UNIVERSITATEA “VALAHIA” DIN TÂRGOVIȘTE

FACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOXĂ ȘI ȘTIINȚELE EDUCAȚIEI

SPECIALIZAREA PEDAGOGIA ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PRIMAR ȘI
PREȘCOLAR

EDUCAȚIE MUZICALĂ ȘI DIDACTICA

EDUCAȚIEI MUZICALE

Profesor,
Lect. dr. Felix Goldbach
Student,
Constantin Paula Ana Georgiana

2020

1
 UNIVERSITATEA “VALAHIA” DIN TÂRGOVIȘTE
FACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOXĂ ȘI ȘTIINȚELE EDUCAȚIEI
SPECIALIZAREA PEDAGOGIA ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PRIMAR ȘI
PREȘCOLAR

SPECIFICUL EDUCAȚIEI MUZICALE LA VÂRSTA

PREŞCOLARĂ

Profesor,
Lect. dr. Felix Goldbach
Student,
Constantin Paula Ana Georgiana

2020

2
 CUPRINS

1. Specificul educației muzicale la vârsta preșcolară…………………………………...4

2. Metode și mijloace de realizare a educației muzicale……………………………….7
3.Bibliografie………………………………………………………………………….11

3
 1. SPECIFICUL EDUCAȚIEI MUZICALE LA VÂRSTA
PREȘCOLARĂ

,,Muzica este graiul sufletului . Ea stârneşte în noi nu instinctele , ci gândurile cele mai
profunde .”- Ludwig van Beethoven

Încă din perioada gânguritului, copilul este atras de lumea sunetelor, este atent la
zgomotele pe care le aude, recunoaşte vocea persoanelor care-l îngrijesc, este receptiv la
muzică. Bebeluşului îi place să i se vorbească, să i se cânte. Unele maternităţi au făcut
experienţe cu prunci abia născuţi, punându-i să asculte înregistrările bătăilor inimii
omeneşti, găsind că aceasta îi linişteşte, îi reconfortează, îi adoarme, încât aproape că uită
să mai respire.
Copilul aude cu mult timp înainte de a fi în stare să vadă. De timpuriu el
fredonează, pentru ca la vârsta preşcolară să cânte de obicei corect. El repetă în mod
frecvent melodiile pe care le aude şi-i face plăcere să asculte piese instrumentale.
Puterea muzicii de a modela personalitatea şi a sensibiliza sufletul omului se
constituie ca argument de necontestat pentru o educaţie muzicală bine organizată. Afectele
dobândite în copilărie determină întreaga viaţă psihică a tânărului şi adultului de mai
târziu.
Alejo Carpentier, în cartea sa „Întâlniri cu muzica”, este de părere că părinţii care
doresc să cultive copiilor plăcerea de a citi sau de a audia muzică bună, n-ar trebui să
neglijeze a începe formarea acestei deprinderi cât se poate de devreme, îndată ce copilul
este apt de a asculta o poveste sau un cântec. El îi îndeamnă pe părinţi să pună în camera
copilului, în apropierea locului său de joacă un mijloc audio care să cânte tot timpul, chiar
dacă copilul nu pare să-i acorde vreo atenţie. Cu timpul, aceasta va săpa o sensibilitate
muzicală în creierul copilului, în mod gradual, pe nesimţite. În momentul în care copilul se
va opri din joaca lui pentru a prinde o temă, un pasaj care-i place, se poate spune că partida
a fost câştigată. Acest copil va asculta cu plăcere şi va recunoaşte, după câteva măsuri,
4
piesele audiate. Copilul care a ascultat la patru ani muzică bună, în mod sigur îşi va întregi
cultura muzicală în timp, din proprie iniţiativă, din plăcere. Copilul sensibilizat muzical
este o poartă deschisă spre educaţie, participă voluntar la propria sa formare, aderă mult
mai uşor la problemele colectivului din care face parte, pe când copilul nedezvoltat afectiv
„ nu reverberează la nici un mesaj, este refractar la tot ceea ce înseamnă comunicare şi
civilizaţie umană”1.
Istoria muzicii cunoaşte multe cazuri de copii minune, de mari talente care şi-au
arătat harul, personalitatea, din fragedă copilărie.
Wolfgang Amadeus Mozart- este primul nume care trebuie amintit în cronica
copiilor minune: la 4 ani cânta la clavecin, la 6 ani compunea primul menuet.
Ludwig van Beethoven- uriaşul muzicii- era un clavecinist excelent la 4 ani, iar la
8 ani cânta în public.
Frederic Chopin- cânta strălucitor la 6 ani, după cum unul dintre elevii săi, Carl
Filtsch, născut la Sebeş, începe să cânte la 3 ani, iar la 5 ani este prezentat la Conservatorul
din Cluj.
Şi lista ar putea continua cu Franz Liszt, Isaac Albeniz, Dinu Lipatti, Lucia Cosma,
etc. Dar să nu-l uităm pe George Enescu- micuţul Jorjac-care la 5 ani uimeşte pe
profesorul său, Eduard Caudella, iar la 7 ani devine, alături de colegul său mai mare, Fritz
Kreisler, copilul teribil al Conservatorului din Viena.
În cartea sa „ Bucuriile muzicii”, Iosif Sava se întreabă dacă aceşti copii geniali
provin numai din familii de muzicieni. Fără îndoială aptitudinile neobişnuite ale acestor
copii sunt înzestrări naturale care ajută la formarea unor aptitudini, dar numai în strânsă
legătură cu mediul şi educaţia. Nu ajunge ca un copil să se nască cu calităţi de geniu.
Aceste calităţi se pot dezvolta într-un climat fertil atunci când copilul este ajutat de
îndrumători care înţeleg valoarea lor deosebită. În lipsa unui mediu adecvat şi a unei
educaţii corespunzătoare, predispoziţiile se pot pierde sau se pot dezvolta în altă direcţie.
Un copil cu înclinaţie spre muzică trebuie să-şi exeseze analizatorii. Dacă nu este solicitat
în cadrul unui mediu muzical, al unei educaţii sistematice muzicale, nu se poate dezvolta în
acest sens.
Grădiniţei îi revine sarcina de a depista din timp aceste talente pentru a le putea
dezvolta şi îndruma spre şcoli speciale, care pot să le creeze un mediu favorabil de
dezvoltare a dispoziţiilor muzicale, care le dau posibilitatea să practice muzica în cadrul
unor activităţi organizate.
1
Lupu, Jean -„Educarea auzului muzical dificil” – Editura Muzicală, Bucureşti, 1988, pag.55

5
 Educaţia muzicală răspunde nevoii spontane şi naturale a copilului de mişcare şi de
joc; ea reprezintă un punct de plecare pentru tot ce urmează să înveţe copilul în şcoală şi o
bază pentru dezvoltarea sa echilibrată şi armonioasă. Scopul educaţiei muzicale în
grădiniţa de copii este stimularea muzicalităţii lor, cultivarea deprinderii de a asculta
muzică şi a dorinţei de a se manifesta prin acţiuni muzicale.
Educaţia muzicală este o disciplină de sinteză cu ajutorul căreia se pot realiza toate
cerinţele şi obiectivele învăţământului preşcolar.

Pornind de la ideea că toţi copiii sunt capabili a se dezvolta muzical, grija mea
permanentă este de a găsi noi modalităţi şi căi de influenţare a simţului muzical. Pentru
aceasta, am căutat în primul rând să stimulez interesul copiilor pentru cântec prin audiţii şi
jocuri alese cu grijă, care însoţesc orice moment al zilei: în timpul răsfoirii unor cărţi sau
reviste, în timp ce copiii colorează, construiesc, etc. O activitate începută cu un cântec
creează o atmosferă favorabilă desfăşurării ei, îi introduce pe copii în atmosfera de lucru
într-un mod agreabil şi mobilizator, după cum, încheierea activităţii cu un cântec legat de
tema abordată, produce copiilor un sentiment de satisfacţie pentru lucrul terminat cu bine.
În scopul cultivării gustului pentru muzica instrumentală, am deprins copiii să
asculte compoziţii accesibile vârstei preşcolare, ajutându-i să înţeleagă materialul audiat
prin utilizarea unor imagini sugestive, a unor explicaţii verbale, care să completeze
percepţiile auditive.
De binefacerile muzicii trebuie să aibă parte orice copil. Forţa muzicii de a
sensibiliza sufletul omenesc, ca şi valenţele ei educative şi formative, îndreptăţesc
eforturile noastre de a optimiza educaţia muzicală şi de a repune în drepturile sale
învăţământul artistic muzical.

2.METODE ȘI MIJLOACE DE REALIZARE A EDUCAȚIEI

MUZICALE

6
 Dacă oamenii maturi se bucură din plin de influenţa binefăcătoare a muzicii,
sensibilizându-le sufletele, formându-se sub aspect afectiv şi intelectual, cu atât mai mult
muzica are o influenţă deosebită asupra copiilor, a fiinţei umane în devenire, formându-le
sentimente, constrângeri şi aptitudini, sensibilizându-i. Cântând, copilul se bucură de viaţă,
devine mai optimist, încrezător în forţele proprii.
În cadrul grădiniţei de copii muzica îşi are locul ei în educaţia estetică a copiilor.
Noi facem din muzică un instrument de educaţie prin intermediul căruia transmitem
sentimente de dragoste faţă de ţară şi neamul nostru românesc, faţă de tradiţiile şi
obiceiurile neamului nostru, faţă de trecut şi prezent, faţă de străbunii noştri. Prin
conţinutul cântecelor îi sensibilizăm, de aceea trebuie alese creaţiile muzicale cu reale
valenţe educative.
Cea mai mare parte din sarcinile şi obiectivele educaţiei muzicale în grădiniţa de
copii se realizează prin cântec, acesta sensibilizându-i să recepteze muzica în mod afectiv;
să recepteze sunete din realitatea înconjurătoare; să coreleze sunete simple (complexe) cu
anumite imagini din natură sau creativ-imaginativ (exemplu: să asocieze cântecul, ciripitul
unei păsări cu imaginea reală sau picturală a păsării, să-şi imagineze sunetele, melodiile pe
care le-ar produce diferite obiecte); să-şi aleagă sau imagineze secvenţe muzicale ce ar
corespunde diferitelor stări afective ori unor situaţii (exemplu- ce melodie ar exprima
veselia, tristeţea, mirarea, foşnetul pădurii); să aprecieze cântecul ori interpretarea
muzicală a altor copii; să-şi aprecieze propria interpretare muzicală; să utilizeze creativ
mişcările ritmice, de dans, pentru a exprima stări sufleteşti, sentimente, situaţii, etc.
Datorită conţinutul cântecelor foarte variat, ele dezvoltă şi sensibilizează dragostea
copiilor pentru familie, pentru ţinutul natal şi natură, etc.
În activităţile de cânt, preşcolarii sunt deprinşi de timpuriu să asculte muzică, să
manifeste interes pentru ea: li se formează unele perceperi şi deprinderi elementare de a
cânta în colectiv şi individual; li se dezvoltă vocea şi auzul muzical, simţul melodic
precum şi cel ritmic. Un cântec frumos creează o atmosferă plăcută în activitate trezind
interesul copiilor, exprimând dragostea faţă de fiinţe, dragoste ce-i emoţionează şi le
produce bucurii.
Activităţile muzicale contribuie la crearea premizelor necesare dezvoltărilor,
noţiunilor, emoţiilor şi sentimentelor estetice ale copiilor. Cântecele, jocurile cu cântec,
jocurile muzicale, audiţiile sunt mijloace de bază la vârsta preşcolară. Prin acestea
preşcolarii se deprind să asculte muzica vocală şi datorită capacităţii imitative li se trezeşte
dorinţa de a cânta ei înşişi. De aceea am considerat că nici un fel de aptitudine,

7
sensibilitate, indiferent de domeniu, nu se poate forma decât prin activitate, prin acţiune,
prin exerciţiu. Pentru sensibilizarea copiilor pentru aceste activităţi, este potrivit să se
desfăşoare într-o atmosferă calmă, vioaie, cu un accentuat caracter de joc, bună dispoziţie;
în al doilea rând să se folosească scurte povestiri în legătură cu conţinutul literar al
cântecului şi jocurilor ce urmează a fi învăţate, cunoscut fiind gândirea concretă a copiilor
şi preferinţa acestora pentru personificarea elementelor prezentate; şi în al treilea rând
textul permite, este bine ca unele cântece să fie fixate sub formă de jocuri muzicale.
O atenţie deosebită trebuie acordată selecţionării cântecelor ce le învaţă, deoarece
cântecul trebuie să fie educativ şi cognitiv, accesibil vârstei la care se studiază, cât şi
estetic să placă, să se reţină uşor.
Din punct de vedere ritmico-informaţional cântecul trebuie să fie pe măsura puterii
de înţelegere şi execuţie şi execuţie a copiilor. Ritmul să nu fie greoi, iar intervalele
melodice să cuprindă salturi fireşti.
Materialul muzical folosit în grădiniţă trebuie să cuprindă piese muzicale cu un
conţinut foarte variat, cum ar fi întâmplări din viaţa copiilor: „Mâinile ni le spălăm”,
„Dormi nani,dormi puișor”, „Adio, grădiniță!”; cântece din folclorul copiilor: „La moară”,
„În pădurea cu alune”, „Bundița”; cântece despre fenomenele din natură: „Ploaia”,
„Înfloresc grădinile!”, „ A,a, a, acum e toamnă, da”; sau întâmplări din mediul înconjurător
apropiate înţelegerii copiilor. De asemenea se învaţă cântece despre animale şi păsări:
„Văcuța Lola”, „Vine melcul supărat”, „Azi Grivei e mânios”, etc.
Aceste cântece trebuie să fie realizate artistic ca să-i emoţioneze şi sensibilizeze, să
constituie un mijloc de a le forma sentimente estetice puternice şi durabile.
Jocurile muzicale folosite în educaţia muzicală a preşcolarilor ocupă un loc de
frunte deoarece prin structura lor deosebită, îmbină fericit sarcinile didactice cu plăcerea şi
încântarea. Jocul muzical „În pădure” constă în imitarea ciripitului păsărelelor prin sunete
înalte şi mormăitul ursului prin sunete joase, acestea alternând cu mişcări impuse de text.
Educatoarei îi revine sarcina să formeze copiilor capacitatea de a diferenţia sunetele înalte
de cele joase.
Jocurile muzicale în care se imită fenomene ale naturii, se limitează doar la redarea
acestora prin onomatopeele şi mişcările corespunzătoare fără a avea o desfăşurare
organizată şi mai ales fără a stabili raporturi precise de durată. Din aceste jocuri, copiii pe
parcursul a trei ani de grădiniţă vor afla că există sunete scurte, sunete lungi.
Jocurile muzicale cu text şi cânt, sunt mult mai îndrăgite de copii. Ele execută
mişcare în ritmul plăcut al muzicii, îi satisfac în mare măsură pe copii deoarece ei îmbină

8
în mod specific elementele de joc cu melodia şi trec de la simpla executare motorie la o
stare afectivă. Aici intervine rolul muzicii care are două laturi – una senzorială şi una
afectivă. Mijlocul cel mai natural de dezvoltare şi sensibilizare la copii a laturii emoţionale
este mişcarea ritmic muzicală, muzica le indică tonul, activează şi provoacă dorinţa de
mişcare. De obicei conţinutul jocului este simplu. El constă în îndeplinirea mişcărilor cu
anumite obiecte sau din executarea anumitor mişcări ritmice reperate de braţe, de picioare,
de palme, mişcări ale capului, de legănare într-o parte şi alta.
Audiţiile muzicale ocupă şi ele un loc important în sensibilizarea copiilor deoarece
includ un bogat fond emoţional, informaţional, legat de exprimarea unor sentimente şi
cunoştinţe despre diverse genuri de muzică, gânduri despre lume şi viaţă, dezvoltă
memoria voluntară şi asigură totodată o justă între aparatul auditiv şi cel fonator. Piesele şi
cântecele alese pentru audiţii trebuie să fie frumoase, melodioase, accesibile, cu subiecte
din natură, din viaţa animalelor, din viaţa copiilor etc. Copiii pot audia cântece legate de
sărbătorile şi datinile străbune, colinde, jocuri populare etc.
Pentru reuşita unor astfel de activităţi am folosit mijloace moderne audio vizuale
care contribuie din plin la dezvoltarea interesului pentru muzică şi mişcare.
Bogat şi variat în conţinut şi formă, folclorul oferă posibilitatea de a cunoaşte şi a
privi în trecutul îndepărtat al omenirii deoarece păstrează forma şi elemente ale unei culturi
străvechi: obiceiuri şi credinţe. Prin intermediul folclorului se formează inteligenţa, spiritul
de observaţie, sentimente de solidaritate. Foarte îndrăgit este folclorul obiceiurilor de iarnă
care implică o serie de ceremonii care se succed într-o ordine.
Muzica, cea mai complexă dintre arte, contribuie din plin la dezvoltarea şi
sensibilizarea unor sentimente ale copiilor de vârstă preşcolară.
O educatoare care vede în copii fiinţe cu care poate interacţiona şi care pune preţ pe
ideea conform căreia copiii învaţă prin acţiune proprie şi prin interacţiunea cu alţii şi cu
mediul înconjurător, pune preţ pe sensibilizarea lui prin intermediul exprimării concrete, în
cazul de faţă pentru şi prin muzică.

9
 Muzica este limba înţeleasă de
toţi oamenii, este aceea care ne
înnobilează sentimentele.

10
BIBILOGRAFIE

Bălan, George – Arta de a înţelege muzica, Editura Muzicală, Bucureşti, 1970

Bernstein, Leonard – Cum să înţelegem muzica, Editura Hyperion, Chişinău, 1991
Carpentier, Alejo – Întâlniri cu muzica, Editura Muzicală, Bucureşti, 1991
Lupu, Jean – Educarea auzului muzical dificil, Editura Muzicală, Bucureşti, 1998
Sava, Iosif – Bucuriile muzicii, Editura Muzicală, Bucureşti, 1985
Prietenii muzicii, Editura Albatros, Bucureşti , 1986
WEBOGRAFIE
https://www.youtube.com/watch?v=SW3cBk-jvA8- “ Mâinile ni le spălăm”
https://www.youtube.com/watch?v=RH9OxKXqXdg- ” Dormi nani, dormi puișor”
https://www.youtube.com/watch?v=ZGcBBdmzyU4- ” Adio, grădiniță!”
https://www.youtube.com/watch?v=EDTid4YS-ao- „ La Moară”
https://www.youtube.com/watch?v=rnzxxyAMyIk- “În pădurea cu alune”
https://www.youtube.com/watch?v=qxlIv06Pxes- „ Bundița”
https://www.youtube.com/watch?v=xasGCbzL3Jw- „ Înfloresc grădinile!”
https://www.youtube.com/watch?v=nyHXY2amfqs-„ A,a, a, acum e toamnă, da!”
https://www.youtube.com/watch?v=uD_QBo-A_Jw- „ Văcuța Lola”
https://www.youtube.com/watch?v=r3-CWHoy31I- „ Vine melcul”
https://www.youtube.com/watch?v=ceWhcY0cHDI- „ Azi Grivei e mânios”

11