imaginea ı̂n D şi (x1 , y1 ) = γ(a) = γ 0 (a), (x2 , y2 ) = γ(b) = γ 0 (b) are loc
0
Z Z
P (x, y)dx + Q(x, y)dy = P (x, y)dx + Q(x, y)dy,
γ γ0

i.e. integrala ”nu depinde de drum”. În plus

Z
P (x, y)dx + Q(x, y)dy = F (x2 , y2 ) − F (x1 , y1 ).
γ

Observaţia 4. Forma vectorială a rezultatului de mai sus, care se poate scrie

atât pentru câmpuri vectoriale plane A = P i+Qj, dar şi spaţiale A = P i+Qj+Rk
definite pe domenii simplu conexe este
Z
A · dr este independentă de drum ⇐⇒
γ

⇐⇒ ∃ F : D → R, A = ∇F ⇐⇒ ∇ × A = 0.

2. Exerciţii rezolvate
Exerciţiul 1. Să½se calculeze
x = −3t3
Z
a) ds, unde γ : , t ∈ [−1, 1];
y = t2
γ
Z ½
x = 2 cos t
b) xds, unde γ : , t ∈ [0, π/2].
y = 2 sin t
γ

Soluţie. a) Avem
Z Z1 p Z1 p
ds = (−9t ) + (2t) dt = t 81t2 + 4dt = 0,
2 2 2

γ −1 −1

deoarece funcţia de sub integrală este impară pe [−1, 1].

b) Avem
Z Zπ/2 p Zπ/2
xds = 2 2
2 cos t (−2 sin t) + (2 cos t) dt = 4 cos tdt =
γ 0 0
 2. EXERCIŢII REZOLVATE 5

¯π/2
= 4 sin t¯ = 4(1 − 0) = 4.
¯
0
¤
Exerciţiul 2. Să se calculeze
x = t2 − 2
Z ½
a) xdx + ydy, unde γ : , t ∈ [0, 1];
y = t4 + 1
γ
Z ½
x = cos t
b) dx − 2ydy, unde γ : , t ∈ [−π/2, π/2].
y = 3 sin t
γ

Soluţie. a) Avem
Z Z1
(t2 − 2) · 2t + (t4 + 1) · 4t3 dt =
£ ¤
xdx + ydy =
γ 0

Z1 ¶ ¯¯1
t4 t8
µ
3 7 3
− 2t2 + + t4
¡ ¢
= 2t − 4t + 4t + 4t dt = ¯ = 0.
¯
2 2 ¯
0 0
b) Avem
Z Zπ/2
dx − 2ydy = [(− sin t) − 6 sin t(3 cos t)] dt =
γ −π/2

Zπ/2 Zπ/2
=− sin tdt − 18 sin t cos tdt =
−π/2 −π/2
¯π/2 ¯π/2
= cos t¯ − 9 sin2 t¯ = 0.
¯ ¯
−π/2 −π/2
¤
Z
Exerciţiul 3. a) Să se calculeze xyds, unde
γ
½
x=t
γ: , t ∈ [−1, 1].
y = t2
Z
b) Să se calculeze ex+y ds, unde γ este drumul ı̂nchis a cărui imagine este tri-
γ
unghiul A1 A2 A3 , parcurs pornind din A1 ı̂n sens direct trigonometric, iar A1 (−1, −1),
A2 (1, −1), A3 (1,Z1).
c) Calculaţi xds, C ”pleacă” din (2, 0) şi parcurge ı̂n sens direct trigonometric
C
cercul x2 + y 2 = Z4, o dată.
d) Calculaţi ydx, C ”pleacă” din (2, 0) şi parcurge ı̂n sens invers trigonomet-
C
x2
ric o jumătate din elipsa + y 2 = 1.
4
6 1. INTEGRALE CURBILINII

Soluţie. a) Aplicı̂nd formula de calcul a integralelor curbilinii de prima speţă,

avem:
Z Z1 p Z1 p
xyds = x(t)y(t) (x (t)) + (y (t)) dt = t3 1 + 4t2 dt = 0,
0 2 0 2

γ −1 −1

deoarece funcţia de sub integrală este impară pe [−1, 1].

b) γ = γ1 ∨ γ2 ∨ γ3 , unde γ1 , γ2 , γ3 , au ca imagine segmentele A1 A2 , A2 A3 ,
A3 A1 ; le putem parametriza astfel:
½ ½
x=t x=1
γ1 : , t ∈ [−1, 1], γ2 : , t ∈ [−1, 1],
y = −1 y=t
½
x = −t
γ3 : , t ∈ [−1, 1].
y = −t
Rezultă:
Z Z Z Z
ex+y ds = ex+y ds + ex+y ds + ex+y ds =
γ γ1 γ2 γ3

Z1 √ Z 1
√ Z √
1
t−1 t+1
= e 2
1 dt + e 1 dt + e−2t 2dt =
2

−1 −1 −1
¯+1 ¯+1 √2 ¯+1
= et−1 ¯ + et+1 ¯ − e−2t ¯ =
¯ ¯ ¯
−1 −1 2 −1
³ 1
´
= (e2 − e−2 ) 1 + 2− 2 .
½
x = 2 cos t
c) Avem C: , t ∈ [0, 2π], de unde
y = 2 sin t
Z Z2π
xds = 4 cos tdt = 0.
C 0
½
x = 2 cos t
d) Avem C: , t ∈ [0, π], de unde
y = − sin t
Z Zπ Zπ
ydx = (− sin t)(−2 sin t)dt = (1 − cos 2t)dt = π.
C 0 0

¤
Exerciţiul 4. Să se calculeze
Z p
I = z a2 − x2 dx + xz dy + (x2 + y 2 ) dz,
γ

unde 
 x = a cos t, h πi
γ: y = a sin t, t ∈ 0, , a > 0, b > 0.
2
z = bt,

 2. EXERCIŢII REZOLVATE 7

Figura 1

Soluţie. Imaginea drumului γ este ilustrat ı̂n figura 1 (pornind din punctul
A şi sosind ı̂n B):
Avem: Z p
I = z a2 − x2 dx + xz dy + (x2 + y 2 ) dz =
γ

π
Z2 h p i
= bt a2 − a2 cos2 t(−a sin t) + abt cos t(a cos t) + a2 b dt =
0
π
Z2
a2 b
= a2 b (1 − t cos 2t) dt = (π + 1).
2
0
¤

Exerciţiul 5. a) Arătând ı̂n prealabil că expresia de sub integrală este o

diferenţială totală, să se calculeze:
(2,1)
Z (2,2,4)
Z
a1) 2xy dx + x2 dy, a2) z dx + z dy + (x + y) dz.
(0,0) (−1,1,5)

b) Arătând ı̂n prealabil că expresia de sub integrală este o diferenţială totală,
să se calculeze:
(3,0)
y x
Z
dx + dy.
1 + xy 1 + xy
( 3 ,−2)
1
8 1. INTEGRALE CURBILINII

Soluţie. a1) Fie P (x, y) = 2xy, Q(x, y) = x2 . Avem că cele două funcţii sunt
de clasă C ∞ (R2 ), şi:
∂P ∂Q ∂P
∃ (x, y) = 2x, ∃ (x, y) = 2x = (x, y), ∀ (x, y) ∈ R2
∂y ∂x ∂y
Aşadar P (x, y) dx + Q(x, y) dy este o diferenţială exactă, deci integrala nu va
depinde de drumul ½ ales ı̂ntre cele două puncte
½ (0, 0) şi (2, 1). Considerăm γ =
x=t x=2
γ1 ∨ γ2 , unde γ1 : , t ∈ [0, 2], γ2 , t ∈ [0, 1]. Atunci:
y=0 y=t
(2,1)
Z Z Z
2 2
2xy dx + x dy = 2xy dx + x dy + 2xy dx + x2 dy =
(0,0) γ1 γ2

Z2 Z1
= 0dt + 4dt = 4.
0 0
Obsrvaţie. S-a aplicat faptul că forma diferenţială P (x, y) dx+Q(x, y) dy este
o diferenţială totală ⇔ integrala ı̂ntre orice două puncte din domeniul comun al lui
P şi Q (deschis şi conex) nu depinde de drum. În plus forma ”primitivei” formei
diferenţiale P dx + Q dy este dată de
(xZ0 ,y 0 )

F (x0 , y 0 ) − F (x0 , y0 ) = P (x, y) dx + Q(x, y) dy.

(x0 ,y0 )

Prin primitivă a formei P dx + Q dy se inţelege aplicaţia diferenţiabilă F pentru

care dF (x, y) = P (x, y) dx + Q(x, y) dy, pe domeniul respectiv. Deci, dacă această
primitivă se poate observa uşor, integrala se calculează imediat. În cazul de faţă
evident F (x, y) = x2 y este o primitivă a lui 2xy dx + x2 dy, deci valoarea intgralei
va fi egală cu F (2, 1) − F (0, 0) = 4.
a2) Fie P (x, y, z) = z, Q(x, y, z) = z, R(x, y, z) = x + y. Avem că:
∂P ∂Q ∂Q ∂R ∂R ∂P
= = 0, = = 1, = = 1, pe R3 ,
∂y ∂x ∂z ∂y ∂x ∂z
deci forma P dx + Q dy + R dz este o diferenţială totală, deci integrala nu depinde
de drum.
Vom alege ı̂ntre cele două puncte drumul γ = γ1 ∨ γ2 ∨ γ3 , unde
 
 x=t  x=2
γ1 : y = 1 , t ∈ [−1, 5], γ2 : y = 1 , t ∈ [−5, −4]
z=5 z = −t
 

 x=2
γ3 : y = t , t ∈ [1, 2].
z=4


Atunci:
(2,2,4)
Z
z dx + z dy + (x + y) dz =
(−1,1,5)
 2. EXERCIŢII REZOLVATE 9

Figura 2

Z5 Z−4 Z2
= 5dt + 3(−1)dt + 4dt = 31.
−1 −5 1
½ ¾
¯ 1
b) Fie P, Q : D := R2 \ (x, y)¯ y = − → R,
¯
x
y x
I = P (x, y) = , Q(x, y) = .
1 + xy 1 + xy
Observăm căn P şi Q
¯ sunt continue
o pe D, iar D este deschisă, neconexă.
Fie D1 := (x, y)¯ 1 + xy > 0 , care este deschisă, conexă, simplu conexă.
¯
Deasemenea,
∂P ∂Q 1
(x, y) = (x, y) = , ∀ (x, y) ∈ D1 ,
∂y ∂x (1 + xy)2
şi, cum D1 este deschis, simplu conex, rezultă că P (x, y)dx+Q(x, y)dy este diferenţială
¡totală
1
¢pe D1 , deci valoarea integralei nu depinde de drumul ales ı̂ntre punctele
3 , −2 şi (3, 0).
1
( ½
x= x=t
Fie γ1 : 3 , t ∈ [−2, 0], γ2 : , t ∈ [1/3, 3], γ := γ1 ∨γ2 . Atunci
y=t y=0
γ uneşte cele două puncte (vezi figura 2).
Deoarece γ1 şi γ2 sunt de clasă C 2 , rezultă că γ este de clasă C 2 pe porţiuni;
cum Imγ ⊂ D1 , avem:
Z
I = P (x, y)dx + Q(x, y)dy =
γ
Z Z
= P (x, y)dx + Q(x, y)dy + P (x, y)dx + Q(x, y)dy =
γ1 γ2
10 1. INTEGRALE CURBILINII

Z0 Z3 ¯0
1 ¯
= dt + 0 dt = ln(t + 3)¯ = ln 3.
¯
3+t ¯
−2 1 −2
3

y x
Remarcă. Se poate observa uşor că expresia dx+ dy este diferenţiala
1 + xy 1 + xy
funcţiei F (x, y) = ln(1 + xy), pe mulţimea D1 . Conform unei teoreme cunoscute,
valoarea integralei va fi:
(3,0) (3,0)
y x
Z Z
I= dx + dy = dF (x, y) =
1 + xy 1 + xy
( 1
3 ,−2 ) ( )1
3 ,−2
µ ¶ µ ¶
1 2
=F (3, 0) − F , −2 = ln 1 − ln 1 − = ln 3.
3 3
¤

3. Exerciţii propuse
Exerciţiul 6. Să½se calculeze
x = 4t2 − 1
Z
a) ds, unde γ : , t ∈ [−1, 1];
y = −t3 + 2
γ
Z ½
x = cos t
b) xds, unde γ : , t ∈ [π/2, 3π/2];
y = sin t
Zγ ½
x = 3 cos t
c) xyds, unde γ : , t ∈ [0, 2π].
y = 3 sin t
γ

Exerciţiul 7. Să se calculeze ½

x = −2t3 + 1
Z
a) −2y 2 dx + 3xdy, unde γ : , t ∈ [0, 1];
y = t2 + t + 1
γ
Z ½
x = 2 cos t
b) xdx − dy, unde γ : , t ∈ [−π, π/2].
y = 4 sin t
Zγ
x = t − 2t2
½
2
c) 3x dx + 2ydy, unde γ : , t ∈ [0, 2].
y = 1 + t3
γ

x = t3
Z ½
Exerciţiul 8. a) Să se calculeze: yds, unde γ : , t ∈ [−1, 1].
y = t2
Z γ
2
b) Să se calculeze xy ds, unde γ este drumul ı̂nchis a cărui imagine este
γ
tiunghiul A1 A2 A3 , parcurs pornind din A1 ı̂n sens direct trigonometric, iar A1 (0, 0),
A2 (1, 0), A3 (0, 1). Z
c) Să se calculeze xy 2 dx−ydy, unde γ este drumul ı̂nchis a cărui imagine este
γ
cercul x2 + y 2 = 4, parcurs odată, pornind din A(1, 0), ı̂n sens direct trigonometric.
 3. EXERCIŢII PROPUSE 11

√
Z
d) Calculaţi xdx, C ”pleacă” din ( 2, 0) şi parcurge ı̂n sens invers trigono-
C
x2
metric un sfert din elipsa + y 2 = 1.
2
Exerciţiul 9. Să se calculeze
Z p
I = yz dx + x a2 − y 2 dy + (x2 + y 2 ) dz,
γ

unde 
 x = a cos t, h πi
γ: y = a sin t, t ∈ 0, , a > 0, b > 0.
2
z = bt,


Exerciţiul 10. Să se calculeze

Z (4,2)
(x + y)dx + (y − x)dy
(1,1)
de-a lungul
(a) parabolei y 2 = x;
(b) unui segment ce uneşte (1, 1) cu (4, 2);
(c) curbei x = 2t2 + t + 1, y = t2 + 1.
Exerciţiul 11. a) Arătând ı̂n prealabil că expresia de sub integrală este o
diferenţială totală, să se calculeze:
(2,1)
Z (2,2,4)
Z
a1) y 2 dx + 2xy dy, a2) yz dx + xz dy + xy dz.
(0,0) (−1,1,5)

b) Arătând ı̂n prealabil că expresia de sub integrală este o diferenţială totală,
să se calculeze:
(1,1)
Z
yexy dx + xexy dy.
(0,0)
12 1. INTEGRALE CURBILINII

4. Lucrul mecanic ca integrală Riemann

I. Se ştie că, pentru un punct material aflat ı̂n mişcare rectilinie de la a la
b, asupra sa acţionându-se cu o forţă constantă F , lucrul mecanic efectuat este
LF = F · (b − a). Dacă mişcarea este rectilinie, de la a la b, dar forţa cu care se
acţionează nu este constantă, se poate modela forţa cu ajutorul funcţiei continue
F : [a, b] → R. Considerând o diviziune suficient de fină a intervalului [a, b], ∆ =
(a = x0 < x1 < x2 < . . . < xn = b), se poate presupune că forţa este aproximativ
constantă pe [xi , xi+1 ], anume F (ξi ), ξi ∈ [xi , xi+1 ], i = 0, . . . , n. Lucrul mecanic
efectual pe [xi , xi+1 ] este aproximativ F (ξi )(xi+1 − xi ), deci lucrul mecanic toatal
al forţe F este
n−1
X
LF ' F (ξi )(xi+1 − xi ).
i=0
F este presupusă continuă, deci integrabilă Riemann pe [a, b], iar suma dn
expresia anterioară este o sumă Riemann asociată lui F , ∆ şi s.p.i. (ξi )i . Trecând
la diviziuni din ce ı̂n ce mai fine, cu norma k∆k → 0, este natural să se definească
lucrul mecanic al forţei F ca fiind integrala Riemann
Z b
LF := F (x)dx.
a
II. Dacă suplimentar situaţiei de la I, se consideră legea de mişcare x = x(t),
t ∈ [ti , tf ], t fiind variabila ”timp” ı̂ntre timpul iniţial ti şi cel final tf , atunci
lucrul mecanic al forţei F cu legea de mişcare x = x(t), t ∈ [ti , tf ] este integrala
Riemann-Stieltjes Z tf
LF := F (x(t))dx(t).
ti
III. Dacă, la II se consideră x ∈ C 2 ([ti , tf ]), atunci, din legea fundamentală a
dinamicii (F = ma) scrisă riguros F (x(t)) = mx00 (t), t ∈ [ti , tf ], se deduce
Z tf Z tf Z tf
LF = F (x(t))dx(t) = F (x(t))x0 (t)dt = mx00 (t)x0 (t)dt =
ti ti ti
1 2 ¯ tf 1 h
¯ i
2 2
= m (x0 (t)) ¯ = m (x0 (ti )) − (x0 (tf )) .
2 ti 2
Notând viteza iniţială vi := x0 (ti ) şi cea finală vf := x0 (tf ) şi energia cinetică Ec ,
se obţine legea fundamentală a conservării energiei
LF = ∆Ec .