Constructia tabloului incepe cu schita

Pictura pentru incepatori, cat si cea pentru avansati, are ca punct de plecare schita. Ea este cheia unei
compozitii reusite. Folosind, de regula, un simplu creion, deseneaza conturul obiectelor principale
fara a apasa prea mult pe suport.

Schita nu trebuie sa fie ceva prea complex. Daca te sperie acest pas, afla ca nu trebuie sa stii sa
desenezi pentru a realiza o schita suficienta pentru un tablou pictat.

In procesul de realizare a schitei vei determina pozitia obiectelor care formeaza scena pe care o vei
picta.

Va trebui sa tii cont de regulile de compozitie, de perspectiva si de elementele si principiile artei.

Daca ignori aceste lucruri, si treci direct la colorarea unei schite gresite, tabloul tau nu va fi unul
reusit.

Foloseste-te de liniile ajutatoare

Liniile de compozitie structureaza tabloul si constituie repere de orientare pentru crearea efectului de
adancime (perspective corecta).

Liniile se grupeaza vertical, orizontal sau pe diagonala.

Cerul se intinde de-a lungul liniilor orizontale, iar copacii si cladirile urmeaza liniile verticale.

Diagonalele creaza spatii, de exemplu atunci cand copacii de pe o alee devin tot mai mici pe masura
ce se departeaza sau cand strazile se ingusteaza.

Alaturand toate liniile intr-o compozitie, vei conferi tensiune lucrarii. Atunci cand privirea
observatorului se poate plimba intr-un tablou, inseamna ca pictorul a realizat o compozitie reusita.

Alege-ti culorile si nuantele

Atunci cand creezi schita, stabileste si ce culori vei folosi. Determina care sunt zonele luminoase si
care sunt zonele intunecate ale picturii. Toate aceste lucruri au ca scop realizarea unui echilibru
pentru viitorul tablou.

Tine minte si urmatorul lucru atunci cand pregatest primul tau tablou: culorile reci dau impresia de
distanta, in timp ce cele calde par a fi mai apropiate de privitor.

Tine cont de etapele picturii la constructia tabloului

De regula, intr-un tablou sunt vizibile patru planuri spatiale: fundalul, fundalul mediu, planul central,
si prim-planul. Recomandat pictorilor incepatori este sa inceapa cu fundalul, apoi sa avanseze pas cu
pas spre prim-plan. Cu cat un obiect avanseaza mai mult spre planul apropiat, cu atat gradul de
detaliere devine mai mare, iar contururile mai precise.

Apeleaza la metode diferite de pictat pentru a conferi tensiune compozitie. De exemplu, glazureaza
norii de pe cer, foloseste tehnica ud pe ud pentru campie si evidentiaza tufisurile si copacii folosind
tehnica buretelui. In cadrul cursului vei afla in detaliu cum se folosesc aceste tehnici.

Sfat: Ai rabdare atunci cand este nevoie sa se usuce un strat de vopsea pentru a aplica un altul.
Compozitia este un termen care descrie organizarea spatiului, a obiectelor in pictura, adica
ordonarea formelor si culorilor intr-un mod in care imaginea capata un sens artistic.

Atunci cand pui cap-coada o compozitie, cauta sa balansezi compozitia astfel incat sa placa ochiului.
Desi exista cateva reguli de compozitie (valabile atat in fotografie, cat si in desen si pictura – deci
reguli generale de arte vizuale), ai incredere in intuitia ta.

Atunci cand te uiti la un peisaj

exterior sau la o camera, poate fi dificil sa stabilesti ariile compozitiei pentru pictura ta. Poate fi util
sa gandesti ca si cum te-ai uita prin vizorul unui aparat foto, apropiindu-te de scena astfel incat
atentia, focusul, sa fie pe un singur element, sau departandu-te de scena astfel incat sa cuprinzi mai
multe elemente vizuale. Va trebui de asemenea sa decizi care vor fi limitele compozitiei tale. O
imagine poate fi plasata partial in cadru, astfel incat imaginea sa denote ca face parte dintr-o scema
mai ampla, sau, poate fi plasata in centru, astfel incat fiecare aspect al scenei sa fie continut in cadru.
Unghiuri si perspective mai neobisnuite pot crea un interes deosebit.

Compozitia in pictura inseamna stabilirea unei relatii potrivite intre diferitele elemente ale picturii
tale, cum ar fi forma, tonul, si de culoare, astfel ca impreuna sa genereze sensul dorit pentru a
transmite emotii intr-un tablou. Cand stabilesti structura de baza a unei compozitii, intreaba-te daca
se comunica ceea ce vrei sa spui despre subiect, sau daca modificarea dimensiunii, pozitiei, sau
structurii unei anumite caracteristici va face lucrarea ta mai clara.

Varietatea de compozitie in diferitele picturi face ca fiecare sa creeze un impact diferit. Un camp de
vedere ingust intr-o pictura poate provoca obiecte izolate sa apara dramatice si de a crea astfel un
efect psihologic indraznet, puternic, in timp ce un camp de vedere larg permite componentelor
individuale sa devina parte a unei scene mari, care se intinde departe inaintea privitorului, lasand o
impresie placuta si relaxanta.

Elementele si principiile artei si design-ului reprezinta fundatia limbajului pe care il utilizam

atunci cand vorbim despre arta.

Elementele artistice sunt instrumente vizuale pe care artistul le foloseste pentru a crea o compozitie.

Acestea sunt: linia (line), forma (shape), aspectul (form), culoarea (color), valoarea (value), textura
(texture) si spatialitatea (space).

Principiile artistice reprezinta modul in care artistul foloseste aceste instrumente vizuale pentru a
crea un anume efect astfel incat sa rezulte o imagine vizuala asa cum si-a dorit acesta.
S-a agreat ca principiile artei cuprind urmatoarele: echilibrul (balance), contrastul (contrast),
accentul (emphasis), miscarea (movement), textura (pattern) si ritmul (rhythm), compozitia unitara
(unity),  varietatea (variety).

Folosirea acestor principii poate determina daca o pictura este reusita sau nu, daca este finalizata sau
nu.

Desi nu este necesar sa folosim toate principiile intr-o singura pictura, acestea se leaga de multe ori
intre ele. S-a constatat ca pictura de sucess, are in general o compozitie unitara, dar in acelasi timp se
remarca prin varietatea creata de zonele de contrast si accentuare, culorile si compozitia sunt bine
echilibrate, si determina ochiul privitorului sa se miste catre toate zonele picturii. Acest lucru
inseamna ca un singur principiu al artei poate influenta efectul si impactul altui principiu.

Sa vedem acum cateva cuvinte despre fiecare principiu in parte:

Echilibrul se refera la ponderea vizuala a elementelor compozitionale. Este un sentiment care iti
transmite faptul ca pictura “se simte bine”, este balansata. Lipsa echilibrului cauzeaza un sentiment
de discomfort pentru cel care priveste imaginea. Echilibrul poate fi atins prin folosirea simetriei, in
care ambele parti ale picturii contin aceleasi elemente in aceeasi pozitie; sau, prin folosirea
asimetriei, caz in care compozitia este balansata prin contrastul elementelor de arta.

Contrastul este diferenta dintre elementele de art dintr-o compozitie, astfel incat fiecare element
devine mai “puternic” prin contrastul fata de alt element. Atunci cand sunt unul langa altul,
elementele contrastante atrag atentia privitorului. Zonele pline de contrast sunt primele care ies in
evidenta la “prima vedere”. Contrastul poate fi realizat prin juxtapunerea oricaror elemente de arta.
Spatiul negativ/pozitiv este un exemplu de contrast.

Accentul apare atunci cand pictorul creaza in mod deliberat o zona in cadrul compozitiei care este
dominanta din punct de vedere vizual si atrage atentia privitorului. De cele mai multe ori accentul
este realizat prin contrast.

Miscarea este rezultatul folosirii elementelor de arta in asa fel incat determina “plimbarea” ochilor
privitorului dintr-un punct in altul al picturii. Un sentiment de miscare poate fi creat prin folosirea
liniilor diagonale si curbe, fie reale, fie aparente, prin crearea iluziei de spatiu, repetitie, etc.

Textura este repetitia uniforma a elementelor de arta sau a oricarei combinatie a acestora. Orice
“lucru” poate fi transformat in textura prin simpla repetitie. Iata cateva exemple clasice de texturi:
spirale, grile, valuri. De multe ori, acest principiu al artei este folosit pentru picturi abstracte.

Ritmul este creat prin senzatia de “miscare” creata de folosirea repetitiei elementelor de arta intr-un
mod neuniform dar organizat. Termenul este preluat din muzica, deci te poti gandi la ritmul muzicii
pentru a “vizualiza” aplicarea acestui principiu. Spre deosebire de textura, care necesita constanta,
ritmul se bazeaza pe varietate.

Varietatea este un principiu care spune ca daca vrei ca pictura ta sa se simta “unitara”, atunci toate
elementele trebuie sa se potriveaza intre ele intr-un mod comfortabil. Prea multa “unitate” creaza
insa monotonie, iar prea multa “varietate” creaza haos. Ai nevoie de ambele (deci de un echilibru –
ne intoarcem la primul principiu). In mod ideal, vei vrea sa ai zone de interes in cadrul compozitiei,
inconjurate de zone in care ochiul se poate odihni.