CURS 3 MEDICINA INTERNA RADUCU ALEXANDRA

Saptamana 16.03-20.03

AFECTIUNI ALE GLANDELOR ANEXE

1. HEPATITA CRONICA
Hepatita este o afectiune inflamatorie a ficatului. Aceasta poate fi virala, autoimuna sau
cauzata de concentratia mare de toxine din organism. In timp ce hepatita autoimuna apare din
cauza dereglarilor sistemului imunitar si a anticorpilor generati care afecteaza celulele ficatului,
formele virale se pot transmite, iar cele toxice pot fi produse de consumul de droguri, alcool sau
alte substante daunatoare.
Forme virale sunt hepatitele A, B, C, D si E. Recent au fost descoperite inca doua forme, F si G,
insa raspandirea acestora este minima. Dintre acestea, hepatitele A si E sunt de regula acute, pe
cand celelalte forme sunt cronice si se manifesta pe termen lung.Hepatitele B, C si D nu se
transmit prin atingere sau prin saliva, ci doar prin sange. De aceea, acestea sunt comune si in
randul consumatorilor de droguri injectabile care nu folosesc seringi sterile.Hepatita B este, de
asemenea, transmisibila prin schimbul de fluide corporale si are o incidenta mare de transfer prin
raporturi sexuale cu persoane care au deja virusul in sange.In hepatita cronica, inflamatia
ficatului dureaza cel putin sase luni. Aceasta afectiune poate fi usoara, provocand daune relativ
mici sau mai grave, cauzand distrugerea multor celule hepatice. Unele cazuri de hepatita
cronica duc la ciroza si insuficienta hepatica.
CAUZE: cel mai frecvent, infectia cu virus hepatitic B (5-10% din cazuri) sau C (75% din
cazuri); tratamente medicamentoase de lunga durata, consumul excesiv si indelungat de bauturi
alcoolice.
SIMPTOME : Usor disconfort la nivelul abdomenului superior; Pierderea poftei de mancare;
Stari de voma; Dureri in corp; Oboseala
Daca hepatita cronica devine mai severa, pacientii pot prezenta si urmatoarele simptome: Icter
(ingalbenirea pielii si a ochilor); Umflarea abdomenului; Pierdere in greutate; Slabiciune
musculara; Confuzie care poate progresa spre coma.
TRATAMENT : Scopurile tratamentului pentru hepatita cronica sunt prevenirea avansarii bolii
si prevenirea cirozei si insuficientei hepatice. Hepatita cronică B si C sunt tratate cu
medicamente antivirale, iar cele mai noi medicamente au rate incredibile de succes. Pacientii
cu hepatita C, trebuie sa primeasca vaccinul pentru hepatita A și B, cu exceptia cazului in care
testele de sange arata ca sunt deja imun la aceste virusuri.
PREVENTIE : Cel mai bun mod de a proteja impotriva hepatitei cronice este vaccinarea
impotriva virusului hepatitei B. Vaccinarile pentru hepatita B sunt recomandate lucratorilor din
domeniul sanatatii si persoanelor care calatoresc in anumite tari. Sugarii sunt acum in mod curent
vaccinati impotriva hepatitei B. Alte masuri: folosirea prezervativului in timpul contactului
sexual, folosirea unor intstrumemnte sterile in saloane de tatuaj, piercing, cosmetica etc.
2. SINDROMUL DISPEPTIC = o serie de simptome care apar in clipa in care golirea gastrica
este lenesa, incetinita, din pricina unor boli digestive dar si a altor afectiuni.
Exista 3 tipuri de sindrom dispeptic: esofagian, gastric sau ulceros, biliar.
CAUZE multiple:
1. Cauze abdominale: ulcerul gastroduodenal; boala de reflux gastro-esofagian; gastrita cronica;
cancerul gastric; colonul iritabil; parazitoze intestinale (giardioza,oxiuroza etc)
2.Cauze extra abdominale:diabetul zaharat; hipertiroidia; insuficienta renala.
3. Consumul de alcool
4. Consumul de medicamente: antiinflamatoare nesteroidiene folosite pentru combaterea febrei,
durerii si inflamatiei; digitalicele care sunt folosite in tratamentul afectiunilor cardiace;
corticoizii; antibioticele
SIMPTOME: senzatie vaga de discomfort abdominal , jena epigastrica, epigastralgii, dureri
abdominale (uneori colicative), regurgitatii, eructatii, satietate precoce, inapetenta, greata,
varsaturi, pirozis (senzatie de arsura retrosternala), senzatie de plenitudine, balonare post-
prandiala, diaree.
INVESTIGATII PARACLINICE: analizele biochimice de rutină- nu aduc date în susţinerea
diagnostică pentru sindromul dispeptic, dar se fac pentru excluderea anemiei (hemoleucogramă,
fier, feritină normale) şi inflamaţiei (proteina C reactivă, viteza de sedimentare a hematiilor sunt
normale); testarea pentru infecţia cu Helicobacter ; endoscopia digestivă superioară („gold
standardul”)- se efectuează obligatoriu după 45 de ani, la pacienţii cu istoric familial de cancer
gastric şi la cei cu anemie sau alte semne de alarmă asociate pentru a exclude leziunile organice,
inclusiv gastrita cronică (cu recoltarea de biopsie), exclude alte leziuni organice și confirmă
diagnosticul pozitiv de dispepsie funcțională; pH-metrie esofagiană pe 24 ore, manometrie
esofagiană, ecografie abdominală, CT (computer – tomograf), examen psihologic (stres
prelungit, suprasolicitare fizică, tulburări psihiatrice).

3. COLECISTITA ACUTA = Reprezinta inflamatia acuta a veziculei biliare ce are ca si cauza

principala prezenta in colecist a unor conglomerate de colesterol si saruri biliare numite calculi
veziculari („pietre la fiere”). Calculii veziculari pot provoca mici leziuni pe peretele colecistului,
care se poate inflama.
CAUZE: Calculii biliari ; Tumori; Infecţie ; Probleme ale vaselor de sange. .
FACTORI DE RISC: Prezenta calculilor biliari este principalul factor de risc pentru dezvoltarea
colecistitei.
SIMPTOME: Durerea este principalul simptom - ea apare in regiunea epigastrica (capul
pieptului) si a hipocondrului drept (subcostal pe partea dreapta), dar poate fi resimtita atat in
spate cat si in umarul drept. Durerea apare brusc dupa masa sau in timpul noptii si nu se
calmeaza la incercarile pacientului de a obtine o pozitie confortabila, impiedicand respiratia
profunda. Poate fi o durere intermitenta, manifestandu-se ca niste crize periodice (colica biliara),
sau continua, si nu se calmeaza usor in cazul aparitiei complicatiilor. Greata si varsaturile -
variaza de la gust amar sau metalic matinal, la varsaturi alimentare, bilioase (verzui) care duc la
calmarea intr-o mare masura a durerii. Lipsa poftei de mancare. Febra - semn al aparitiei
complicatiilor (colecistita acuta). Icterul (coloratia galbena a ochilor cel mai frecvent), urini
hipercrome (inchise la culoare), scaune decolorate.
INVESTIGATII: examen clinic (pacientul trebuie sa fie consultat de medicul chirurg); analize
de sange; ecografia abdominala (care evidentiaza prezenta calculilor la nivelul colecistului);
examen radiologic; CT abdominal sau colangio-RM in cazurile in care diagnosticul este incert
sau apar complicatiile (icter mecanic, pancreatitata acuta).
TRATAMENT: Tratamentul colecistitei acute este strict chirurgical. Cea mai utilizata
tehnica operatorie si in acelasi timp cea mai buna pentru chirurgia vezicii biliare este
colecistectomia laparoscopica care foloseste o camera pentru a vizualiza cavitatea abdominala,
fata de chirurgia clasica deschisa, care se realizeaza prin incizie mare, cu evidente efecte
necosmetice, si care necesita o mult mai mare perioada de recuperare postoperatorie. Interventia
chirurgicala (colecistectomia laparoscopica) se realizeaza numai cu anestezie generala.

4. COLECISTITA CRONICA NELITIAZICA: are mai multe denumiri printre care:

colecistopatie cronică, diskinezie veziculară, colecistoză, cisticită. Reprezintă un grup de
afecţiuni ale veziculei biliare cu o etiologie vastă şi simptomatologie variată, de obicei
necaracteristică.
CAUZE: Frecvenţa colecistitei cronice nelitiazice este de 8,5-25%, iar etiologia este foarte
variată, putând fi împărţită în cauze directe şi indirecte.
Cauzele directe sunt reprezentate de: Anomalii neuro-hormonale ce afectează secundar
motilitatea veziculei biliare (atonie sau hiperkinezie); Malformaţii congenitale; Perturbarea
echilibrului dintre componentele bilei, cu depunere de colesterol la nivelul mucoasei şi formarea
de achene ce vor fi eliminate concomitent cu bila, determinând durere la nivelul hipocondrului
drept; Puseuri inflamatorii repetate; Refluxul pancreatic; Refluxul duodeno-pancreatic; Cauze
genetice.
Cauzele indirecte sunt reprezentate de: Refluxul gastro-esofagian; Hepatita cronică evolutivă;
Ulcerul gastric şi duodenal; Apendicita cronică; Salpingita; Chisturi ovariene; Fibrom uterin.
SIMPTOME - se caracterizează prin trei elemente esenţiale:
- Suferinţă clinică de lungă durată manifestată prin durere la nivelul hipocondrului drept ce nu
cedează la tratament medicamentos;
- Absenţa calculilor de la nivelul veziculei biliare;
- Leziuni variate precum hiperplazie, inflamaţie cronică.
- Jenă la nivelul hipocondrului drept; Gust amar, în special dimineaţa; Intoleranţă la alimente
bogate în lipide; Constipaţie alternantă cu diaree; Scădere în greutatate ;Icterul poate fi prezent,
dar are caracter pasager; Iritabilitate, anxietate, nevroze;
Există trei forme clinice şi anume: forma dureroasă, forma migrenoasă şi forma icterică.
Forma dureroasă se caracterizează prin prezenţa durerii la nivelul hipocondrului drept, de obicei
postprandial tardiv, ce nu cedează la tratamentul medicamentos.
Forma migrenoasă este de obicei prezentă la femeile tinere cu dezechilibre hormonale.
Forma icterică apare datorită apariţiei spasmelor la nivelul sfincterului Oddi.
INVESTIGATII PARACLINICE: Analize de sange (vor identifica leucocitoză, cresterea VSH,
hipercolesterolemie, hipertrigliceridemie, valori crescute ale bilirubinei şi amilazei la formele ce
se complică cu icter şi pancreatite acute recurente); Ecografia abdominală ; Radiografia
abdominală pe gol poate identifica o veziculă de porţelan sau calculi radioopaci;
Hepatocolangiografia cu Tc99m; Colecistocolangiografia furnizează informaţii cu privire la
modificările anatomice, dar şi a tulburărilor funcţionale; ERCP şi CT pot fi utilizate în anumite
situaţii.
Diagnosticul diferenţial se face cu: Colecistita cronică litiazică; Litiaza coledociană; Cancerul
de cap de pancreas la debut; Chistul hidatic hepatic; Cancerul veziculei biliare; Gastrite;
Duodenite; Refluxul gastro-esofagian; Pancreatite cronice; Apendicite; Colite; Litiază renală
dreaptă.
Evoluţie şi prognostic
Evoluţia este cronică pe decursul mai multor ani, putând evolua cu acutizări repetate şi
dureroase.
Prognosticul este unul bun, favorabil atât pe timpul evoluţiei bolii, cât şi postoperator.
Complicaţiile sunt reprezentate de: Hidropsul vezicular; Icterul mecanic; Pancreatita acută;
Malignizări;
Tratament :tratament farmacologic (antispastice si analgezice) ; tratament igieno-dietetic
(presupune evitarea alimentelor ce determină contractura veziculei biliare precum grăsimile,
sosurile, mirodeniile, semipreparatele, afumătura şi respectarea celor trei mese principale şi a
celor două gustări, mesele trebuie să fie în cantitate mică); tratament chirurgical
(colecistectomia)