Sesiunea Naţională de Comunicări Ştiinţifice Studenţeşti “Anghel Saligny” – Galaţi, 17-19 Mai 2017

SISTEME DE EVACUARE MARINĂ SPECIFICE

PASAGERELOR
Autor: Alexandra CIUCANU

Cadrul didactic coordonator:

Cdor. lect. dr. ing. Toma ALECU, Academia Navală “Mircea cel Bătrân” din Constanța,
Facultatea de Navigație și Management Naval
Ș.L dr. ing. Alexandru PINTILIE, Universitatea “Ovidius” din Constanța, Facultatea de
Inginerie Mecanică, Industrială și Maritimă

Rezumat:
Lucrarea de față analizează sistemele de evacuare marină a pasagerilor specifice
navelor de tip pasager. Datorită dezvoltării industriei croazierelor pe mare,
numărul de nave și capacitatea acestora a crescut foarte mult. Una dintre cele mai
mari provocări pe timpul voiajelor o reprezintă evacuarea pasagerilor în timp util,
fără punerea în pericol a vieții umane, în situații de urgență. Evacuarea rapidă a
pasagerilor, cu ajutorul mijloacelor colective de salvare (bărci, tendere, plute etc.),
se face prin intermediul toboganelor și a tuburilor. Aceste mijloace de salvare sunt
reglementate și aprobate prin convenția internațională SOLAS, iar exploatarea lor
este însușită de către membrii echipajului navei prin exerciții de rol obligatorii.
Cuvinte cheie: sisteme de evacuare, pasageri, situații de urgență, mijloace de
salvare, siguranță, SOLAS, tobogan, tub.

1. Introducere

Un raport al EMSA (European Maritime Safety Agency) [3], publicat în anul 2015,
descrie un număr de 9180 persoane accidentate sau decedate pe mare în perioada (2011…
2014), dintre care 845 de cazuri înregistrate la pasagere (Fig. 1). Acest număr alarmant de
mare a crescut standardele de siguranță și securitate la navele pasager având drept concluzie o
multitudine de noutăți menite să fie mai eficiente, să salveze cât mai mulți pasageri și
desigur, să ocupe spațiu minim de depozitare.

Diagrama 1
Procentaj al persoanelor accidentate
funcție de tipul navei Alte tipuri
Nave de servicii

Nave de pescuit
Nave de tip pasager
Nave tip cargou

Fig.1. Statistica accidentelor funcție de tipul navei [3]

Principalele probleme cu care se confruntă echipajul în momentul evacuării

pasagerilor sunt: panica, îmbulzeala, lipsa de coordonare etc. Aceste aspecte pot fi combătute
atât prin vigilența membrilor de echipaj, cât și prin mijloace eficiente de evacuare care să
ofere încredere pasagerilor. Noutățile propuse și ulterior implementate vizează sisteme de

1
 Sesiunea Naţională de Comunicări Ştiinţifice Studenţeşti “Anghel Saligny” – Galaţi, 17-19 Mai 2017

evacuare marină cu tobogane sau tuburi, bărci de salvare de peste 360 persoane, tendere și
plute de salvare cu capacitate 150 persoane.[1]
Sistemul de evacuare maritimă de tip jgheab/tub (Fig. 2) a fost lansat pe piață pentru
prima dată în anul 1979 însă, de atunci, a suferit mai multe îmbunătățiri. Prima implementare
a fost în cadrul companiei P&O la navele feribot, unde s-a înregistrat o creștere a capacității
de evacuare a pasagerilor [11]. Niciun alt echipament nu a fost capabil să evacueze rapid și
sigur 790 persoane într-un interval de 30 minute.

Fig.2. Sistem de evacuare cu tub (varianta desfășurată) [10]

Echipamentele sunt ușor de operat chiar și de către membrii de echipaj cu experieanță

minimă. Sistemul este depozitat pe puntea de îmbarcare (embarkation station) cât mai în
exterior, pentru a putea fi lansat peste bordul navei la o distanță mică, cu scopul de a sprijini
tubul în cazul condițiilor meteo nefavorabile sau a unei bandări surprinzătoare a navei.
Sistemul de evacuare cuprinde cinci componente: controlere; cutie de depozitare; tub;
plută; troliu (Fig. 3).

Fig. 3. Sistemul de evacuare marină (varianta de depozitare la bord) [9]

Controlerele reprezintă manetele cu care se ghidează sistemul. Sunt utilizate pentru

lansarea dispozitivului în cazuri de urgență sau atunci când sunt verificate de către societatea
de clasificare. Operațiunea poartă denumirea de “deployment” [4] și, în urma ei, sistemul
primește o nouă dată de valabilitate.
2
 Sesiunea Naţională de Comunicări Ştiinţifice Studenţeşti “Anghel Saligny” – Galaţi, 17-19 Mai 2017

Cutia de depozitare conține uși care, în mod normal, stau închise și sigilate. Acestea
sunt supuse la verificări săptămânale de către membri de echipaj însărcinați cu siguranța
navei. În urma verificărilor, se evaluază starea din punct de vedere vizual, sigiliul și
funcționalitatea acestora. Este fabricată din aluminiu marin (AlMg 1, AlCu4MgSi, Al Mn1Cu,
AlCu4Mg1 ) cu indice de corodare scara (2…7) [12]. Greutatea variază în jurul valorii de 685
kg. Spațiul de depozitare este de maxim 4 m 2. În interioul cutiei se găsesc depozitate, în
condiții gata de lansare: tubul, pluta cât și aparatele de lansare (șină glisantă, butelie de gaz).
Tubul este stocat în cutia de depozitare. Acesta este fabricat din material ignifug, de
obicei nailon acoperit cu poliuretan. Lungimea tubului trebuie să atingă minim 13,6 m.
Pluta este gonflabilă, fabricată din material ignifug. În general, în jurul cutiei de
depozitare, sunt depozitate și plute de salvare gonflabile de capacități mari (ex. 150 persoane)
pentru a putea transfera pasagerii din sistemul de evacuare în sistemul colectiv de salvare.[8]
Troliul este folosit cu scopul de a transfera pluta gomflabilă de la cutie peste bordul
navei. În momentul căderii se declanșează butelia de gaz netoxic cu care se umflă automat
pluta.[5]
În situație de urgență, membri de echipaj declanșează sistemul și îl fixează de bordaj
astfel încât utilizarea să fie sigură. Fără a purta încălțăminte și vestă de salvare, aceștia (cu rol
de coordonatori ai ambarcațiunilor de salvare) coboară prin tub până la pluta gonflabilă de la
capătul acestuia, după care se îmbarcă în plutele de salvare alături de pasageri. Operațiunea
este menită să evacueze nava de pasageri și membri de echipaj într-un timp extrem de scurt,
protejând viața pe mare și mediul înconjurător.

2. Sistemul de evacuare marină cu tobogan

Sistemul de evacuare marină cu tobogan (Fig. 4) permite transferarea rapidă, sigură și

fără udare a unui număr mare de persoane, de toate vârstele, de la puntea de îmbarcare la o
platformă plutitoare sau la o ambarcațiune colectivă de salvare.

Fig.4. Sistem de evacuare marină cu tobogan [9]

Componența este similară cu cea a sistemelor de evacuare cu tub.

Cutia de depozitare va avea inscripționate următoarele caracteristici: numele
fabricantului/ brandul, seria, data fabricării, numele autorității certificatoare, numele și adresa
firmei care face implementarea, cât și data ultimei verificări și capacitatea sistemului.[6]
Transferul pasagerilor se face cu ajutorul unui tobogan vertical, cu plan înclinat
gomflabil, construit într-o manieră care să permită controlarea vitezei de coborâre a
persoanelor.

3
 Sesiunea Naţională de Comunicări Ştiinţifice Studenţeşti “Anghel Saligny” – Galaţi, 17-19 Mai 2017

Toboganul poate fi acționat oricând și oriunde în zona pupa sau prova a navei. Este o
structură flexibilă, care se umflă cu ajutorul unei butelii de gaz netoxic. Capacitatea de
evacuare a unui tobogan este de 657 persoane, în decurs de 30 minute. Acesta este înclinat,
de obicei, la un unghi de 300, unghi ce permite o alunecare lină, fără rănirea persoanei. Un
mini-tobogan este un sistem similar, însă cu capacitatea de evacuare de 615 persoane în
decurs de 30 minunte.

3. Cerințe SOLAS pentru MES

Convenția SOLAS a îmbrățișat noile sisteme de evacuare datorită performanțelor și

ușurinței în operare, însă a stabilit reguli pentru construcția și mentenanța lor, dintre care se
amintesc [2]:
 sistemul de evacuare trebuie să fie adecvat pentru o înălțime a bordului liber
cuprinsă între (1,5…33) m;
 MES trebuie să fie testate în condiții meteorologice nefavorbaile (vânt de 6 grade
pe scara Beaufort, valuri cu înălțime minimă de 3 m);
 butelia de gaz trebuie să conțină gaz netoxic;
 plutele depozitate împreună cu MES trebuie să fie SOLAS A sau SOLAS B, cu
capacitatea de 150 persoane;
 desfășurarea unui MES trebuie să aibă o durată de maxim 90 minute;
 sistemul trebuie să funcționeze până la înclinări ale navei de 200 în unul dintre
borduri;
 unghiul dintre suprafața apei și sistem trebuie să fie de (30…35)0.

4. Concluzii

În situațiile de urgență, pasagerii și chiar membri de echipaj se pot panica îngreunând

evacuarea. Toate sistemele de evacuare și inovațiile în salvarea vieții pe mare sunt menite în
primul rând să crească încrederea în rândul oamenilor. Fabricarea și implementarea la bord a
sistemelor de evacuare sunt aspecte supuse certificării de către societățile de clasificare, însă
standardele de construire se regăsesc în SOLAS capitolul III - codul LSA .[2]
Evacuarea cu aceste mijloace de salvare are avantaje nenumărate, dintre care se
amintesc: personal redus de operare cu pregătire minimă, spațiu de depozitare mic, siguranță
ridicată, capacitate de evacuare mare etc.
Deși există multe avantaje ale sistemului de evacuare, costurile sunt pe măsură, iar
rolurile nu pot fi realizate în mod practic, fapt pentru care operarea nu poate fi propriu-zis
însușită de către membri de echipaj, aceasta constituindu-se într-un un mare dezavantaj.

Bibliografie

[1] Toma A., Meseşan C., Salvarea vieții pe mare, Constanța, Editura Academiei Navale „Mircea cel Bătrân”,
2016.
[2] ***, SOLAS. Consolidated Edition 2009, Londra 2009.
[3] ***EMSA, Annual Overview of Marine Casualties and Incidents 2015.
[4] ***M/S Celebrity Solstice Crew Safety Booklet.
[5] https://en.wikipedia.org (Accesat în data de 25.04.2017).
[6] www.marineinshight.com (Accesat în data de 25.04.2017).
[7] www.uscg.mil (Accesat în data de 25.04.2017).
[8] www.life-raft.com (Accesat în data de 25.04.2017).
[9] www.maritimejournal.com (Accesat în data de 25.04.2017).

4
 Sesiunea Naţională de Comunicări Ştiinţifice Studenţeşti “Anghel Saligny” – Galaţi, 17-19 Mai 2017

[10] www.WikiVisually.com (Accesat în data de 25.04.2017).

[11] www.motorship.com (Accesat în data de 25.04.2017).
[12] www.laminate-aluminiu.ro. (Accesat în data de 25.04.2017).