Mihai Viteazul

Mihai Viteazul (n. 1558, Târgul de Floci – d. 9 august 1601, Turda) a fost domnul Țării

Românești între 1593-1601. Pentru o perioadă (în 1600), a fost conducător de facto al celor
trei mari țări medievale care formează România de astăzi:
Țara Românească, Transilvania și Moldova. Înainte de a ajunge pe tron, ca boier, a deținut
dregătoriile de bănișor de Strehaia,stolnic domnesc și ban al Craiovei.
Figura lui Mihai Viteazul a ajuns în panteonul național românesc după ce a fost recuperată
de istoriografia românească asecolului al XIX-lea, un rol important jucându-l opul Românii
supt Mihai-Voievod Viteazul al lui Nicolae Bălcescu. Astfel voievodul a ajuns un precursor
important al unificării românilor, care avea să se realizeze în secolul al XX-lea.
 Ștefan cel Mare

Ștefan al III-lea, supranumit Ștefan cel Mare (n. 1433, Borzești - d. 2 iulie 1504, Suceava),

fiul lui Bogdan al II-lea, a fostdomnul Moldovei între anii 1457 și 1504. A domnit 47 de ani,
durată care nu a mai fost egalată în istoria Moldovei. În timpul său, a dus lupte împotriva mai
multor vecini, cum ar fi Imperiul Otoman, Regatul Poloniei și Regatul Ungariei. Biserici și
mănăstiri construite în timpul domniei sale sunt astăzi pe lista locurilor din patrimoniul
mondial.
Calitățile de om politic, strateg și diplomat, acțiunile sale pentru apărarea integrității țării și
inițiativele pentru dezvoltarea culturii au determinat admirația contemporanilor, acesta
devenind un erou popular în tradiție.
Papa Sixtus al IV-lea l-a numit "Athleta Christi" (Luptător pentru Hristos).
Grigore Ureche îl descrie astfel în cronica sa: "Fost-au acest Ștefan, om nu mare la statu,
mânios, și degrabă a vărsa sânge nevinovat: de multe ori, la ospețe omorâia fara giudeț.
Amintrelea era om întreg la fire, neleneșu și lucrul său știa a-l acoperi și unde nu găndeai,
acolo îl aflai. La lucruri de războaie meșter, unde era nevoie, însuși se vârâia ca văzându-l ai
săi să nu îndărăpteze și pentru aceia raru războiu de nu-l biruia și unde-l biruiau alții nu
pierdea nădejdea că știindu-se cădzut gios se ridica deasupra biruitorilor. Mai apoi, după
moartea lui și fiul său, Bogdan-vodă, urma lui luase de lucruri vitejăști cum se tâmplă: den
pom bun roade bune or să iasă."
Constantin Brâncoveanu

Constantin Brâncoveanu (n. 1654[1] – d. 15/26 august 1714) a fost domnul Țării

Românești între anii 1688 și 1714, având una din cele mai lungi domnii din istoria
principatelor române. Mare boier, nepot de soră al domnului Șerban Cantacuzino, el a
moștenit și a sporit o avere considerabilă, care consta în proprietăți imobile, bunuri mobile și
sume de bani depuse în străinătate. În timpul în care a domnit, Țara Românească a cunoscut o
lungă perioadă de pace, de înflorire culturală și de dezvoltare a vieții spirituale, în urma sa
rămânând un mare număr de ctitorii religioase și un stil arhitectural eclectic ce-i poartă
numele.
A fost mazilit în aprilie 1714 și dus cu întreaga familie la Constantinopol, unde a fost torturat
pentru a ceda turcilor toată averea sa. Constantin Brâncoveanu a fost executat pe 15 august
1714, împreună cu cei patru fii ai săi (Constantin, Ștefan,Radu și Matei) și cu
sfetnicul Ianache Văcărescu; la acest deznodământ au contribuit și intrigile familiei
Cantacuzino. Pentru felul cum au murit, cu toții sunt venerați de către Biserica Ortodoxă
Română, care i-a canonizat sub numele de Sfinții Mucenici Brâncoveni în 1992.
Alexandru Ioan Cuza

Alexandru Ioan Cuza (sau Alexandru Ioan I; n. 20 martie 1820, Bârlad, Principatul

Moldovei, astăzi în România – 15 mai1873, Heidelberg, Germania) a fost
primul domnitor al Principatelor Unite și al statului național România. A participat activ
lamișcarea revoluționară de la 1848 din Moldova și la lupta pentru unirea Principatelor. La 5
ianuarie 1859, Cuza a fost ales domn al Moldovei, iar la 24 ianuarie 1859 și al Țării
Românești, înfăptuindu-se astfel unirea celor două principate. Devenit domnitor, Cuza a dus o
susținută activitate politică și diplomatică pentru recunoașterea unirii Moldovei și Țării
Românești de către Puterea suzerană și Puterile Garante și apoi pentru desăvârșirea
unirii Principatelor Române pe calea înfăptuirii unității constituționale și administrative, care
s-a realizat în ianuarie 1862, când Moldova și Țara Românească au format un stat unitar,
adoptând oficial, în 1862, numele de România și formând statul român modern,[1] cu capitala
la București, cu o singură adunare și un singur guvern.
Cuza a fost obligat să abdice în anul 1866 de către o largă coaliție a partidelor vremii,
denumită și Monstruoasa Coaliție, din cauza orientărilor politice diferite ale membrilor săi,
care au reacționat astfel față de manifestările autoritare ale domnitorului.
George Enescu

George Enescu (n. 19 august 1881, Liveni-Vârnav,  d. 4mai 1955, Paris, Franța) a fost un

compozitor, violonist, pedagog, pianist și dirijor român.
În anul 1932 devine membru titular al Academiei Române.
Este considerat cel mai important muzician român.
 Mihai Eminescu

Mihai Eminescu (născut Mihail Eminovici; n. 15 ianuarie 1850, Botoșani – d. 15

iunie 1889, București) a fost un poet,prozator și jurnalist român, socotit de cititorii români și
de critica literară postumă drept cea mai importantă voce poetică dinliteratura română.
[2]
 Receptiv la romantismele europene de secol XVIII și XIX, a asimilat viziunile poetice
occidentale, creația sa aparținând unui romantism literar relativ întârziat. Eminescu a fost
activ în societatea politico-literară Junimea, și a lucrat ca redactor la Timpul, ziarul oficial
al Partidului Conservator.[3] A publicat primul său poem la vârsta de 16 ani, iar la 19 ani a
plecat să studieze la Viena. Manuscrisele poetului Mihai Eminescu, 46 de volume,
aproximativ 14.000 de file, au fost dăruite Academiei Române de Titu Maiorescu, în ședinta
din 25 ianuarie 1902.[4] Eminescu a fost internat în 3 februarie 1889 la spitalul Mărcuța din
București și apoi a fost transportat la sanatoriul Caritas. În data de 15 iunie 1889, în jurul orei
4 dimineața, poetul a murit în sanatoriul doctorului Șuțu. În 17 iunieEminescu a fost
înmormântat la umbra unui tei din cimitirul Bellu din București. A fost ales post-mortem (28
octombrie 1948) membru al Academiei Române.

Corneliu Coposu

Corneliu (Cornel) Coposu (n. 20 mai 1914, Bobota, Sălaj – d. 11noiembrie 1995, București)

a fost un politician român, liderul opoziției din România postcomunistă. Absolvent de drept și
ziarist, om de încredere al liderului național-țărănist Iuliu Maniu, Coposu a fost membru
al Partidului Național Țărănesc până la interzicerea acestuia în 1947, iar ulterior a fost deținut
politic în condiții foarte aspre timp de 17 ani, în faza stalinistă a regimului comunist din
România.

După Revoluția din 1989 a reîntemeiat oficial PNȚ sub numele de Partidul Național Țărănesc
Creștin Democrat și a fost președinte al PNȚCD-ului între 1990 și 1995. În această calitate, a
fondat Convenția Democrată Română, al cărei prim președinte a fost. A fost ales senator
în Parlamentul României în 1992.
 Avram Iancu

Avram Iancu (n. 1824, Vidra de Sus – d. 10 septembrie 1872, Baia de Criș, Hunedoara) a

fost un avocat transilvănean și revoluționar român pașoptist, care a jucat un rol important
în Revoluția de la 1848 din Transilvania. A fost conducătorul de fapt al Țării Moților în
anul 1849, comandând armata românilor transilvăneni, în alianță cu armata austriacă,
împotriva trupelor revoluționare ungare aflate sub conducerea lui Lajos Kossuth.

Nadia Comăneci

Nadia Elena Comăneci (n. 12 noiembrie 1961, Onești, județul Bacău) este

o gimnastă română, prima gimnastă din lume care a primit nota zece într-un concurs olimpic
de gimnastică. Este câștigătoare a cinci medalii olimpice de aur. Este considerată a fi una
dintre cele mai bune sportive ale secolului XX și una dintre cele mai bune gimnaste ale lumii,
din toate timpurile, „Zeița de la Montreal”, prima gimnastă a epocii moderne care a luat 10
absolut. Este primul sportiv român inclus în memorialul International Gymnastics Hall of
Fame.

Constantin Brâncuși

Constantin Brâncuși (n. 19 februarie 1876, Hobița, Gorj — d. 16 martie 1957, Paris) a fost

un sculptor român cu contribuții covârșitoare la înnoirea limbajului și viziunii plastice în
sculptura contemporană. Constantin Brâncuși a fost ales membru postum al Academiei
Române.
Brâncuși este considerat unul din cei mai mari sculptori ai secolului al XX-lea. Sculpturile
sale se remarcă prin eleganța formei și utilizarea sensibilă a materialelor, combinând
simplitatea artei populare românești cu rafinamentul avangardei pariziene.