Bună ziua tuturor, mă numesc Olga Chișca și sunt psiholog la Liceul Teoretic ”Mihai Viteazul”.

Astăzi, dragii părinți, vom vorbi despre o temă interesantă și actuală cred eu, și anume
SPECIFICUL VÂRSTEI PREADOLESCENȚEI. Este binevenită pentru familiile cu copii
preadolescenți, pentru o comunicare și relaționare apropiată. Pentru început vom înțelege ce este
preadolescența și cum se manifestă.
Preadolescența este considerată perioada de trecere de la copilărie la maturitate. Este o
treaptă intermediară ce decurge diferit pentru diferiți indivizi, dar având același rezultat, și
anume- trecerea la maturitate.
10/11- 13/14 ani este vârsta importantelor transformări pe plan:

 Biologic(anatomo-fiziologic)

 Psihologic

 Social

Aceste transformări odată declanșate, nu se limitează la o anumită sferă, au loc concomitant, fără
vre-o anumită ordine, și se resimnt în întreg organismul. În preadolescență se produce
restructurarea intense a organismului la un nou nivel al activității sale, iar la adolecență are loc
deja perfecționareav și întărirea acestor schimbări. Acestă perioadă cu toate transformările sale
mai mult sperie, decît liniștește, deoarece schimbările dintr-o sferă nemijlocit influențează,
interacționează cu schimbările din celelalte sfere.

În continuare voi analiza aceste schimbări mai detaliat pentru că Dvs. Să înțelegeți mai ușor cu
ce se confruntă preadolescenții în această perioadă.

Schimările pe plan anatomo-fiziologic sunt:

 Creșterea și formarea organismului;

 Creșterea devine nearmonioasă și întîmplătoare(anumite segmente ale corpului sau

membre se dezvoltă rapid altele stagnează, ceea ce duce la nemulțumirea sau dimpotrivă
interes de propriul exterior)

 Creșterea în greutate, înălțime;

 Vocea începe să se schimbe;

 Creșterea intensă a tuturor organelor și țesuturilor;

  Se dezvoltă cutia toracică, mușchii respiratori, plămînii (încep să respire mai lent, fetele
toracic, băieții-abdominal);

 Se dezvoltă intens volumul sistemului cardiac și vasele sangvine( duce la creșterea

tensiunii arteriale, oboseală);

 Eliminarea hormonilor glandei teroide, hormonii sexuali,

 Schimbări în sistemul nervos (în copilărie rolul principal-scoarța emisferelor cerebrale,

acum se intensifică activitatea subcorticală ce produce schimbări la nivel comportamental-
nervozitate, irascibilitate,reacții emotive etc.);

Schimbări în plan psihologic:

 Dezvoltarea intensă a proceselor psihice, cum ar fi limbaj, memorie, spirit de observație,

atenție, creativitate etc.;

 Determinarea propriile valori, interese, deja își identifică interesele, volorile importante
pentru sine;

 Acentuări de caracterului:

 impulsivitate,

 excitabilitate,

 schimbări rapide, dese și neașteptate al dispoziției, care poate duce la o comunicare

problematică cu preadolescentul sau este mai dificil să-l înțelegeți;

 Cunoașterea de sine;

 Interes mare de sine ca personalitate și datorită schimbărilor fiziologice numite mai sus;

 Crește afirmarea conștiinței de sine, ca mobil al dorinței evidente de a devein independent;

 Apare simțul maturității, acea tendință, dorință de a fi considerat matur;

 Manifestă dorința de a se afirma nu doar individual, ci și în grup ( vor să activeze, să se

distreze împreună). Acestă schimbare este intercalată cu schimbările care au loc pe plan
social pe care am să le menționez mai jos;

 Viața afectivă se complică și se diversifică;

 Poate fi tăcut, necomunicabil, meditative, curios, confuz etc.

Către vârsta de 12-14 ani în dezvoltarea psihică a anumitor elevi survine o etapă dificilă, numită
în psihologie- criza preadolescenței.

În plan exterior această criză se manifestă prin comportament demonstrativ, brutal, tendința de
a acționa contrar dorințelor și indicațiilor adulților, ignore observațiile acestora. Această criză se
deosebește de celelalte prin intensitate, fiindcă se manifestă un tempou rapid al dezvoltării fizice
și intelectuale a preadolescentului, dar totodată și datorită faptului că au loc schimbări și în plan
interior.

În plan interior are loc maturizarea sexuală, care provoacă excitabilitate emoțională sporită,
impulsivitate, dezechilibru. Deasemenea sunt tendințele preadolescentului spre reflecxie, adică
își studiază particularitățile de personalitate pe care le demonstrează în comportamentul său. El
suferă mult de la propriile neajunsuri evidențiate și dacă la această suferință se mai adaugă și
observațiile critice ale adulților, făcute în prezența colegilor, prietenilor, atunci conflictul este
inevitabil.

Cauza principal a crizei este noul nivel al autoconștiinței- capacitatea preadolescentului de a se

cunoaște singur pe sine ca o personalitate ce se deosebește mult de masa celorlalți oameni.

Un mare rol în formarea crizei preadolescenței are și poziția interioară a copilului. Anume
poziția interioară determină atitudinea preadolescentului față de alți oameni și față de propria
persoană.

A doua cauză este simțul maturității ce ocupă loc dominant în poziția interioară a
preadolescentului. Aceasta se datorează trebuinței acute de a fi matur, de a fi inclus într-o
activitate specific adulților, de a fi recunoscut de toți ca personalitate matură.

A treia cauză este bariera de semnificații ce apare între copil și restul oamenilor. Aceasta se
manifestă sub forma capacității preadolescentului de a asculta, dar nu a auzi ceea ce spune
adultul, în deosebi de a nu accepta sensul cuvintelor adresate lui.

Preadolescența este etapa formăriii active a sistemului de interese, valori personale, orientări
morale.

Schimbările în plan social sunt următoarele:

 Relațiile dintre adul și copil se înrăutățesc (el dorește să fie tratat ca un adult, are
atitudinea de adult, iar unii părinții îi văd încă copii);
  Apare relații apropiate cu semenii (căutarea prietenilor adevărați);

 Apartenența la grupuri neformale, cum mai numim își formează gașca lui de amici;

 Apare un interes mai mare pentru mediul social în general.

În urmă tuturor schimbărilor care au loc în această perioadă, apar diferite manifestări specifice
preadolescenței, care sunt:

Are un ritm lent, ezitant;

Poate fi dezordonat, dezorganizat, confuz;
Este puțin comunicabil;
Este orientat spre cunoașterea eului, intuirea de sine( întrebarea frecventă ”cine sunt eu?”);
Are tentința de a fi singur, de a se retrage;
Poate manifesta tendință de bunăvoință, pesimism;
Este dominat de tristețe sau se poate bucura de lucruri mărunte, neînsemnate;
La mînie e mai puțin controlat;
Pare calm, dar meditative;
Reacționează puțin, mai mult tăcere, voce joasă, ridicare din umeri, abandon, plîns pe
ascuns, rîs reținut etc;
Este atras de oglindă, este acel interes de sine;
Recunoaște că este egoist, leneș,se însurie repede;
Este confident față de prieteni, au micile lor secrete;
Poate avea conflicte cu frații, surorile,datorită stărilor pe care le au;
Are relații oscilante cu părinții, uneori este foarte bine, alteori apar conflicte;
Este sensibil la critică, din cauza felului cum arată, a schimbărilor fiziologice;
Ajută la treburi mărunte, dar de scurtă durată;
Detașarea treptată de părinți și atașarea la grupul de prieteni, semeni;
Vrea să fie tratat ca un adult.

Astfel ar fi bine să fim empatici în comunicare și relaționare cu ei pentru a depăși mai ușor
această perioadă a vieții. Și pentru a veni în sprijinul Dvs. Părinților, în continuare am să vă
propun unele recomandări:

 Informați copii de viitoarele schimbări, vorbițile despre preadolescență și cum se

manifestă;
  Schimbați-vă atitudinea în relație cu el- deci țineți cont și de părerea lor atunci cînd luați
anumite decizii;
 Oferiți-le încredere, sprijin, suport fără insistență, doar atunci cîn ei au nevoie și v-o cer;
 Comunicați asertiv;
 Acordați-le atenție cînd are nevoie;
 Să-i fiți aproape, deschiși în comunicare, spunîndu-le tot timpul că-i iubiți, orice ar fi;
 Nu interpretați greșit replicile lor tăioase reducînd comunicare cu ei;
 Evitarea oboselii excesive, din partea ambelor părți;
 Somn de 10h;
 Alimentație diversă;
 Ar fi bine să nu manifestați în această perioadă următoarele atitudini:
o Atitudine hiperprotectoare, excesiv de afectuoasă, deoarece duce la iritarea copilului și
frânează maturitatea psihică;
o Atitudine indiferentă, pentru că determină dezvoltarea unei agresivități, copilul devine
emotiv, instabil, iritabil;
o Atitudinea hiperautoritară induce copilului stări de inhibiție, frică, instabilitate,
timiditate.

Și nu uitați că orice perioadă a vieții are frumusețele și neajunsurile ei, important este să trecem
cu brio fiecare moment alături de cele mai dragi ființe ale noastre - COPII. Vreau să vă
mulțumesc că ați fost alături de mine, vă doresc o zi frumoasă și pace în suflet.